24 august 2012

Rugăciunea copilului ce merge la şcoală


Iubită mamă,
Dragă tată,
Fie-vă milă de mica mea minte curioasă,
    ce abia se înfiripă!
Ştiu că am pus mii de întrebări,
    aşa funcţionează creieraşul meu.
Sunt mic, încă nu ştiu răspunsurile.
Dar sunt curios şi abia aştept să le descopăr.
Ştiu că răbdarea voastră e mare.
Ştiu că mi-aţi dat multe răspunsuri.
Acum ajutaţi-mă să găsesc răspunsurile mele
    arătându-mi cum să le caut.
Vă mulţumesc că m-aţi trimis la şcoală, pentru asta.
Dar nu mă puneţi să merg la ora de religie.
Acolo răspunsurile sunt gata pregătite.
Acolo nu mă învaţă cum să gândesc
    ci cum să mă-nchin.
Acolo nu mă învaţă să fiu mândru că sunt curios
    ci că sunt păcătos.
Iubită mamă,
Dragă tată,
Ajutaţi-mă să gândesc singur!
Ajutaţi-mă să cresc mare!
Mulţumesc!

BOR vrea monopol total

Biserica Ortodoxă din România (nu pot să-i spun Biserica Ortodoxă Română pentru că nu funcţionează în interesul românilor ci doar în interesul său propriu, de instituţie aberantă) a trecut la asalt. Pe faţă. Cu întâmpinări oficiale, abuzând de legile ce o favorizează făţiş, impunându-şi punctul de vedere. Fără scrupule. Fără milă. Fără prizonieri.

Ucigaşii de spirit uman în numele unui Dumnezeu ortodox dau ordine cu privire la ce covoare să se pună pe holurile instituţiilor.
La Botoşani oamenii gospodari au înfrumuseţat holurile primăriei cu noi covoraşe.
"În momentul în care am achiziţionat covoarele exista posibilitatea ca ele să fie inscripţionate exact în acelaşi preţ, noi oricum am făcut comandă pentru un anumit model, o anumită lăţime, o anumită lungime şi ele sunt făcute la comandă, deci nu standard pe aceeaşi linie şi în momentul în care noi am făcut comanda, ne-au întrebat: nu vreţi să le personalizăm şi am zis okay e normal ca o instituţie publică să aibă şi covoare personalizate şi într-adevăr schimbă aerul unei clădiri până la urmă şi o clădire atât de frumoasă cu atât de multă istorie în ea, ar fi păcat să nu aibă şi nişte covoraşe, nişte flori" - Florin Ghiorghiţă, viceprimarul municipiului Botoşani. Câtă inocenţă.
Dar acum câteva zile a trecut pe acolo Lucian Leonte (protopopul de Botoşani a obscurantei Biserici Ortodoxe din România). Şi zice (conform Adevărul): "Problema covoarelor face subiectul unor discuţii la nivel duhovnicesc. Am discutat cu primarul şi a înţeles despre ce este vorba şi chiar a promis că le va schimba. Nu putem admite să fie călcat în picioare semnul crucii sau stema judeţului. Nici o instituţie nu-şi calcă în picioare stema. Este un mare păcat, o profanare a celor sfinte şi se poate spune că de aceea ne merge rău. Profanatorilor şi păcătoşilor nu le poate merge bine."
Mai mult, reprezentanţii Bisericii sugerează municipalităţii ca mocheta primăriei să fie donată unei mănăstiri, care ar urma s-o folosească pentru protecţia pereţilor, la praznice, în loc de carpete.
Edilii municipiului Botoşani s-au văzut puşi în faţa unei situaţii destul de delicate. Primarul Ovidiu Portariuc evită să aibă o relaţie proastă cu clerul şi încearcă să rezolve această problemă cât mai diplomatic.
"Pe fond, părintele protopop are dreptate. Vom găsi o soluţie însă nu putem renunţa la mochetă prea repede pentru că nu avem bani de alta. Încercăm să găsim sponsori care să fie dispuşi să schimbe cei 300 de metri de mochetă din primărie. Poate ne ajută şi Biserica cu fonduri", a spus Ovidiu Portariuc.
Ce naiv eşti, primare!
Dragă protopopule, de vă merge rău este pentru că sunteţi proşti şi ignoranţi. Deşi nu cred că vă merge prea rău cu profiturile ce nu mai reuşiţi să le ascundeţi. Se pare că nu sunteţi nici proşti, nici ignoranţi. Sunteţi doar şmecheri. Şi încă ceva: cu sau fără desene, un covor e doar un covor. Şi două linii încrucişate sunt două linii încrucişate chiar dacă tu vrei să vezi o cruce. Cruce e doar când iei acele două linii şi le sfinţeşti. Sau nu are putere slujba ta de sfinţire, şi atunci consideri că orice semn încrucişat e gata sfânt?

