24 septembrie 2012

Imorala scutire de taxe pentru popi

INCREDIBIL!!!
(via ASUR)
În 11 septembrie 2012, a fost depusă în Parlament o propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.132 pentru modificarea și completarea Legii nr.142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului [1].


Inițiatorului proiectului, deputatul PSD Andrei-Valentin Sava, afirmă în expunerea de motive că prin această inițiativă legislativă “se urmarește neimpozitarea salariilor clericale [...] în cadrul cultelor din România” deoarece “majoritatea veniturilor bisericilor, provenind din donații, se duc pe activități filantropice“, domnia sa făcând și precizarea că “numai în cadrul Patriarhiei Române funcționează peste 400 de asezăminte social-filantropice“.

Pentru a înţelege mai bine amploarea sumelor irosite anual prin finanţarea cultelor şi pentru a avea un termen de comparaţie reamintim că:

Statul plăteşte salarii, impozite, asigurări de sănătate şi contribuţii sociale pentru aproximativ 56.000 de reprezentanţi ai cultelor (cca. 17.000 de preoţi, 19.000 aparţinând „personalului neclerical”, 10.000 de profesori de religie şi 10.000 de călugări), un număr mai mare decât cel al medicilor din România. [2]
Fondurile bugetare alocate anual în beneficiul preoţilor şi a celorlalţi reprezentanţi ai bisericilor sunt de cca. 800 milioane de lei (excluzând fondurile pentru construcții de biserici),
Pentru comparaţie, aceşti bani ar permite:
- creşterea cu cca. 60% a salariilor medicilor [3] sau
- construirea, în numai doi ani, a unui spital regional de urgenţă [4] sau
- reabilitarea secţiilor de obstetrică-ginecologie şi neonatologie din 60 de spitale [5] sau
- acordarea, gratuită, a unui laptop performant fiecarui copil care începe şcoala

„Suntem în fața unui proiect de lege stupefiant, scandalos! Domnul deputat Sava, dintre toate categoriile de bugetari, pe cine dorește să sprijine? Pe profesori, la începutul unui nou an școlar? Pe medici? Pe militari? Nu, domnul Sava deplânge soarta preoților care, deși angajați ai unor organizații private, primesc ‘ajutor la salarizare’ din partea Statului și nenumărate alte beneficii, iar acum, în prag de alegeri vrea să le dea și mai mult – o scutire de impozite!” a declarat Toma Pătraşcu, vicepreşedinte ASUR.

An de an, sute de milioane de lei din bugetele autorităţilor de stat, centrale şi locale, sunt deturnate de la nevoile reale ale ţării spre a se cumpăra „bunăvoinţa” ierarhilor bisericeşti. An de an, deşi Educaţia şi Sănătatea sunt sub-finanţate, deşi se închid nenumărate şcoli şi spitale, BOR şi celelalte cultele religioase cunosc un tratament privilegiat, cu toate că:
- dispun de o avere estimată la peste 3 miliarde de euro şi obţin profituri consistente din activităţile economice desfăşurate
- beneficiază de scutiri extensive de taxe şi impozite şi de monopol în domeniul comercializării obiectelor de cult
- încasează importante sume de bani fără a emite documente fiscale
nenumărate biserici şi mânăstiri nu-şi achită minimul de datorii fiscale către Stat, în multe cazuri având întârzieri de ani de zile
- pentru activităţi de asistenţă socială folosesc doar o foarte mică parte a banilor primiţi de la stat; de exemplu, conform rapoartelor de activitate ale BOR, în 2009 [6] şi 2010 [7], Biserica Ortodoxă a cheltuit pentru „activitatea social-filantropică” doar cca. 5% din totalul subvenţiile bugetare primite.
Asociaţia Secular-Umanistă din România (ASUR) face un apel către toţi membrii legislativului și, în special, cei aparținând coaliției la putere – USL, să se distanțeze public de astfel de măsuri politicianiste, să respingă proiectul de lege și să stopeze finanţarea de către Stat a cultelor religioase, fondurile astfel eliberate urmând a fi redirecţionate către Educaţie şi Sănătate.

