Christopher Hitchens a scris o carte, "Dumnezeu NU este mare. Cum otrăveşte religia totul". La sfârşitul cărţii aduce mulţumiri celor care l-au ajutat, într-o formă sau alta. Iată câteva din cuvintele sale:
Michael Prest, vechiul meu prieten din şcoală, a fost prima persoană care m-a făcut să înţeleg că, chiar dacă autorităţile ne pot obliga să participăm la rugăciune, nu ne pot forţa să ne rugăm. N-am să uit niciodată cum stătea drept în timp ce alţii îngenuncheau sau se plecau cu ipocrizie şi nici ziua în care am hotărât să mă alătur lui. Orice poziţie de supunere sau abdicare ar trebui să facă parte din preistoria noastră.
Şi în România sunt oameni ca Michael Prest. Unul dintre ei este Maria Catalina ce mai are şi nenorocul de a avea pe habotnica profesoară de religie dirigintă: Vine mama la mine si spune ca i-a zis diriginta (profesoara de religie) lu` tata, la sedinta, ca nu zic "Tatal nostru" la ora. What the fuck is wrong with these persons? :|. Binenţeles că o discuţie cu diriginta nu a dus nicăieri: M-a dat afara de la ora de religie. :3.
Curajul ei mă mişcă. Dar cu siguranţă nu va rămâne fără urmări, persoanele credincioase consideră ignorarea divinităţii ca pe un afront personal şi de neiertat. Aşa că ar face bine să reuşească să-şi convingă părinţii să solicite să nu mai facă religie. Sau chiar să se mute din clasa respectivă. Pentru că sunt elevi ce trag ponoasele unor situaţii neîncheiate sau a unor note nemeritate ca răzbunare pentru libertatea în gândire.
Stop îndoctrinării religioase în şcoli.
Este o certitudine - Diavolul nu există! Nu vă temeţi să fiţi raţionali! Deşi asta presupune efort...
28 februarie 2013
Să ai curaj...
Etichete:
anarhism,
apostazie,
ateism,
bibliotecă,
biserica,
blasfemie,
cenzură,
creştinism,
dumnezeu,
icoană,
ideologie,
manipulare,
monopol,
morală,
ortodoxie,
politică,
psihologie,
religie,
rugăciune,
şcoală
24 februarie 2013
Cum "funcţionează" homosexualitatea
Domnilor si doamnelor care iubiti atat de mult homosexualii, va pun o intrebare: Ii IUBITI tot atat de mult si pe PEDOFILI? - Ca si ei, saracii, au o placere si o orientare sexuala...
A încerca o similitudine între pedofilie şi homosexualitate este ca şi cum ai considera că violatorul şi bărbatul heterosexual sunt sinonime. Probabil sunt: conform Bibliei femeia nu e om, e doar coastă a bărbatului, deci bărbatul are drepturi depline asupra ei.
O relaţie între doi adulţi este liber consimţită indiferent dacă este hetero- sau homo- sexuală, o relaţie dintre un adult pedofil şi un minor victimă nu este liber consimţită şi nici înţeleasă de minor, deşi poate că el susţine contrariul, pentru că nu are maturitatea necesară.
Preferinţa în materie de sexualitate începe să se lămurească abia la pubertate, când instinctul sexual începe a se manifesta.
Cât de natural este? În cazul oilor, de exemplu, unde sunt turme doar de berbecuţi crescute pentru carne, "homosexualitatea" e în floare. Natural. Ca să nu mai vorbim de hiene, societăţi matriarhale, unde conflictele şi ierarhia se stabilesc prin favoruri sexuale între femele. Tot natural, în sălbăticie. Natura nu hotărăşte, conştient, ce este şi ce nu este "normal". Pentru ea toate opţiunile sunt normale. Doar noi "normalizăm" conştient manifestările naturii, încercând a o înţelege.
La om, având conştiinţă despre sine şi capacitatea de a înţelege, maturizarea sexuală este şi un act cultural, social şi informaţional şi nu doar unul instinctual şi biologic. Homosexualul adolescent este la fel de normal ca şi heterosexualul adolescent, el nu ştie că este homosexual sau heterosexual, abia de-acum va începe să descopere cine este cu adevărat. În jocurile specifice adolescenţei (mângâieri, săruturi, ocheade şi, de ce nu, sex) se face de fapt o cercetare a sexualităţii proprii precum şi a celorlalţi. Ce înseamnă să descoperi, ca fată, că sărutul cu un băiat te dezgustă, chiar dacă schimbi băiatul? Sau că apropierea de o fată sau atingerea sânilor ei te lasă indiferent, ca băiat? Conform "definiţiilor" impuse de majoritatea heterosexuală, gata, eşti damnat, nu este nici o diferenţă între tine şi un "pedofil"? Ce prostie! Pur şi simplu corpul tău reacţionează altfel şi atât. Este posibil ca din acestă cauză să descoperi mult mai greu un partener compatibil şi pe plan sexual, dar asta nu este imposibil. Probabil de asta homosexualii se "adună" instinctiv în locuri în care potenţialul de a-şi găsi parteneri este mai mare: armată, corpuri de balet sau echipe sportive, mânăstiri.
Numai că nu la sex se reduce totul şi nu neapărat aşa. Sexualitatea este doar corolarul, este intimitatea. De fapt noi avem nevoie de un coechipier, de un tovarăş, de o "cea mai bună prietenă" şi de "un cel mai credincios camarad". Şi este normal ca pe acela să-l alegem şi din considerente de afinitate sexuală. O fată alege băiatul nu numai pentru că este băiat, ci pentru că ascultă acelaşi tip de muzică. Iar băiatul preferă acea fată nu numai pentru sânii ei (deşi ăsta este primul lucru care-i sare-n ochi) ci şi pentru că are aceleaşi preferinţe culinare. Dar lucrul se întâmplă şi invers, prietenii noştri de acelaşi sex cu noi (camarazii) îi selectăm şi sexual: în funcţie de cum miros (mirosul joacă un rol major în sexualitate), cum ne zâmbesc, dacă atunci când ne iau în braţe ne simţim mai bine sau dacă ne place când ne mângâie pe cap. Aşa că a fi heterosexual sau homosexual este de fapt o interpretare personală a fiecăruia şi nu o condiţie genetică, boală, posedare demonică sau gândire infracţională. De asta manifestările noastre sunt normale dacă sunt mature şi se adresează maturilor, chiar dacă unii le clasifică ca fiind hetereosexuale sau homosexuale.
Numai că societatea nu este corectă cu toţi. Cu cei ce au găsit că "cel mai bun prieten şi tovarăş de viaţă" este o persoană de acelaşi sex societatea este încă discriminatorie (nu au voie să certifice relaţia lor, nu au voie să se realizeze prin creşterea unor copii, nu au voie nici măcar să se afişeze în public). Certificarea relaţiei ce le poate aduce drepturile pe care le au ceilalţi este necesară. Au nevoie să aibă dreptul de a-şi vizita consortul la spital, au dreptul de a decide ce se va întâmpla cu averea comună după deces, au dreptul ca eventualii copii să poată fi adoptaţi de consort şi astfel protejaţi social. Au dreptul să fie consideraţi "în regulă" (păcat că nu aţi văzut filmul: este despre dragoste şi nu despre sex). Să nu uităm că sunt destui copii din familii hetero- lăsaţi de izbelişte, pentru că aceştia au apărut în urma sexului şi nu a dragostei. Ca să nu mai vorbim de părinţi singuri ce-şi cresc copiii. Şi ce? Copiii respectivi vor deveni nişte însinguraţi cum se sugerează despre copiii familiilor homo- că vor deveni homosexuali?
Şi pentru pudibonzii cu fantasme sexuale... Staţi liniştiţi! Sexul în public este contrar normelor de conduită socială şi este penalizat legal. Chiar şi cel heterosexual. Aşa că până veţi avea satisfacţia de a trage cu ochiul la nişte homosexuali dezbrăcaţi va mai dura.
Cică cei care sunt împotriva homosexualităţii nu au dreptul la opinie... De fapt pseudo-hetero-sexualii ce se erijează în "apărători ai normalităţii (heterosexualităţii???)" vor să aibă dreptul de a interzice. De a interzice altora să aibă o viaţă împlinită. Sau să vadă liniştiţi un film. Nu de alta, dar filmul n-a mai putut fi difuzat iar asta înseamnă violenţă. Problema şi mai gravă nu este că sunt câţiva exaltaţi violenţi, ci că poliţia şi jandarmeria nu aplică legea şi permite asta.
