În timpul războiului de secesiune un jurnalist pe nume Joseph Howard, Jr a investit enorm în aur. Dar nu era destul. Deoarece prelungirea războiului ar fi urcat și mai mult prețul acestuia iar finalizarea lui ar fi dus la scădere, falsifică o informație ca fiind din partea „unor jurnaliști” de la Associated Press, informație care este publicată în New York World și New York Journal of Commerce și care susținea că Abraham Lincoln a emis un ordin de recrutare pentru încă 400 000 de soldați. Asta însemna că războiul va continua. Bursa de mărfuri se prăbușește. Investitorii se orientează spre a cumpăra aur, prețul acestuia crește, iar Joseph Howard, Jr îl vinde rapid cu un profit de peste 10% în câteva zile. Binențeles că ordinul respectiv nu fusese dat. Dar zvonul și-a făcut datoria: l-a îmbogățit pe Joseph Howard, Jr.
A făcut câteva luni pușcărie. Asta în America.
Aici? Ne râd în nas.
Ne râd în nas!
Antivacciniștii. Adepții teoriilor conspirației. Dacopații. Pseudoștiințificii. Vrăjitorii. Astrologii. Ghicitorii. Biorezonatorii. Inițiații. Panicarzii. Islamofobii. Homofobii. Intoleranții de toate felurile. Și toate celelalte feluri de șmecheri.
Precum și toți cei care le fac jocul și amplifică aceste false informații, ca fraierii.
Aici un scurt îndreptar de falsuri și zvonuri: http://hoaxes.org/
Și o colecție de site-uri românești ce câștigă o grămadă de bani din aceste falsuri și zvonuri: https://verificasursa.ro/
Se afișează postările cu eticheta conspiraţie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta conspiraţie. Afișați toate postările
5 martie 2016
4 martie 2015
Ai depus cerere pentru Religie dar acum vrei să te retragi? Nimic mai simplu...
BOR e disperată. Au mers cu jalba-n proţap la CNA, la ăia ce lasă pe posturile de televiziune doar reclame "politically correct" şi emisiuni fără ţăţe şi înjurături. Cică Trinitas TV a făcut nişte spoturi video de "informare" cu privire la modalitatea de înscriere la orele de religie. Atâta doar că spoturile respective sunt nu de informare ci de promovare a "beneficiilor" orelor de religie (ortodoxă, binenţeles, că doar ea este singura păstrătoare a valorii neamului). Această intervenţie la CNA demonstrează încă odată că Biserica este o construcție parazită ce trăiește doar dacă este ajutată de instituțiile statului. Din păcate, în conformitate cu articolul 142 din Codul audiovizualului, CNA a recomandat televiziunilor şi radiourilor difuzarea informaţiilor de interes public, în regim gratuit. Deşi au fost şi opozanţi la vot: Florin Gabrea și Radu Călin Cristea, membri CNA, au votat împotriva acestor recomandări. „Chestiunea cu ora de religie e o foarte aprinsă dezbatere publică. Părerea mea este că deși înțeleg buna credință a mesajului, din toate cele 3 spoturi, partea de informații este încărcată în favoarea orei de religie. Eu aș spune că pur și simplu CNA-ul nu ar trebuie să intervină într-o discuție publică care nu este tranșată. Eu nu cred că aceste spoturi au o componentă de informare, ci una de convingere”, și-a justificat Radu Călin Cristea votul. Decizia de difuzare sau nu a acestor spoturi aparţine însă radiodifuzorilor.
Dar dacă doresc informare îi ajut şi eu...
De ce e disperată BOR? Pentru că doar 1 260 000 de elevi s-au înscris la religie. Din 3 100 000. Adică mai mai puţin de jumătate. Aşa a declarat ministrul educaţiei...
Şi ca să-i mai ajut odată...
Ai depus cerere pentru Religie dar acum vrei să te retragi? Nimic mai simplu...
Te poți retrage și singur dacă ai peste 14 ani! (http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-491-religia-copilului-drepturile-si-indatoririle-parintesti)
Ministrul Învățământului a declarat la Europa FM că doar jumătate din totalul de elevi au depus cereri pentru Religie de tip confesional. Se vede că „majoritatea ortodoxă” e cu mult mai mică. Printre ei te numeri și tu? Iar acum, după ce ai vorbit cu colegii și cu pritenii ți-ai dat seama că ai făcut o greșeală? Completezi următoarea cerere și o depui, până pe 6 martie 2015, la secretariatul școlii, cu număr de înregistrare.Dacă ai sub 14 ani cererea trebuie să fie semnată de părintele tău. Iat-o mai jos:
Domnule/Doamnă Director,
Subsemnatul, ……………………………………………………………., domiciliat în ……………………………...……………………..………………….,părinte al elevului/ei ……………………………………………………………din clasa ………………, unitatea şcolară ……………………………………doresc ca acesta să nu urmeze orele de religie confesională, cultul ........................................... (denumirea cultului).
Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:
1. Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”
2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.
Cu mulţumiri anticipate,
Semnătura Data
Dacă ai peste 14 ani cererea o poți completa chiar tu:
Domnule/Doamnă Director,
Subsemnatul, ……………………………………………………………., născut în data de ................................., din clasa ………………, unitatea şcolară ……………………………………doresc să nu urmez orele de religie confesională, cultul ........................................... (denumirea cultului).
Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:
1. Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”
2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.
3. Codul civil, Art. 491 religia copilului
(1) Părinţii îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condiţiile legii, ţinând seama de opinia, vârsta şi de gradul de maturitate ale acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios.
(2) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul să îşi aleagă liber confesiunea religioasă.
Cu mulţumiri anticipate,
Semnătura Data
Nu este necesară nici un fel de motivare suplimentară: că nu am înțeles, că m-am păcălit, că m-ați păcălit, că m-a înscris tata sau mama fără ca eu să vreau etc.
Ministrul Învățământului a declarat la Europa FM că doar jumătate din totalul de elevi au depus cereri pentru Religie de tip confesional. Se vede că „majoritatea ortodoxă” e cu mult mai mică. Printre ei te numeri și tu? Iar acum, după ce ai vorbit cu colegii și cu pritenii ți-ai dat seama că ai făcut o greșeală? Completezi următoarea cerere și o depui, până pe 6 martie 2015, la secretariatul școlii, cu număr de înregistrare.Dacă ai sub 14 ani cererea trebuie să fie semnată de părintele tău. Iat-o mai jos:
Domnule/Doamnă Director,
Subsemnatul, ……………………………………………………………., domiciliat în ……………………………...……………………..………………….,părinte al elevului/ei ……………………………………………………………din clasa ………………, unitatea şcolară ……………………………………doresc ca acesta să nu urmeze orele de religie confesională, cultul ........................................... (denumirea cultului).
Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:
1. Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”
2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.
Cu mulţumiri anticipate,
Semnătura Data
Dacă ai peste 14 ani cererea o poți completa chiar tu:
Domnule/Doamnă Director,
Subsemnatul, ……………………………………………………………., născut în data de ................................., din clasa ………………, unitatea şcolară ……………………………………doresc să nu urmez orele de religie confesională, cultul ........................................... (denumirea cultului).
Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:
1. Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”
2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.
3. Codul civil, Art. 491 religia copilului
(1) Părinţii îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condiţiile legii, ţinând seama de opinia, vârsta şi de gradul de maturitate ale acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios.
(2) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul să îşi aleagă liber confesiunea religioasă.
Cu mulţumiri anticipate,
Semnătura Data
Nu este necesară nici un fel de motivare suplimentară: că nu am înțeles, că m-am păcălit, că m-ați păcălit, că m-a înscris tata sau mama fără ca eu să vreau etc.
24 februarie 2015
Sindicatul Spiru Haret greşeşte la religie
O idee proastă.
Sindicatul Spiru Haret caută să avem cu tot dinadinsul religie confesională în şcoală în loc de etică, morală, istoria religiilor sau alte materii ce stimulează toleranţa. Sindicatul face un abuz. Sau cel puţin o mişcare neinspirată.
De fapt el nu lucrează pentru scopul educațional ELEVUL ci pentru scopul personal PROFESORUL.
Numai că este treaba părinților pentru câtă perioadă fac cerere ca să facă ora de religie confesională, nu a sindicatului.
Să protejeze profesorii, dar nu împotriva legii şi a elevilor, ci împotriva angajatorului. Asta fac toate sindicatele. "Duşmanul" e angajatorul nu materia primă sau clienţii.
Iar pentru că profesorii de religie au doi angajatori, statul şi Biserica, Sindicatul trebuie să-i protejeze împotriva acestora.
Să ceară Bisericii să le dea salarii compensatorii înainte de a-i da afară.
Asta dacă nu-i angajează în alte posturi, de exemplu în nenumăratele proiecte sociale ale acesteia.
Iar ghilimelele din dreptul titlului colegului lor, Emil Moise, spun multe...
Ruşine, Sindicat Spiru Haret!
Sindicatul Spiru Haret caută să avem cu tot dinadinsul religie confesională în şcoală în loc de etică, morală, istoria religiilor sau alte materii ce stimulează toleranţa. Sindicatul face un abuz. Sau cel puţin o mişcare neinspirată.
De fapt el nu lucrează pentru scopul educațional ELEVUL ci pentru scopul personal PROFESORUL.
Numai că este treaba părinților pentru câtă perioadă fac cerere ca să facă ora de religie confesională, nu a sindicatului.
Să protejeze profesorii, dar nu împotriva legii şi a elevilor, ci împotriva angajatorului. Asta fac toate sindicatele. "Duşmanul" e angajatorul nu materia primă sau clienţii.
Iar pentru că profesorii de religie au doi angajatori, statul şi Biserica, Sindicatul trebuie să-i protejeze împotriva acestora.
Să ceară Bisericii să le dea salarii compensatorii înainte de a-i da afară.
Asta dacă nu-i angajează în alte posturi, de exemplu în nenumăratele proiecte sociale ale acesteia.
Iar ghilimelele din dreptul titlului colegului lor, Emil Moise, spun multe...
Ruşine, Sindicat Spiru Haret!
15 februarie 2015
Lovitură pentru şcolile ce nu aplică decizia Curţii Constituţionale!
Stimaţi părinţi,
Dragi elevi,
Nu mai lăsaţi să vă fie călcată în picioare libertatea de conştiinţă. Este responsabilitatea dumneavoastră de părinţi de a apăra drepturile copilului dumneavoastră, ca acestea să nu fie încălcate de persoane din sistemul educaţional.
Daca nu doriţi să fie predată disciplina confesională Religie copilului dumneavoastră, în această perioadă în care şcolile refuză în mod nelegal aplicarea deciziei Curţii Constituţionale, vă recomandăm să depuneţi la secretariatul scolii informarea, ca act oficial, pe care v-o redăm mai jos ca model (via Emil Moise: https://www.facebook.com/emil.moise.7/posts/10153030789697768).
Pentru părinţii elevilor sub 14 ani.
În calitate de părinte, subsemnatul/subsemnata_________________________, vă aduc la cunoştinţă că fiul meu/fiica mea _________________________elev/elevă în clasa a _____ este înscris la ora confesională, facultativă, Religie, fără ca eu să fi depus o cerere explicită în acest sens şi astfel ne sunt încălcate, mie şi copilului meu, drepturile fundamentale la educaţie, libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie şi tratament egal în faţa legii.
Prin Decizia nr. 669/2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. din 23.01.2015, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18, alin (2) din Legea educaţiei nr. 1/2011.
Admiţînd excepţia, Curtea clarifică modalitatea de înscriere a elevilor la ora de Religie, precizând că singura variantă legală constituţională este aceea în care pot frecventa orele disciplinei Religie doar elevii ai căror părinţi au depus o solicitare explicită în acest sens, sau elevii majori în aceleaşi condiţii.