Să nu uităm: În România sunt 18.300 de biserici; doar 4.700 de şcoli generale stau la dispoziţia copiilor!

23 septembrie 2012

Formular cerere scutire religie

În acest moment prevederile legii au fost anulate prin decizia de neconstituționalitate a Curții Constituționale, fiind ilegal și neconstituțional să înscrii elevii din oficiu la orele de religie, nemaifiind nevoie de acestă cerere. Astfel că în acest moment elevii care doresc religie trebuie să depună cerere. Mai multe aici: http://profudereligie.blogspot.ro/2015/01/vrei-religie-fa-cerere.html

Domnule/Doamnă Director,


Subsemnatul, …………………………………………………………….,
domiciliat în ……………………………...……………………..………………….,
părinte al elevului/ei ……………………………………………………………
din clasa ………………, unitatea şcolară ……………………………………
doresc ca acesta să nu urmeze orele de religie.

Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:

1. Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:
“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.
Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie.
În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie.
În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”

2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.

Cu mulţumiri anticipate,

Semnătura                                                                                    Data

Dacă doriţi puteţi descărca formularul versiune .doc de aici: formular cerere scutire religie.doc

Dacă sunteţi elev major formularea cererii poate fi cea de mai jos:

Domnule/Doamnă Director,


Subsemnatul, ……………………………………………………………., născut în data de  ................................., din clasa ………………, unitatea şcolară ……………………………………
doresc să nu urmez orele de religie.

Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:

1. Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:
“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.
Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie.
În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie.
În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”

2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.

Cu mulţumiri anticipate,

Semnătura                                                                                    Data

După completare cererea se depune la secretariatul şcolii (ar fi bine să solicitaţi un număr de înregistrare, aşa, pentru siguranţă şi evitarea unor şicane).

Orice situaţie ce iese din rutină poate provoca oficialilor şcolii un anumit discomfort. Cazul părinţilor ce doresc copiilor lor o educaţie lipsită de îndoctrinarea religioasă este tipic şi se înmulţeşte de la o zi la alta (numai blogul meu a fost foarte căutat în acest scop). Numai că legiuitorul nu acoperă cu lămuriri vidul organizatoric, mai ales în clasele primare şi gimnaziu (liceenii sunt mai autonomi). Una dintre întrebările apărute este "Ce facem cu elevul dacă nu face religie?". Din acest motiv, ca părinţi responsabili şi implicaţi în actul educaţional, solicităm conducerii şcolii o recompunere a orarului astfel ca ora de religie să fie prima sau ultima pentru elev în acea zi. Aceasta solicitare poate arăta astfel:

Domnule/Doamnă Director,


Subsemnatul ……………..…………………………………………….,
domiciliat în ……………………………..…………………..………………….,
părinte al elevului/ei ……………………………………………………………
din clasa ………………, unitatea şcolară ……………………………………
având în vedere faptul că acest elev nu frecventează cursurile disciplinei facultative Religie şi ţinând cont de prevederile internaţionale, constituţionale şi naţionale privind dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie şi de cele ale legislaţiei privind educaţia şi ale legislaţiei privind drepturile copilului, vă rog ca în realizarea orarului pentru clasa respectivă, să treceţi disciplina Religie la prima sau la ultima oră din ziua respectivă.

Cu mulţumiri anticipate,

Semnătura                                                                                   Data

Aici formular solicitare modificare orar religie.doc. Aceeaşi procedură: secretariat, număr de înregistrare, 30 de zile pentru rezolvare.

În cazul în care ora rămâne la mijlocul programului, nu disperaţi. Depuneţi o altă solicitare, prin care propuneţi ca pentru elevii ce nu pot părăsi clădirea şcolii pe durata orei de religie să se organizeze alte cursuri facultative: astronomie, istoria artei, istoria religiilor, noţiuni de etică şi morală etc.