Specialiştii în pregătit cadavre pentru pupat organizează poliţia cimitirelor.
Adică nu numai că vor avea "grijă" de cadavrele lor, dar doresc să aibă grijă de toate cadavrele. Chiar şi de-al meu, aşa ateu cum sunt.
După dreptul exclusiv de a fabrica lumânări și obiecte de cult, Patriarhia Română vrea și monopolul cimitirelor. Vizați sunt întreprinzătorii care au înființat cimitire particulare, care ar putea fi vândute unei alte religii decât cea creştină, informează Patriarhia Română. BOR ar putea să interzică preoților să mai slujească în cimitirele private, iar administrațiile bisericești sunt sfătuite să înființeze cât mai multe firme de pompe funebre, deoarece afacerea se dovedește profitabilă, în condițiile în care peste 200.000 de români mor anual. Comunicatul patriarhiei aici. Spusesem într-un articol anterior, ce viza manifestările la deces, în ultimă instanţă cu sens religios chiar şi în cazul ateilor, că personal sunt indiferent de soluţia ce o vor găsi supravieţuitorii mei pentru a se debarasa de corpul meu. Am început să devin din ce în ce mai preocupat de asta. Nu pentru că se apropie momentul morţii (de mult sunt conştient şi împăcat cu el) ci pentru că decesul meu va îmbuiba nesimţirea popilor. Credeţi cumva că grija e pentru cine ştie ce fantasmagorică schemă de ajuns în rai? Pe dracu! E pentru bani.
Scumpii mei preoţii ortodocşi, nu contează cum sunt îngropaţi oamenii. Nu contează dacă au avut sau nu slujbă, dacă le-aţi fornăit sau nu la parastas. Considerând (prin absurd, că eu sunt ateu) că există Dumnezeu, dacă acesta este bun şi corect, va aduce în raiul său pe toţi oamenii buni şi corecţi, indiferent dacă au fost ortodocşi sau atei, satanişti sau "sectari", indiferent dacă au fost îngropaţi cu popă sau fără, dacă cineva s-a rugat sau nu pentru ei. Dacă nu ar face asta acel Dumnezeu (adică Dumnezeul vostru, ortodox) nu ar fi bun şi corect, ci hapsân şi oportunist.
A, vă doare de fapt de bani, averi, profituri? Atunci la dracu cu indiferenţa mea cu privire la propria-mi moarte. Îmi voi dona corpul, prin testament, facultăţii de medicină. Şi în cazul în care vor exista resturi voi solicita să le prepare sub formă de săpun. Nu de alta, dar mizeria mâinilor voastre trebuie să se ia cu ceva.

Violatorii inocentelor minţi de copii (prin orele de religie) se vor face poliţişti.
În poliţia icoanelor. După ce au intervenit ca să nu fie scoase din clase "icoanele copiilor" (acele kitch-uri ce-au înlocuit tabloul dictatorului Ceauşescu) este foarte posibil ca pe viitor să vâneze icoanele neconforme cu "dreapta credinţă". Protv zice: "Dupa poliţia cimitirelor Biserica vrea să înfiinţeze şi poliţia icoanelor. Sfântul Sinod Ortodox le-a cerut tuturor preoţilor să-i depisteze şi să-i reclame la Garda Financiară pe toţi cei care produc şi vând icoane şi cruci cu imaginea sfinţilor."

Milioane bune de euro se fac anual din comerţul cu obiecte de cult. Potrivit legii, aceste tranzacţii sunt scutite de impozitare. Dar şi... restricţionate! Legea 103, încă în vigoare, prevede, pentru culte, exclusivitate şi în producere, şi în vânzare.
O decizie radicală a Sfântului Sinod a cerut deja parohiilor să cheme Garda Financiară, pentru a-i elimina pe toţi cei care oferă şi altă marfă, decât cea produsă în atelierele preoţeşti. Autorităţile se văd nevoite să declanşeze acţiunea "poliţia icoanelor", pentru că deja reclamaţiile curg.
Garda Financiară este astfel chemată să susţină prin controale o activitate comerciala privată.
O mare problemă este că această lege din 1992 include în sfera obiectelor de cult până şi cruciuliţele şi medalioanele care poartă imagini religioase specifice cultului. Cum ar fi ca fiecare magazin de bijuterii să ceară de la Patriarhie aprobare prealabilă, pentru a le putea vinde?

Păi ar fi ca şi cum Biserica Ortodoxă din România ar cere pentru litera A aprobarea ateilor pentru folosirea ei în înscrisuri. Nu de alta, dar semnul este "consacrat" ca reprezentând oamenii "fără Dumnezeu". A, poate ar fi bine să o scoată total din alfabet, doar e un simbol al păcatului necredinţei, nu?
Până acum, după cum au observat cei ce au urmărit blogul meu, am evitat să "port" anumite însemne din considerente de ineficienţă spirituală. Cu sau fără litera A, tot ateu aş fi fost. Dar acum mi-a ajuns. O port nu pentru că înseamnă ceva pentru mine, ci pentru că sper să însemne ceva pentru habotnicii ortodoxiei, ce nu văd abuzurile Bisericii Ortodoxe din România, în speranţa că dacă nu vor renunţa la idealizarea acesteia, poate vor renunţa la utilizarea literei A. Ce cool ar fi...
Şi ca să nu fie cu supărate (sau tocmai d-aia) voi afişa în partea opusă ortodoxa cruce. Aşa, de "echilibru".