În motivarea deciziei, Curtea Constituţională confirmă caracterul de disciplină facultativă al Religiei, subliniind că obligativitatea este a şcolii de a oferi această disciplină şi nu a elevului de a îi urma cursurile, afirmând explicit caracterul de infracţiune, reglementat de art. 381 Cod penal, în cazul înscrierii obligatorii, din oficiu, a elevului pentru studierea acestei discipline.
Respectarea deciziilor Curţii Constituţionale este o obligaţie reglementată prin textul Constituţiei României -- preluată şi prin acte normative ale legislaţiei naţionale – care, în art. 147, precizează imperativ că de la data publicării acestea sunt general obligatorii. Până la data la care Parlamentul pune în acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, prevederile constatate ca neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Prin prezenta, vă rog ca de îndată să dispuneţi respectarea prevederilor Constituţiei României şi ale legislaţiei naţionale, astfel încât la ora de Religie să participe doar elevii ai căror părinţi au depus o cerere explicită în acest sens, fără ca activitatea şcolară a copilului meu, în ceea ce priveşte orarul, să fie afectată.
Data
Nume şi prenume părinte (şi semnătura)
Domnului Director/Doamnei Directoare al/a _________________________________________
...
Pentru elevii de peste 14 ani, care pot depune singuri această informare, conform dreptului de a lua anumite decizii, inclusiv de a alege ce religie să urmeze.
În calitate de elev/elevă, subsemnatul/subsemnata______________________, clasa a ______, născut (ă) la data de --/---- /---- , vă aduc la cunoştinţă că sunt înscris (ă) la ora confesională, facultativă, Religie, fără ca eu să fi depus o cerere explicită în acest sens şi astfel îmi sunt încălcate drepturile fundamentale la educaţie, libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie şi tratament egal în faţa legii.
Prin Decizia nr. 669/2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. din 23.01.2015, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18, alin (2) din Legea educaţiei nr. 1/2011.
Admiţînd excepţia, Curtea clarifică modalitatea de înscriere a elevilor la ora de Religie, precizând că singura variantă legală constituţională este aceea în care pot frecventa orele disciplinei Religie doar elevii ai căror părinţi au depus o solicitare explicită în acest sens, sau elevii majori în aceleaşi condiţii.
În motivarea deciziei, Curtea Constituţională confirmă caracterul de disciplină facultativă al Religiei, subliniind că obligativitatea este a şcolii de a oferi această disciplină şi nu a elevului de a îi urma cursurile, afirmând explicit caracterul de infracţiune, reglementat de art. 381 Cod penal, în cazul înscrierii obligatorii, din oficiu, a elevului pentru studierea acestei discipline.
Respectarea deciziilor Curţii Constituţionale este o obligaţie reglementată prin textul Constituţiei României -- preluată şi prin acte normative ale legislaţiei naţionale – care, în art. 147, precizează imperativ că de la data publicării acestea sunt general obligatorii. Până la data la care Parlamentul pune în acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, prevederile constatate ca neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Prin prezenta, vă rog ca de îndată să dispuneţi respectarea prevederilor Constituţiei României şi ale legislaţiei naţionale, astfel încât la ora de Religie să participe doar elevii ai căror părinţi au depus o cerere explicită în acest sens, sau elevii majori, în aceleaşi condiţii, fără ca activitatea mea şcolară, în ceea ce priveşte orarul, să fie afectată.
Data
Nume şi prenume (şi semnătura)
Domnului Director/Doamnei Directoare al/a _________________________________________
...
Îndemnul domnului Emil Moise, iniţiatorul procesului pentru declararea neconstituţionalităţii Legii Educaţiei:
"Vă rog să nu vă temeţi să depuneţi aceste cereri!
Cererea se completează în două exemplare care se depun la Registratura şcolii. Un exemplar trebuie să vi se returneze, pe loc, cu număr de înregistrare trecut pe el. După ce înregistraţi cererea vă rog să mă contactaţi! Succes!"
Dragi elevi,
Nu mai lăsaţi să vă fie călcată în picioare libertatea de conştiinţă. Este responsabilitatea dumneavoastră de părinţi de a apăra drepturile copilului dumneavoastră, ca acestea să nu fie încălcate de persoane din sistemul educaţional.
Daca nu doriţi să fie predată disciplina confesională Religie copilului dumneavoastră, în această perioadă în care şcolile refuză în mod nelegal aplicarea deciziei Curţii Constituţionale, vă recomandăm să depuneţi la secretariatul scolii informarea, ca act oficial, pe care v-o redăm mai jos ca model (via Emil Moise: https://www.facebook.com/emil.moise.7/posts/10153030789697768).
Pentru părinţii elevilor sub 14 ani.
Domnule/Doamnă Director,
În calitate de părinte, subsemnatul/subsemnata_________________________, vă aduc la cunoştinţă că fiul meu/fiica mea _________________________elev/elevă în clasa a _____ este înscris la ora confesională, facultativă, Religie, fără ca eu să fi depus o cerere explicită în acest sens şi astfel ne sunt încălcate, mie şi copilului meu, drepturile fundamentale la educaţie, libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie şi tratament egal în faţa legii.
Prin Decizia nr. 669/2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. din 23.01.2015, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18, alin (2) din Legea educaţiei nr. 1/2011.
Admiţînd excepţia, Curtea clarifică modalitatea de înscriere a elevilor la ora de Religie, precizând că singura variantă legală constituţională este aceea în care pot frecventa orele disciplinei Religie doar elevii ai căror părinţi au depus o solicitare explicită în acest sens, sau elevii majori în aceleaşi condiţii.
În motivarea deciziei, Curtea Constituţională confirmă caracterul de disciplină facultativă al Religiei, subliniind că obligativitatea este a şcolii de a oferi această disciplină şi nu a elevului de a îi urma cursurile, afirmând explicit caracterul de infracţiune, reglementat de art. 381 Cod penal, în cazul înscrierii obligatorii, din oficiu, a elevului pentru studierea acestei discipline.
Respectarea deciziilor Curţii Constituţionale este o obligaţie reglementată prin textul Constituţiei României -- preluată şi prin acte normative ale legislaţiei naţionale – care, în art. 147, precizează imperativ că de la data publicării acestea sunt general obligatorii. Până la data la care Parlamentul pune în acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, prevederile constatate ca neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Prin prezenta, vă rog ca de îndată să dispuneţi respectarea prevederilor Constituţiei României şi ale legislaţiei naţionale, astfel încât la ora de Religie să participe doar elevii ai căror părinţi au depus o cerere explicită în acest sens, fără ca activitatea şcolară a copilului meu, în ceea ce priveşte orarul, să fie afectată.
Data
Nume şi prenume părinte (şi semnătura)
Domnului Director/Doamnei Directoare al/a _________________________________________
...
Pentru elevii de peste 14 ani, care pot depune singuri această informare, conform dreptului de a lua anumite decizii, inclusiv de a alege ce religie să urmeze.
Domnule-Doamnă Director,
În calitate de elev/elevă, subsemnatul/subsemnata______________________, clasa a ______, născut (ă) la data de --/---- /---- , vă aduc la cunoştinţă că sunt înscris (ă) la ora confesională, facultativă, Religie, fără ca eu să fi depus o cerere explicită în acest sens şi astfel îmi sunt încălcate drepturile fundamentale la educaţie, libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie şi tratament egal în faţa legii.
Prin Decizia nr. 669/2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. din 23.01.2015, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18, alin (2) din Legea educaţiei nr. 1/2011.
Admiţînd excepţia, Curtea clarifică modalitatea de înscriere a elevilor la ora de Religie, precizând că singura variantă legală constituţională este aceea în care pot frecventa orele disciplinei Religie doar elevii ai căror părinţi au depus o solicitare explicită în acest sens, sau elevii majori în aceleaşi condiţii.
În motivarea deciziei, Curtea Constituţională confirmă caracterul de disciplină facultativă al Religiei, subliniind că obligativitatea este a şcolii de a oferi această disciplină şi nu a elevului de a îi urma cursurile, afirmând explicit caracterul de infracţiune, reglementat de art. 381 Cod penal, în cazul înscrierii obligatorii, din oficiu, a elevului pentru studierea acestei discipline.
Respectarea deciziilor Curţii Constituţionale este o obligaţie reglementată prin textul Constituţiei României -- preluată şi prin acte normative ale legislaţiei naţionale – care, în art. 147, precizează imperativ că de la data publicării acestea sunt general obligatorii. Până la data la care Parlamentul pune în acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, prevederile constatate ca neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Prin prezenta, vă rog ca de îndată să dispuneţi respectarea prevederilor Constituţiei României şi ale legislaţiei naţionale, astfel încât la ora de Religie să participe doar elevii ai căror părinţi au depus o cerere explicită în acest sens, sau elevii majori, în aceleaşi condiţii, fără ca activitatea mea şcolară, în ceea ce priveşte orarul, să fie afectată.
Data
Nume şi prenume (şi semnătura)
Domnului Director/Doamnei Directoare al/a _________________________________________
...
Îndemnul domnului Emil Moise, iniţiatorul procesului pentru declararea neconstituţionalităţii Legii Educaţiei:
"Vă rog să nu vă temeţi să depuneţi aceste cereri!
Cererea se completează în două exemplare care se depun la Registratura şcolii. Un exemplar trebuie să vi se returneze, pe loc, cu număr de înregistrare trecut pe el. După ce înregistraţi cererea vă rog să mă contactaţi! Succes!"
25 ianuarie 2015
Vrei religie? Fă cerere!
Religia nu este obligatorie. Abia vineri, 23 Ianuarie 2015, Monitorul Oficial a publicat decizia (vezi .pdf) Curţii Constituţionale ce prevede că a înscrie din oficiu elevii la orele de religie este neconstituţional:
Monitorul Oficial nr. 0059 din 2015
Actul nr. 669 din 12 Noiembrie 2014
Emitent: Curtea Constituțională a României
Decizie referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea învăţământului nr. 84/1995, art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi a dispoziţiilor art. 61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale
Astfel că părinţii ce doresc să îşi îndoctrineze copiii cu o anumită dogmă religioasă trebuie să depună o cerere. Mai jos un formular ce poate veni în sprijinul acestora.
Doamnă, Domnule Director,
Subsemnatul ...................................................., părinte al elevului, elevei .................................................., din clasa .............., solicit prin prezenta înscrierea copilului meu la orele de religie pentru a i se preda elemente specifice confesionale de dogmatică, catehism şi liturgică conform confesiunii cultului (denumirea cultului) ..................................., pentru anul în curs ...............................
Data .........................
Semnătura,
În atenţia doamnei, domnului director al unităţii de învăţământ ...........................................................
Monitorul Oficial nr. 0059 din 2015
Actul nr. 669 din 12 Noiembrie 2014
Emitent: Curtea Constituțională a României
Decizie referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea învăţământului nr. 84/1995, art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi a dispoziţiilor art. 61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale
Astfel că părinţii ce doresc să îşi îndoctrineze copiii cu o anumită dogmă religioasă trebuie să depună o cerere. Mai jos un formular ce poate veni în sprijinul acestora.
Doamnă, Domnule Director,
Subsemnatul ...................................................., părinte al elevului, elevei .................................................., din clasa .............., solicit prin prezenta înscrierea copilului meu la orele de religie pentru a i se preda elemente specifice confesionale de dogmatică, catehism şi liturgică conform confesiunii cultului (denumirea cultului) ..................................., pentru anul în curs ...............................
Data .........................
Semnătura,
În atenţia doamnei, domnului director al unităţii de învăţământ ...........................................................