Este posibil ca direcţiunea să vă comunice că aceştia sunt puţini şi nu există posibilitatea de a organiza aceste cursuri. Atunci cereţi să fie acceptat copilul dumneavoastră într-o clasă paralelă sau apropiată ca vârstă, la ore de genul desen, sport, muzică, limbă străină etc. Este riscant a rămâne în clasă, la îndemâna profesorului sau a profesoarei de religie. Chiar dacă sunt persoane echilibrate altfel, faptul că în "clasa lor" există elevi ai căror părinţi sunt în mod explicit în dezacord cu credinţa lor îi va face la un moment dat (de exemplu indisciplina colegilor), să se răzbune, chiar şi prin mici remarci, pe copiii dumneavoastră.

Dacă toate aceste forme de negociere sunt epuizate în mod defavorabil pentru copilul dumneavoastră înseamnă că direcţiunea şcolii este clar împotriva soluţionării amiabile a vidului legislativ lăsat de acestă lege lacunară, Legea Educaţiei Naţionale, şi va fi nevoie a interveni la nivel juridic. Pentru suport, în afara prietenilor şi a unui avocat (de preferat specializat în drepturile omului şi ale copilului) se mai poate apela la Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR), presă şi la blogosfera raţională (vezi coloana din stânga a acesui blog).

20 septembrie 2012

Religia în şcoală - consideraţii juridice

Mai întâi puţină istorie.
Citez din articolul "Lecţia de religie", autor Georgiana Ilie, apărut în "Decât o revistă" numărul 7 vol. 2, iarnă 2011-2012:
Disciplina şcolară Religie a apărut în 1995, în prima lege a învăţământului de după Revoluţie. Religia în confesiune proprie era obligatorie la ciclul primar, opţională la gimnaziu şi facultativă la liceu [...] În 2001, printr-un ordin al ministrului Ecaterina Andronescu, ora de religie a devenit "opţional obligatoriu" la toate nivelurile [...] Ordinul ministrului restrângea ilegal un drept din Legea Învăţământului, care spunea că religia e facultativă, şi încălca o decizie a Curţii Constituţionale din 1995 care spunea: "Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt" [...]
În 2010, odată cu intrarea în dezbatere publică a noului proiect de lege a educaţiei situaţia părea să se schimbe [...] religia confesională rămânea în trunchiul comun de materii [...] dar putea fi înlocuită, la cererea părinţilor, cu istoria religiilor. [...] Proiectul mai spunea şi că elevul care a împlinit 16 ani are dreptul să ceară scutirea de la Religie fără acordul părinţilor, pentru a respecta Legea Cultelor, care spune că îţi poţi schimba religia de la 16 ani. [...]
La Camera Deputaţilor, Adriana Săftoiu, deputat PNL, a fost printre puţinii care s-au opus păstrării religiei în trunchiul comun de materii [...] Mai târziu, la dezbaterea în plen, deputatul Marius Spînu, de la PDL, a susţinut ca religia să se facă la cerere şi spune că ar fi fost mai bine să se predea numai istoria religiilor, pentru că "liberul arbitru nu poate exista dacă nu ştii ce să alegi" [...]
Pe 28 aprilie 2010, Patriarhul Daniel a trimis o scrisoare deschisă preşedintelui Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, în care solicita eliminarea modificărilor făcute după consultarea cu societatea civilă şi introducerea amendamentelor făcute de Patriarhie. Concret, Patriarhul cerea eliminarea celorlalte opţiuni (proiectul cuprindea acum istoria religiilor, istoria culturii şi artelor sau alte cursuri utile în formarea comportamentului etic şi social) pentru că "scade importanţa orei de religie între celelalte discipline şcolare şi poate genera forme de abuz" [...]
Patriarhul mai cerea ceva: în noua formă, proiectul elimina obligaţia ca profesorii de religie să fie validaţi de cultele religioase de care aparţineau. Patriarhul a cerut reintroducerea acestei aprobări pentru că altfel se "restrânge posibilitatea cultelor de a-şi elabora programele pentru disciplina religie" - adică de a putea decide asupra materiei şi a metodologiei de predare. Mai mult de atât însă, ar fi însemnat ca profesorii de religie să fie independenţi de culte. [...]
După scrisoarea Patriarhului, din lege au dispărut toate schimbările aduse la consultare şi în comisiile parlamentare. [...]
Astfel, în Legea Educaţiei Naţionale care a intrat în vigoare la începutul lui 2011, religia este materie obligatorie, la care elevul este înscris automat, de la care nu se poate retrage decât dacă este major sau dacă părinţii doresc acest lucru.