PS:
În dimineaţa de 24 august, comentând pe marginea ştirilor de mai sus, meteoprezentatorul Florin Busuioc (Busu) spune cu o grimasă de scârbă şi vizibil iritat (reproduc din memorie): "Toate chestiile astea sunt inventate. Da, inventate de oameni. Icoanele, crucea, toate semnele astea, toate, indiferent de religie. Este strigător la cer. Voi nu vedeţi că sunteţi DOAR MERCANTILI?" după care îşi trage trei cruci mari, cu grija de a încheia gestul cu o mişcare anume a mâinii. "Am făcut bine? Că cică aşa îi învaţă pe copii la orele de religie să termine semnul crucii, nu ştiu de ce..." se explică Busu.
Stimaţii mei prieteni părinţi. Nu mai lăsaţi copiii la cheremul unor bolnavi cu virusul religiei. Scoateţi-i de la orele de îndobitocire organizate de BOR în şcoli. Ei acolo nu învaţă să fie oameni, să gândească cu propriul lor cap, ci să se comporte conform acestor aberaţii.

20 august 2012

Între blasfemie şi dreptul la exprimare

Iată ce spune George Damian pe blogul său, referitor la arestarea şi condamnarea punkistelor ruse de la Pussy Riot (fetele au cântat pe 21 februarie o „rugăciune anti-Putin” în catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova în urma acţiunii fiind condamnate la doi ani de închisoare):
Pussy Riot au primit ceea ce meritau pentru măgăria comisă
În primul rând biserica nu este spaţiu public. Faptul că oricine poate intra să se roage este una, dar asta nu transformă bisericile în parcuri. Bisericile (clădirea şi terenul) – din câte ştiu eu – sunt proprietatea comunităţii de credincioşi, reprezentaţi de consiliul eparhial ales de membrii comunităţii de credincioşi. Lipsa de cunoaştere sau ignorarea acestui mod de organizare a bisericilor ortodoxe dă naştere la multe confuzii. Dat fiind faptul că biserica aparţine unei comunităţi de oameni care respectă nişte reguli pentru a face parte din respectiva comunitate îi cam lipseşte pe cei din afara comunităţii de dreptul de a avea păreri despre şi a da indicaţii ce şi cum trebuie să se facă.

Să presupunem că Mircea Toma & Cie sunt satanişti. Dacă un grup de călugări ar intra în cuibul sataniştilor lui Mircea Toma să spună rugăciuni şi să îi stropească cu apă sfinţită şi demonii ar chema poliţia ca să scape de exorcizare atunci poliţia ar avea tot dreptul să-i scoată de barbă pe călugări. Legile actuale îi apără pe satanişti. Şi reciproca este valabilă. Mircea Toma & Cie fac pe dracu’ ghem să tragă în biserică şi creştini din toate poziţiile. Să ne imaginăm că biserica şi-ar pune mintea cu rătăciţii şi s-ar folosi de puterea sa de influenţă transmiţând (la aceeaşi intensitate cu bezbojnicii) mesajul „Să scăpăm de satanişti!” S-ar găsi destul de repede nişte flăcăi care să îşi facă cruce şi să-i atingă în numele Domnului pe eretici. Doar că asta nu se întâmplă şi e foarte bine că este aşa. Fiecare e liber să aibă ce prieteni imaginari îşi doreşte, cum ar spune un cunoscut de-al meu. Doar că ar fi frumos să ne respectăm reciproc.


Pussy Riot (Maria Alyokhina, Yekaterina Samutsevich şi Nadezhda Tolokonnikova) în cuşca de sticlă în ziua verdictului.
Photo: AFP/GettyImages

Iată ce i-am răspuns eu:
Politically correct pare că ai dreptate. Sau ai dreptate dacă ar fi o societate pe de-a-ntregul corectă. Numai că Biserica Ortodoxă, fie ea rusă sau română, este într-un jegos melanj direct cu statul. Deşi spaţiul este privat ar trebui să fie public nu numai pentru că este de utilitate publică (după cum chiar biserica proclamă, că de-aia cere şi primeşte fonduri) ci pentru că acolo este investiţia tuturor în el (via stat). Dacă ar fi fost o separare reală între stat şi biserică această manifestare poate că nici nu ar mai fi avut loc, sau nu ar fi avut loc în spaţiul "sacru" - strigau în parc (după cum sugerezi) lozincile anti Putin. Ce subliniez este şi dubla măsură (pe care ai încercat să o acoperi cu exemplul "sataniştilor"): în sensul prezervării "ordinii de drept" e ok, dar în sensul libertăţii de exprimare "wrong". Manifestarea celor de la Pussy Riot este excepţională pentru că relaţia stat-biserică este excepţională. La prima vedere pare aşa cum spui tu, statul va interveni să protejeze "proprietatea" sataniştilor (ateilor, nonreligioşilor, anarhiştilor, antietatiştilor, seculariştilor etc.). Doar la prime vedere, pentru că în realitatea această garantare este doar declarativă. Nu trebuie să uitam că statul subvenţionează pe faţă bisericile ortodoxe, masiv, oferindu-le "spaţii adecvate" pentru "exprimarea sentimentului religios" în timp ce pentru ceilalţi (enumeraţi succint mai sus) nu numai că nu se implică decât declarativ în "protejarea lor", trecând cu vederea lipsa de totală susţinere, dar îi mai şi defăimează sau acceptă defăimarea mai ales prin intermediul protejatei sale, biserica. Fetele nu au mâzgălit vreun enoriaş cu cine ştie ce substanţă impură. "Blasfemia" Pussy Riot este îndreptată nu asupra credincioşilor bisericii (cum greşit insinuezi tu prin analogia stropirii cu apă sfinţită a sataniştilor) ci asupra relaţiei aberant de imorale dintre clerul religios şi cel politic. Ele de asta au fost pedepsite în realitate, pentru că au lovit în acestă relaţie. Nu extrem, ca să nu le transforme în martiri, nu prea puţin, ca să nu treacă neobservată pedeapsa, dar destul de dur ca să fie învăţătură de minte altor oponenţi ai simbiozei stat-biserică.