Şi să nu-mi veniţi aici cu exemple de tipul "crima de ce e interzisă?". A pune bazele unei relaţii între doi adulţi nu este crimă. Chestia respectivă se numeşte familie. Dacă un bărbat şi o femeie au dreptul de a întemeia o familie de ce trebuie să mergem cu gândul că o fac pentru cine ştie ce manifestări specifice, noaptea, în pat? Nu. O fac pentru a putea fi protejaţi social. Şi pentru a-şi creşte, împreună, copiii. Care sunt "în regulă". Exact ca cei din film.
A încerca o similitudine între pedofilie şi homosexualitate este ca şi cum ai considera că violatorul şi bărbatul heterosexual sunt sinonime. Probabil sunt: conform Bibliei femeia nu e om, e doar coastă a bărbatului, deci bărbatul are drepturi depline asupra ei.
O relaţie între doi adulţi este liber consimţită indiferent dacă este hetero- sau homo- sexuală, o relaţie dintre un adult pedofil şi un minor victimă nu este liber consimţită şi nici înţeleasă de minor, deşi poate că el susţine contrariul, pentru că nu are maturitatea necesară.
Preferinţa în materie de sexualitate începe să se lămurească abia la pubertate, când instinctul sexual începe a se manifesta.
Cât de natural este? În cazul oilor, de exemplu, unde sunt turme doar de berbecuţi crescute pentru carne, "homosexualitatea" e în floare. Natural. Ca să nu mai vorbim de hiene, societăţi matriarhale, unde conflictele şi ierarhia se stabilesc prin favoruri sexuale între femele. Tot natural, în sălbăticie. Natura nu hotărăşte, conştient, ce este şi ce nu este "normal". Pentru ea toate opţiunile sunt normale. Doar noi "normalizăm" conştient manifestările naturii, încercând a o înţelege.
La om, având conştiinţă despre sine şi capacitatea de a înţelege, maturizarea sexuală este şi un act cultural, social şi informaţional şi nu doar unul instinctual şi biologic. Homosexualul adolescent este la fel de normal ca şi heterosexualul adolescent, el nu ştie că este homosexual sau heterosexual, abia de-acum va începe să descopere cine este cu adevărat. În jocurile specifice adolescenţei (mângâieri, săruturi, ocheade şi, de ce nu, sex) se face de fapt o cercetare a sexualităţii proprii precum şi a celorlalţi. Ce înseamnă să descoperi, ca fată, că sărutul cu un băiat te dezgustă, chiar dacă schimbi băiatul? Sau că apropierea de o fată sau atingerea sânilor ei te lasă indiferent, ca băiat? Conform "definiţiilor" impuse de majoritatea heterosexuală, gata, eşti damnat, nu este nici o diferenţă între tine şi un "pedofil"? Ce prostie! Pur şi simplu corpul tău reacţionează altfel şi atât. Este posibil ca din acestă cauză să descoperi mult mai greu un partener compatibil şi pe plan sexual, dar asta nu este imposibil. Probabil de asta homosexualii se "adună" instinctiv în locuri în care potenţialul de a-şi găsi parteneri este mai mare: armată, corpuri de balet sau echipe sportive, mânăstiri.
Numai că nu la sex se reduce totul şi nu neapărat aşa. Sexualitatea este doar corolarul, este intimitatea. De fapt noi avem nevoie de un coechipier, de un tovarăş, de o "cea mai bună prietenă" şi de "un cel mai credincios camarad". Şi este normal ca pe acela să-l alegem şi din considerente de afinitate sexuală. O fată alege băiatul nu numai pentru că este băiat, ci pentru că ascultă acelaşi tip de muzică. Iar băiatul preferă acea fată nu numai pentru sânii ei (deşi ăsta este primul lucru care-i sare-n ochi) ci şi pentru că are aceleaşi preferinţe culinare. Dar lucrul se întâmplă şi invers, prietenii noştri de acelaşi sex cu noi (camarazii) îi selectăm şi sexual: în funcţie de cum miros (mirosul joacă un rol major în sexualitate), cum ne zâmbesc, dacă atunci când ne iau în braţe ne simţim mai bine sau dacă ne place când ne mângâie pe cap. Aşa că a fi heterosexual sau homosexual este de fapt o interpretare personală a fiecăruia şi nu o condiţie genetică, boală, posedare demonică sau gândire infracţională. De asta manifestările noastre sunt normale dacă sunt mature şi se adresează maturilor, chiar dacă unii le clasifică ca fiind hetereosexuale sau homosexuale.
Numai că societatea nu este corectă cu toţi. Cu cei ce au găsit că "cel mai bun prieten şi tovarăş de viaţă" este o persoană de acelaşi sex societatea este încă discriminatorie (nu au voie să certifice relaţia lor, nu au voie să se realizeze prin creşterea unor copii, nu au voie nici măcar să se afişeze în public). Certificarea relaţiei ce le poate aduce drepturile pe care le au ceilalţi este necesară. Au nevoie să aibă dreptul de a-şi vizita consortul la spital, au dreptul de a decide ce se va întâmpla cu averea comună după deces, au dreptul ca eventualii copii să poată fi adoptaţi de consort şi astfel protejaţi social. Au dreptul să fie consideraţi "în regulă" (păcat că nu aţi văzut filmul: este despre dragoste şi nu despre sex). Să nu uităm că sunt destui copii din familii hetero- lăsaţi de izbelişte, pentru că aceştia au apărut în urma sexului şi nu a dragostei. Ca să nu mai vorbim de părinţi singuri ce-şi cresc copiii. Şi ce? Copiii respectivi vor deveni nişte însinguraţi cum se sugerează despre copiii familiilor homo- că vor deveni homosexuali?
Şi pentru pudibonzii cu fantasme sexuale... Staţi liniştiţi! Sexul în public este contrar normelor de conduită socială şi este penalizat legal. Chiar şi cel heterosexual. Aşa că până veţi avea satisfacţia de a trage cu ochiul la nişte homosexuali dezbrăcaţi va mai dura.
Cică cei care sunt împotriva homosexualităţii nu au dreptul la opinie... De fapt pseudo-hetero-sexualii ce se erijează în "apărători ai normalităţii (heterosexualităţii???)" vor să aibă dreptul de a interzice. De a interzice altora să aibă o viaţă împlinită. Sau să vadă liniştiţi un film. Nu de alta, dar filmul n-a mai putut fi difuzat iar asta înseamnă violenţă. Problema şi mai gravă nu este că sunt câţiva exaltaţi violenţi, ci că poliţia şi jandarmeria nu aplică legea şi permite asta.
Şi să nu-mi veniţi aici cu exemple de tipul "crima de ce e interzisă?". A pune bazele unei relaţii între doi adulţi nu este crimă. Chestia respectivă se numeşte familie. Dacă un bărbat şi o femeie au dreptul de a întemeia o familie de ce trebuie să mergem cu gândul că o fac pentru cine ştie ce manifestări specifice, noaptea, în pat? Nu. O fac pentru a putea fi protejaţi social. Şi pentru a-şi creşte, împreună, copiii. Care sunt "în regulă". Exact ca cei din film.
23 februarie 2013
Patriarhia minte de îngheaţă apele
Conform CEDO ora de religie nu trebuie să fie obligatorie și este contraindicat să fie confesională.
Csaba Ferenc Asztalos, președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării:
"Înscrierea din oficiu a elevilor la ora de religie - adică de către stat - încalcă dreptul la libertatea conștiinței, dreptul parinților sau al tutorelui legal de a asigura potrivit propriilor convingeri educația copilului. Nicio persoană din România nu este obligată să răspundă la o întrebare cu privire la apartenența sa la un cult. Legea protecției datelor personale interzice acest lucru. Deci, la înscrierea copilului în anul școlar părintele nu are obligația să răspundă la întrebarea funcționarului școlar privitor la apartenența religioasă.
Legal ar fi dacă s-ar oferi dreptul oricărui părinte să își înscrie sau nu copilul la ora de religie, adică dreptul de a alege, tocmai ce prevede și Constituția în art. 29 alin. (6). Dreptul de a înainta o cerere pentru revocarea copilului de la ora de religie este o păcăleală, o comedie, nu o alegere. De ce să înaintez eu o cerere pentru a-mi revoca copilul dacă eu nu am ales să-l înscriu la ora de religie?