Bine, dracul nu e chiar atât de negru deşi legea e proastă, e contra naturii, şi are prevederi ce se bat cap în cap cu alte legi.

Dar cum a rămas forma Legii Educaţiei Naţionale?
"Art. 18
(1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numarul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedeaza şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplină.
(3) Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat conform prevederilor prezentei legi şi abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi cultele religioase recunoscute oficial de stat."
Deci nu e chiar obligatorie, dacă eşti pe fază, scapi.

Şi cum sunt înscrişi elevii, conform confesiunii proprii?
Atenţie, directori şi diriginţi, atenţie profesori de religie! Nu aveţi dreptul de a obliga elevii sau pe părinţii acestora să vă spună care este opţiunea lor religioasă. Iată litera Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor:
"Art. 5
(5) Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţa la culte, cu excepţia desfăşurării lucrărilor de recensământ naţional aprobat prin lege sau în situaţia în care persoana vizată şi-a dat, în mod expres, consimţământul pentru aceasta.
(6) Este interzisă obligarea persoanelor să îşi menţioneze religia, în orice relaţie cu autorităţile publice sau cu persoanele juridice de drept privat."
Altfel spus, pentru a organiza la o anumită clasă ore de religie pentru o anumită confesiune trebuie ca părinţii elevilor (pentru că elevii nu au acest drept, conform legii educaţiei) să solicite, în mod expres, aceste ore. Iar solicitarea, în mod expres, presupun că trebuie să fie scrisă, altfel nu puteţi dovedi legalitatea confesiunii orelor de religie.
Elevii, chiar dacă părinţii lor nu depun cerere pentru a nu frecventa orele de religie, nu pot fi înregimentaţi automat la o anumită confesiune, fie ea şi majoritară.
Pentru că este ilegal.
Iată cum o lege proastă vă pune, stimate cadre didactice, în postura de a produce infracţiuni.

Un alt articol al aceleiaşi legi, vă obligă a nu accepta ca orele de religie sau anumite manifestări (deschiderea anului şcolar) să se desfăşoare conform dorinţei unui anumit cult:
Art. 9
(1) În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee.
(2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult.

Adică nu aveţi voie, doamnelor şi domnilor directori, pe lângă organizarea orelor de religie într-o anumită confesiune, să promovaţi sau să acceptaţi manifestări religioase în cadrul şcolii, pentru că şcoala este o instituţie a statului şi dumneavoastră reprezentaţi autoritatea statului în acea instituţie.

