Biblia - geneză şi metamorfoză VII

Acum vom analiza capitolul al II-lea din Biblie, din cartea I (Facerea sau Geneza).
Aici se va prezenta în detaliu actul înfăptuirii omului, personaj construit de Dumnezeu în ziua a şasea, conform versetelor anterioare: Biblia - geneză şi metamorfoză VI

5. Pe câmp nu se afla nici un copăcel, iar iarba de pe el nu începuse a odrăsli, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ şi nu era nimeni ca să lucreze pământul.
6. Ci numai abur ieşea din pământ şi umezea toată faţa pământului.
7. Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.
Deoarece plantele au fost "create" în ziua a III-a şi ar fi trebuit să existe plante în ziua a VI-a, înseamnă că Dumnezeu nu a "creat" plantele, ci numai seminţele lor, ceea ce duce cu gândul că "zilele" creaţiei sunt chiar zile, şi nu ere geologice. Asta înseamnă că Biblia trebuie luată ca atare şi neinterpretată.
Ce este de remarcat că omul este făcut din ţărână. Este interesant acest lucru deoarece corpul uman este mult mai complex decât cel al plantelor, cu toate acestea pe om l-a făcut din start adult, pe când pe plante nu a reuşit să le facă decât seminţe. Sau, ca orice creator ce se respectă, evoluează şi capătă mai multă experienţă, creaţiile următoare fiind superioare celor iniţiale.
Apare şi ideea de "viaţă" şi "suflet", în sensul de "suflare de viaţă". Dar noi ştim că şi plantele sunt vii, deşi nu au suflare. În acest caz toate animalele cu plămâni ar avea suflet, odată ce suflă, pe când cele cu branhii nu? Aşa că nu văd nici o diferenţă între celelalte mamifere şi om, doar toate "suflă".

8. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise.
9. Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
[...]
15. Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească.
16. A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din rai poţi să mănânci,
17. Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!"
Se pare că Dumnezeu nu are un plan bine stabilit (sau îl are şi este cinic), odată ce face un pom al cunoaşterii binelui şi răului, pe care-l dă lui Adam, dar interzis acestuia spre a-i mânca fructele. Dacă este bine ce a făcut Dumnezeu, de ce a mai făcut un pom fără folos, odată ce fructele sale sunt interzise? Sau a făcut lucrul acesta pentru a-l pune pe Adam la încercare? În acest caz înseamnă că Dumnezeu nu ştia cum va reacţiona Adam? Înseamnă că nu este atoatecunoscător (omniscient), cunoaşte doar ceea ce s-a întâmplat deja, nu şi ceea ce se va întâmpla. Dar în acest caz cei ce invocă faptul că Dumnezeu le-a transmis informaţii despre viitor (proorocii) înseamnă că sunt nişte mincinoşi, Dumnezeu nu are cum să le transmită aceste informaţii pentru că nu le ştie. Sau este Dumnezeu mincinos cu ei şi le transmite informaţii false?
Aşadar Dumnezeu este fie neştiutor al viitorului, fie cinic, fie pur şi simplu prost, comportându-se ca un copil ce pune o păpuşă pe marginea mesei, ameninţând că o distruge dacă v-a cădea de acolo, deşi poziţia este complet lipsită de echilibru.
O altă întrebare se naşte în formularea s-o păzească (pe grădină). S-o păzească de cine? Are Dumnezeu un adversar? Cine l-a făcut, şi de ce? Nu Dumnezeu a creat toate cele?

(Alexi Goubarev - Adam & Eva, 2006 - ulei pe pânză)
Apoi firul se întrerupe pentru a găsi ţapul ispăşitor. Se foloseşte de hermafroditul Adam (ţineţi minte că l-a făcut pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie) şi îl desface în două, dintr-una din coaste face o femeie şi ce rămâne consideră că este bărbat. Abia acum omul, ca specie, are două sexe. De parcă Dumnezeu nu ştia că sunt necesare două sexe pentru procreere (doar a făcut atâtea animale).
21. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne.
22. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.
23. Şi a zis Adam: "Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.
Ce este interesant este motivul pentru care o crează pe femeie:
20. [...] dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui.
În mitologia ebraico-creştino-musulmană femeia de fapt nu este o altă fiinţă ci un organ al omului, omul devenind sinonim cu bărbat, o "coastă" a acestuia, aşa cum este un deget sau un picior. Femeia, prin definiţia biblică, nu este decât un instrument. Bărbatul în schimb este cea mai mare parte din Adamul original.

Ce mai subliniem este incompetenţa divină. Deşi Biblia susţine că în cele şase zile Dumnezeu a creat existenţa şi acesta era bine aşa cum era, se pare că pe om nu l-a reuşit din prima, a trebuit să mai intervină, cu mici "corecturi", prin crearea femeii şi a bărbatului, ca două entităţi separate, deşi iniţial generase una "completă". Sau a făcut femeia pentru a avea pe cine da vina...

Competitivitatea ar trebui să fie unul din atributele divinităţii, filosofic vorbind. Orice creator, dacă este un creator conştient, adică de ştie că el creează, are posibilitatea de a se perfecţiona, deoarece la a doua sa creaţie nu va mai face greşelile iniţiale. Aşa că de a construit a doua fiinţă umană trebuie că e mai bine construită decât prima. Femeia trebuie să fi fost superioară omului, asta dacă Dumnezeu este creator cu adevărat şi are intenţie bună de a construi un al doilea lucru mai performant decât primul. Sau scopul creatorului nu este de a construi ceva performant ci acela de a-şi justifica erorile?