26 iunie 2014
Vaccinurile şi autismul
În acest articol sunt câteva studii ce doresc să indice ca posibilă cauză a autismului vaccinurile: http://www.activistpost.com/2013/09/22-medical-studies-that-show-vaccines.html
Studiile trecute în articol fac o sugestie, nesusţinută de dovezi, cum că autismul apare din ce în ce mai des şi propun ca motiv vaccinurile. Apriori, fără a şti în prealabil ce anume produce autismul (aici ştiinţa mai are de lucru, întradevăr).
Astfel că înfierează, pe rând, diferite componente ale deferitelor vaccinuri, fără a stabili în clar care dintre ele este vinovat: ba că e tiomersalul, ba că sunt sărurile de aluminiu, ba că e virusul ăla, ba cealaltă parte de virus, complet diferit. Adică, de fapt, nu spun că anume ceva produce autismul.
Concluziile acestor "studii" sunt puse sub semnul îndoielii: ar putea fi vaccinurile, fără să ştim ce anume din ele. Adică, de fapt, ar putea fi orice, doar că am observat că sunt mulţi copii ce sunt diagnosticaţi cu autism.
Dar asta este şi normal, odată ce diagnosticarea se face din ce în ce mai performant.
Iar pentru că evenimentele importante din viaţa unui copil sunt vaccinurile ia să dăm noi vina pe ele.
La general.
Deşi nu au cum să fie toate vaccinurile vinovate.
Nu au cum să fie toate substanţele din vaccinuri vinovate.
Chestiunea este că nu s-a găsit nimic vinovat ci doar nişte coincidenţe statistice.
Concluzia: studiile respective sunt de tot rahatul. Puteau foarte bine să dea vina pe încălzirea globală, că şi ea este evidenţiată cam în aceeaşi perioadă cu descoperitrea autismului. Ideea este că nu putem accepta o cauză doar pentru că ne este la îndemână fără să cunoaştem mecanismul cauză-efect. Este ca şi cum ai considera că a plouat pentru că afară pământul e ud. Dar el poate fi ud şi pentru că a fost o revărsare de râu, nu o ploaie. Relaţia vaccinuri-autism conform studiilor prezentate nu este credibilă.
În schimb avem un studiu întins pe câţiva ani ce arată reapariţia epidemiilor considerate sub control datorită faptului că părinţii nu-şi mai vaccinează copiii pentru că pică în plasa criminalilor antivaccinişti: http://www.cfr.org/interactives/GH_Vaccine_Map/#map
Unde credeţi că sunt epidemii? În statele prea sărace pentru programe de vaccinare naţionale şi în cele prea "dezvoltate" pentru ca acestă eroare de comunicare şi cunoştere să nu prindă. Păcat de copiii ce vor suferi şi vor muri pentru că părinţii lor sunt tâmpiţi. Dar de, nimeni nu-şi alege părinţii...
Şi alte articole despre vaccin:
http://profudereligie.blogspot.ro/2009/12/vaccinul-si-protocolul-religios.html
http://profudereligie.blogspot.ro/2009/12/vaccinul-anti-hpv-si-frica.html
http://profudereligie.blogspot.ro/2010/01/antivirusul-si-vaccinul.html
http://profudereligie.blogspot.ro/2014/01/crima-conceptiei-antivaccin.html
Studiile trecute în articol fac o sugestie, nesusţinută de dovezi, cum că autismul apare din ce în ce mai des şi propun ca motiv vaccinurile. Apriori, fără a şti în prealabil ce anume produce autismul (aici ştiinţa mai are de lucru, întradevăr).
Astfel că înfierează, pe rând, diferite componente ale deferitelor vaccinuri, fără a stabili în clar care dintre ele este vinovat: ba că e tiomersalul, ba că sunt sărurile de aluminiu, ba că e virusul ăla, ba cealaltă parte de virus, complet diferit. Adică, de fapt, nu spun că anume ceva produce autismul.
Concluziile acestor "studii" sunt puse sub semnul îndoielii: ar putea fi vaccinurile, fără să ştim ce anume din ele. Adică, de fapt, ar putea fi orice, doar că am observat că sunt mulţi copii ce sunt diagnosticaţi cu autism.
Dar asta este şi normal, odată ce diagnosticarea se face din ce în ce mai performant.
Iar pentru că evenimentele importante din viaţa unui copil sunt vaccinurile ia să dăm noi vina pe ele.
La general.
Deşi nu au cum să fie toate vaccinurile vinovate.
Nu au cum să fie toate substanţele din vaccinuri vinovate.
Chestiunea este că nu s-a găsit nimic vinovat ci doar nişte coincidenţe statistice.
Concluzia: studiile respective sunt de tot rahatul. Puteau foarte bine să dea vina pe încălzirea globală, că şi ea este evidenţiată cam în aceeaşi perioadă cu descoperitrea autismului. Ideea este că nu putem accepta o cauză doar pentru că ne este la îndemână fără să cunoaştem mecanismul cauză-efect. Este ca şi cum ai considera că a plouat pentru că afară pământul e ud. Dar el poate fi ud şi pentru că a fost o revărsare de râu, nu o ploaie. Relaţia vaccinuri-autism conform studiilor prezentate nu este credibilă.
În schimb avem un studiu întins pe câţiva ani ce arată reapariţia epidemiilor considerate sub control datorită faptului că părinţii nu-şi mai vaccinează copiii pentru că pică în plasa criminalilor antivaccinişti: http://www.cfr.org/interactives/GH_Vaccine_Map/#map
Unde credeţi că sunt epidemii? În statele prea sărace pentru programe de vaccinare naţionale şi în cele prea "dezvoltate" pentru ca acestă eroare de comunicare şi cunoştere să nu prindă. Păcat de copiii ce vor suferi şi vor muri pentru că părinţii lor sunt tâmpiţi. Dar de, nimeni nu-şi alege părinţii...
Şi alte articole despre vaccin:
http://profudereligie.blogspot.ro/2009/12/vaccinul-si-protocolul-religios.html
http://profudereligie.blogspot.ro/2009/12/vaccinul-anti-hpv-si-frica.html
http://profudereligie.blogspot.ro/2010/01/antivirusul-si-vaccinul.html
http://profudereligie.blogspot.ro/2014/01/crima-conceptiei-antivaccin.html
6 iunie 2014
Cum a înviat... şi s-a înăţat Iisus
Hristos a înviat. Adevărat a înviat? este articolul de analiză comparativă a celor patru mărturii testamentare acceptate de majoritatea creştinilor şi care pun baza credinţei lor.
Binenţeles că unii credincioşi au sărit în sus susţinând că mărturiile sunt dovezi.
Nu sunt.
Mărturiile învierii nu pot fi luate în considerare.
Nucleul înfiinţat de Iisus oferea sentimentul apartenenţei la grup, adepţii se simţeau ca având un scop, o valoare. Binenţeles că dispariţia sa i-a lăsat de izbelişte. Astfel că "propunerea" ca Iisus să fi înviat a fost o soluţie benefică căutării de sens a activităţii de până atunci a ucenicilor. Aşa că aceştia (chiar dacă Maria nu a susţinut că Iisus a înviat) au preferat să considere că învierea este posibilă şi că Maria a fost martoră la asta. Sau garantă a acestei învieri. Oricum Maria nu avea nimic de pierdut dacă accepta că l-a văzut pe Iisus înviat, mai ales că poveţele lui Iisus ofereau tuturor, inclusiv femeilor (care aveau statut de proprietate a taţilor sau soţilor lor) teoretica posibilitate a mântuirii, respectiv a fi egale cu bărbaţii.
Odată ce Petru (care era chiar cel mai puternic, dar și misogin dintre ucenici) a îmbrăţişat această idee, simpla afirmare a ideii a ținut loc de dovadă (mai ales că venea de la persoana care se încredea cel mai puțin în vorbele unei femei). De fapt Petru a utilizat-o pe Maria Magdalena ca instrument în a-și menține controlul asupra grupului, iar din momentul în care aceasta a devenit părtașă la minciuna învierii nu a mai putut da înapoi.
De aici procesul a fost identic cu cel descris și în pilda (povestea) "Hainele Împăratului", cei chemați să-l vadă pe Iisus înviat se simțeau datori să proclame, la fel ca și ceilalți, că Iisus "adevărat a-nviat" de teama de a nu fi excluși din grup. Psihologul Solomon Asch a făcut experimente, pe care oricine le poate face, arătând că oamenii se conformează grupului, chiar dacă acesta merge într-o direcţie greşită (Conformismul. Experimentul lui Asch).
Ba unii, din dorința de a se face indispensabili grupului sau de a cuceri o și mai mare influență, susțineau că "l-au văzut", "i-au vorbit", "l-au atins" sau "au stat la masă cu el".
În momentul în care ar fi fost cineva îndoielnic cu privire la noua idee îmbrăţişată de ucenicii cei mai puternici acesta nu mai avea nici o șansă de a mai face parte din biserică, iar a rămâne singur, în acea vreme, era că şi cum ai fi fost condamnat la moarte. Oricum contestatarii erau eliminați, dacă nu fizic atunci ca opinie, în mitologia creștină supraviețuind doar afirmarea învierii şi nu contestarea ei.
Mitul învierii este comun de altfel și altor religii: Ce au copiat creştinii din mitologia păgână.
De altfel atât de bine a prins magia învierii că mulţi proclamau că "l-au văzut", "i-au vorbit", "l-au atins" sau "au stat la masă cu el", astfel încât apăruse pericolul inflaţiei de apostoli. Unul dintre ei a fost de altfel Pavel, care nu făcea parte din ucenicii cu care Iisus a avut cina cea de taină, acesta declarând că "l-a auzit" pe Iisus. (Este interesant că "l-a auzit" abia după ce intrase în contact cu creştinii şi avea procese de conştiinţă deoarece participase la crimele împotriva lor.)
Atunci mai marii proaspetei biserici au securizat puterea cultului în mâinile lor, declarănd că Iisus "s-a înălţat", nemaifiind posibilă "vederea" lui decât pentru cei acceptaţi de preoţi, restul fiind băgaţi la nebuni sau la eretici.
Adică pentru unii e voie "să-l vadă pe Iisus" iar pentru alţii nu, după cum vrea popa.
În prezent cine spune că "aude vocea lui Iisus" necesită, normal de altfel, tratament psihiatric...
Binenţeles că unii credincioşi au sărit în sus susţinând că mărturiile sunt dovezi.
Nu sunt.
Mărturiile învierii nu pot fi luate în considerare.
Nucleul înfiinţat de Iisus oferea sentimentul apartenenţei la grup, adepţii se simţeau ca având un scop, o valoare. Binenţeles că dispariţia sa i-a lăsat de izbelişte. Astfel că "propunerea" ca Iisus să fi înviat a fost o soluţie benefică căutării de sens a activităţii de până atunci a ucenicilor. Aşa că aceştia (chiar dacă Maria nu a susţinut că Iisus a înviat) au preferat să considere că învierea este posibilă şi că Maria a fost martoră la asta. Sau garantă a acestei învieri. Oricum Maria nu avea nimic de pierdut dacă accepta că l-a văzut pe Iisus înviat, mai ales că poveţele lui Iisus ofereau tuturor, inclusiv femeilor (care aveau statut de proprietate a taţilor sau soţilor lor) teoretica posibilitate a mântuirii, respectiv a fi egale cu bărbaţii.
Odată ce Petru (care era chiar cel mai puternic, dar și misogin dintre ucenici) a îmbrăţişat această idee, simpla afirmare a ideii a ținut loc de dovadă (mai ales că venea de la persoana care se încredea cel mai puțin în vorbele unei femei). De fapt Petru a utilizat-o pe Maria Magdalena ca instrument în a-și menține controlul asupra grupului, iar din momentul în care aceasta a devenit părtașă la minciuna învierii nu a mai putut da înapoi.