Şi ca să nu ne mai amăgim că sunt mesaje de incitare la ură religioasă, iată traducerea în engleză a versurilor (preluată de aici):

“Virgin Mary, Put Putin Away” Lyrics (translated from Russian)

Virgin Mary, Mother of God, put Putin away
Рut Putin away, put Putin away

Black robe, golden epaulettes
All parishioners crawl to bow
The phantom of liberty is in heaven
Gay-pride sent to Siberia in chains

The head of the KGB, their chief saint,
Leads protesters to prison under escort
In order not to offend His Holiness
Women must give birth and love

Shit, shit, the Lord’s shit!
Shit, shit, the Lord’s shit!

Virgin Mary, Mother of God, become a feminist
Become a feminist, become a feminist

The Church’s praise of rotten dictators
The cross-bearer procession of black limousines
A teacher-preacher will meet you at school
Go to class – bring him money!

Patriarch Gundyaev believes in Putin
Bitch, better believe in God instead
The belt of the Virgin can’t replace mass-meetings
Mary, Mother of God, is with us in protest!

Virgin Mary, Mother of God, put Putin away
Рut Putin away, put Putin away


Eu nu prea văd incitare la ură religioasă. Cât despre blasfemie, citiţi aici: http://profudereligie.blogspot.ro/2010/03/blasfemia-si-conotatia-negativa.html

16 august 2012

Superstiţiile

Am avut ocazia de a comunica cu persoane religioase de nenumărate ori. Şi din când în când şi cu persoane superstiţioase. Să nu spargi oglinda. Să nu te-ntorci din drum. Să nu stai în colţul mesei (că nu te mai însori sau că te însori şi-a două oară, dacă eşti însurat deja). O întâmplare interesantă a avut loc la o manifestare muzicală. O persoană extrem de simpatică a avut "curajul" de a se aşeza lângă mine la masă, eu fiind aşezat în colţul acesteia din considerente de economie de spaţiu, mai ales că eu o invitasem lângă mine. Reproduc din memorie dialogul.

- Nu trebuie să stai în colţ, poţi veni mai aproape.
- De ce? Vrei să mă mai însor odată sau...?
- A, nu! Să nu stai incomod. Oricum, nu sunt superstiţioasă.
- Pe bune? Pisica neagră, oglinda spartă, întoarcerea din drum?
- Ha! Superstiţii! Eu sunt creştin ortodoxă şi de asta nu sunt superstiţioasă.
Clipesc repede şi părul de pe ceafă mi se zburleşte.
- Şi credinţa în sine, fără dovezi, nu este superstiţie?
- Nu, pentru că superstiţiile sunt a crede în astrologie, numerologie şi alte chestii de'astea. Credinţa în Dumnezeu diferă.
- Adică vrei să spui că ai dovezi, ştiinţifice, cu privire la existenţa divinităţii?
- Asta nu. Dar nu despre asta e vorba. De exemplu să crezi că destinul se potriveşte cu poziţia unor stele e superstiţie.
- Şi steaua care-a răsărit la naşterea lui Iisus? Acest semn nu este o chestie astrologică?
- Ăăă! Nu, e o minune.
- Adică un lucru ce nu poate fi explicat.
- Da.
- Păi nu tot lipsite de explicaţii sunt şi evenimentele deduse prin astrologie? Sau ele au explicaţii şi în acest caz eşti de acord cu ele?
- Nu se pune problema aşa, e vorba de faptul că religia creştin-ortodoxă nu acceptă manifestările şi credinţele ce nu corespund învăţăturilor sale.
- În acest caz putem spune că orice altă religie este o superstiţie, dar creştinismul ortodox nu.
- Mda!
- Şi ce dovezi ai pentru a susţine acestă idee? Nu cumva doar pentru că TU consideri ca fiind corect şi adevărat ortodoxismul? Să înţeleg că tu nu te poţi înşela?
- Nu asta am vrut să spun. Deja mă doare capul. Eu am fost născută şi crescută ca ortodoxă şi în virtutea acestui fapt consider că ortodoxia este corectă. Ar fi aiurea să-mi bat capul acum asupra acestui subiect. O iau ca atare. Prefer să nu mai vorbim despre asta.
- OK! Sper să rămânem prieteni. Iartă-mă dacă am fost prea dur.