Un caz aparte în privinţa manifestărilor religioase pare a fi Colegiul Naţional Andrei Şaguna din Braşov, şcoala cu cele mai performante rezultate şi cu cea mai veche tradiţie din judeţ. Clădirea aparţine, retrocedată fiind, Bisericii Sfântul Nicolae afiliată Mitropoliei Ardealului. După ce anii trecuţi, încă înainte de a se face transferul de proprietate, biserica se arăta interesată în a introduce în structura liceului clase vocaţionale de teologie, acum vine cu o insidioasă propunere cu iz de ameninţare, afirmată în timpul slujbei care a fost ţinută în curtea liceului cu prilejul deschiderii noului an şcolar: IPS Laurenţiu a anunţat că Mitropolia, care este proprietarul clădirii unde funcţionează Colegiul Naţional „Andrei Şaguna“, va căuta soluţii pentru a oferi burse de excelenţă elevilor celor mai merituoşi, dar şi gradaţii de merit pentru cei mai buni profesori. (Monitorul Expres)
Cum a obţinut şi cu câtă îndreptăţire deţine clădirea liceului vezi aici: O primă nemulţumire a celor care contestă acţiunea bisericii este aceea că feţele bisericeşti nu au informat opinia publică sau instituţiile implicate referitor la această acţiune. Conducerea colegiului susţine că, nu i s-a adus la cunoştinţă faptul că biserica a revendicat clădirea. „Am aflat din presă şi din alte surse că imobilul în care ne desfăşurăm activitatea a fost solicitat de biserică”, a declarat directorul liceului, prof. Mariana Ionescu.
De altfel, nici la Inspectoratul Şcolar Judeţean nu a ajuns vreun document în acest sens. „În momentul de faţă, nu avem nici un act oficial din care să rezulte ceva legat de modificarea situaţiei patrimoniale a imobilului în care funcţionează Colegiul Naţional «Andrei Şaguna». Tot ce ştiu, este că se află în proprietatea Consiliului Local Braşov”, a declarat inspectorul şcolar general, prof. Dorel Agache.
În acelaşi timp, preşedintele Asociaţiei de Părinţi a Colegiului, Mihai Pascu, spune că mulţi dintre părinţi s-au declarat deranjaţi de modul in care a procedat biserica. „De nenumărate ori, reprezentanţii Mitropoliei Ardealului au venit în vizite, mai mult sau mai puţin oficiale, la «Şaguna», dar niciodată nu au pus această problemă. Acum, biserica vine şi se declară continuatoarea unei structuri asociative, înfiinţate în urmă cu 135 de ani şi solicită acest imobil”, a declarat Pascu.
Mai mult, susţine directoarea colegiului, la jumătatea secolului al XIX-lea, când s-a construit şcoala, mai mulţi braşoveni înstăriţi au contribuit cu sume consistente, iar alţii au efectuat muncă voluntară. „În aceste condiţii, imobilul ar putea fi considerat mai degrabă o proprietate a comunităţii şi nu una exclusivă a bisericii”, afirmă Mariana Ionescu. [...] „De când a fost construit, liceul a fost unul laic. Sper ca şi în viitor, indiferent de cine va fi proprietar, colegiul să fie unul laic, şi emblematic pentru învăţământul braşovean şi cel românesc. În cazul preluării clădirii, în comunitatea locală va apărea o stare de confuzie. Mai mult, implicarea bisericii în actul educaţional ar putea conduce la reticenţe din partea unora dintre părinţi, fapt ce ar putea afecta prestigiul liceului”, spune Ionescu.
(Transilvania Expres - 12 Mai 2010)

17 septembrie 2012

Manualul de religie - îndoctrinare şi înspăimântare

La iniţiativa ASUR opinia publică îşi aruncă ochii pe manualele de religie utilizate la orele de catehizare forţată a elevilor din şcolile publice din România. Şi se ia cu mâinile de cap şi cu facebook-ul şi presa de ministerul Educaţiei. Litera manualelor e sub orice critică. Iată câteva exemple:
Şi alte manuale sunt aservite ideologiei religioase:
Ce credeţi că face Ministerul Educaţiei prin vocea şi fiinţa doamnei ministru Ecaterina Andronescu, cea care a spus acum câţiva ani că nu doreşte ca de pe băncile şcolii să iasă "barbari şcoliţi" referindu-se la necesitatea religiei în şcoală? La invitaţia TVR2, în dialog cu Toma Pătraşcu, aceasta îşi dă arama pe faţă: devine oripilanta advocată a indobitocirii religioase folosind subterfugiul că morala este apanajul religiei (aici emisiunea cu pricina, începând cu minutul 24.45). Se face portavocea agenţiei Bisericii Ortodoxe din România, Basilica, ce înfierează dezvăluirile ASUR, întrebând obsesiv "Dar dumneavoastră pe cine reprezentaţi?" Toma nu a intrat în jocul jegos al autoritarismului ministeriabil aşa că îi amintesc eu "doamnei" ministru că ASUR este una din puţinele asociaţii ce activează în scopul unui învăţământ ştiinţific, una din ultimele sale acţiuni fiind Concursul Naţional Interşcolar Emil Racoviţă pe teme de evoluţie a lumii vii, ce a avut ca premii 5 laboratoare complete de informatică.

