28 ianuarie 2014

Noile religii - ateismul VI

Homo religiosus nu se leagă intinsec de o divinitate sau de ideea de sacru, ci de ritualizarea existenţei sale.

Şi homo religiosus suntem toţi, atei şi teişti deopotrivă, fie că ne dăm sau nu seama de asta. Pentru că nevoia de ritual este "genetică", ca şi cum ar exista o genă care ne face să acceptăm şi să practicăm un anumit comportament. Comportamentele sunt avantajoase, ne oferă posibilitatea de a acţiona cu şanse pozitive fără a trece prin cheltuitorul efort de a aduna dovezi şi a gândi fiecare etapă. Iar comportamentele structurate devin ritualuri. Ateii nu fac excepţii, dimpotrivă.

De curând comunitatea vocală a ateilor şi agnosticilor de prin România a primit o lovitură ce i-a pus într-o poziţie de vulnerabilitate: a dispărut principala platformă de comunicare - grupul Atei & Agnostici Români de pe Facebook. Şi ca orice homo sapiens religiosus au început să caute răspunsuri, iar dacă acestea nu existau, le inventau. Vina nu este una capitală, face parte din natura umană, numai că natura umană nu este construită pentru a fi raţional pură ci pentru a supravieţui în mediul naturii sălbatice. A fost prea puţin timp pentru evoluţie ca structura predispusă spre a accepta manipularea să fie dizolvată, să devenim cu adevărat logici. Poate nu vom deveni niciodată aşa, nu mai sunt motive pentru ca evoluţia noastră să continue.

Dar nu despre asta e vorba ci despre "zestrea religioasă" a ateilor.
Prima reacţie a fost cea de perplexitate, de parcă regulile existenţei în mediul respectiv, călduţ şi rotund delimitat, sunt imuabile şi eterne. Fals. Acest concept este de sorginte religioasă şi toţi îl avem până în momentul în care conştientizăm finalitatea, moartea. Iar asta, conştientizarea finalităţii, duce la următoarele luări de poziţie, tot cu specific manipulant şi de sorginte religioasă: trebuie găsit vinovatul şi pedepsit.
Este vital ca vina să nu fie a ta sau a colegului în ale dogmei ci a străinului, a celui altfel, a duşmanului. Şi au fost identificaţi câţiva. Cu doi am vorbit atunci, erau speriaţi şi au retractat orice implicare, de altfel unul dintre ei nu mai este de găsit pe facebook. Nici nu contează dacă aveau sau nu vreo vină, importantă e ideea care a încolţit în mintea celor ce se cred raţionali: Să-i linşăm! Defectuoasă gândirea de tip "cine nu e cu noi e împotriva noastră".

A doua reacţie este de prevenire a unor viitoare derapări, de sistematizare ritualică. I-am îndepărtat pe duşmanii din exterior, acum să-i îndepărtăm şi pe cei din interior. Iată ce zice cineva: Deși e grup închis, cumva, printre noi, s-au strecurat niscaiva habotnici. Foarte sigur se află aici doar pentru a raporta.
Deoarece orice creștin care se respectă nu va blasfemia în vecii vecilor numele sfintei fantome în care crede, propun administratorilor să ceară din partea membrilor o "dovadă de necredință". Orice blasfemie e acceptată ca tichet de intrare.

Binenţeles că aceste manifestări sunt extremele, colegul de mai sus a fost luat la mişto de mulţi, dar predispoziţia pe care o avem de a folosi scurtăturile în loc să evaluăm fiecare caz în parte ne predispune la sistematizarea acestor scurtături. Iar sistematizarea ritualurilor este ... religie.

Acum comunitatea de atei se recompune. Coagularea va avea noi valenţe, pe principiul "ce nu te ucide te face mai puternic". La mai mare! Şi "la mai raţional", dacă se poate...