Dacă reprezentanții cultelor au propria convingere și încredere în rolul lor în școli, atunci de ce nu au încredere în părinți pentru a le recunoaște dreptul de a alege? Sau vorbim doar de o relație de frică și nu credință?
Până la urma, dacă s-ar recunoaște (cum ar fi legal) faptul că religia poate fi doar facultativă, atunci profesorii de religie nu ar putea fi angajați permanent în școli, ci doar prin contracte temporare, pe an școlar.
Ministerul Educației ar fi trebuit să formuleze reguli, cerințe minime pentru școli în vederea asigurării unor activități alternative pentru cei care nu frecventează ora de religie".
Patriarhia BOR:
„În argumentarea deciziei CEDO din 29 iunie 2007, în cazul „Folgero contra Norvegiei”, se precizează că statele au dreptul de a difuza prin învăţământ sau educaţie informaţii sau cunoştinţe având, direct sau indirect, caracter religios sau filosofic. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu autorizează părinţii să se opună la integrarea unui astfel de învăţământ sau educaţii în programa şcolară (paragraful 84).
De asemenea, CEDO nu consideră o problemă caracterul obligatoriu al orei de religie, constatând faptul că „în Europa, învăţământul religios este profund legat de învăţământul secular”. Dintre cele 46 de state membre ale Consiliului Europei (în anul 2007) doar în trei state religia nu este predată în şcolile publice (Franţa, Albania şi Macedonia); ora de religie este obligatorie în 25 de state, în restul fiind facultativă sau opţională (conform celor reţinute de CEDO în 9 octombrie 2007, cu ocazia judecării cauzei „Hasan şi Eylem Zengin contra Turciei”, paragraful 30).
Doar două condiţii se cer respectate de statele care prevăd caracterul obligatoriu al orei de religie: să poată obţine o scutire de participare, în situaţia în care respectivul învăţământ are un caracter confesional accentuat (cauza „Folgero contra Norvegiei”), iar scutirea de a participa să nu implice obligaţia de a motiva în vreun fel solicitarea respectivă (cauza „Hasan şi Eylem Zengin contra Turciei”). Cele două condiţii sunt pe deplin respectate în România, fiind prevăzute în Constituția României și în Legea Educației Naționale nr. 1/2011, articolul 18: religia are caracter obligatoriu în oferta curriculară a școlii, dar opțiunea pentru frecventarea acestei discipline aparține elevului major, respectiv părinților sau tutorilor legali instituiți pentru elevii minori."
Ioana Balaban:
Treaba nu este complicată din punct de vedere legislativ, Patriarhia pur şi simplu minte de îngheaţă apele.
Acele 25 de state unde religia (în forma confesională, catehism) ar fi obligatorie pur şi simplu nu există. (http://nou2.ise.ro/wp-content/uploads/2008/08/2008_lucrare_TE.pdf - pag 50-53, unde este obligatorie este fie varianta neconfesională fie cu alte materii la alegere: etică, istoria religiilor, filosofie - nota mea)
Cât despre jurisprudenţa CEDO, să citim aici:
"În comunicatul de presă, Patriarhia face referire la două decizii ale CEDO în încercarea de a demonstra că felul în care religia e predată în şcolile din România respectă Covenţia Europeana a Drepturilor Omului.
Din păcate, Patriarhia manipulează cu bună ştiinţă, deoarece decizile CEDO spun cu totul altceva:
Folgero vs. Norvegia:
Paragraf 84 (h) Statul trebuie să se asigure că informaţiile sau cunostinţele incluse în curriculum sunt transmise într-o maniera obiectivă, critică şi pluralistă. Statului i se interzice să urmarească scopul îndoctrinării care ar putea încalca convingerile religioase sau filosofice ale părinţilor.
http://echr.ketse.com/doc/15472.02-en-20070629/view/
Hasan şi Zengin vs. Turcia:
69. În această privinţă, Curtea consideră că într-o societate democratică doar pluralismul în educaţie le permite elevilor să-şi dezvolte gândirea critică cu privire la chestiunile religioase în contextul libertăţii de conştiinţă.
76. În consecinţă, Curtea consideră că procedura de scutire de participare nu este o metoda potrivită şi că nu oferă protecţie suficientă acelor părinţi care ar putea considera în mod legitim că materia predată ar putea duce în cazul copiilor lor la un conflict de valori între educaţia şcolară şi propriile lor convingeri. Aceasta este situaţia în special atunci când nici o opţiune convenabilă nu este prevazută în curriculum pentru părinţii care au alte convingeri religioase sau filosofice decât ale credinţei majoritare, sau atunci când procedura de scutire i-ar supune în mod probabil unei sarcine suplimentare sau necesităţii de a-şi declara convingerile religioase sau filosofice pentru a putea să-şi scutească copiii de la orele de religie."
http://hudoc.echr.coe.int/sites/fra/pages/search.aspx?i=001-82580#{"itemid":["001-82580"]}
Adică, pe scurt, pentru cine n-are chef să citească toate astea: jurisprudenţa CEDO spune FIX INVERS decât susţine Patriarhia. Doar că BOR se bazează pe faptul că românii nu sunt obişnuiţi să verifice informaţiile, îi cred pe cuvânt pe ăia care manipulează.
Csaba Ferenc Asztalos, președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării:
"Înscrierea din oficiu a elevilor la ora de religie - adică de către stat - încalcă dreptul la libertatea conștiinței, dreptul parinților sau al tutorelui legal de a asigura potrivit propriilor convingeri educația copilului. Nicio persoană din România nu este obligată să răspundă la o întrebare cu privire la apartenența sa la un cult. Legea protecției datelor personale interzice acest lucru. Deci, la înscrierea copilului în anul școlar părintele nu are obligația să răspundă la întrebarea funcționarului școlar privitor la apartenența religioasă.
Legal ar fi dacă s-ar oferi dreptul oricărui părinte să își înscrie sau nu copilul la ora de religie, adică dreptul de a alege, tocmai ce prevede și Constituția în art. 29 alin. (6). Dreptul de a înainta o cerere pentru revocarea copilului de la ora de religie este o păcăleală, o comedie, nu o alegere. De ce să înaintez eu o cerere pentru a-mi revoca copilul dacă eu nu am ales să-l înscriu la ora de religie?
Dacă reprezentanții cultelor au propria convingere și încredere în rolul lor în școli, atunci de ce nu au încredere în părinți pentru a le recunoaște dreptul de a alege? Sau vorbim doar de o relație de frică și nu credință?
Până la urma, dacă s-ar recunoaște (cum ar fi legal) faptul că religia poate fi doar facultativă, atunci profesorii de religie nu ar putea fi angajați permanent în școli, ci doar prin contracte temporare, pe an școlar.
Ministerul Educației ar fi trebuit să formuleze reguli, cerințe minime pentru școli în vederea asigurării unor activități alternative pentru cei care nu frecventează ora de religie".
Patriarhia BOR:
„În argumentarea deciziei CEDO din 29 iunie 2007, în cazul „Folgero contra Norvegiei”, se precizează că statele au dreptul de a difuza prin învăţământ sau educaţie informaţii sau cunoştinţe având, direct sau indirect, caracter religios sau filosofic. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu autorizează părinţii să se opună la integrarea unui astfel de învăţământ sau educaţii în programa şcolară (paragraful 84).
De asemenea, CEDO nu consideră o problemă caracterul obligatoriu al orei de religie, constatând faptul că „în Europa, învăţământul religios este profund legat de învăţământul secular”. Dintre cele 46 de state membre ale Consiliului Europei (în anul 2007) doar în trei state religia nu este predată în şcolile publice (Franţa, Albania şi Macedonia); ora de religie este obligatorie în 25 de state, în restul fiind facultativă sau opţională (conform celor reţinute de CEDO în 9 octombrie 2007, cu ocazia judecării cauzei „Hasan şi Eylem Zengin contra Turciei”, paragraful 30).