De aici procesul a fost identic cu cel descris și în pilda (povestea) "Hainele Împăratului", cei chemați să-l vadă pe Iisus înviat se simțeau datori să proclame, la fel ca și ceilalți, că Iisus "adevărat a-nviat" de teama de a nu fi excluși din grup. Psihologul Solomon Asch a făcut experimente, pe care oricine le poate face, arătând că oamenii se conformează grupului, chiar dacă acesta merge într-o direcţie greşită (Conformismul. Experimentul lui Asch).
Ba unii, din dorința de a se face indispensabili grupului sau de a cuceri o și mai mare influență, susțineau că "l-au văzut", "i-au vorbit", "l-au atins" sau "au stat la masă cu el".
În momentul în care ar fi fost cineva îndoielnic cu privire la noua idee îmbrăţişată de ucenicii cei mai puternici acesta nu mai avea nici o șansă de a mai face parte din biserică, iar a rămâne singur, în acea vreme, era că şi cum ai fi fost condamnat la moarte. Oricum contestatarii erau eliminați, dacă nu fizic atunci ca opinie, în mitologia creștină supraviețuind doar afirmarea învierii şi nu contestarea ei.
Mitul învierii este comun de altfel și altor religii: Ce au copiat creştinii din mitologia păgână.
De altfel atât de bine a prins magia învierii că mulţi proclamau că "l-au văzut", "i-au vorbit", "l-au atins" sau "au stat la masă cu el", astfel încât apăruse pericolul inflaţiei de apostoli. Unul dintre ei a fost de altfel Pavel, care nu făcea parte din ucenicii cu care Iisus a avut cina cea de taină, acesta declarând că "l-a auzit" pe Iisus. (Este interesant că "l-a auzit" abia după ce intrase în contact cu creştinii şi avea procese de conştiinţă deoarece participase la crimele împotriva lor.)
Atunci mai marii proaspetei biserici au securizat puterea cultului în mâinile lor, declarănd că Iisus "s-a înălţat", nemaifiind posibilă "vederea" lui decât pentru cei acceptaţi de preoţi, restul fiind băgaţi la nebuni sau la eretici.
Adică pentru unii e voie "să-l vadă pe Iisus" iar pentru alţii nu, după cum vrea popa.
În prezent cine spune că "aude vocea lui Iisus" necesită, normal de altfel, tratament psihiatric...
30 mai 2014
Antiştiinţa - cadoul de 1 iunie
Remus Pricopie, Ministrul Educaţiei a făcut un cadou elevilor şi profesorilor, acum, înainte de 1 iunie. A semnat un protocol "secret" cu Patriarhia şi cu Secretariatul de Stat pentru Culte prin care orele de religie vor fi adevărate. Nu ca până acum - profesorii lălăiau şi elevii pe feisbuc. Oooo, nu, inspecţie tată! Vin oameni de la Biserică să verifice nivelul de îndobitocire: Crezul nu e doar poezie, e scop.
"Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie a declarat că protocolul va permite Bisericii să-i evalueze pe profesorii de religie ortodoxă, nu numai să le dea binecuvântarea pentru predare." - Radio România Actualităţi
Ce înseamnă asta? Că va fi vai-şi-amar de elevi şi de profesori. Şi mai ales de cunoaşterea ştiinţifică.
Dă-o dracului de ştiinţă, Doamne iartă-mă!
Liliacul este pasăre şi balena-i peşte. Pământul este rotund doar din 1982, de când Teoctist a corectat Biblia, până atunci a fost plat. Şi să furi în numele Domnului, cum a îndemnat Iisus, e bine.
Asta au primit copiii de 1 iunie...
Părinţii mai au o ultimă soluţie, să-şi scoată copiii de la religie.
"Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie a declarat că protocolul va permite Bisericii să-i evalueze pe profesorii de religie ortodoxă, nu numai să le dea binecuvântarea pentru predare." - Radio România Actualităţi
Ce înseamnă asta? Că va fi vai-şi-amar de elevi şi de profesori. Şi mai ales de cunoaşterea ştiinţifică.
Dă-o dracului de ştiinţă, Doamne iartă-mă!
Liliacul este pasăre şi balena-i peşte. Pământul este rotund doar din 1982, de când Teoctist a corectat Biblia, până atunci a fost plat. Şi să furi în numele Domnului, cum a îndemnat Iisus, e bine.
Asta au primit copiii de 1 iunie...
Părinţii mai au o ultimă soluţie, să-şi scoată copiii de la religie.
29 mai 2014
Noile religii - ateismul VII
Ateismul ca dogmă, ateismul credinţă, este la fel de defect ca orice dogmă religioasă. Şi a fost utilizat de regimurile comuniste ca suport pentru a-şi impune propria lor ideologie.
Ateismul credinţă nu este ateism deoarece contrazice tocmai ideea de bază, scepticismul. Ateul este sceptic faţă de afirmaţia că divinitatea există dar oferă posibilitatea de a accepta dovezi care să-i contrazică scepticismul pe când credinciosul ateu (care este de fapt un credincios) nu este sceptic, este dogmatic, considerând, ca orice credincios, că nu se poate înşela.
Şi o analiză: Este ateismul dogmatic?!
Ateismul credinţă nu este ateism deoarece contrazice tocmai ideea de bază, scepticismul. Ateul este sceptic faţă de afirmaţia că divinitatea există dar oferă posibilitatea de a accepta dovezi care să-i contrazică scepticismul pe când credinciosul ateu (care este de fapt un credincios) nu este sceptic, este dogmatic, considerând, ca orice credincios, că nu se poate înşela.
Şi o analiză: Este ateismul dogmatic?!
28 ianuarie 2014
Noile religii - ateismul VI
Homo religiosus nu se leagă intinsec de o divinitate sau de ideea de sacru, ci de ritualizarea existenţei sale.
Şi homo religiosus suntem toţi, atei şi teişti deopotrivă, fie că ne dăm sau nu seama de asta. Pentru că nevoia de ritual este "genetică", ca şi cum ar exista o genă care ne face să acceptăm şi să practicăm un anumit comportament. Comportamentele sunt avantajoase, ne oferă posibilitatea de a acţiona cu şanse pozitive fără a trece prin cheltuitorul efort de a aduna dovezi şi a gândi fiecare etapă. Iar comportamentele structurate devin ritualuri. Ateii nu fac excepţii, dimpotrivă.
De curând comunitatea vocală a ateilor şi agnosticilor de prin România a primit o lovitură ce i-a pus într-o poziţie de vulnerabilitate: a dispărut principala platformă de comunicare - grupul Atei & Agnostici Români de pe Facebook. Şi ca orice homo sapiens religiosus au început să caute răspunsuri, iar dacă acestea nu existau, le inventau. Vina nu este una capitală, face parte din natura umană, numai că natura umană nu este construită pentru a fi raţional pură ci pentru a supravieţui în mediul naturii sălbatice. A fost prea puţin timp pentru evoluţie ca structura predispusă spre a accepta manipularea să fie dizolvată, să devenim cu adevărat logici. Poate nu vom deveni niciodată aşa, nu mai sunt motive pentru ca evoluţia noastră să continue.
Dar nu despre asta e vorba ci despre "zestrea religioasă" a ateilor.
Prima reacţie a fost cea de perplexitate, de parcă regulile existenţei în mediul respectiv, călduţ şi rotund delimitat, sunt imuabile şi eterne. Fals. Acest concept este de sorginte religioasă şi toţi îl avem până în momentul în care conştientizăm finalitatea, moartea. Iar asta, conştientizarea finalităţii, duce la următoarele luări de poziţie, tot cu specific manipulant şi de sorginte religioasă: trebuie găsit vinovatul şi pedepsit.
Este vital ca vina să nu fie a ta sau a colegului în ale dogmei ci a străinului, a celui altfel, a duşmanului. Şi au fost identificaţi câţiva. Cu doi am vorbit atunci, erau speriaţi şi au retractat orice implicare, de altfel unul dintre ei nu mai este de găsit pe facebook. Nici nu contează dacă aveau sau nu vreo vină, importantă e ideea care a încolţit în mintea celor ce se cred raţionali: Să-i linşăm! Defectuoasă gândirea de tip "cine nu e cu noi e împotriva noastră".
A doua reacţie este de prevenire a unor viitoare derapări, de sistematizare ritualică. I-am îndepărtat pe duşmanii din exterior, acum să-i îndepărtăm şi pe cei din interior. Iată ce zice cineva: Deși e grup închis, cumva, printre noi, s-au strecurat niscaiva habotnici. Foarte sigur se află aici doar pentru a raporta.
Deoarece orice creștin care se respectă nu va blasfemia în vecii vecilor numele sfintei fantome în care crede, propun administratorilor să ceară din partea membrilor o "dovadă de necredință". Orice blasfemie e acceptată ca tichet de intrare.
Binenţeles că aceste manifestări sunt extremele, colegul de mai sus a fost luat la mişto de mulţi, dar predispoziţia pe care o avem de a folosi scurtăturile în loc să evaluăm fiecare caz în parte ne predispune la sistematizarea acestor scurtături. Iar sistematizarea ritualurilor este ... religie.
Acum comunitatea de atei se recompune. Coagularea va avea noi valenţe, pe principiul "ce nu te ucide te face mai puternic". La mai mare! Şi "la mai raţional", dacă se poate...
Noile religii - ateismul
Noile religii - ateismul II
Noile religii - ateismul III
Noile religii - ateismul IV
Noile religii - ateismul V
Noile religii - ateismul VII
Şi homo religiosus suntem toţi, atei şi teişti deopotrivă, fie că ne dăm sau nu seama de asta. Pentru că nevoia de ritual este "genetică", ca şi cum ar exista o genă care ne face să acceptăm şi să practicăm un anumit comportament. Comportamentele sunt avantajoase, ne oferă posibilitatea de a acţiona cu şanse pozitive fără a trece prin cheltuitorul efort de a aduna dovezi şi a gândi fiecare etapă. Iar comportamentele structurate devin ritualuri. Ateii nu fac excepţii, dimpotrivă.
De curând comunitatea vocală a ateilor şi agnosticilor de prin România a primit o lovitură ce i-a pus într-o poziţie de vulnerabilitate: a dispărut principala platformă de comunicare - grupul Atei & Agnostici Români de pe Facebook. Şi ca orice homo sapiens religiosus au început să caute răspunsuri, iar dacă acestea nu existau, le inventau. Vina nu este una capitală, face parte din natura umană, numai că natura umană nu este construită pentru a fi raţional pură ci pentru a supravieţui în mediul naturii sălbatice. A fost prea puţin timp pentru evoluţie ca structura predispusă spre a accepta manipularea să fie dizolvată, să devenim cu adevărat logici. Poate nu vom deveni niciodată aşa, nu mai sunt motive pentru ca evoluţia noastră să continue.
Dar nu despre asta e vorba ci despre "zestrea religioasă" a ateilor.
Prima reacţie a fost cea de perplexitate, de parcă regulile existenţei în mediul respectiv, călduţ şi rotund delimitat, sunt imuabile şi eterne. Fals. Acest concept este de sorginte religioasă şi toţi îl avem până în momentul în care conştientizăm finalitatea, moartea. Iar asta, conştientizarea finalităţii, duce la următoarele luări de poziţie, tot cu specific manipulant şi de sorginte religioasă: trebuie găsit vinovatul şi pedepsit.
Este vital ca vina să nu fie a ta sau a colegului în ale dogmei ci a străinului, a celui altfel, a duşmanului. Şi au fost identificaţi câţiva. Cu doi am vorbit atunci, erau speriaţi şi au retractat orice implicare, de altfel unul dintre ei nu mai este de găsit pe facebook. Nici nu contează dacă aveau sau nu vreo vină, importantă e ideea care a încolţit în mintea celor ce se cred raţionali: Să-i linşăm! Defectuoasă gândirea de tip "cine nu e cu noi e împotriva noastră".