Dar jocul cui îl face ministra noastră? Iată ce spune patriarhul Daniel în comunicatul BOR de dinaintea "scandalului manualelor":
Astfel, prin demersul educațional-formativ din cadrul orelor de religie, Biserica vine în ajutorul elevilor promovând cunoașterea lui Dumnezeu, a omului, a cosmosului, a valorilor moralei creștine, precum: prietenia, dragostea, pacea, dreptatea, reconcilierea, responsabilitatea, solidaritatea și cooperarea între semeni, ca principii de bază ale credinței creștine. Educația religioasă, realizată prin intermediul Bisericii în școală, reprezintă o șansă, care se oferă fiecărui elev, de aprofundare și cunoaștere a Cuvântului lui Dumnezeu: „Ca (…) să aibă belşugul deplinei înţelegeri pentru cunoaşterea tainei lui Dumnezeu-Tatăl şi a lui Hristos” (Coloseni 2, 2).
Deci să fie clar, nu profesorii de religie sunt cei ce fac programa, ci Biserica cea ortodoxă. Nu specialiştii în educaţie decid ce şi cum, ci clerul.
De altfel ministresa a recunoscut, indirect, neputinţa sa şi a sistemului în a decide ce şi cum se predă în şcoala românească, dând fuga-fuguţa la Patriarhie pentru lămuriri şi ordine, când a văzut că gluma se îngroaşe: "Disciplina religie va fi predată în şcoli după programe şi manuale noi, începând cu anul şcolar viitor, acest lucru nefiind un rezultat al iniţiativei pe care a luat-o o organizaţie care spune pur şi simplu ce crede. Am avut o întâlnire cu Preafericitul Patriarh Daniel în urma căreia am convenit şi la regândirea programelor disciplinei de religie. La aceasta lucrează acum o echipă, formată din specialişti şi de la Ministerul Educaţiei şi de la Patriarhie", a adăugat Andronescu.
Ministrul Educaţiei a mai spus că Patriarhul Daniel a acceptat ca orele de religie să se centreze pe sistemul de valori de referinţă cu care orice absolvent "trebuie să plece în viaţă"
(realitatea.net)

Despre morala, toleranţa şi valoarea educaţiei creştine promovate vedeţi în fascicolele de mai sus şi în Biblie.

Când absurdităţile tipărite şi băgate pe gâtul copiilor sunt arătate cu degetul BOR caută justificări atacând:
ASUR, care îşi arogă în mod discutabil calitatea de reprezentant al societăţii civile, deformează în mod constant realitatea şi promovează intoleranţa faţă de religie. Aha, de aici a copiat doamna Andronescu...
Aşadar, este surprinzător că ASUR are totdeauna ca ţintă manualele ortodoxe, ca şi când aceasta nu ar avea la bază aceeaşi Biblie pe care o folosesc şi confesiunile creştine occidentale.
Mai întâi că nu numai manualele "ortodoxe" sunt blamate, deşi ele fac cel mai mare rău, fiind cele mai utilizate (Religie Romano Catolica, cls. I-a, Paul Budau, Editura Didactica si Pedagogica, pag. 19). Şi da, Biblia nu este aceeaşi. Chiar voi aţi spus-o, ortodocşilor!
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE ne informează:
Astăzi, 10 aprilie 2012, cotidianul Adevărul a început să vândă împreună cu ziarul la toate punctele de difuzare a presei şi în librăriile proprii o ediţie revizuită a Bibliei tradusă de Dumitru Cornilescu, apărută anul acesta (2012) la editura ”Orizonturi” din Bucureşti.
Deoarece mai mulţi credincioşi ortodocşi au sesizat deja Patriarhia Română cu privire la faptul că au fost induşi în eroare de către cotidianul Adevărul prin oferirea spre vânzare a unei Biblii neoprotestante, solicităm acestei publicaţii ca în articolele promoţionale şi în spoturile publicitare să ofere informaţiile corecte despre ediţia Bibliei pe care o difuzează.
În acelaşi timp, îndemnăm clerul ortodox să informeze comunităţile de credincioşi despre faptul că Biblia vândută împreună cu ziarul Adevărul nu este ortodoxă şi conţine diferenţe majore de traducere faţă de textul oficial al Sfintei Scripturi a Bisericii Ortodoxe Române.