Doar două condiţii se cer respectate de statele care prevăd caracterul obligatoriu al orei de religie: să poată obţine o scutire de participare, în situaţia în care respectivul învăţământ are un caracter confesional accentuat (cauza „Folgero contra Norvegiei”), iar scutirea de a participa să nu implice obligaţia de a motiva în vreun fel solicitarea respectivă (cauza „Hasan şi Eylem Zengin contra Turciei”). Cele două condiţii sunt pe deplin respectate în România, fiind prevăzute în Constituția României și în Legea Educației Naționale nr. 1/2011, articolul 18: religia are caracter obligatoriu în oferta curriculară a școlii, dar opțiunea pentru frecventarea acestei discipline aparține elevului major, respectiv părinților sau tutorilor legali instituiți pentru elevii minori."
Ioana Balaban:
Treaba nu este complicată din punct de vedere legislativ, Patriarhia pur şi simplu minte de îngheaţă apele.
Acele 25 de state unde religia (în forma confesională, catehism) ar fi obligatorie pur şi simplu nu există. (http://nou2.ise.ro/wp-content/uploads/2008/08/2008_lucrare_TE.pdf - pag 50-53, unde este obligatorie este fie varianta neconfesională fie cu alte materii la alegere: etică, istoria religiilor, filosofie - nota mea)
Cât despre jurisprudenţa CEDO, să citim aici:
"În comunicatul de presă, Patriarhia face referire la două decizii ale CEDO în încercarea de a demonstra că felul în care religia e predată în şcolile din România respectă Covenţia Europeana a Drepturilor Omului.
Din păcate, Patriarhia manipulează cu bună ştiinţă, deoarece decizile CEDO spun cu totul altceva:
Folgero vs. Norvegia:
Paragraf 84 (h) Statul trebuie să se asigure că informaţiile sau cunostinţele incluse în curriculum sunt transmise într-o maniera obiectivă, critică şi pluralistă. Statului i se interzice să urmarească scopul îndoctrinării care ar putea încalca convingerile religioase sau filosofice ale părinţilor.
http://echr.ketse.com/doc/15472.02-en-20070629/view/
Hasan şi Zengin vs. Turcia:
69. În această privinţă, Curtea consideră că într-o societate democratică doar pluralismul în educaţie le permite elevilor să-şi dezvolte gândirea critică cu privire la chestiunile religioase în contextul libertăţii de conştiinţă.
76. În consecinţă, Curtea consideră că procedura de scutire de participare nu este o metoda potrivită şi că nu oferă protecţie suficientă acelor părinţi care ar putea considera în mod legitim că materia predată ar putea duce în cazul copiilor lor la un conflict de valori între educaţia şcolară şi propriile lor convingeri. Aceasta este situaţia în special atunci când nici o opţiune convenabilă nu este prevazută în curriculum pentru părinţii care au alte convingeri religioase sau filosofice decât ale credinţei majoritare, sau atunci când procedura de scutire i-ar supune în mod probabil unei sarcine suplimentare sau necesităţii de a-şi declara convingerile religioase sau filosofice pentru a putea să-şi scutească copiii de la orele de religie."
http://hudoc.echr.coe.int/sites/fra/pages/search.aspx?i=001-82580#{"itemid":["001-82580"]}
Adică, pe scurt, pentru cine n-are chef să citească toate astea: jurisprudenţa CEDO spune FIX INVERS decât susţine Patriarhia. Doar că BOR se bazează pe faptul că românii nu sunt obişnuiţi să verifice informaţiile, îi cred pe cuvânt pe ăia care manipulează.
Etichete:
ateism,
biserica,
cenzură,
credinţă,
creştinism,
dictatură,
divinitate,
dumnezeu,
filosofie,
ideologie,
lege,
manipulare,
monopol,
morală,
ortodoxie,
politică,
psihologie,
religie,
şcoală,
ştiinţă
22 februarie 2013
Stop îndoctrinării religioase în școli
Ce primesc pe email:
Salut,ti-am vizitat blogul si mi-a furnizat niste informatii foarte utile insa am o nelamurire
Sunt elev in clasa a VIII-a si fac religie din clasa I,insa am luat in considerare de aproximativ de ani posibilitatea de a deveni ateu,pentru ca la orele de religie deja ni-l bagau pe dumnezeu pe gat si nu mai gaseai nicaieri "dragostea" aceea de crestin
Se face ca acum cateva zile am obtinuta nota 4 (in conditile in care am putut sa raspund bine la toate intrebarile puse de catre profesor) probabil pentru ca se suparase pe mine cand incepusem sa ii pun niste intrebari legate de biblie care se contraziceau...Am vorbit cu diriginta care mi-a spus ca pot sa depun o cerere de scutire de religie oricand si ca voi avea media de pe semestrul I ..Am vorbit si cu parintii mei care au fost de acord sa imi semneze cererea si am dus-o la secretariat la secretariat mi s-a zis ca trebuie sa fie aprobata in consiliul profesoral care se tine o data pe luna
Este posibil sa fiu scutit de religie pe tot semestrul chiar daca am primit deja o nota?
Si eventual,care sunt motivele pentru care ar putea fi respinsa o astfel de cerere in consiliu ?
Multumesc anticipat
Și răspunsul meu:
Salut,
Probabil ai văzut că pe blog sunt câteva considerații juridice (http://profudereligie.blogspot.ro/2012/09/religia-in-scoala-consideratii-juridice.html) cu privire la orele de religie de tip confesional în școala publică din România. Poate ai citit și articolul profesorului de religie Gabriel Memelis (http://profudereligie.blogspot.ro/2012/11/un-profesor-de-religie-analizeaza-orele.html). Sau experiența unui elev ce a rămas cu media neîncheiată în mod abuziv semnalizată de prof. Emil Moise (http://profudereligie.blogspot.ro/2010/09/eliminati-religia-din-scoala-ii.html).
Din păcate lipsa de legislație, cu legi ce se bat cap în cap, fac să existe tot felul de abuzuri, erori și neclarități. Unii profesori de religie profită de poziția de forță pe care o au și penalizează lipsa de credință în cel mai josnic mod, specific habotnicilor, fiind incapabili a înțelege că ceea ce propovăduiesc de la catedră sunt doar mituri ancestrale și nu fapte dovedite științific. Notarea la religie este ca și cum la română am nota cât de mult crede elevul în existența lui Harap Alb, Numai că profesorii de religie au această armă și o folosesc. Fie pentru a-i favoriza pe discipolii ascultători, fie a-i penaliza pe cei ce încep să gândească cu propriul lor cap.
Părinții elevului ar trebui să fie primii care să observe că ceea ce li se prezintă copiilor lor este informație persuasivă cu scop de îndoctrinare religioasă și nu istorie a credințelor sau bogăția fenomenului religios. Dar aici vina majoră este a întregului corp al cadrelor didactice (cu mici și firave excepții), de la ministru la cel mai simplu suplinitor. Aceștia nu sunt în stare să susțină în mod public și coerent cunoașterea de tip științific și acceptă tacit, servil chiar, aberațiile dogmatice și antiștiințifice ale unor biserici și culte (cu precădere cel ortodox).
Cunosc foarte bine asta pentru că am o grămadă de prieteni și membri de familie ce activează la catedră. Și care, deși în particular recunosc abuzul ideologic religios, când vine vorba de a acționa sau de a-și spune opinia public duc degetul la gură într-un „șșșș” servil și lipsit de coloană vertebrală. De asta părinții nu sunt informați cu privire la posibilitatea de a retrage copiii de la religie. De asta părinții nu află că în loc de religie pot face o altă oră, mult mai plăcută și mai educativă (etică, astronomie, genetică, fizică cuantică, programare, grafică pe calculator, cosmetică și hairstyling, gastronomie etc). De asta părinții află abia în ceasul al doisprezecelea ce și cum este de fapt ora de religie.
Copilul are dreptul fundamental la educație. Educație înseamnă în primul rând informare corectă și aceasta este doar de tip științific, Fenomenul religios poate fi prezentat numai de pe o poziție de analiză a acestuia și nu confesional, dogmatic, doctrinar, cum se întâmplă acum în România.