A doua reacţie este de prevenire a unor viitoare derapări, de sistematizare ritualică. I-am îndepărtat pe duşmanii din exterior, acum să-i îndepărtăm şi pe cei din interior. Iată ce zice cineva: Deși e grup închis, cumva, printre noi, s-au strecurat niscaiva habotnici. Foarte sigur se află aici doar pentru a raporta.
Deoarece orice creștin care se respectă nu va blasfemia în vecii vecilor numele sfintei fantome în care crede, propun administratorilor să ceară din partea membrilor o "dovadă de necredință". Orice blasfemie e acceptată ca tichet de intrare.
Binenţeles că aceste manifestări sunt extremele, colegul de mai sus a fost luat la mişto de mulţi, dar predispoziţia pe care o avem de a folosi scurtăturile în loc să evaluăm fiecare caz în parte ne predispune la sistematizarea acestor scurtături. Iar sistematizarea ritualurilor este ... religie.
Acum comunitatea de atei se recompune. Coagularea va avea noi valenţe, pe principiul "ce nu te ucide te face mai puternic". La mai mare! Şi "la mai raţional", dacă se poate...
Noile religii - ateismul
Noile religii - ateismul II
Noile religii - ateismul III
Noile religii - ateismul IV
Noile religii - ateismul V
Noile religii - ateismul VII
23 ianuarie 2014
Crima concepției antivaccin
Imunizarea oferă două tipuri de protecție: cea personală (cel imunizat nu dezvoltă boala deși intră în contact cu agentul) și cea de grup (deoarece cei imunizați nu desfășoară boala nici nu transmit mai departe agentul astfel că epidemia este blocată din fașă).
Imunizarea se poate face pe căi naturale, oamenii ce intră în contact cu agentul dezvoltă boala și, dacă supraviețuiesc, dezvoltă anticorpii necesari, sau artificiale - vaccinul - metodă prin care se dezvoltă anticorpii fără a fi nevoie să facă boala sau fac o formă foarte ușoară.
Întrucât atât imunizarea naturală, bolind, cât și cea artificială, prin vaccin, nu generează o protecție de 100%, înseamnă că sunt persoane care fie că nu devin imune fie își pierd imunitatea în timp, fie nu pot fi vaccinate din considerente de contraindicații. Din acest motiv efectul de protecție de grup este esențial, deoarece chiar dacă unul dintre oameni se îmbolnăvește acesta nu transmite boala, ceilalți din jur fiind deja imunizați.
Din acest motiv toată lumea, cu excepția celor pentru care sunt contraindicate vaccinurile, trebuie să fie vaccinată. Din acest motiv campaniile antivaccin sunt criminale, pentru că-i lasă pe cei ce nu pot fi vaccinați sau pe cei ce nu răspund pozitiv la imunizare descoperiți în fața bolii. Iar aceștia sunt de obicei sortiți pieirii, deoarece ei dezvoltă forme grave, doar de asta nu pot fi imunizați sau la ei nu ține imunizarea.
Iresponsabilii ce promovează ideea că vaccinurile sunt o plagă au generat zone, inclusiv în state civilizate, unde au reapărut boli și epidemii ce au fost evitate în trecut prin vaccinare.
Iată aici o hartă interactivă a epidemiilor din perioada 2008-2013 unde se vede cum prostia umană ascultă de iresponsabilitatea ucigașilor antivacciniști: http://www.cfr.org/interactives/GH_Vaccine_Map/#map
Imunizarea se poate face pe căi naturale, oamenii ce intră în contact cu agentul dezvoltă boala și, dacă supraviețuiesc, dezvoltă anticorpii necesari, sau artificiale - vaccinul - metodă prin care se dezvoltă anticorpii fără a fi nevoie să facă boala sau fac o formă foarte ușoară.
Întrucât atât imunizarea naturală, bolind, cât și cea artificială, prin vaccin, nu generează o protecție de 100%, înseamnă că sunt persoane care fie că nu devin imune fie își pierd imunitatea în timp, fie nu pot fi vaccinate din considerente de contraindicații. Din acest motiv efectul de protecție de grup este esențial, deoarece chiar dacă unul dintre oameni se îmbolnăvește acesta nu transmite boala, ceilalți din jur fiind deja imunizați.
Din acest motiv toată lumea, cu excepția celor pentru care sunt contraindicate vaccinurile, trebuie să fie vaccinată. Din acest motiv campaniile antivaccin sunt criminale, pentru că-i lasă pe cei ce nu pot fi vaccinați sau pe cei ce nu răspund pozitiv la imunizare descoperiți în fața bolii. Iar aceștia sunt de obicei sortiți pieirii, deoarece ei dezvoltă forme grave, doar de asta nu pot fi imunizați sau la ei nu ține imunizarea.
Iresponsabilii ce promovează ideea că vaccinurile sunt o plagă au generat zone, inclusiv în state civilizate, unde au reapărut boli și epidemii ce au fost evitate în trecut prin vaccinare.
Iată aici o hartă interactivă a epidemiilor din perioada 2008-2013 unde se vede cum prostia umană ascultă de iresponsabilitatea ucigașilor antivacciniști: http://www.cfr.org/interactives/GH_Vaccine_Map/#map
18 ianuarie 2014
De ce amărâta oră de religie este atât de nocivă?
Un „anonim” (de ce nu-și pun oamenii o etichetă de identificare?) comentează:
..tot nu am înțeles de ce amărâta oră de religie este atât de nocivă, așa încât unele 'mame' să-și retragă' copiii de la 'ora de religie'? Ori 'mamele' nu cunosc ce înseamnă eroarea Nirvana fallacy ori vor să-și 'educe odraslele în 'spirit' ateist'. Dar dacă copilul NU VREA să fie 'REEDUCAT' ca în socialismul multilateral dezvoltat, ce rezulta? Un abuz al 'părinților' asupra libertății de conștiință a copilului, bine îndoctrinat de unele teze 'științifice' predate ca fiind 'adevăruri absolute'.
Luke răspunde magistral:
Este nocivă pe termen lung pentru că vehiculează idei false, erori de logică, stil de viaţă cu elemente desprinse de realitate, o moralitate bazată pe principii dovedit defecte. Pe termen scurt se poate spune că oferă unor persoane fără pretenţii, dar nu numai, un confort psihic, o linişte personală interioară, dar asta mai ales deturnând responsabilităţi sau promovând ignorarea cunoaşterii deja existente în diverse domenii.
Spre informarea personală, teoriile ştiinţifice nu au promovat, nu promovează şi nu vor promova nici măcar o singură dată, noţiunea de "adevăr absolut". Asta e preocuparea exclusivă a religiilor şi credinţelor obediente, este una din caracteristicile de bază. Dimpotrivă, ştiinţa acceptă că poate greşi şi, orice afirmaţie care dovedeşte inconsistenţa unei teorii existente şi susţinută de dovezi, este deschisă să fie fie completată, fie corectată, fie complet infirmată şi înlocuită definitiv, ştiinţa în sine nu pierde nimic, ci devine mai bună.
Copilul vrea ce i se dă, este extrem de receptiv la ce i se oferă din familie şi din mediul educaţional, iar dacă lui i se oferă credinţele PERSONALE ale unor indivizi, asta vrea şi mai departe! El nu alege!!!!! Are nevoie de ani buni de educaţie până să poată fi capabil să ia decizii în cunoştinţă de cauză. Principiul de bază esenţial al luării oricărei decizii, este informarea, iar catherizarea nu este o informare, ci o canalizare a anumitor informaţii pentru a se ajunge la o anumită decizie.
"Spiritul ateist" înseamnă să pretinzi de la ORICE afirmaţie făcută de cineva, dovada care să susţină acea afirmaţie. Nu înseamnă neapărat să respingi din start, fără discernământ, fără o analiză, o afirmaţie. Convingerile se formează ca urmare a unui proces de studiu personal cât se poate de serios, de căutare a dovezilor şi argumentelor care sprijină sau contestă o anume convingere..... that's all!
În completare vin cu un citat:
"Ni se spune, de când deschidem ochii, că fiecare are dreptul la opinia sa.
Asta e o tâmpenie, fireşte.
Nu avem dreptul la opinia noastră; avem dreptul la o opinia noastră INFORMATĂ.
Fără cercetare, fără context, fără înţelegere, e nimic. E doar bolboroseală." - Harlan Jay Ellison
Iată ce spune Gabriel Memelis, profesor de religie și teolog de prestigiu, cu privire la toxicitatea orelor de religie:
[...] legislaţia care reglementează predarea religiei ca disciplină de studiu în şcolile de stat din România suferă de profunde şi dureroase vicii: este contradictorie în sine şi antieuropeană, fixând orei de religie un cadru confesionalist şi discriminatoriu.
[...] legiferează o confuzie nepermisă: aceea dintre învăţământul laic şi cel confesional.
[...] Biserica Ortodoxă Română a confiscat, practic, mediul laic al învăţământului de stat pentru a face ceea ce ar fi normal doar în cadrul comunităţilor sale parohiale sau, cel mult, al propriilor şcoli de teologie: anume, învăţământ religios confesional.
[...] În fine, accentul confesionalist-ortodoxist al orei de religie din învăţământul public românesc este acutizat de programele şi manualele şcolare care au fost impuse elevilor, la insistenţele şi de către "specialiştii" Patriarhiei Române şi pe care, din păcate, Ministerul de resort le girează în continuare. Aceste "suporturi de predare" prezintă religia creştină într-o manieră ermetic închisă confesional, prozelitistă şi cu totul neştiinţifică, de Ev Mediu balcanic, calchiind practic conţinuturile unor programe şi manuale - ele însele anacronice - care încă se mai predau în şcolile teologice ortodoxe din România. Predarea religiei în această manieră şi după asemenea "surse" nu poate avea - şi nu are în realitate - alt efect asupra elevilor decât îndoctrinarea prost disimulată, suprasaturaţia catehetică şi "dresajul" ritual.
Ce spune Csaba Ferenc Asztalos, președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării:
Înscrierea din oficiu a elevilor la ora de religie - adică de către stat - încalcă dreptul la libertatea conștiinței, dreptul parinților sau al tutorelui legal de a asigura potrivit propriilor convingeri educația copilului. Nicio persoană din România nu este obligată să răspundă la o întrebare cu privire la apartenența sa la un cult. Legea protecției datelor personale interzice acest lucru. Deci, la înscrierea copilului în anul școlar părintele nu are obligația să răspundă la întrebarea funcționarului școlar privitor la apartenența religioasă.
Legal ar fi dacă s-ar oferi dreptul oricărui părinte să își înscrie sau nu copilul la ora de religie, adică dreptul de a alege, tocmai ce prevede și Constituția în art. 29 alin. (6). Dreptul de a înainta o cerere pentru revocarea copilului de la ora de religie este o păcăleală, o comedie, nu o alegere. De ce să înaintez eu o cerere pentru a-mi revoca copilul dacă eu nu am ales să-l înscriu la ora de religie?
Dacă reprezentanții cultelor au propria convingere și încredere în rolul lor în școli, atunci de ce nu au încredere în părinți pentru a le recunoaște dreptul de a alege? Sau vorbim doar de o relație de frică și nu credință?
Concluzia lui Mihai Popescu după un interviu cu Toma Pătrașcu pe vice.ro: Ora de religie traumatizează copiii. Profesorii dresează copiii ca pe câinele lui Pavlov.
Și un corolar propriu: Notarea la religie, manipulare în vederea îndoctrinării
..tot nu am înțeles de ce amărâta oră de religie este atât de nocivă, așa încât unele 'mame' să-și retragă' copiii de la 'ora de religie'? Ori 'mamele' nu cunosc ce înseamnă eroarea Nirvana fallacy ori vor să-și 'educe odraslele în 'spirit' ateist'. Dar dacă copilul NU VREA să fie 'REEDUCAT' ca în socialismul multilateral dezvoltat, ce rezulta? Un abuz al 'părinților' asupra libertății de conștiință a copilului, bine îndoctrinat de unele teze 'științifice' predate ca fiind 'adevăruri absolute'.