Concluzie:
Superstiţii sunt credinţele celorlalţi. Ale noastre sunt religii.
Ateismul ce dracu-o fi? El ar trebui să nu se bazeze pe credinţe ci pe convingeri structurate în baza unor dovezi, încercând să elimine credinţele. Poate de asta consideră ateii că oamenii religioşi sunt şi superstiţioşi?

Dovezi de superstiţie specifice cultului creştin-ortodox:
- Să nu faci treabă duminica sau în zilele de sărbătoare.
- Să te închini (să-ţi faci cruce) când treci pe lângă o biserică sau o troiţă (ortodoxe, binenţeles).
- Să te închini şi să spui Doamne-ajută! când te apuci de un lucru nou sau pleci la drum.
- Să te îmbraci în negru când porţi doliu şi în alb când eşti mireasă.
- Să pupi mâna preotului, icoanele, crucifixele şi sfintele moaşte.
- Să aprinzi lumânări pentru vii şi pentru morţi, chiar dacă pleci apoi de lângă ele şi nimeni nu le mai vede cum ard.
- Să înconjori de trei ori biserica de Paşte.
- Să mănânci porc la masa de Crăciun şi miel la cea de Paşte.
- Să nu mănânci carne sau alte produse ale animalelor în post (cu excepţia mierii - probabil în religia creştin-ortodoxă albinele sunt plante).
- Să bei apa pe care ai primit-o de la preot, câte o înghiţitură dimineaţa, pe stomacul gol, sau să te ungi cu ea pe frunte când ai migrene.
- Să scufunzi în apă, de trei ori, până peste cap, bebeluşii.
Dacă mai aveţi, mai daţi.
Dacă ar încerca creştinii să privească calm aceste "obiceiuri" ar înţelege imediat că sunt "doar superstiţii".

6 august 2012

Orele de ateism

Iată ce spune Dan aici:
Pe vremea lui Ceausescu eram duşi forţat la orele de ateism, unde combăteam existenţa lui Dumnezeu şi creaţionismul. Îmi amintesc că un coleg făcuse rost de o versiune xeroxată a unei cărţi de Inteligent Design, şi a avut ideea nefericită de a o discuta în cadrul cercului. Profesorul - mai mult de curiozitate - a acceptat provocarea. Rezultatul a fost o reacţie promptă din partea şcolii, dar din fericire nu s-a soldat decât cu câteva mustrari în colectiv.
Şi ce replică primeşte de la Emanuel Unc:
Aş dori foarte mult să-mi daţi amănunte despre aceste ore de ateism de care pomeneaţi!
Când se făceau? Aveau program regulat? De câte ori pe săptămână? Cine le ţinea? Erau notate? Cum se numeau de fapt aceste ore? Se regăseau ca materie în catalog sau erau ca acele cercuri facultative la care participă numai cei care doreau?
Vă mulţumesc anticipat.


Există legenda unei îndoctrinări ateiste, feroce, ce se desfăşura în învăţământul din perioada comunistă. Acest mit se bazează pe imaginea diavolizată de noile paradigme creştine a regimului comunist, inclusiv în educaţie, promovate cu asiduitate. Să nu uităm că acel regim a generat cea mai performantă populaţie în ceea ce priveşte alfabetizarea - ce a urcat de la 60% la peste 90% din populaţie. Nu fac o disculpare gratuită, nu sunt un nostalgic, comunismul a avut tarele sale, dar principala îndoctrinare nu se făcea în sensul ateismului ci în sensul asumării valorilor comunismului de tip naţional-stalinist. Comunismul se manifestă ca o religie şi doar utiliza ateismul ca armă de justificare a sa aşa cum creştinismul foloseşte abuziv dragostea faţă de aproape, altruismul.

Cu toate acestea existau programe speciale de educare în spiritul eticii comuniste, în care se înfiera apartenenţa la cultele religioase, dar mai mult din considerente de incompatibilitate cu religia comunistă ce are puternice accente de ură de clasă socială şi naţionalism rudimentar. Din acest punct de vedere credinţa în divinitate era nu distrusă, ci deviată spre credinţa în partidul comunist şi a liderilor săi (politici şi ideologici). Credinţa era bună, Dumnezeu nu. Această credinţă solicita tot atât de puţine dovezi pentru a fi pusă în practică, la fel ca cea în Iisus şi în Biserică. Nu trebuia demonstrat şi nu se solicitau dovezi valabile care să justifice de ce trebuie să crezi în corecta linie a partidului, se făcea îndoctrinare de cea mai joasă speţă, exact cum face acum creştinismul în şcolile din România, deşi, poate, nu cu acelaşi nivel de performanţă.

Mai exact, în grădiniţă, copiii cu bune purtări (adică aproape toţi) erau înregimentaţi în organizaţia Şoimii Patriei. Dar nu existau ore speciale de îndoctrinare cum există acum la clasa pregătitoare ore de religie. Atâta doar că părinţii erau solicitaţi să le cumpere uniforme speciale cu care participau la excursiile la grădina zoologică sau la muzeu (ieftine, de altfel). Nimic despre ateism.