Îmi pare rău că s-a ajuns la situația unui război deschis cu profesorul de religie, În ultimă instanță asta a învățat la școala teologică și altceva nu știe să facă. Își apără postul didactic cum crede de cuviință, penalizând gândirea liberă și neconformă cu dogma creștină sugestiv exprimată de Celsus: crede și nu cerceta. Dar dacă a fost un abuz, clar și dovedibil, că nota 4 a fost pe nedrept, acest lucru trebuie pedepsit chiar dacă reușești să te retragi de la religie pentru acest semestru (mai ales că media generală contează la admiterea la liceu). Legea nu spune că există o anumită perioadă sau moment în care trebuie depusă cererea și nici nu specifică cine este în drept să o aprobe. De fapt nici nu trebuie aprobată, nici de diriginte, nici de director și nici de consiliul profesoral. Conform legii acestă formalitate este de fapt o înștiințare a școlii că respectivul elev nu mai urmează orele de religie și atât (http://profudereligie.blogspot.ro/2012/09/formular-cerere-scutire-religie.html).
Un ajutor mai substanțial îl poți obține și de la ASUR dar pentru asta este nevoie și de a identifica situația, adică la ce școală înveți, în ce clasă, cine sunt profesorii și directorii, ce colegi pot depune mărturie cu privire la abuzul prin notare etc.
Succes la examene!
Salut,ti-am vizitat blogul si mi-a furnizat niste informatii foarte utile insa am o nelamurire
Sunt elev in clasa a VIII-a si fac religie din clasa I,insa am luat in considerare de aproximativ de ani posibilitatea de a deveni ateu,pentru ca la orele de religie deja ni-l bagau pe dumnezeu pe gat si nu mai gaseai nicaieri "dragostea" aceea de crestin
Se face ca acum cateva zile am obtinuta nota 4 (in conditile in care am putut sa raspund bine la toate intrebarile puse de catre profesor) probabil pentru ca se suparase pe mine cand incepusem sa ii pun niste intrebari legate de biblie care se contraziceau...Am vorbit cu diriginta care mi-a spus ca pot sa depun o cerere de scutire de religie oricand si ca voi avea media de pe semestrul I ..Am vorbit si cu parintii mei care au fost de acord sa imi semneze cererea si am dus-o la secretariat la secretariat mi s-a zis ca trebuie sa fie aprobata in consiliul profesoral care se tine o data pe luna
Este posibil sa fiu scutit de religie pe tot semestrul chiar daca am primit deja o nota?
Si eventual,care sunt motivele pentru care ar putea fi respinsa o astfel de cerere in consiliu ?
Multumesc anticipat
Și răspunsul meu:
Salut,
Probabil ai văzut că pe blog sunt câteva considerații juridice (http://profudereligie.blogspot.ro/2012/09/religia-in-scoala-consideratii-juridice.html) cu privire la orele de religie de tip confesional în școala publică din România. Poate ai citit și articolul profesorului de religie Gabriel Memelis (http://profudereligie.blogspot.ro/2012/11/un-profesor-de-religie-analizeaza-orele.html). Sau experiența unui elev ce a rămas cu media neîncheiată în mod abuziv semnalizată de prof. Emil Moise (http://profudereligie.blogspot.ro/2010/09/eliminati-religia-din-scoala-ii.html).
Din păcate lipsa de legislație, cu legi ce se bat cap în cap, fac să existe tot felul de abuzuri, erori și neclarități. Unii profesori de religie profită de poziția de forță pe care o au și penalizează lipsa de credință în cel mai josnic mod, specific habotnicilor, fiind incapabili a înțelege că ceea ce propovăduiesc de la catedră sunt doar mituri ancestrale și nu fapte dovedite științific. Notarea la religie este ca și cum la română am nota cât de mult crede elevul în existența lui Harap Alb, Numai că profesorii de religie au această armă și o folosesc. Fie pentru a-i favoriza pe discipolii ascultători, fie a-i penaliza pe cei ce încep să gândească cu propriul lor cap.
Părinții elevului ar trebui să fie primii care să observe că ceea ce li se prezintă copiilor lor este informație persuasivă cu scop de îndoctrinare religioasă și nu istorie a credințelor sau bogăția fenomenului religios. Dar aici vina majoră este a întregului corp al cadrelor didactice (cu mici și firave excepții), de la ministru la cel mai simplu suplinitor. Aceștia nu sunt în stare să susțină în mod public și coerent cunoașterea de tip științific și acceptă tacit, servil chiar, aberațiile dogmatice și antiștiințifice ale unor biserici și culte (cu precădere cel ortodox).
Cunosc foarte bine asta pentru că am o grămadă de prieteni și membri de familie ce activează la catedră. Și care, deși în particular recunosc abuzul ideologic religios, când vine vorba de a acționa sau de a-și spune opinia public duc degetul la gură într-un „șșșș” servil și lipsit de coloană vertebrală. De asta părinții nu sunt informați cu privire la posibilitatea de a retrage copiii de la religie. De asta părinții nu află că în loc de religie pot face o altă oră, mult mai plăcută și mai educativă (etică, astronomie, genetică, fizică cuantică, programare, grafică pe calculator, cosmetică și hairstyling, gastronomie etc). De asta părinții află abia în ceasul al doisprezecelea ce și cum este de fapt ora de religie.
Copilul are dreptul fundamental la educație. Educație înseamnă în primul rând informare corectă și aceasta este doar de tip științific, Fenomenul religios poate fi prezentat numai de pe o poziție de analiză a acestuia și nu confesional, dogmatic, doctrinar, cum se întâmplă acum în România.
Îmi pare rău că s-a ajuns la situația unui război deschis cu profesorul de religie, În ultimă instanță asta a învățat la școala teologică și altceva nu știe să facă. Își apără postul didactic cum crede de cuviință, penalizând gândirea liberă și neconformă cu dogma creștină sugestiv exprimată de Celsus: crede și nu cerceta. Dar dacă a fost un abuz, clar și dovedibil, că nota 4 a fost pe nedrept, acest lucru trebuie pedepsit chiar dacă reușești să te retragi de la religie pentru acest semestru (mai ales că media generală contează la admiterea la liceu). Legea nu spune că există o anumită perioadă sau moment în care trebuie depusă cererea și nici nu specifică cine este în drept să o aprobe. De fapt nici nu trebuie aprobată, nici de diriginte, nici de director și nici de consiliul profesoral. Conform legii acestă formalitate este de fapt o înștiințare a școlii că respectivul elev nu mai urmează orele de religie și atât (http://profudereligie.blogspot.ro/2012/09/formular-cerere-scutire-religie.html).
Un ajutor mai substanțial îl poți obține și de la ASUR dar pentru asta este nevoie și de a identifica situația, adică la ce școală înveți, în ce clasă, cine sunt profesorii și directorii, ce colegi pot depune mărturie cu privire la abuzul prin notare etc.
Succes la examene!
Etichete:
ateism,
calendar,
cenzură,
creaţionism,
credinţă,
creştinism,
dictatură,
icoană,
ideologie,
lege,
manipulare,
morală,
ortodoxie,
religie,
şcoală,
ştiinţă
21 februarie 2013
Ruşine...
Mi-e ruşine că sunt heterosexual.
Sau aşa ar trebui. Pentru că există heterosexuali ce cred că a fi heterosexual înseamnă a urî. Şi nu vreau să fiu ca ei. Să urăşti. Pe homosexuali, pe transsexuali sau pe travestiţi. Prefer să fiu considerat asexuat decât să mă considere cineva că sunt un heterosexual ca ei.
Binenţeles că nu toţi heterosexualii sunt atât de înghesuiţi şi înguşti. Doar cei a căror minte este coruptă de virusul religios. De fapt aceştia sunt nu doar anti-homosexuali, anti-transexuali şi anti-travestiţi. Sunt şi anti-alte religii, anti-atei, anti-diferiţi de ei. În ultimă instanţă sunt anti-raţiune, anti-înţelegere, anti-cultură. Sunt anti-iubire.
Pentru că iubirea lor nu se bazează pe dorinţa de a fi una cu cel de lângă ei ci a-l obliga pe celălalt să fie ca ei. Sau conform unor dogme hotărâte arbitrar şi însuşite habotnic. Pentru că se cred buricul Pământului, aleşii Domnului, trimişii lui Dumnezeu. Corodată fiind simţirea şi gândirea lor de dogma religioasă, iubirea cea mult proclamată este vorbă-n vânt şi prilej de abuz. Pentru că a fi iubit de un om ca acesta înseamnă de fapt a fi violat. Emoţional. Şi câteodată nu numai psihic ci şi fizic. De ajungi să te întrebi dacă e bine să fii tu însuţi când vezi că a iubi devine doar o demonstraţie că a lor cale este cea dreaptă. Nu este.