Noile religii - ateismul
Noile religii - ateismul II
Noile religii - ateismul III
Noile religii - ateismul IV
Noile religii - ateismul V
Noile religii - ateismul VII

23 ianuarie 2014

Crima concepției antivaccin

Imunizarea oferă două tipuri de protecție: cea personală (cel imunizat nu dezvoltă boala deși intră în contact cu agentul) și cea de grup (deoarece cei imunizați nu desfășoară boala nici nu transmit mai departe agentul astfel că epidemia este blocată din fașă).
Imunizarea se poate face pe căi naturale, oamenii ce intră în contact cu agentul dezvoltă boala și, dacă supraviețuiesc, dezvoltă anticorpii necesari, sau artificiale - vaccinul - metodă prin care se dezvoltă anticorpii fără a fi nevoie să facă boala sau fac o formă foarte ușoară.
Întrucât atât imunizarea naturală, bolind, cât și cea artificială, prin vaccin, nu generează o protecție de 100%, înseamnă că sunt persoane care fie că nu devin imune fie își pierd imunitatea în timp, fie nu pot fi vaccinate din considerente de contraindicații. Din acest motiv efectul de protecție de grup este esențial, deoarece chiar dacă unul dintre oameni se îmbolnăvește acesta nu transmite boala, ceilalți din jur fiind deja imunizați.
Din acest motiv toată lumea, cu excepția celor pentru care sunt contraindicate vaccinurile, trebuie să fie vaccinată. Din acest motiv campaniile antivaccin sunt criminale, pentru că-i lasă pe cei ce nu pot fi vaccinați sau pe cei ce nu răspund pozitiv la imunizare descoperiți în fața bolii. Iar aceștia sunt de obicei sortiți pieirii, deoarece ei dezvoltă forme grave, doar de asta nu pot fi imunizați sau la ei nu ține imunizarea.



Iresponsabilii ce promovează ideea că vaccinurile sunt o plagă au generat zone, inclusiv în state civilizate, unde au reapărut boli și epidemii ce au fost evitate în trecut prin vaccinare.
Iată aici o hartă interactivă a epidemiilor din perioada 2008-2013 unde se vede cum prostia umană ascultă de iresponsabilitatea ucigașilor antivacciniști: http://www.cfr.org/interactives/GH_Vaccine_Map/#map

18 ianuarie 2014

De ce amărâta oră de religie este atât de nocivă?

Un „anonim” (de ce nu-și pun oamenii o etichetă de identificare?) comentează:
..tot nu am înțeles de ce amărâta oră de religie este atât de nocivă, așa încât unele 'mame' să-și retragă' copiii de la 'ora de religie'? Ori 'mamele' nu cunosc ce înseamnă eroarea Nirvana fallacy ori vor să-și 'educe odraslele în 'spirit' ateist'. Dar dacă copilul NU VREA să fie 'REEDUCAT' ca în socialismul multilateral dezvoltat, ce rezulta? Un abuz al 'părinților' asupra libertății de conștiință a copilului, bine îndoctrinat de unele teze 'științifice' predate ca fiind 'adevăruri absolute'.



Luke răspunde magistral:
Este nocivă pe termen lung pentru că vehiculează idei false, erori de logică, stil de viaţă cu elemente desprinse de realitate, o moralitate bazată pe principii dovedit defecte. Pe termen scurt se poate spune că oferă unor persoane fără pretenţii, dar nu numai, un confort psihic, o linişte personală interioară, dar asta mai ales deturnând responsabilităţi sau promovând ignorarea cunoaşterii deja existente în diverse domenii.
Spre informarea personală, teoriile ştiinţifice nu au promovat, nu promovează şi nu vor promova nici măcar o singură dată, noţiunea de "adevăr absolut". Asta e preocuparea exclusivă a religiilor şi credinţelor obediente, este una din caracteristicile de bază. Dimpotrivă, ştiinţa acceptă că poate greşi şi, orice afirmaţie care dovedeşte inconsistenţa unei teorii existente şi susţinută de dovezi, este deschisă să fie fie completată, fie corectată, fie complet infirmată şi înlocuită definitiv, ştiinţa în sine nu pierde nimic, ci devine mai bună.
Copilul vrea ce i se dă, este extrem de receptiv la ce i se oferă din familie şi din mediul educaţional, iar dacă lui i se oferă credinţele PERSONALE ale unor indivizi, asta vrea şi mai departe! El nu alege!!!!! Are nevoie de ani buni de educaţie până să poată fi capabil să ia decizii în cunoştinţă de cauză. Principiul de bază esenţial al luării oricărei decizii, este informarea, iar catherizarea nu este o informare, ci o canalizare a anumitor informaţii pentru a se ajunge la o anumită decizie.
"Spiritul ateist" înseamnă să pretinzi de la ORICE afirmaţie făcută de cineva, dovada care să susţină acea afirmaţie. Nu înseamnă neapărat să respingi din start, fără discernământ, fără o analiză, o afirmaţie. Convingerile se formează ca urmare a unui proces de studiu personal cât se poate de serios, de căutare a dovezilor şi argumentelor care sprijină sau contestă o anume convingere..... that's all!