În ciclul primar Şoimii Patriei se transformau în Pionieri. Organizaţiile de pionieri, sub îndrumarea învăţătorului, organizau manifestări culturale ce proslăveau liderii politici şi frumuseţile patriei. Educaţia se făcea în spiritul valorilor confiscate de partidul comunist. Nimic despre ateism.

În ciclul secundar pionierii erau informaţi cu privire la viaţa politică şi socială a societăţii. Asta se făcea în timpul unei singure ore pe săptămână, de învăţământ politico-ideologic, desfăşurată de diriginte (care nu avea o pregătire specială, cum sunt profesorii de religie de azi). În cadrul orelor trebuia să se prezinte şi să se discute evenimentele politice şi nu era notată. În realitate se făcea un fel de dirigenţie. Nimic despre ateism.

Tot în gimnaziu se prezenta teoria selecţiei naturale în cadrul orelor de biologie şi a dinamicii istorice a societăţii umane pe principiile materialismului la istorie. La aceste ore se prezentau neconcordanţele dintre evidenţele teoriilor ştiinţifice cu credinţele religioase (informaţie corectă de altfel). Mai exista în clasa a şaptea o oră pe săptămână, notată, de prezentare a Constituţiei Republicii Socialiste România şi de justificare a regimului. Mai nimic despre ateism.

Liceul reprezenta aprofundarea cunoştinţelor ştiinţifice şi indirect, eliminarea necesităţii raportării la Dumnezeu pentru explicarea realităţii. Învăţământul politico-ideologic continua, în acelaşi registru, nenotat, deşi uneori se abordau şi probleme cu privire la viaţa religioasă. Mai existau orele, una sau două pe săptămână (în funcţie de specializare) de de economie politică (clasa a XI-a) şi de filosofie (clasa a XII-a). Nu uitaţi că în clasa a X-a se dădea treaptă, ultimii doi ani de liceu erau doar pentru aproximativ 30% din elevi. Şi din aceştia doar 80% luau Bacalaureatul. Economia politică şi filosofia erau notate şi se dădea teză. Aici, mai ales la filosofie, ateismul era subliniat ca fiind o condiţie necesară pentru a deveni "omul nou, multilateral dezvoltat". Dar scopul nu era de a construi ateişti ci forţă de muncă pentru sistemul comunist. Scopul era de a subordona elevii partidului. Ateismul era folosit ca instrument.

Scopul implementării doctrinei comuniste, l-a constituit fabricarea "omului nou", conţinutul era ideologia comunistă, iar strategia utilizată, era cea a constrângerii prin diverse activităţi cuprinse în şcoală sau în afara ei. (Tudosoiu Silvia - Nicoleta)
O excelentă prezentare a strategiei comuniste din educaţie o puteţi descoperi aici: Educaţia în sistemul comunist din România (anii 1965-1989) - Tudosoiu Silvia - Nicoleta - Rezumatul tezei de doctorat.
Dacă faceţi o căutare a documentului de mai sus după "ateism" nu veţi găsi nici măcar o singură notificare. De ce? Pentru că în comunism nu se făcea îndoctrinare ateistă, se făcea îndoctrinare comunistă, iar aceste două noţiuni nu sunt echivalente.

Acum în schimb se face îndoctrinare creştină (religioasă), îndeosebi ortodoxă, la modul deşănţat, cu specialişti în propagandă (profesori de religie), timp de o oră pe săptămână, notată, începând cu clasa pregătitoare şi până în clasa a XII-a. Nici o altă materie, cu excepţia limbii române nu este la fel de prezentă în programa şcolară. Asta da performanţă...

5 august 2012

Taxa pe prostie

Unul dintre atributele religiei (a credinţei instituţionalizate) constă în efortul de a menţine şi promova ideile ce o construiesc. Dimensiunea acestui efort are şi o latură financiară. Nu există religie funcţională care să nu solicite de la credincioşii săi aportul financiar necesar funcţionării. Altfel spus, zeciuiala este o dimensiune foarte bine aleasă, nu e nici prea mică pentru a fi derizorie, nu e nici prea mare pentru a fi de evitat. Este un cuantum "convenabil", nici prea-prea, nici foarte-foarte. Acestă dimensionare nu este vreun rezultat al unei speciale matematici şi nici o revelaţie divină, este conformă cu capacitatea de risc, cu procentul de plus valoare pe care individul speciei umane este dispus să-l aloce în vederea unui câştig major, dar a cărui cheltuială nu este indispensabilă supravieţuirii. Este dimensiunea caracterului nostru oportunist, dacă vreţi. Care este destul de substanţială totuşi pentru a nu fi lipsită de importanţă. Binenţeles că acest cuantum diferă de la individ la individ, dar media este în jurul acestei valori.