Mi-e ruşine că sunt normal.
Ieri seară huliganii ortodoxiei radicale au pângărit Imnul Naţional folosindu-l ca armă pentru a bloca vizionarea unui film: Copiii sunt în regulă (The Kids Are All Right). Care a fost, fără probleme, la televizor. De câteva ori. Filmul este "de oscar" doar. Dar nenorociţii care se cred români sunt de ev mediu ("Hai că e cu distracţie, a trecut unul pe lîngă mine şi-i spunea cuiva la telefon «Vino, bă, încoace că e cu lesbience!»"). Iar poliţiştii şi jandarmii români care trebuiau să intervină sunt nişte "fetiţe" la mâna radicalilor ideologiei ortodoxe ("Autoritatile nu au intervenit cu nimic, desi Jandarmeria si Politia se aflau la intrare").
Mi-e ruşine să fiu român.
De fapt nu trebuie să-mi fie ruşine. Pentru că ei nu sunt români heterosexuali ci pseudoromâni anormali.
Dacă vor ca cineva să plece de aici ("Plecati inapoi la voi in State") ar fi cazul să o facă ei. Mai exact să se întoarcă în timp cu vreo câteva sute de ani.
Sau aşa ar trebui. Pentru că există heterosexuali ce cred că a fi heterosexual înseamnă a urî. Şi nu vreau să fiu ca ei. Să urăşti. Pe homosexuali, pe transsexuali sau pe travestiţi. Prefer să fiu considerat asexuat decât să mă considere cineva că sunt un heterosexual ca ei.
Binenţeles că nu toţi heterosexualii sunt atât de înghesuiţi şi înguşti. Doar cei a căror minte este coruptă de virusul religios. De fapt aceştia sunt nu doar anti-homosexuali, anti-transexuali şi anti-travestiţi. Sunt şi anti-alte religii, anti-atei, anti-diferiţi de ei. În ultimă instanţă sunt anti-raţiune, anti-înţelegere, anti-cultură. Sunt anti-iubire.
Pentru că iubirea lor nu se bazează pe dorinţa de a fi una cu cel de lângă ei ci a-l obliga pe celălalt să fie ca ei. Sau conform unor dogme hotărâte arbitrar şi însuşite habotnic. Pentru că se cred buricul Pământului, aleşii Domnului, trimişii lui Dumnezeu. Corodată fiind simţirea şi gândirea lor de dogma religioasă, iubirea cea mult proclamată este vorbă-n vânt şi prilej de abuz. Pentru că a fi iubit de un om ca acesta înseamnă de fapt a fi violat. Emoţional. Şi câteodată nu numai psihic ci şi fizic. De ajungi să te întrebi dacă e bine să fii tu însuţi când vezi că a iubi devine doar o demonstraţie că a lor cale este cea dreaptă. Nu este.
Mi-e ruşine că sunt normal.
Ieri seară huliganii ortodoxiei radicale au pângărit Imnul Naţional folosindu-l ca armă pentru a bloca vizionarea unui film: Copiii sunt în regulă (The Kids Are All Right). Care a fost, fără probleme, la televizor. De câteva ori. Filmul este "de oscar" doar. Dar nenorociţii care se cred români sunt de ev mediu ("Hai că e cu distracţie, a trecut unul pe lîngă mine şi-i spunea cuiva la telefon «Vino, bă, încoace că e cu lesbience!»"). Iar poliţiştii şi jandarmii români care trebuiau să intervină sunt nişte "fetiţe" la mâna radicalilor ideologiei ortodoxe ("Autoritatile nu au intervenit cu nimic, desi Jandarmeria si Politia se aflau la intrare").
Mi-e ruşine să fiu român.
De fapt nu trebuie să-mi fie ruşine. Pentru că ei nu sunt români heterosexuali ci pseudoromâni anormali.
Dacă vor ca cineva să plece de aici ("Plecati inapoi la voi in State") ar fi cazul să o facă ei. Mai exact să se întoarcă în timp cu vreo câteva sute de ani.
20 februarie 2013
Cum funcţionează evoluţia
"Teoria evoluţiei ESTE O DOGMĂ ŞTIINŢIFICĂ." Oare? În acest caz aşa sunt TOATE teoriile ştiinţifice. Este ca şi cum ai spune că structura sistemului solar cu Soarele în centru este O DOGMĂ ŞTIINŢIFICĂ. Păi ideea geocentrică a fost dată deoparte pentru că nu este conformă cu realitatea, pentru că Pământul NICIODATĂ nu a fost în centru, şi nu pentru că CINEVA a impus arbitrar această dogmă. Ştiinţa de asta are valoare, în cazul în care un model despre realitate se dovedeşte fals este dat deoparte. Ideile vechi despre apariţia şi diversitatea vieţii au fost cele creaţioniste, printre altele. Una dintre ele spune că Dumnezeu a creat fiecare specie de plante şi animale şi pe om (care şi el este de fapt o specie de animal). Dar s-a dovedit că această idee nu este funcţională, dinozaurii fiind doar un exemplu (chestia cu sedimentele, lipsa unor fosile de mamifere în straturile fosilelor dinozauriene, ar fi trebuit să fie odată ce au fost create concomitent). Şi din acest motiv ideea a fost eliminată din ceea ce înseamnă teorie ştiinţifică. Ştiinţa este cunoaşterea CARE FUNCŢIONEAZĂ, care îşi elimină propriile greşeli şi care ajunge din ce în ce mai aproape de realitate, de adevăr. Iar Teoria Evoluţiei lumii vii face parte din ştiinţă exact la fel ca teoria gravitaţiei a lui Newton sau teoria relativităţii a lui Einstein precum şi toate celelalte teorii ştiinţifice.
Genele nu au conştiinţă. Nu au voinţă. Nu au instinct. Formularea mea este doar plastică, nu descrie procesul. Asta era descris în cartea recomandată (Gena Egoistă - Richard Dawkins). Voi încerca o rezumare, văd că dovezile sunt ocolite cu grijă...
Un anumit segment genetic produce, de exemplu, o anumită proteină şi asta face ca acea genă să nu fie distrusă de mediu pentru că proteina respectivă protejează eficient. Un alt segment genetic (alela primului, în limbaj de specialitate) produce o altă proteină ce nu protejează la fel de bine, genele respective fiind distruse de mediu. Astfel că după un timp numai genele ce produc proteina protectoare mai există.
O altă porţiune genetică are capacitatea de a se multiplica foarte rapid pentru că produce o proteină ce catalizează multiplicarea. Genele care reuşesc să producă proteine eficiente ce pot ajuta la înmulţirea lor se înmulţesc mai repede decât celelalte.
Genele colaborează involuntar între ele, cele care produc proteine de protecţie cu cele care produc proteine de înmulţire fac o echipă mai eficientă decât cele doar de protecţie dar fără înmulţire sau cele doar de înmulţire dar fără protecţie.
Şi aşa ajung să se adune în molecule complexe de ADN ce construiesc nu numai proteine ci şi alte substanţe ce specializează anumite celule sau formează colonii complexe de celule numite organe. Astfel organismul respectiv este de fapt o complexă arhitectură coordonată de genele ce-l compun, mai eficientă sau mai puţin eficientă în mediul în care s-a întâmplat să trăiască. Coordonarea respectivă nu este nici conştientă şi nici nu are un sens prestabilit. Pur şi simplu doar organismele ce conţin gene ce le-au construit eficient în vederea creşterii şi procreării se transmit mai departe în şi prin organismele fiice.
Câteodată apar anomalii. De exemplu gena pentru procreere se duplică în acelaşi lanţ ADN, rezultând un organism ce se multiplică de două ori mai rapid decât părintele lui. Asta este benefic doar până la un punct pentru că orice genă înseamnă şi un cost. Aşa că aceasta poate avea mulţi urmaşi, dar aceştia nu sunt capabili să atingă maturitatea de înmulţire deoarece se bat pe aceeaşi sursă de energie. Deci şi excesele sunt penalizate. Penuria de resurse favorizează apariţia unor gene ce construiesc organisme ce pot folosi alte resurse faţă de fraţii lor, iar asta duce la o nouă direcţie de specializare, lucru ce poate favoriza alelele genelor să se dezvolte (alela de carnivor faţă de gena de erbivor, de exemplu).