Luke răspunde magistral:
Este nocivă pe termen lung pentru că vehiculează idei false, erori de logică, stil de viaţă cu elemente desprinse de realitate, o moralitate bazată pe principii dovedit defecte. Pe termen scurt se poate spune că oferă unor persoane fără pretenţii, dar nu numai, un confort psihic, o linişte personală interioară, dar asta mai ales deturnând responsabilităţi sau promovând ignorarea cunoaşterii deja existente în diverse domenii.
Spre informarea personală, teoriile ştiinţifice nu au promovat, nu promovează şi nu vor promova nici măcar o singură dată, noţiunea de "adevăr absolut". Asta e preocuparea exclusivă a religiilor şi credinţelor obediente, este una din caracteristicile de bază. Dimpotrivă, ştiinţa acceptă că poate greşi şi, orice afirmaţie care dovedeşte inconsistenţa unei teorii existente şi susţinută de dovezi, este deschisă să fie fie completată, fie corectată, fie complet infirmată şi înlocuită definitiv, ştiinţa în sine nu pierde nimic, ci devine mai bună.
Copilul vrea ce i se dă, este extrem de receptiv la ce i se oferă din familie şi din mediul educaţional, iar dacă lui i se oferă credinţele PERSONALE ale unor indivizi, asta vrea şi mai departe! El nu alege!!!!! Are nevoie de ani buni de educaţie până să poată fi capabil să ia decizii în cunoştinţă de cauză. Principiul de bază esenţial al luării oricărei decizii, este informarea, iar catherizarea nu este o informare, ci o canalizare a anumitor informaţii pentru a se ajunge la o anumită decizie.
"Spiritul ateist" înseamnă să pretinzi de la ORICE afirmaţie făcută de cineva, dovada care să susţină acea afirmaţie. Nu înseamnă neapărat să respingi din start, fără discernământ, fără o analiză, o afirmaţie. Convingerile se formează ca urmare a unui proces de studiu personal cât se poate de serios, de căutare a dovezilor şi argumentelor care sprijină sau contestă o anume convingere..... that's all!
În completare vin cu un citat:
"Ni se spune, de când deschidem ochii, că fiecare are dreptul la opinia sa.
Asta e o tâmpenie, fireşte.
Nu avem dreptul la opinia noastră; avem dreptul la o opinia noastră INFORMATĂ.
Fără cercetare, fără context, fără înţelegere, e nimic. E doar bolboroseală." - Harlan Jay Ellison
Iată ce spune Gabriel Memelis, profesor de religie și teolog de prestigiu, cu privire la toxicitatea orelor de religie:
[...] legislaţia care reglementează predarea religiei ca disciplină de studiu în şcolile de stat din România suferă de profunde şi dureroase vicii: este contradictorie în sine şi antieuropeană, fixând orei de religie un cadru confesionalist şi discriminatoriu.
[...] legiferează o confuzie nepermisă: aceea dintre învăţământul laic şi cel confesional.
[...] Biserica Ortodoxă Română a confiscat, practic, mediul laic al învăţământului de stat pentru a face ceea ce ar fi normal doar în cadrul comunităţilor sale parohiale sau, cel mult, al propriilor şcoli de teologie: anume, învăţământ religios confesional.
[...] În fine, accentul confesionalist-ortodoxist al orei de religie din învăţământul public românesc este acutizat de programele şi manualele şcolare care au fost impuse elevilor, la insistenţele şi de către "specialiştii" Patriarhiei Române şi pe care, din păcate, Ministerul de resort le girează în continuare. Aceste "suporturi de predare" prezintă religia creştină într-o manieră ermetic închisă confesional, prozelitistă şi cu totul neştiinţifică, de Ev Mediu balcanic, calchiind practic conţinuturile unor programe şi manuale - ele însele anacronice - care încă se mai predau în şcolile teologice ortodoxe din România. Predarea religiei în această manieră şi după asemenea "surse" nu poate avea - şi nu are în realitate - alt efect asupra elevilor decât îndoctrinarea prost disimulată, suprasaturaţia catehetică şi "dresajul" ritual.
Ce spune Csaba Ferenc Asztalos, președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării:
Înscrierea din oficiu a elevilor la ora de religie - adică de către stat - încalcă dreptul la libertatea conștiinței, dreptul parinților sau al tutorelui legal de a asigura potrivit propriilor convingeri educația copilului. Nicio persoană din România nu este obligată să răspundă la o întrebare cu privire la apartenența sa la un cult. Legea protecției datelor personale interzice acest lucru. Deci, la înscrierea copilului în anul școlar părintele nu are obligația să răspundă la întrebarea funcționarului școlar privitor la apartenența religioasă.
Legal ar fi dacă s-ar oferi dreptul oricărui părinte să își înscrie sau nu copilul la ora de religie, adică dreptul de a alege, tocmai ce prevede și Constituția în art. 29 alin. (6). Dreptul de a înainta o cerere pentru revocarea copilului de la ora de religie este o păcăleală, o comedie, nu o alegere. De ce să înaintez eu o cerere pentru a-mi revoca copilul dacă eu nu am ales să-l înscriu la ora de religie?
Dacă reprezentanții cultelor au propria convingere și încredere în rolul lor în școli, atunci de ce nu au încredere în părinți pentru a le recunoaște dreptul de a alege? Sau vorbim doar de o relație de frică și nu credință?
Concluzia lui Mihai Popescu după un interviu cu Toma Pătrașcu pe vice.ro: Ora de religie traumatizează copiii. Profesorii dresează copiii ca pe câinele lui Pavlov.
Și un corolar propriu: Notarea la religie, manipulare în vederea îndoctrinării
11 ianuarie 2014
Cum te poţi retrage de la religie...
Am primit pe email de la o mamă:
Am găsit adresa dumneavoastră în căutările mele pe net a unui cadru legal pentru a rezolva o problemă.
Cazul este următorul:
Copilul se retrage de la religie conform legii cu o cerere luată de pe blogul dumnevoastră depusă la secretariatul şcolii după ce în luna noiembrie are o nota de 7 pe o anumită dată (nu mai îmi amintesc).
Cererea este făcută cu data de 1 decembrie şi înregistrată pe data de 4 ... aprobată de conducere, stampilă şi semnatură ... apare scris pe ştampilă, de mână, DE ACORD şi semnătura conducerii.
Copilul nu mai intră de pe data de 1 decembrie la orele de religie. Pe data de 12 decembrie (în absenţa lui, lucru care se poate dovedi) îi apare o nota de 10.
Acum, la sfârşit de semestru, copilul este presat de către dirigintă să intre la ore şi să nu renunţe că altfel media i se va încheia 7 sau, în cel mai fericit caz, i se va face media dintre cele 2 note, conducerea anunţând că cererea va fi luată în considerare doar din semestrul 2 şi în primul semestru i se va încheia media.
Pe mine mă interesează cadrul legal cu care pot eu combate aceste ameninţări: legi, articole etc.
În cazul retragerii, în momentul în care ai o notă, nota respectivă se dublează şi se încheie media sau se anulează şi se scrie în dreptul mediei (retras conform legii)? Cum se procedează?
Dacă pe semestrul acesta i se va încheia media care va fi media lui anuală? Media obţinută pe primul semestru?
Copilul nu doreşte reîntoarcerea la ora de religie, dar cum pot combate părinţii, cu legi, articole etc, această presiune din partea conducerii şi a dirigintei?
Mai întâi că frecventarea orelor de religie confesională este un drept şi nu o obligaţie, conform literei şi spiritului legii.
Decizia Curţii Constituţionale Nr. 72 din 18 iulie 1995 cu privire la instituirea obligativităţii studiului religiei în şcoli precizează că:
Introducerea în învăţămîntul primar a religiei, ca "disciplină obligatorie", nu înseamnă obligativitatea religiei pentru elevi, nesocotindu-se dreptul părintelui sau al tutorelui de a asigura educaţia copiilor minori potrivit propriilor convingeri. Prin coroborarea tezei a doua cu cea finala din structura art. 9 alin. (1) rezulta că "obligativitatea" priveşte includerea religiei ca disciplină în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.
[...]
În sensul art. 18 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţă şi religie, acest drept incluzând libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea şi prin învăţătură; art. 18 alin. (1) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice cuprinde o reglementare identică, dar, în alin. 2, se mai adaugă că "nimeni nu va fi supus vreunei constrângeri putând aduce atingere libertăţii sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa"; prin art. 13 pct. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, statele-părţi la acest pact s-au angajat să respecte libertatea părinţilor şi, atunci când este cazul, a tutorilor legali, de "a asigura educaţia religioasă şi morala a copiilor lor în conformitate cu propriile lor convingeri"; art. 9 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cuprinde o reglementare similară cu cea din art. 18 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi cu cea din art. 18 alin. (1) al Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
În esenta, toate aceste prevederi din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului din pacte şi convenţii internaţionale sunt reluate de art. 29 alin. (1) şi alin. (6) din Constituţia României.
În acest sens a fost construită şi Legea Educaţiei 1/2011 care prevede la ART. 18:
(1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
În lege nu se spune nicăieri că acestă materie de studiu este obligatorie. Religia nu este ca matematica sau limba română. Aceste materii sunt obligatorii deoarece le oferă elevilor o metodă de cunoaştere care să le permită o viziune de ansamblu pe când religia (de tip confesional) le prezintă elevilor o viziune unilaterală, a acelui cult.
Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor reglementează următoarele:
Art. 5
(5) Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţa la culte, cu excepţia desfăşurării lucrărilor de recensământ naţional aprobat prin lege sau în situaţia în care persoana vizată şi-a dat, în mod expres, consimţământul pentru aceasta.
(6) Este interzisă obligarea persoanelor să îşi menţioneze religia, în orice relaţie cu autorităţile publice sau cu persoanele juridice de drept privat.
Altfel spus, pentru a organiza la o anumită clasă ore de religie pentru o anumită confesiune trebuie ca părinţii elevilor (pentru că elevii nu au acest drept, conform legii educaţiei) să solicite, în mod expres, aceste ore. Iar solicitarea, în mod expres, presupun că trebuie să fie scrisă, altfel cadrele didactice nu pot dovedi legalitatea confesiunii orelor de religie.
Elevii, chiar dacă părinţii lor nu depun cerere pentru a nu frecventa orele de religie, nu pot fi înregimentaţi automat la o anumită confesiune, fie ea şi majoritară.
Pentru că este ilegal.
Binenţeles că în Legea Educaţiei nu se specifică acest lucru iar Ministerul forţează nota, ordonând inspectoratelor şi şcolilor să înscrie elevii la cursurile de religie peste acordul părinţilor:
În plus şcoala nu informează părinţii cu privire la regimul orei de religie şi nici nu oferă elevilor şi părinţilor soluţii alternative sau posibilitatea de a nu frecventa orele de religie încă de la începutul anului şcolar.
Odată ce am stabilit că regimul orelor de religie este incert reglementat şi incorect aplicat şi notarea la religie este viciată.
Acest abuz duce, ca şi în cazul dumneavoastră, la frecventarea unor ore ce intră în conflict cu viziunea elevului, născând ireconciliabile situaţii: cazul elevului Stere Ştefan semnalat de profesorul Emil Moise.
Din aceste motive notificarea cu privire la decizia de a nu mai freventa orele de religie s-a depus mai târziu, după ce elevul a primit o notă, deoarece nu aţi fost informaţi cu privire la faptul că religia este de tip confesional, că nu este obligatorie şi că se poate renunţa la frecventarea acestor ore.