Când "premiul" oferit în schimbul riscului este foarte mare, o veşnicie fericită de exemplu, "zeciuiala" pare o gratuitate prin comparaţie. Deşi, vorba unui bun prieten (creştin practicant şi implicat în felurite activităţi filantropice dar şi de promovare a religiei sale) într-un moment de sinceritate ce subliniază adevărata "investiţie": Adică ce vrei să spui, că toată viaţa mea în ultimii douăzeci de ani a fost greşită? Nu, dragul meu, nu a fost greşită. Ceea ce ai realizat nu se datorează credinţei tale în himerele religiei ci dorinţei de mai bine, specifică tuturor, fie ei credincioşi sau nu. Probabil ai fost minţit (sau te-ai amăgit) că ceea ce faci se datorează credinţei tale din dorinţa de a da un nume şi un sens, dar trebuie să recunoşti că ai fi făcut aceleaşi lucruri şi fără credinţa aceasta. Dar cheltuielile suplimentare, "zeciuiala", da, este în van. Pentru că acea valoare nu reflectă binele intenţionat de tine. Este doar pentru binele ideii în sine. Pe Dumnezeu îl fac "viu" banii investiţi în imaginea lui, banii pe care tu i-ai dat, însoţiţi de efortul de implicare. Pentru că el "trăieşte" doar în imaginea ce cu grijă tu i-o construieşti. Aici el seamănă cu oricare alt Dumnezeu, este fals, este doar o imagine, chiar dacă nu-i într-o icoană. Cu cât investiţia este mai mare în timp şi valoare, cu atât "pierderea" acelui Dumnezeu pare mai substanţială. Stopând cheltuielile în realitate nu pierzi un Dumnezeu ci opreşti o risipire. Credinţa ta este gaura unui sac. Poate gaura nu goleşte sacul definitiv dar se întreţine pe sine pentru că efortul tău este de a o îngriji, incapabil fiind să o peticeşti. Ai nevoie de acea gaură pentru că deja te reprezintă.

Acest mecanism nu funcţionează doar la nivelul religiei şi a credinţei în supranatural. Toate sistemele ce implică erori de logică sau convingeri greşite tind să se conserve datorită efortului depus pentru a atinge ţinta cu ajutorul acelui procedeu şi nu pentru că îţi oferă reale beneficii. Ceva de genul: nu se poate să mă fi înşelat chiar eu, sunt şi alţii în situaţia mea. Odată ce implică o cheltuială ce produce promovarea procedeului în sine şi asimilarea acestuia cu propria persoană, tendinţa este de a proteja procedeul, chiar dacă ai observat că este greşit. Uneori chiar de a-l supralicita. Să îţi recunoşti greşeala pe care ai făcut-o investind acolo este foarte greu.

Jocurile de noroc sunt o paralelă concludentă. Premiul cel mare este apetisant, iar rezonabilitatea unei eventuale "reţete" pare posibilă. Sunt unii care au atins mântuirea, pardon, care au luat potul. În cazul în care cheltuielile sunt "acceptabile" cercul vicios începe. De ce joci de aia speranţa de a câştiga odată şi odată creşte. Şi aici, la fel ca şi în religii, profitorii apar imediat ce simt mirosul fraierilor. De curând a apărut o reclamă pe facebook ce invită la a utiliza o anumită "reţetă" pentru a atinge câştigul cel mare la Loto.

Riscul asumat de cei ce promit, conform reclamei, avantajul de a fi în "clubul european winners" (cei din reclama alăturată) este zero. Ei nu participă la investiţia în biletul de loto ci doar indică nişte numere "alese cu grijă pentru a maximiza şansele de succes". Iar pentru asta cer, binenţeles, bani. Câştig sigur prin taxa pe prostie. Credeţi că există matematicianul invocat (Michel Martin)? Binenţeles că nu. Şi chiar dacă ar exista, reţeta de câştig la loto nu există, statistica funcţionează pe alte principii. Escrocheria este diriguită de firma EXPRES BIROU SRL ce are deja la activ câteva reuşite de escrocare, avantajoase financiar odată ce continuă procedura: Escrocherie prin posta, Taxa pe prostie, Cum poti fi pacalit sau inselat pe internet.

Iată şi câteva comentarii referitoare la ţeapa cu loteria, prezentată mai sus, culese de pe site-urile de media ce le promovează "afacerea":

un matematician 2012-07-26 13:01:02
Nu ascultati aceste aberatii care prostesc lumea. Daca urmaresti statistica jocului 6 din 49 timp de 40 de ani (cu 2 extrageri saptamanale), inseamna ca ai 40 x 52 x 2, adica cam 4160 de variante. Ca sa iasa combinatia 1, 2, 3, 4, 5, 6, sau oricare alta, ai o sansa la 14.000.000. Deci, daca astepti suficient, adica cam 140.000 de ani, este foarte probabil sa-ti iasa. Iata care sunt sansele reale de castig. Michel Martin (probabil ca nici nu este numele real) este un mare impostor! NU JUCATI LA LOTO! NU ESTE FACATURA, CUM CREDE MULTA LUME, PUR SI SIMPLU SANSELE DE CASTIG SUNT PRACTIC NULE! Iar castigurile de la alte categorii nu merita efortul si banii investiti.