În completare vin cu un citat:
"Ni se spune, de când deschidem ochii, că fiecare are dreptul la opinia sa.
Asta e o tâmpenie, fireşte.
Nu avem dreptul la opinia noastră; avem dreptul la o opinia noastră INFORMATĂ.
Fără cercetare, fără context, fără înţelegere, e nimic. E doar bolboroseală."
- Harlan Jay Ellison

Iată ce spune Gabriel Memelis, profesor de religie și teolog de prestigiu, cu privire la toxicitatea orelor de religie:
[...] legislaţia care reglementează predarea religiei ca disciplină de studiu în şcolile de stat din România suferă de profunde şi dureroase vicii: este contradictorie în sine şi antieuropeană, fixând orei de religie un cadru confesionalist şi discriminatoriu.
[...] legiferează o confuzie nepermisă: aceea dintre învăţământul laic şi cel confesional.
[...] Biserica Ortodoxă Română a confiscat, practic, mediul laic al învăţământului de stat pentru a face ceea ce ar fi normal doar în cadrul comunităţilor sale parohiale sau, cel mult, al propriilor şcoli de teologie: anume, învăţământ religios confesional.
[...] În fine, accentul confesionalist-ortodoxist al orei de religie din învăţământul public românesc este acutizat de programele şi manualele şcolare care au fost impuse elevilor, la insistenţele şi de către "specialiştii" Patriarhiei Române şi pe care, din păcate, Ministerul de resort le girează în continuare. Aceste "suporturi de predare" prezintă religia creştină într-o manieră ermetic închisă confesional, prozelitistă şi cu totul neştiinţifică, de Ev Mediu balcanic, calchiind practic conţinuturile unor programe şi manuale - ele însele anacronice - care încă se mai predau în şcolile teologice ortodoxe din România. Predarea religiei în această manieră şi după asemenea "surse" nu poate avea - şi nu are în realitate - alt efect asupra elevilor decât îndoctrinarea prost disimulată, suprasaturaţia catehetică şi "dresajul" ritual.

Ce spune Csaba Ferenc Asztalos, președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării:
Înscrierea din oficiu a elevilor la ora de religie - adică de către stat - încalcă dreptul la libertatea conștiinței, dreptul parinților sau al tutorelui legal de a asigura potrivit propriilor convingeri educația copilului. Nicio persoană din România nu este obligată să răspundă la o întrebare cu privire la apartenența sa la un cult. Legea protecției datelor personale interzice acest lucru. Deci, la înscrierea copilului în anul școlar părintele nu are obligația să răspundă la întrebarea funcționarului școlar privitor la apartenența religioasă.
Legal ar fi dacă s-ar oferi dreptul oricărui părinte să își înscrie sau nu copilul la ora de religie, adică dreptul de a alege, tocmai ce prevede și Constituția în art. 29 alin. (6). Dreptul de a înainta o cerere pentru revocarea copilului de la ora de religie este o păcăleală, o comedie, nu o alegere. De ce să înaintez eu o cerere pentru a-mi revoca copilul dacă eu nu am ales să-l înscriu la ora de religie?
Dacă reprezentanții cultelor au propria convingere și încredere în rolul lor în școli, atunci de ce nu au încredere în părinți pentru a le recunoaște dreptul de a alege? Sau vorbim doar de o relație de frică și nu credință?


Concluzia lui Mihai Popescu după un interviu cu Toma Pătrașcu pe vice.ro: Ora de religie traumatizează copiii. Profesorii dresează copiii ca pe câinele lui Pavlov.