Nota în sine se poate anula, cu semnăturile şi ştampilele aferente unei anulări valide, după cum aţi precizat şi dumneavoastră.
Este dreptul şi obligaţia morală a părintelui de a-şi apăra copilul în faţa prozelitismului religios din şcoli şi a abuzului sistemului de învăţământ ce permite şi încurajează acest lucru. Din păcate şcoala, inspectoratul şi ministerul se pare că nu sunt în slujba elevilor şi a părinţilor lor ci a grupurilor de interese şi de influenţă, unul dintre ele fiind Biserica, indiferent de confesiunea acesteia: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/09/religia-in-scoala-consideratii-juridice.html
Am găsit adresa dumneavoastră în căutările mele pe net a unui cadru legal pentru a rezolva o problemă.
Cazul este următorul:
Copilul se retrage de la religie conform legii cu o cerere luată de pe blogul dumnevoastră depusă la secretariatul şcolii după ce în luna noiembrie are o nota de 7 pe o anumită dată (nu mai îmi amintesc).
Cererea este făcută cu data de 1 decembrie şi înregistrată pe data de 4 ... aprobată de conducere, stampilă şi semnatură ... apare scris pe ştampilă, de mână, DE ACORD şi semnătura conducerii.
Copilul nu mai intră de pe data de 1 decembrie la orele de religie. Pe data de 12 decembrie (în absenţa lui, lucru care se poate dovedi) îi apare o nota de 10.
Acum, la sfârşit de semestru, copilul este presat de către dirigintă să intre la ore şi să nu renunţe că altfel media i se va încheia 7 sau, în cel mai fericit caz, i se va face media dintre cele 2 note, conducerea anunţând că cererea va fi luată în considerare doar din semestrul 2 şi în primul semestru i se va încheia media.
Pe mine mă interesează cadrul legal cu care pot eu combate aceste ameninţări: legi, articole etc.
În cazul retragerii, în momentul în care ai o notă, nota respectivă se dublează şi se încheie media sau se anulează şi se scrie în dreptul mediei (retras conform legii)? Cum se procedează?
Dacă pe semestrul acesta i se va încheia media care va fi media lui anuală? Media obţinută pe primul semestru?
Copilul nu doreşte reîntoarcerea la ora de religie, dar cum pot combate părinţii, cu legi, articole etc, această presiune din partea conducerii şi a dirigintei?
Mai întâi că frecventarea orelor de religie confesională este un drept şi nu o obligaţie, conform literei şi spiritului legii.
Decizia Curţii Constituţionale Nr. 72 din 18 iulie 1995 cu privire la instituirea obligativităţii studiului religiei în şcoli precizează că:
Introducerea în învăţămîntul primar a religiei, ca "disciplină obligatorie", nu înseamnă obligativitatea religiei pentru elevi, nesocotindu-se dreptul părintelui sau al tutorelui de a asigura educaţia copiilor minori potrivit propriilor convingeri. Prin coroborarea tezei a doua cu cea finala din structura art. 9 alin. (1) rezulta că "obligativitatea" priveşte includerea religiei ca disciplină în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.
[...]
În sensul art. 18 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţă şi religie, acest drept incluzând libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea şi prin învăţătură; art. 18 alin. (1) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice cuprinde o reglementare identică, dar, în alin. 2, se mai adaugă că "nimeni nu va fi supus vreunei constrângeri putând aduce atingere libertăţii sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa"; prin art. 13 pct. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, statele-părţi la acest pact s-au angajat să respecte libertatea părinţilor şi, atunci când este cazul, a tutorilor legali, de "a asigura educaţia religioasă şi morala a copiilor lor în conformitate cu propriile lor convingeri"; art. 9 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cuprinde o reglementare similară cu cea din art. 18 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi cu cea din art. 18 alin. (1) al Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
În esenta, toate aceste prevederi din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului din pacte şi convenţii internaţionale sunt reluate de art. 29 alin. (1) şi alin. (6) din Constituţia României.
În acest sens a fost construită şi Legea Educaţiei 1/2011 care prevede la ART. 18:
(1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
În lege nu se spune nicăieri că acestă materie de studiu este obligatorie. Religia nu este ca matematica sau limba română. Aceste materii sunt obligatorii deoarece le oferă elevilor o metodă de cunoaştere care să le permită o viziune de ansamblu pe când religia (de tip confesional) le prezintă elevilor o viziune unilaterală, a acelui cult.
Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor reglementează următoarele:
Art. 5
(5) Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţa la culte, cu excepţia desfăşurării lucrărilor de recensământ naţional aprobat prin lege sau în situaţia în care persoana vizată şi-a dat, în mod expres, consimţământul pentru aceasta.
(6) Este interzisă obligarea persoanelor să îşi menţioneze religia, în orice relaţie cu autorităţile publice sau cu persoanele juridice de drept privat.
Altfel spus, pentru a organiza la o anumită clasă ore de religie pentru o anumită confesiune trebuie ca părinţii elevilor (pentru că elevii nu au acest drept, conform legii educaţiei) să solicite, în mod expres, aceste ore. Iar solicitarea, în mod expres, presupun că trebuie să fie scrisă, altfel cadrele didactice nu pot dovedi legalitatea confesiunii orelor de religie.
Elevii, chiar dacă părinţii lor nu depun cerere pentru a nu frecventa orele de religie, nu pot fi înregimentaţi automat la o anumită confesiune, fie ea şi majoritară.
Pentru că este ilegal.
Binenţeles că în Legea Educaţiei nu se specifică acest lucru iar Ministerul forţează nota, ordonând inspectoratelor şi şcolilor să înscrie elevii la cursurile de religie peste acordul părinţilor:
În plus şcoala nu informează părinţii cu privire la regimul orei de religie şi nici nu oferă elevilor şi părinţilor soluţii alternative sau posibilitatea de a nu frecventa orele de religie încă de la începutul anului şcolar.
Odată ce am stabilit că regimul orelor de religie este incert reglementat şi incorect aplicat şi notarea la religie este viciată.
Acest abuz duce, ca şi în cazul dumneavoastră, la frecventarea unor ore ce intră în conflict cu viziunea elevului, născând ireconciliabile situaţii: cazul elevului Stere Ştefan semnalat de profesorul Emil Moise.
Din aceste motive notificarea cu privire la decizia de a nu mai freventa orele de religie s-a depus mai târziu, după ce elevul a primit o notă, deoarece nu aţi fost informaţi cu privire la faptul că religia este de tip confesional, că nu este obligatorie şi că se poate renunţa la frecventarea acestor ore.
Nota în sine se poate anula, cu semnăturile şi ştampilele aferente unei anulări valide, după cum aţi precizat şi dumneavoastră.
Este dreptul şi obligaţia morală a părintelui de a-şi apăra copilul în faţa prozelitismului religios din şcoli şi a abuzului sistemului de învăţământ ce permite şi încurajează acest lucru. Din păcate şcoala, inspectoratul şi ministerul se pare că nu sunt în slujba elevilor şi a părinţilor lor ci a grupurilor de interese şi de influenţă, unul dintre ele fiind Biserica, indiferent de confesiunea acesteia: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/09/religia-in-scoala-consideratii-juridice.html
8 ianuarie 2014
Biblia - geneză şi metamorfoză X
O întrebare ce pare pertinentă: Cine a nascut Scriptura? Biserica a nascut Scriptura sau Scriptura a nascut Biserica?
Depinde de scriptură. Bazele scripturilor creştine sunt ancestrale şi provin din Thora ebraică. Acesta este o culegere de texte copiate de evreii monoteişti din mitologiile mesopotamiene şi egiptene, întreţesută cu istorii proprii transmise oral. Au fost notate după cucerirea regatului iudeu de către perşi, care au adus scrierea modernă (sec VI ien). Peste acestea s-au aşternut poveştile gnostice şi istorisirile primilor creştini despre idolul lor, Iisus. Începând cu Conciliul de la Niceea (325 en) se configurează structura actuală, aceasta suferind nenumărate modificări, fie datorită copierilor sau a traducerilor, fie influenţelor diferiţilor preoţi, mitropoliţi, patriarhi sau papi. În spaţiul românesc Scriptura soseşte pe filieră slavă, sub influenţa Ţaratului Bulgar şi ocrotită de Imperiul Otoman ce controla Bizanţul. În română apare prima traducere - Tetraevanghelul (1561) - tipărită de Coresi la Braşov în ciuda Bisericii Ortodoxe, pe vremea aceea Mitropolia Ungrovlahiei, vasală grecilor ca structură şi slavilor ca limbă şi grafie. Abia în 1982 patriarhul Teoctist acceptă, de exemplu, modificarea "cuvântului sfânt", precizând că duhul domnului se plimba peste "rotundul" pământului, deşi cuvântul original era peste "întinderea" pământului, în intenţia de a ajusta Biblia la descoperirile ştiinţifice (în scripturi pământul e plat). Protestanţii şi neoprotestanţii foloseau de mult o versiune mai revoluţionară, traducerea Cornilescu, încă din 1921.
Se pare că Biserica a născut Scriptura. Mai exact capii Bisericii.Şi câte biserici atâtea scripturi.
Biblia - geneză şi metamorfoză
Biblia - geneză şi metamorfoză II
Biblia - geneză şi metamorfoză III
Biblia - geneză şi metamorfoză IV
Biblia - geneză şi metamorfoză V
Biblia - geneză şi metamorfoză VI
Biblia - geneză şi metamorfoză VII
Biblia - geneză şi metamorfoză VIII
Biblia - geneză şi metamorfoză IX
Depinde de scriptură. Bazele scripturilor creştine sunt ancestrale şi provin din Thora ebraică. Acesta este o culegere de texte copiate de evreii monoteişti din mitologiile mesopotamiene şi egiptene, întreţesută cu istorii proprii transmise oral. Au fost notate după cucerirea regatului iudeu de către perşi, care au adus scrierea modernă (sec VI ien). Peste acestea s-au aşternut poveştile gnostice şi istorisirile primilor creştini despre idolul lor, Iisus. Începând cu Conciliul de la Niceea (325 en) se configurează structura actuală, aceasta suferind nenumărate modificări, fie datorită copierilor sau a traducerilor, fie influenţelor diferiţilor preoţi, mitropoliţi, patriarhi sau papi. În spaţiul românesc Scriptura soseşte pe filieră slavă, sub influenţa Ţaratului Bulgar şi ocrotită de Imperiul Otoman ce controla Bizanţul. În română apare prima traducere - Tetraevanghelul (1561) - tipărită de Coresi la Braşov în ciuda Bisericii Ortodoxe, pe vremea aceea Mitropolia Ungrovlahiei, vasală grecilor ca structură şi slavilor ca limbă şi grafie. Abia în 1982 patriarhul Teoctist acceptă, de exemplu, modificarea "cuvântului sfânt", precizând că duhul domnului se plimba peste "rotundul" pământului, deşi cuvântul original era peste "întinderea" pământului, în intenţia de a ajusta Biblia la descoperirile ştiinţifice (în scripturi pământul e plat). Protestanţii şi neoprotestanţii foloseau de mult o versiune mai revoluţionară, traducerea Cornilescu, încă din 1921.
Se pare că Biserica a născut Scriptura. Mai exact capii Bisericii.Şi câte biserici atâtea scripturi.
Biblia - geneză şi metamorfoză
Biblia - geneză şi metamorfoză II
Biblia - geneză şi metamorfoză III
Biblia - geneză şi metamorfoză IV
Biblia - geneză şi metamorfoză V
Biblia - geneză şi metamorfoză VI
Biblia - geneză şi metamorfoză VII
Biblia - geneză şi metamorfoză VIII
Biblia - geneză şi metamorfoză IX
30 decembrie 2013
Moș Nicolae și Moș Crăciun - sau de ce religia în școală e toxică
Ce ne povestește Adinuța:
Până am dat de cadouri în dulap :)) cred că aveam vreo 8 ani... și ca să fie fain de tot, l-am târât și pe frate-miu de 5 ani în sufragerie și i-am arătat "vezi, vezi, nu există!! e mama și tata!"
