13 martie 2021

În drum spre stele

Pornind de la articolul Călătoria interstelară, „aventura supremă” a omului, va rămâne veșnic doar un vis? scris de Andreea Dogar ce a discutat cu astrofizicianul Octavian Micu de la Institutul de Științe Spațiale, cu Cristian Român de la „Știință și Tehnică”, jurnalist specializat în popularizarea științifică, și cu Adrian Șonka, astronom la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București și cercetător științific la Institutul Astronomic al Academiei Române, mi-am dat și eu cu părerea:

Mai este încă un domeniu ce am observat că a fost „neglijat” parțial în convorbire, deși s-a atins tangențial: condiția biologică a oamenilor peste sute și mii de ani.
Și asta vine în sprijinul optimismului lui Cristian Român.
Specia noastră s-a născut gata tehnologizată. Am primit moștenire de la înaintașii noștri Homo erectus focul ca proteză digestivă, uneltele simple în loc de colți și gheare, hainele ca proteze de blană. De atunci am înaintat cu protezarea într-un mod accelerat, în prezent mai toate organele noastre pot fi protezate, inclusiv creierul.
Avem proteza de comunicare și inteligență în buzunarul fiecăruia: deșteptul telefon mobil.
Viitorul va fi al unor urmași umani la care timpul este teoretic veșnic, cu o minte împachetată într-un sistem cibernetic capabil să supraviețuiască în mai toate mediile. Și capabilă să producă la fața locului din materialele existente acolo mecanisme de supraviețuire specifice acelui mediu.
Pe vremuri a fost presiune a selecției naturale, de grup sau sexuale în a genera diferențe rasiale (cum sunt splina mărită a populațiilor de scufundători din Oceania sau cea a nepalezilor, capacitatea de a consuma aproape doar grăsime și carne a eschimoșilor sau un IQ peste medie a evreilor așkenazi). Istoria arată că majoritatea colonizatorilor serioși și-au luat doar bilete dus, probabil așa va fi și cu coloniștii interstelari.
Oamenii au părăsit paradisul african și au ajuns în medii complet diferite din nordul Canadei sau în Țara de Foc, în vârful Himalaiei sau în mijlocul Pacificului.
Acum avem oportunitatea de a produce noi rase prin augmentarea conștientă a biologicului.
Implicit o rasă a unor astronauți-cosmonauți ce vor fi viitorii colonizatori ai sistemului solar și ai galaxiei. Din acest punct de vedere problemele de deplasare în condițiile spațiului cosmic a unui echipaj post-uman sunt surmontabile chiar și pe termen lung și foarte lung.
Probabil acele ființe vor trăi milenii iar reproducerea asistată va fi o banalitate. Staza va fi la fel de comună ca un restart al unui calculator.
Nu trebuie să creem mediul necesar oamenilor ci să generăm potențiali oameni care să reziste spațiului cosmic.
Noi suntem cum suntem acum pentru că acesta e rezultatul mediului terestru de selecție naturală. Pentru a coloniza galaxia trebuie să fim rezultatul selecției, de preferat artificiale, pentru un mediu interstelar.
Și sincer, nu văd nimic spectaculos în a fi captiv al unui corp biologic miop, fără dinți și cu atacuri de panică. Prefer forma mea actuală, cu ochelari, proteză dentară și plăcuță metalică de fixare a unei fracturi. 😂
Și vaccinat, binențeles, când îmi va veni rândul.
Și o veste rea - oricum trebuie să plecăm de pe Terra, peste patru miliarde de ani Soarele va muri. 🤓
Comentarii
1 Comentarii

Un comentariu:

  1. Nu trebuie să creeam mediul necesar oamenilor ci să generăm potențiali oameni care să reziste spațiului cosmic.

    RăspundețiȘtergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.