Și un corolar propriu: Notarea la religie, manipulare în vederea îndoctrinării

11 ianuarie 2014

Cum te poţi retrage de la religie...

Am primit pe email de la o mamă:

Am găsit adresa dumneavoastră în căutările mele pe net a unui cadru legal pentru a rezolva o problemă.
Cazul este următorul:
Copilul se retrage de la religie conform legii cu o cerere luată de pe blogul dumnevoastră depusă la secretariatul şcolii după ce în luna noiembrie are o nota de 7 pe o anumită dată (nu mai îmi amintesc).
Cererea este făcută cu data de 1 decembrie şi înregistrată pe data de 4 ... aprobată de conducere, stampilă şi semnatură ... apare scris pe ştampilă, de mână, DE ACORD şi semnătura conducerii.
Copilul nu mai intră de pe data de 1 decembrie la orele de religie. Pe data de 12 decembrie (în absenţa lui, lucru care se poate dovedi) îi apare o nota de 10.
Acum, la sfârşit de semestru, copilul este presat de către dirigintă să intre la ore şi să nu renunţe că altfel media i se va încheia 7 sau, în cel mai fericit caz, i se va face media dintre cele 2 note, conducerea anunţând că cererea va fi luată în considerare doar din semestrul 2 şi în primul semestru i se va încheia media.
Pe mine mă interesează cadrul legal cu care pot eu combate aceste ameninţări: legi, articole etc.

În cazul retragerii, în momentul în care ai o notă, nota respectivă se dublează şi se încheie media sau se anulează şi se scrie în dreptul mediei (retras conform legii)? Cum se procedează?
Dacă pe semestrul acesta i se va încheia media care va fi media lui anuală? Media obţinută pe primul semestru?

Copilul nu doreşte reîntoarcerea la ora de religie, dar cum pot combate părinţii, cu legi, articole etc, această presiune din partea conducerii şi a dirigintei?


Mai întâi că frecventarea orelor de religie confesională este un drept şi nu o obligaţie, conform literei şi spiritului legii.
Decizia Curţii Constituţionale Nr. 72 din 18 iulie 1995 cu privire la instituirea obligativităţii studiului religiei în şcoli precizează că:
Introducerea în învăţămîntul primar a religiei, ca "disciplină obligatorie", nu înseamnă obligativitatea religiei pentru elevi, nesocotindu-se dreptul părintelui sau al tutorelui de a asigura educaţia copiilor minori potrivit propriilor convingeri. Prin coroborarea tezei a doua cu cea finala din structura art. 9 alin. (1) rezulta că "obligativitatea" priveşte includerea religiei ca disciplină în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.
[...]
În sensul art. 18 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţă şi religie, acest drept incluzând libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea şi prin învăţătură; art. 18 alin. (1) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice cuprinde o reglementare identică, dar, în alin. 2, se mai adaugă că "nimeni nu va fi supus vreunei constrângeri putând aduce atingere libertăţii sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa"; prin art. 13 pct. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, statele-părţi la acest pact s-au angajat să respecte libertatea părinţilor şi, atunci când este cazul, a tutorilor legali, de "a asigura educaţia religioasă şi morala a copiilor lor în conformitate cu propriile lor convingeri"; art. 9 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cuprinde o reglementare similară cu cea din art. 18 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi cu cea din art. 18 alin. (1) al Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
În esenta, toate aceste prevederi din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului din pacte şi convenţii internaţionale sunt reluate de art. 29 alin. (1) şi alin. (6) din Constituţia României.


În acest sens a fost construită şi Legea Educaţiei 1/2011 care prevede la ART. 18:
(1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
În lege nu se spune nicăieri că acestă materie de studiu este obligatorie. Religia nu este ca matematica sau limba română. Aceste materii sunt obligatorii deoarece le oferă elevilor o metodă de cunoaştere care să le permită o viziune de ansamblu pe când religia (de tip confesional) le prezintă elevilor o viziune unilaterală, a acelui cult.

Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor reglementează următoarele:
Art. 5
(5) Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţa la culte, cu excepţia desfăşurării lucrărilor de recensământ naţional aprobat prin lege sau în situaţia în care persoana vizată şi-a dat, în mod expres, consimţământul pentru aceasta.
(6) Este interzisă obligarea persoanelor să îşi menţioneze religia, în orice relaţie cu autorităţile publice sau cu persoanele juridice de drept privat.


Altfel spus, pentru a organiza la o anumită clasă ore de religie pentru o anumită confesiune trebuie ca părinţii elevilor (pentru că elevii nu au acest drept, conform legii educaţiei) să solicite, în mod expres, aceste ore. Iar solicitarea, în mod expres, presupun că trebuie să fie scrisă, altfel cadrele didactice nu pot dovedi legalitatea confesiunii orelor de religie.
Elevii, chiar dacă părinţii lor nu depun cerere pentru a nu frecventa orele de religie, nu pot fi înregimentaţi automat la o anumită confesiune, fie ea şi majoritară.
Pentru că este ilegal.

Binenţeles că în Legea Educaţiei nu se specifică acest lucru iar Ministerul forţează nota, ordonând inspectoratelor şi şcolilor să înscrie elevii la cursurile de religie peste acordul părinţilor:


În plus şcoala nu informează părinţii cu privire la regimul orei de religie şi nici nu oferă elevilor şi părinţilor soluţii alternative sau posibilitatea de a nu frecventa orele de religie încă de la începutul anului şcolar.
Odată ce am stabilit că regimul orelor de religie este incert reglementat şi incorect aplicat şi notarea la religie este viciată.
Acest abuz duce, ca şi în cazul dumneavoastră, la frecventarea unor ore ce intră în conflict cu viziunea elevului, născând ireconciliabile situaţii: cazul elevului Stere Ştefan semnalat de profesorul Emil Moise.
Din aceste motive notificarea cu privire la decizia de a nu mai freventa orele de religie s-a depus mai târziu, după ce elevul a primit o notă, deoarece nu aţi fost informaţi cu privire la faptul că religia este de tip confesional, că nu este obligatorie şi că se poate renunţa la frecventarea acestor ore.
Nota în sine se poate anula, cu semnăturile şi ştampilele aferente unei anulări valide, după cum aţi precizat şi dumneavoastră.
Este dreptul şi obligaţia morală a părintelui de a-şi apăra copilul în faţa prozelitismului religios din şcoli şi a abuzului sistemului de învăţământ ce permite şi încurajează acest lucru. Din păcate şcoala, inspectoratul şi ministerul se pare că nu sunt în slujba elevilor şi a părinţilor lor ci a grupurilor de interese şi de influenţă, unul dintre ele fiind Biserica, indiferent de confesiunea acesteia: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/09/religia-in-scoala-consideratii-juridice.html

8 ianuarie 2014

Biblia - geneză şi metamorfoză X

O întrebare ce pare pertinentă: Cine a nascut Scriptura? Biserica a nascut Scriptura sau Scriptura a nascut Biserica?

Depinde de scriptură. Bazele scripturilor creştine sunt ancestrale şi provin din Thora ebraică. Acesta este o culegere de texte copiate de evreii monoteişti din mitologiile mesopotamiene şi egiptene, întreţesută cu istorii proprii transmise oral. Au fost notate după cucerirea regatului iudeu de către perşi, care au adus scrierea modernă (sec VI ien). Peste acestea s-au aşternut poveştile gnostice şi istorisirile primilor creştini despre idolul lor, Iisus. Începând cu Conciliul de la Niceea (325 en) se configurează structura actuală, aceasta suferind nenumărate modificări, fie datorită copierilor sau a traducerilor, fie influenţelor diferiţilor preoţi, mitropoliţi, patriarhi sau papi. În spaţiul românesc Scriptura soseşte pe filieră slavă, sub influenţa Ţaratului Bulgar şi ocrotită de Imperiul Otoman ce controla Bizanţul. În română apare prima traducere - Tetraevanghelul (1561) - tipărită de Coresi la Braşov în ciuda Bisericii Ortodoxe, pe vremea aceea Mitropolia Ungrovlahiei, vasală grecilor ca structură şi slavilor ca limbă şi grafie. Abia în 1982 patriarhul Teoctist acceptă, de exemplu, modificarea "cuvântului sfânt", precizând că duhul domnului se plimba peste "rotundul" pământului, deşi cuvântul original era peste "întinderea" pământului, în intenţia de a ajusta Biblia la descoperirile ştiinţifice (în scripturi pământul e plat). Protestanţii şi neoprotestanţii foloseau de mult o versiune mai revoluţionară, traducerea Cornilescu, încă din 1921.