Tot acest proces nu s-a întâmplat într-o viaţă ci în mii de miliarde de generaţii ale vieţii pe Terra, fiecare venind cu oportunităţile sale şi cu vicisitudinile de mediu din momentul respectiv. Aceste mici, foarte mici diferenţe, acumulate în timp şi realizate pentru fiecare din ramurile genealogice separate (preferinţe alimentare, segregare geografică, accidente genetice) duc la speciaţie, adică la situaţia în care organismele să nu se mai poată împerechea dacă se reîntâlnesc sau să nu existe urmaşi viabili.

După cum se vede în sugestia grafică de mai sus nu se poate distinge un prag clar, bine delimitat, în care să putem spune că acolo a apărut o altă specie deşi în final avem trei specii diferite. Exemplul poate fi asimilat cu situaţia a trei specii de primate actuale. Ia să vedem, puteţi preciza care sunt acestea luând în considerare că una dintre ele este omul?
Genele nu au conştiinţă. Nu au voinţă. Nu au instinct. Formularea mea este doar plastică, nu descrie procesul. Asta era descris în cartea recomandată (Gena Egoistă - Richard Dawkins). Voi încerca o rezumare, văd că dovezile sunt ocolite cu grijă...
Un anumit segment genetic produce, de exemplu, o anumită proteină şi asta face ca acea genă să nu fie distrusă de mediu pentru că proteina respectivă protejează eficient. Un alt segment genetic (alela primului, în limbaj de specialitate) produce o altă proteină ce nu protejează la fel de bine, genele respective fiind distruse de mediu. Astfel că după un timp numai genele ce produc proteina protectoare mai există.
O altă porţiune genetică are capacitatea de a se multiplica foarte rapid pentru că produce o proteină ce catalizează multiplicarea. Genele care reuşesc să producă proteine eficiente ce pot ajuta la înmulţirea lor se înmulţesc mai repede decât celelalte.
Genele colaborează involuntar între ele, cele care produc proteine de protecţie cu cele care produc proteine de înmulţire fac o echipă mai eficientă decât cele doar de protecţie dar fără înmulţire sau cele doar de înmulţire dar fără protecţie.
Şi aşa ajung să se adune în molecule complexe de ADN ce construiesc nu numai proteine ci şi alte substanţe ce specializează anumite celule sau formează colonii complexe de celule numite organe. Astfel organismul respectiv este de fapt o complexă arhitectură coordonată de genele ce-l compun, mai eficientă sau mai puţin eficientă în mediul în care s-a întâmplat să trăiască. Coordonarea respectivă nu este nici conştientă şi nici nu are un sens prestabilit. Pur şi simplu doar organismele ce conţin gene ce le-au construit eficient în vederea creşterii şi procreării se transmit mai departe în şi prin organismele fiice.
Câteodată apar anomalii. De exemplu gena pentru procreere se duplică în acelaşi lanţ ADN, rezultând un organism ce se multiplică de două ori mai rapid decât părintele lui. Asta este benefic doar până la un punct pentru că orice genă înseamnă şi un cost. Aşa că aceasta poate avea mulţi urmaşi, dar aceştia nu sunt capabili să atingă maturitatea de înmulţire deoarece se bat pe aceeaşi sursă de energie. Deci şi excesele sunt penalizate. Penuria de resurse favorizează apariţia unor gene ce construiesc organisme ce pot folosi alte resurse faţă de fraţii lor, iar asta duce la o nouă direcţie de specializare, lucru ce poate favoriza alelele genelor să se dezvolte (alela de carnivor faţă de gena de erbivor, de exemplu).
Tot acest proces nu s-a întâmplat într-o viaţă ci în mii de miliarde de generaţii ale vieţii pe Terra, fiecare venind cu oportunităţile sale şi cu vicisitudinile de mediu din momentul respectiv. Aceste mici, foarte mici diferenţe, acumulate în timp şi realizate pentru fiecare din ramurile genealogice separate (preferinţe alimentare, segregare geografică, accidente genetice) duc la speciaţie, adică la situaţia în care organismele să nu se mai poată împerechea dacă se reîntâlnesc sau să nu existe urmaşi viabili.

După cum se vede în sugestia grafică de mai sus nu se poate distinge un prag clar, bine delimitat, în care să putem spune că acolo a apărut o altă specie deşi în final avem trei specii diferite. Exemplul poate fi asimilat cu situaţia a trei specii de primate actuale. Ia să vedem, puteţi preciza care sunt acestea luând în considerare că una dintre ele este omul?
18 februarie 2013
Religia predată confesional trebuie scoasă din programă
Ministerul Educatiei a publicat pe edu.ro un nou proiect de plan-cadru pentru învăţământul primar, document supus dezbaterii publice până la data de 19 februarie 2013 (adică mâine). Planul cadru cuprinde materiile obligatorii, pe cele opţionale, precum şi numărul de ore alocat fiecărei materii pe săptămână, pentru elevii din clasa pregătitoare, clasa I, clasa a II-a, clasa a III-a şi clasa a IV-a. Proiectul arată că introducerea ca obligatorie a materiei Limba modernă se face abia în clasa a III-a, iar Religia rămâne ca parte a trunchiului comun încă din clasa pregătitoare. Printre noutăţi se află introducerea a doua ore de "Educaţie fizică" pentru toate clasele primare şi două ore de "Muzică şi mişcare" pentru elevii din clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a. (hotnews.ro)

Numai că:
În şcoli nu se studiază Istoria Religiilor. Din contră, predarea se face de o manieră confesională, la orele de religie elevilor prezentându-li-se insistent doctrina unui singur cult. În practică, de cele mai multe ori, este vorba de doctrina BOR.
Religia se studiază an de an, săptămână de săptămână, începând cu clasa pregatitoare. Timp de 13 ani, copiii sunt obligaţi, de facto, să participe la cel puţin o oră de religie în fiecare săptămână. Religia este singura materie, cu excepţia Limbii Române / materne şi a Matematicii, care se studiază în absolut toţi anii de învăţămînt preuniversitar.
Salarizarea profesorilor de religie, mulţi dintre ei preoţi, nu este asigurată de către culte ci grevează bugetul Ministerului Educaţiei. În sistem există aproape 10.000 de profesori de religie, iar anual fondul de salarii pentru aceştia se ridică la cca. 54 milioane de euro.
Deşi sunt plătiţi de către Stat, profesorii de religie sunt direct subordonaţi ierarhiei religioase locale. De asemeni, cultele controlează atât programa de învăţământ cât şi conţinutul manualelor de religie.
În multe şcoli se practică spovedaniile şi împărtăşaniile de grup; elevii fiind duşi cu clasa la biserică şi obligaţi să participe la aceste ritualuri.
Continuă să fie în circulaţie manuale de religie ce promovează violenţa fizică şi psihică asupra copiilor.
Copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repetă obsesiv despre “păcat”, “iad” şi “diavoli”, inducându-li-se ideea că nerespectarea cu stricteţe a “poruncilor” îi condamnă la “osânda veşnică”.
Aşa că măsurile ce trebuie puse în practică sunt cele precizate şi de ASUR:
Renunțarea la studierea Religiei în toți anii de școală. Legea Educației Naționale prevede că religia este parte din trunchiul comun în toate ciclurile de învățământ, dar nu există nicio prevedere legală care să impună ca religia să fie studiată din clasa pregătitoare și până în ultima clasă de liceu.
Înscrierea copiilor la orele de religie trebuie făcută doar în urma unei cereri exprese a părinților și nu din oficiu așa cum se întâmplă acum.
La orele de religie să nu se dea note, iar rezultatele evaluărilor la această disciplina să nu se ia în calcul la stabilirea mediei finale.
Elaborarea unui set clar de reguli privind copiii care nu participă la orele de religie pentru a nu depinde de bună-voința conducerii școlii în care învață.
„Să nu uităm că din acest an școlar religia se predă și la clasa pregătitoare! Planul cadru se elaborează de minister și se aprobă prin ordin de Ministru. Nicăieri în Legea Educației sau altundeva nu se spune că elevii trebuie supuși timp de 13 ani unei îndoctrinări religioase sistematice. Domnul Pricopie este în măsură să oprească acest abuz printr-un simplu Ordin de Ministru, în cadrul actualului sistem legislativ. Până la schimbarea LEN și adoptarea unui învățământ religios neconfesional, ministerul poate face un prim pas în direcția bună prin predarea orelor de religie doar la clasele a IV-a, a VIII-a si a XII-a.” a declarat Toma Pătraşcu, vicepreşedinte ASUR.