ANALISTUL 2012-07-26 17:00:56
CEA MAI TARE METODA! DACA STII SA CONVIGI NISTE GUGUSTIUCI POTI JUCA LA LOTO PE BANII LOR. NU TREBUIE DECAT SA CONVINGI CATI MAI MULTI FRAIERI PROMITANDU-LE CA UNII VOR CASTIGA. PARADOXAL, DAR LUCRURILE CHIAR ASA STAU. LA CATA LACOMIE SI TEMBELISM EXISTA NEA MICHEL VA GASII 1000000 DE DOBITOCI CARORA LE VA LIVRA CATEVA ZECI DE VARIANTE SI ASTFEL EL JOACA TOATE VARIANTELE POSIBILE. VA FI UN CASTIGATOR, ASTA-I SIGUR! EL, MICHEL, E MODEST. NU VREA DECAT 10% DIN CASTIG, ADICA DIN TOATE CASTIGURILE. IATA CUM JUCAND CU BANII ALTORA CASTIGA LA SIGUR. GRADINA DOMNULUI FIIND MARE SE VOR GASII MULTI CARE SA ZICA: AI VAZUT DOMLE S-A CASTIGAT PE VARIANTELE LUI MICHEL. RAMANE O SINGURA INTREBARE: DE CE PROMOVEAZA ASTFEL DE ESCROCHERII ZIARUL ADEVARUL ? NU MAI ARE INCASARI ?

Interesant pentru societatea românească este că "zeciuiala" nici măcar nu este încasată de la fiecare creştin în parte. Nu. Pentru bisericile acreditate, îndeosebi pentru Biserica Ortodoxă Română, taxa pe prostie este percepută peste voinţa oamenilor, la grămadă, direct din bugetul de stat. Indiferent dacă aceştia fac sau nu parte din această biserică. Un fel de loterie de stat a cărui premiu este iluzia mântuirii creştine. Pe bani. Şi obligatorie pentru toată lumea.

3 august 2012

Pomelnice on line şi crestinortodox.ro

În ani de criză şi insecuritate acţiunile vânzătorilor de iluzii explodează. Profitul obţinut de Patriarhia Română subliniază asta. Dar cum piaţa e volatilă securizarea veniturilor devine necesară. Prin monopol, binenţeles, conform cu viscerala configuraţie a Bisericii Ortodoxe din România. Aşa încât publică o atenţionare în care înfierează practica rugăciunilor on line, altele decât cele sub directa sa supraveghere, "întrucât se constată o creştere a numărului de persoane induse în eroare şi prejudiciate material în urma apelării la servicii religioase oferite prin internet şi mica publicitate de către pretinşi slujitori ai Bisericii". Proferează chiar ameninţări voalate, conform cu legea, pentru cei ce practică pomelnice on line şi sunt pasibili de infracţiuni de înşelăciune.

Crestinortodox.ro este unul dintre site-urile ce încasa bani pentru pomelnice, conform gandul.info. Iată mai jos şi un reportaj Antena1.



Acum a renunţat la practică, rămânând doar versiunea gratuită, dar cu rugămintea de a face donaţii într-un cont bancar. Dar cine este crestinortodox.ro? Acţionarii site-ului sunt înregistraţi la un off shore din Cipru, adică acolo unde nu-i întreabă nimeni de câţi bani câştigă şi din ce, unde nu plătesc taxe şi nici impozite pe profit.
"În mod concret, potrivit informaţiilor disponibile pe site, administratorul www.crestinortodox.ro este societatea Active Soft S.R.L. cu sediul în sectorul 2, Bucureşti.
Potrivit datelor de la Registrul Comerţului, acţionarul majoritar al Active Soft S.R.L este Romarta SRL din Bucureşti (98,8664 % din acţiuni), care la rândul său are ca acţionar majoritar societatea Broadhurst Investments Limited din Cipru (98,4178 %)." - spune Mediafax. Cine este Broadhurst Investments Limited din Cipru? Vezi aici: http://ro.scribd.com/doc/65763969/Broadhurst-Investment-LTD.

Nu numai creştinii din România sunt invitaţi la pomelnice on line, ci şi cei din Republica Moldova. "Un click spre rai! Mitropolia Moldovei îţi primeşte pomelnicul on-line, dar NUMAI cu bani" - spune PRO TV Chişinău.

Dragii mei preoţi, că sunt on line sau prin viu grai, că sunt scrise pe hârtie sau repetate în gând, pomelnicele, rugăciunile, acatistele, odată ce sunt condiţionate de primirea unor foloase materiale, sunt pasibile de infracţiunea de înşelăciune. Pentru că nu puteţi dovedi cât de corecte sunt serviciile realizate şi cât de folositoare sau de conforme cu prezentarea sunt acestea. Dumneavoastră nu faceţi altceva decât executarea unui protocol, probabil cu bune intenţii, dar în nici un caz nu puteţi da asigurări că Dumnezeu chiar răspunde acestuia.

Dragii mei credincioşi, nu vă lăsaţi păcăliţi de nenumăratele soluţii de mântuire, indiferent cât de "însemnate" cu fel de fel de simboluri sacre sunt ele. Odată ce vă cer bani, este clar că nu mântuirea voastră e scopul celor ce vi le oferă, ci multiplicarea veniturilor lor. Fiţi măcar atât de grijulii cu banii voştri pe cât sunteţi de atenţi cu ideile ce credeţi că ar putea să vă clatine credinţa.