Greţos.

De asemenea, ASUR echivalează educaţia religioasă cu îndoctrinarea, pentru a o discredita şi înlocui cu ideologia umanismului ateu antireligios. mai spune comunicatul. Păi chiar asta se face, îndoctrinare. Numai că în limbajul de lemn bisericesc se foloseşte un alt cuvânt, cu intenţie de a ocoli adevărul pentru necunoscători: catehizare - 1. a învăța pe cineva dogmele religiei creștine. 2. (fig.) a convinge, a îndoctrina. (< fr. catéchiser) Sursa: MDN (2000). Iată chiar vorbele patriarhului: Proiectul „Hristos împărtășit copiilor” a arătat, prin rezultatele obținute de-a lungul timpului, că este un proiect viabil, care continuă să rodească în nobila misiune de a aduce Cuvântul lui Dumnezeu, prin programe catehetice, mai aproape de sufletul copiilor şi tinerilor din familiile, parohiile și comunitățile din România și din diaspora.

2 septembrie 2012

Noile religii - ateismul V

Cea mai mare frică a credinciosului este să descopere că "a ales" greşit religia sa.
Mă rog, "alegerea" este o chestie cam dubioasă. Din orgoliu credinciosul consideră că el a ales dreapta credinţă, de şi-o afişează, şi nu că a nimerit acolo din varii motive. "Alegerea" are nenumărate justificări, în realitate cele mai dese fiind apelul la autoritatea părinţilor sau educatorilor săi, prezervarea tradiţională a situaţiei de fapt precum şi afilierea la majoritatea "normală". Asta dacă este îndeajuns de sincer cu sine însuşi, ocolind ideea unei "revelaţii personale".

Religiile "de nişă" sunt cu atât mai spectaculoase cu cât confraţii sunt mai puţini sau mai dispersaţi, adepţii având senzaţia unor vieţi "apostolice". Securitatea oferită de majoritate, adeverirea tradiţională a convingerilor sau protecţia celor puternici sunt disipate. Singurătatea acestuia îi dă pe de o parte adrenalina specifică situaţiei speciale în compensare cu nevoia de confirmare a adevărului credinţei sale. Credinciosul "minoritar" caută cu disperare coreligioşii săi, deşi găsirea acestora îi rupe din "specialul" fiinţei sale. Acesta trăieşte spiritual "pe buza prăpastiei".

Din acest punct de vedere ateul este tot atât de "credincios" în manifestare ca şi teistul. În România ateul este minoritar, chiar ultraminoritar. Rupt în două de singurătatea concepţiilor sale neîmpărtăşite luptă cu înverşunare pentru a demonstra şi a-şi demonstra valabilitatea ideologiei sale. Această zbatere nu are o cine ştie ce configurare mistică sau motor divin (cum greşit consideră despre sine teistul), pur şi simplu este om ca orice alt om şi nevoile sale de animal social îl împing să caute sau să construiască fiinţe asemănătoare sieşi. În plus are şi înţelegerea fenomenelor în ansamblu, lipsa divinului obligând-ul să ia în calcul soluţii raţionale, funcţionale. Motivaţiile militanţilor atei nu sunt numai cu specific de comuniune ideologică deşi ateii vocali se erijează în vocea ateismului ca fenomen. Cei mai mulţi dintre atei sunt "underground", inactivi public sau chiar prea puţin conştienţi de propria lor lipsă de credinţă. Mi s-a întâmplat de nenumărate ori să pornesc discuţii pe această temă şi să aflu cu surprindere că interlocutorul este ateu, deşi nu s-a exprimat public deloc. Ateul comun nu se afişează decât în momentul în care descoperă pericolul religios, pentru sine şi pentru cei din jurul său.