Intraţi pe platforma de observaţii şi propuneri referitoare la "Proiectul de plan-cadru pentru învăţământul primar" disponibil la adresa: https://www.surveymonkey.com/s/PC-primar şi prezentaţi-vă opinia. Lipsa de acţiune este o aprobare tacită.
Termenul limită: 19 februarie 2013.
Update...
Iată ce am scris eu referitor la critica planului cadru pentru învăţământul primar, document supus dezbaterii publice până la data de 19 februarie 2013:
Religia în regim confesional este ineficientă, inoportună şi ilegală. Chiar dacă este prevăzută în lege, fiind confesională, contrazice chiar Legea Educaţiei Naţionale ce prevede, la art. 7 alin. 1, că prozelitismul religios este interzis în şcolile de stat.
Măsuri? Cei ce doresc cu tot dinadinsul să facă religie de tip confesional să solicite acest lucru şi nu să fie "înscrişi din oficiu" toţi copiii la orele de religie.
Notarea la religie este pur şi simplu ilogică. Nu se poate da o notă pentru cât şi cum crede cineva într-o divinitate.
Se doreşte o pregătire morală şi o deschidere spre toleranţă? Religia prezentată confesional lucrează împotriva acestui deziderat: cultul respectiv va susţine cu fermitate că este singurul păstrător al moralei şi adevărului, celelalte fiind arătate că "rătăciri". Asta nu este nici adevărat şi nici moral.
O limbă modernă este mult mai benefică, mai ales la vârste mici. TIC este iarăşi o necesitate, a doua alfabetizare este "înţelegerea sistemelor informatice şi utilizarea lor eficientă", exact cum era scrisul şi cititul pe vremuri.
Sportul este absolut necesar, chiar în cuantum mai mare decât cel propus (Mens sana in corpore sano).
Biologia în sensul explicării ei prin prisma teoriei selecţiei naturale este cu desăvârşire ignorată, deşi aceasta este o teorie ştiinţifică şi obligatoriu necesară pentru a înţelege fenomenele şi bogăţia biotopului precum şi istoria speciei umane. La fel cum acum se prezintă modelul heliocentric al sistemului solar la fel trebuie prezentată şi istoria vieţii pe Terra iar acestă istorie se numeşţe evoluţie.
Nu distrugeţi viitorul copiilor datorită influenţei misticismului !
Numai că:
În şcoli nu se studiază Istoria Religiilor. Din contră, predarea se face de o manieră confesională, la orele de religie elevilor prezentându-li-se insistent doctrina unui singur cult. În practică, de cele mai multe ori, este vorba de doctrina BOR.
Religia se studiază an de an, săptămână de săptămână, începând cu clasa pregatitoare. Timp de 13 ani, copiii sunt obligaţi, de facto, să participe la cel puţin o oră de religie în fiecare săptămână. Religia este singura materie, cu excepţia Limbii Române / materne şi a Matematicii, care se studiază în absolut toţi anii de învăţămînt preuniversitar.
Salarizarea profesorilor de religie, mulţi dintre ei preoţi, nu este asigurată de către culte ci grevează bugetul Ministerului Educaţiei. În sistem există aproape 10.000 de profesori de religie, iar anual fondul de salarii pentru aceştia se ridică la cca. 54 milioane de euro.
Deşi sunt plătiţi de către Stat, profesorii de religie sunt direct subordonaţi ierarhiei religioase locale. De asemeni, cultele controlează atât programa de învăţământ cât şi conţinutul manualelor de religie.
În multe şcoli se practică spovedaniile şi împărtăşaniile de grup; elevii fiind duşi cu clasa la biserică şi obligaţi să participe la aceste ritualuri.
Continuă să fie în circulaţie manuale de religie ce promovează violenţa fizică şi psihică asupra copiilor.
Copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repetă obsesiv despre “păcat”, “iad” şi “diavoli”, inducându-li-se ideea că nerespectarea cu stricteţe a “poruncilor” îi condamnă la “osânda veşnică”.
Aşa că măsurile ce trebuie puse în practică sunt cele precizate şi de ASUR:
Renunțarea la studierea Religiei în toți anii de școală. Legea Educației Naționale prevede că religia este parte din trunchiul comun în toate ciclurile de învățământ, dar nu există nicio prevedere legală care să impună ca religia să fie studiată din clasa pregătitoare și până în ultima clasă de liceu.
Înscrierea copiilor la orele de religie trebuie făcută doar în urma unei cereri exprese a părinților și nu din oficiu așa cum se întâmplă acum.
La orele de religie să nu se dea note, iar rezultatele evaluărilor la această disciplina să nu se ia în calcul la stabilirea mediei finale.
Elaborarea unui set clar de reguli privind copiii care nu participă la orele de religie pentru a nu depinde de bună-voința conducerii școlii în care învață.
„Să nu uităm că din acest an școlar religia se predă și la clasa pregătitoare! Planul cadru se elaborează de minister și se aprobă prin ordin de Ministru. Nicăieri în Legea Educației sau altundeva nu se spune că elevii trebuie supuși timp de 13 ani unei îndoctrinări religioase sistematice. Domnul Pricopie este în măsură să oprească acest abuz printr-un simplu Ordin de Ministru, în cadrul actualului sistem legislativ. Până la schimbarea LEN și adoptarea unui învățământ religios neconfesional, ministerul poate face un prim pas în direcția bună prin predarea orelor de religie doar la clasele a IV-a, a VIII-a si a XII-a.” a declarat Toma Pătraşcu, vicepreşedinte ASUR.
Intraţi pe platforma de observaţii şi propuneri referitoare la "Proiectul de plan-cadru pentru învăţământul primar" disponibil la adresa: https://www.surveymonkey.com/s/PC-primar şi prezentaţi-vă opinia. Lipsa de acţiune este o aprobare tacită.
Termenul limită: 19 februarie 2013.
Update...
Iată ce am scris eu referitor la critica planului cadru pentru învăţământul primar, document supus dezbaterii publice până la data de 19 februarie 2013:
Religia în regim confesional este ineficientă, inoportună şi ilegală. Chiar dacă este prevăzută în lege, fiind confesională, contrazice chiar Legea Educaţiei Naţionale ce prevede, la art. 7 alin. 1, că prozelitismul religios este interzis în şcolile de stat.
Măsuri? Cei ce doresc cu tot dinadinsul să facă religie de tip confesional să solicite acest lucru şi nu să fie "înscrişi din oficiu" toţi copiii la orele de religie.
Notarea la religie este pur şi simplu ilogică. Nu se poate da o notă pentru cât şi cum crede cineva într-o divinitate.
Se doreşte o pregătire morală şi o deschidere spre toleranţă? Religia prezentată confesional lucrează împotriva acestui deziderat: cultul respectiv va susţine cu fermitate că este singurul păstrător al moralei şi adevărului, celelalte fiind arătate că "rătăciri". Asta nu este nici adevărat şi nici moral.
O limbă modernă este mult mai benefică, mai ales la vârste mici. TIC este iarăşi o necesitate, a doua alfabetizare este "înţelegerea sistemelor informatice şi utilizarea lor eficientă", exact cum era scrisul şi cititul pe vremuri.
Sportul este absolut necesar, chiar în cuantum mai mare decât cel propus (Mens sana in corpore sano).
Biologia în sensul explicării ei prin prisma teoriei selecţiei naturale este cu desăvârşire ignorată, deşi aceasta este o teorie ştiinţifică şi obligatoriu necesară pentru a înţelege fenomenele şi bogăţia biotopului precum şi istoria speciei umane. La fel cum acum se prezintă modelul heliocentric al sistemului solar la fel trebuie prezentată şi istoria vieţii pe Terra iar acestă istorie se numeşţe evoluţie.
Nu distrugeţi viitorul copiilor datorită influenţei misticismului !
Etichete:
bibliotecă,
biserica,
cenzură,
creaţionism,
ideologie,
manipulare,
monopol,
ortodoxie,
politică,
pseudoştiinţă,
psihologie,
religie,
şcoală,
ştiinţă
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