Se pare că Biserica a născut Scriptura. Mai exact capii Bisericii.Şi câte biserici atâtea scripturi.

Biblia - geneză şi metamorfoză
Biblia - geneză şi metamorfoză II
Biblia - geneză şi metamorfoză III
Biblia - geneză şi metamorfoză IV
Biblia - geneză şi metamorfoză V
Biblia - geneză şi metamorfoză VI
Biblia - geneză şi metamorfoză VII
Biblia - geneză şi metamorfoză VIII
Biblia - geneză şi metamorfoză IX

Ce este un ateu?

Freija Vanir ne pune iarăşi la-ncercare cu întrebări "şugubeţe":
După mintea voastră, și făra a o da prin dicționare, ce este un ateu?

Iată câteva răspunsuri spicuite de mine:
Andrei Muntean - O persoană care nu crede în existenţa zeilor.
Alexandra Ene - Aş adauga că este starea naturală a unui om. Ne naştem atei.
Radu Rosca - Un ateu este o persoană care respinge existenţa deităţilor.
Anima Atra - Ateu nu implică nimic mai mult decât negarea divinităţilor... orice altceva este pe lângă.
Alexandra Crişan Sârbu - Un ateu e un om care e în stare să facă diferenţa între bine şi rău fără frica de iad sau cu gând la răsplata raiului.
Mícheál Sagart - O poziţie faţă de afirmaţia existenţei unei zeităţi.
Andrei Muntean - Un ateu este o fiinţă care întruchipează raţiunea şi scepticismul, este iubitor de ştiinţă şi un filozof înnăscut. Deseori îl vei vedea cu o pipă în mână în timp ce-şi stimulează creierul cu dezbateri ştiinţifice la un nivel foarte ridicat. Când vine vorba de politică ţine cu stânga. Mare om, mare caracter.
Paul Dobre - Un ateu este omul care se desparte de fricile maimuţei ancestrale. Nu numai că se desparte de ele, dar le transformă într-o unealtă de cunoaştere şi le face să lucreze pentru el.

Şi răspunsul meu - Ateul este cel ce nu pune divinitatea ca răspuns la întrebările la care nu ştie să răspundă.

Voi ce definiţie daţi?
Aveţi dreptul la una singură, de maxim 10 rânduri. Comentariile la definiţii vor fi şterse.

Valoarea familiei în creştinism

Iisus s-a dorit un revoluţionar. Atât pentru societatea iudaică cât şi pentru cea romană familia era centrul social, patriarhală, conservatoare şi cu o mare inerţie. Iisus a înţeles foarte bine că doar cei ce nu au legături sociale se pot dărui cu totul ideilor sale. Şi a dorit să transmită ideile sale despre o altă societate considerând familia o chestiune perimată. Primii creştini erau necăsătoriţi şi trăiau liberi, de asta romanii şi evreii îi considerau periculoşi. Abia după victoria creştinismului sfinţii părinţi au reintrodus familia ca valoare deoarece atunci conservatorismul familial a devenit un avantaj pentru creştinismul instituţional, pentru biserică.

Marcu cap. 3
31. Şi au venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis la El ca să-L cheme.
32. Iar mulţimea şedea împrejurul Lui. Şi I-au zis unii: Iată mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară. Te caută.
33. Şi, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea şi fraţii Mei?
34. Şi privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei.
35. Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.
Matei cap. 12
46. Şi încă vorbind El mulţimilor, iată mama şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu El.
47. Cineva I-a zis: Iată mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, căutând să-Ţi vorbească.
48. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?
49. Şi, întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei.
50. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă.
Luca cap. 8
19. Şi au venit la El mama Lui şi fraţii; dar nu puteau să se apropie de El din pricina mulţimii.
20. Şi I s-a vestit: Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi voiesc să Te vadă.
21. Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc.