ASUR este una din vocile puternice şi penetrante. Deşi scopul declarat al acestei asociaţii nu este unul de propăvăduire şi apărare a ateismului ci umanismul şi educaţia ştiinţifică, a secularismului şi independenţei statului faţă de cultele religioase şi reciproca, a adunat în interiorul şi în jurul acesteia atei. Din acest punct de vedere este de la sine înţeles ca ASUR să apere poziţia areligioşilor şi a ateilor. Rezultatele preliminare cu privire la apartenenţa religioasă a populaţiei la recensământul din 2011 justifică comunicatul ASUR nu numai pentru că acesta a devenit şi vocea ateilor, ci pentru că legile din România sunt strâmbe sau sunt încălcate de politicieni în favoarea unor culte religioase, cu precădere Biserica Ortodoxă Română, acţiuni justificate şi prin valorile evidenţiate de recensăminte.
De altfel Recensământul Populației și Locuințelor din 2011 a fost, din păcate, marcat de o multitudine de iregularități. În ceea ce privește religia, în nenumărate cazuri, recenzorii au făcut presiuni asupra oamenilor pentru ca aceștia să se declare de confesiune creștin-ortodoxă, iar asociația noastră a primit multiple sesizari în acest sens; de altfel și presa a publicat astfel de cazuri. Ancheta de Control a Recensământului, pe care INS a derulat-o în luna noiembrie a anului trecut, ar fi putut să evalueze corectitudinea înregistrării opţiunilor religioase ale cetăţenilor, dar, surprinzător, această întrebare a fost omisă din chestionare.
Mai mult, în mod regretabil, chiar imparțialitatea Institutului Național de Statistică este pusă sub semnul îndoielii. Reamintim că există multiple semne de întrebare privind legăturile dintre INS și BOR. De exemplu, președintele INS a solicitat și a obținut sprijinul Bisericii Ortodoxe în derularea recensământului, iar reprezentanții celor două instituții au avut mai multe întâlniri pe această temă în 2008 și 2009.


După părerea mea principala discrepanţă între valorile înaintate de eurobarometre (ce arată că numărul areligioşilor este de aproximativ 16%) faţă de valorile recensământului (unde procentul este de doar 0,24%) se datorează în cea mai mare parte lipsei de responsabilitate civică a majorităţii populaţiei. Recensământul a fost prost organizat şi gestionat, dar o şi mai mare influenţă a avut-o slaba percepţie a populaţiei asupra importanţei acestuia. În timp ce la eurobarometru tehnologia de a lămuri şi obţine un răspuns concludent era de o altă factură, la recensământ nu s-a pus problema unei identităţi, ci a unui răspuns necesar completării chestionarului, proces la fel de lipsit de interes pentru recenzor ca şi pentru recenzat. De altfel am subliniat necesitatea unui răspuns "fără religie" la recensământ, atât din punct de vedere dogmatic (catehetic) cât şi din punct de vedere al unei responsabilităţi sociale, dar acest lucru ar fi avut poate efect dacă toţi am fi judecat aceste informaţii.

Vestea "bună" este rata de creştere a celor ce nu doresc să-şi declare religia, a areligioşilor şi a ateilor.
Informaţii preluate de la Bezbojnicul arată că rata de creştere a ateilor este de 100% la fiecare 10 ani, adică se dublează numărul lor la un deceniu. În acest ritm estimez că în anul 2100 întreaga Românie va fi atee. Promiţător, nu?
De altfel am mai spus că în viitor toţi vom fi atei...