Numai Ioan nu spune nimic despre acestă întâmplare.

Este clar că interesul lui Iisus era pentru propagarea ideilor sale (provenite de fapt de la gnosticul Ioan Botezătorul) iar pentru asta îndemnul său era de a renunţa la structurile şi valorile familiei şi de a-l urma.

Matei cap. 8
21. Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu.
22. Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor.
Matei cap. 19
29. Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică.
Marcu cap. 10
28. Şi a început Petru a-I zice: Iată, noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat.
29. Iisus i-a răspuns: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nimeni care şi-a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie,
30. Şi să nu ia însutit - acum, în vremea aceasta, de prigoniri - case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ţarine, iar în veacul ce va să vină: viaţă veşnică.

Creştinismul este o religie apocaliptică. Consideră că lumea prezentă nu are valoare. Aşadar nici familia nu are valoare pentru un creştin autentic.

6 ianuarie 2014

Părerea lui Iisus despre tine...

Un citat din apologeţii creştinismului: Nu e important ce părere ai tu despre Isus, ci care este părerea lui despre tine. - Richard Wurmbrand

Prea puţin trebuie să ne pese de părerea lui Moş Crăciun despre noi. Pentru că Moş Crăciun nu există, doar ştim asta. Este adevărat că părerea celor ce se consideră trimişii lui Moş Crăciun contează, mai ales că ei sunt singurii care pot să ne comunice această "părere". Asta dacă primim cadouri de la ei, de obicei nefolositoare, dar dorim acest lucru în continuare.

A, era vorba despre Isus?
Pagubă-n papuci - se aplică acelaşi principiu.

3 ianuarie 2014

Ioan Botezătorul - adevăratul genitor al creştinismului

Iisus ca Hristos este un portret al eroului, este o imagine, este ideea de "mesia". Este o memă. Ca portret este universal deoarece nevoia de model este universală. Iar ca formă este adunat de prin toate religiile. Asta l-a întărit odată ce a suferit nenumărate transformări, specifice oricărui lucru ce evoluează, păstrând ceea ce avea valoare pentru a se conserva (invierea, provenienţa magic-miraculoasă) şi eliminând ceea ce aducea prejudicii multiplicării sale (analfabetismul, latura umană, faptul că avea el însuşi un idol  - pe Ioan Botezătorul). Memei "mesia" sau "hristos" nu-i pasă de adepţi sau de oameni în general odată ce este doar un concept. Ea tinde a se copia în minţile umane odată ce este o necesitate pentru oameni: un model ce poate fi urmat, chiar dacă este defect, este mai eficient decât lipsa oricărui model. Din acest motiv ideea de erou a apărut de nenumărate ori şi a fost cu uşurinţă copiată şi îmbunătăţită. Am putea spune că ideea de mesia are o intenţie, un scop singular, inconştient, dar urmărit cu asiduitate: de a se multiplica cu orice costuri. Inclusiv umane. Puţin îi pasă unei meme de gazdele sale dacă distrugerea lor o va face să se multiplice mai performant decât supravieţuirea lor. De asta religiile jertfelnice (creştinismul şi islamul) au avut o expansiune fulminantă: au avut o "reţetă" cinică dar eficientă.

Dacă ne referim strict la mesia de tip creştin, la "motivul" pentru care cultul creştin al eroului este o religie câştigătoare, un comportament învingător, este şi pentru că a profitat de locul şi momentul potrivit pentru a se desfăşura: ideile gnostice de provenienţă budistă şi jainistă au avut trecere la câteva secte iudaice al căror exponent este Ioan Botezătorul. Acesta a pus bazele filosofiei creştine şi a declanşat schimbarea de paradigmă. Deşi a pierdut locul de frunte datorită decapitării, fiind imposibilă o înviere credibilă. Iisus a profitat de situaţie (involuntar, binenţeles, e vorba despre mema "Iisus Hristos") cocoţându-se pe piedestalul pregătit de Ioan.