Și cu cateva zile înainte de serbarea de Crăciun de la grădiniță , mama l-a întrebat dacă știe poezia pentru moșul. Dialogul a fost ceva de genul:
- Știi poezia de Crăciun?
- Nu!
- Păi ... și cand o inveti? Vrei să creadă moșul că nu ești cuminte?
- Moșul nu există!
- Cine ți-a spus așa o prostie?
- Adina!
Priviri nervoase îndreptate spre mine. Fratele este trimis în cameră, eu rămân pentru papară:
-Adina, tu esti mare de-acu'... știai că nici Moș Crăciun și nici Moș Nicolae nu există, dar chiar trebuia să-i spui și lui?
(eu): - CEEEEEEEE?? Nici Moș Nicolae nu EXISTĂ?!
Ai mei perplecși :D
Moș Nicolae era în manualul de religie, eram sigură că vine personal și lasă dulciuri în ghete :)
Preluat de aici: http://www.bucataras.ro/forum/post/497/traditii_proprii_de_craciun_nazbatii_de-ale_copiilor_amintiri.html?p=1
Copiii sunt dornici a „crede”. De asta sunt fascinați de povești, poveștile sunt poligonul sigur de încercare a realității. Poveștile sunt pline de magie iar magicul e spectaculos. Copiilor le plac magiile și câteodată sunt magician pentru ei. Tocmai de asta le arăt că „minunile” sunt iluzii și demontez propriile mele trucuri pentru ca ei să înțeleagă că „minunile” nu există și că magia realității nu are nimic supranatural în ea.
Din păcate minciunile poveștilor biblice le sunt prezentate ca adevăruri. În școală. De „profesori” de religie.
Până am dat de cadouri în dulap :)) cred că aveam vreo 8 ani... și ca să fie fain de tot, l-am târât și pe frate-miu de 5 ani în sufragerie și i-am arătat "vezi, vezi, nu există!! e mama și tata!"
Și cu cateva zile înainte de serbarea de Crăciun de la grădiniță , mama l-a întrebat dacă știe poezia pentru moșul. Dialogul a fost ceva de genul:
- Știi poezia de Crăciun?
- Nu!
- Păi ... și cand o inveti? Vrei să creadă moșul că nu ești cuminte?
- Moșul nu există!
- Cine ți-a spus așa o prostie?
- Adina!
Priviri nervoase îndreptate spre mine. Fratele este trimis în cameră, eu rămân pentru papară:
-Adina, tu esti mare de-acu'... știai că nici Moș Crăciun și nici Moș Nicolae nu există, dar chiar trebuia să-i spui și lui?
(eu): - CEEEEEEEE?? Nici Moș Nicolae nu EXISTĂ?!
Ai mei perplecși :D
Moș Nicolae era în manualul de religie, eram sigură că vine personal și lasă dulciuri în ghete :)
Preluat de aici: http://www.bucataras.ro/forum/post/497/traditii_proprii_de_craciun_nazbatii_de-ale_copiilor_amintiri.html?p=1
Copiii sunt dornici a „crede”. De asta sunt fascinați de povești, poveștile sunt poligonul sigur de încercare a realității. Poveștile sunt pline de magie iar magicul e spectaculos. Copiilor le plac magiile și câteodată sunt magician pentru ei. Tocmai de asta le arăt că „minunile” sunt iluzii și demontez propriile mele trucuri pentru ca ei să înțeleagă că „minunile” nu există și că magia realității nu are nimic supranatural în ea.
8 decembrie 2013
Cum se-mpute învăţământul în România...
În primăvara din 2011 Consiliul Local Cluj şi primarul penal Sorin Apostu bat palma cu Mitropolia Clujului să facă un schimb de terenuri pentru ca un campus teologic să poată fi ridicat cu finanţare exclusiv din fondurile Mitropoliei Clujului: http://ziuadecj.realitatea.net/administratie/campus-pentru-studentii-facultatii-de-teologie-ortodoxa-pe-strada-coastei--65962.html
Binenţeles că popii nu dau bani, doar nu sunt proşti. Şi cerşesc de la politicieni. La începutul lui 2013 Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Horea Uioreanu, a declarat că doreşte construirea unui Campus Teologic la Cluj-Napoca pentru susţinearea cultelor religioase din România. Ce vorbeşti tată? Pentru TOATE cultele? Inclusiv cei fără religie sau atei? Oooo, nu! E vorba de cultul "dreptcredincios" ortodox şi atât.
Totodată, în cadrul conferinţei organizate astăzi la Consiliul Judeţean Cluj, unde au participat şi parlamentarii din judeţ, Uioreanu a cerut sprijinul acestora pentru a primi de la bugetul de stat banii necesari pentru acest proiect. (http://www.stiridecluj.ro/social/consiliul-judetean-cluj-doreste-construirea-unui-campus-teologic)
Şi a primit.
Ce se-ntâmplă zilele trecute? (http://citynews.ro/eveniment/ponta-la-cluj-guvernul-e-obligat-sa-sprijine-orice-lucrare-bisericii-1257717)
Premierul Victor Ponta a declarat, în cadrul inaugurării Campusului Teologic „Nicolae Ivan” din Cluj, că Guvernul României este obligat să ofere sprijin oricărei lucrări ce vine în ajutorul Bisericii. „Biserica ne va ierta pentru lucrurile rele”, şi-a încheiat Ponta discursul.
Imediat după premierul Victor Ponta a luat cuvântul rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, Ioan-Aurel Pop. Acesta a declarat că profită de această ocazie pentru a "schimba" inscripţia din sala Auditorium Maximum a UBB din "Prin cultură la libertate" în "Prin cultură şi credinţă la libertate".
Asta da! Dacă avem multă credinţă poate ajunge una din universităţile româneşti în top 500 (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15550614-clasamentul-international-universitatilor-2013-patru-universitati-din-romania-sunt-incluse-top-800-mondial-cadere-100-pozitii-fata-anul-trecut.htm)
Patru universităţi din Romania sunt prezente în Clasamentul International al Universităţilor 2013. Prima instituţie de învăţământ superior românească inclusă în top 800 mondial este Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, care se clasează pe locuri între 700 - 800. Faţă de rezultatele de anul trecut, cele patru universităţi din România au căzut 100 de pozitii în clasamentul international.
Domnule Ioan-Aurel Pop, dacă se folosesc "credinţe" în loc de dovezi ştiinţifice învăţământul universitar românesc va dispare cu totul.
Update
Contactat pe facebook domnul rector a avut această reacţie:
Eu nu am vorbit de nicio schimbare a vreunei inscriptii, ci am spus ca si prin credinta (de orice fel, nu am zis credinte religioase) se poate ajunge la libertate. Credinta intr-o idee, inclusiv in ideea de Dumnezeu, te poate conduce la libertate. Probabil ca am fost gresit inteles. Se mai intampla.
I.A.Pop
Mulţumesc pentru răspuns.
În acest caz scuze. Voi face o erată în articol.
Pe de altă parte... Dubito ergo cogito, cogito ergo sum. Personal nu consider "credinţa" o valoare ci o substituire a efortului de înţelegere. Îndoiala, ne-credinţa, este motorul cunoaşterii. De fapt percep diferit credinţa de convingere, deşi dicţionarele le definesc ca fiind sinonime. Probabil deformare "profesională": http://profudereligie.blogspot.ro/2013/07/credinta-si-convingerea.html
Binenţeles că popii nu dau bani, doar nu sunt proşti. Şi cerşesc de la politicieni. La începutul lui 2013 Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Horea Uioreanu, a declarat că doreşte construirea unui Campus Teologic la Cluj-Napoca pentru susţinearea cultelor religioase din România. Ce vorbeşti tată? Pentru TOATE cultele? Inclusiv cei fără religie sau atei? Oooo, nu! E vorba de cultul "dreptcredincios" ortodox şi atât.
Totodată, în cadrul conferinţei organizate astăzi la Consiliul Judeţean Cluj, unde au participat şi parlamentarii din judeţ, Uioreanu a cerut sprijinul acestora pentru a primi de la bugetul de stat banii necesari pentru acest proiect. (http://www.stiridecluj.ro/social/consiliul-judetean-cluj-doreste-construirea-unui-campus-teologic)
Şi a primit.
Ce se-ntâmplă zilele trecute? (http://citynews.ro/eveniment/ponta-la-cluj-guvernul-e-obligat-sa-sprijine-orice-lucrare-bisericii-1257717)
Premierul Victor Ponta a declarat, în cadrul inaugurării Campusului Teologic „Nicolae Ivan” din Cluj, că Guvernul României este obligat să ofere sprijin oricărei lucrări ce vine în ajutorul Bisericii. „Biserica ne va ierta pentru lucrurile rele”, şi-a încheiat Ponta discursul.
Imediat după premierul Victor Ponta a luat cuvântul rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, Ioan-Aurel Pop. Acesta a declarat că profită de această ocazie pentru a "schimba" inscripţia din sala Auditorium Maximum a UBB din "Prin cultură la libertate" în "Prin cultură şi credinţă la libertate".
Asta da! Dacă avem multă credinţă poate ajunge una din universităţile româneşti în top 500 (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15550614-clasamentul-international-universitatilor-2013-patru-universitati-din-romania-sunt-incluse-top-800-mondial-cadere-100-pozitii-fata-anul-trecut.htm)
Patru universităţi din Romania sunt prezente în Clasamentul International al Universităţilor 2013. Prima instituţie de învăţământ superior românească inclusă în top 800 mondial este Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, care se clasează pe locuri între 700 - 800. Faţă de rezultatele de anul trecut, cele patru universităţi din România au căzut 100 de pozitii în clasamentul international.
Domnule Ioan-Aurel Pop, dacă se folosesc "credinţe" în loc de dovezi ştiinţifice învăţământul universitar românesc va dispare cu totul.
Update
Contactat pe facebook domnul rector a avut această reacţie:
Eu nu am vorbit de nicio schimbare a vreunei inscriptii, ci am spus ca si prin credinta (de orice fel, nu am zis credinte religioase) se poate ajunge la libertate. Credinta intr-o idee, inclusiv in ideea de Dumnezeu, te poate conduce la libertate. Probabil ca am fost gresit inteles. Se mai intampla.
I.A.Pop
Mulţumesc pentru răspuns.
În acest caz scuze. Voi face o erată în articol.
Pe de altă parte... Dubito ergo cogito, cogito ergo sum. Personal nu consider "credinţa" o valoare ci o substituire a efortului de înţelegere. Îndoiala, ne-credinţa, este motorul cunoaşterii. De fapt percep diferit credinţa de convingere, deşi dicţionarele le definesc ca fiind sinonime. Probabil deformare "profesională": http://profudereligie.blogspot.ro/2013/07/credinta-si-convingerea.html
8 iulie 2013
Ateii ca avocaţi ai diavolului...
Într-un mod absurd, unii adepţi ai lui Dumnezeu vor să ucidă sau sunt gata să o facă. De curând la Iaşi un schizofrenic a încercat detonarea unei bombe, presupun că la îndemnul unui dumnezeu, cu care vorbea curent. Acum un an o femeie ce discuta des cu dumnezeu şi-a ucis unul dintre copii, decapitându-l. Chestiunea este că nu numai omul de rând, singur, cade în capcana unei false divinaţii, ci chiar şi reprezentanţi ai clerului sau persoane cu o strânsă legătură cu Dumnezeu, cum este crima înfăptuită de mai multe măicuţe împreună cu preotul mănăstirii de la Tanacu.
De unde se vede că fiecare ne raportăm la Dumnezeu în mod diferit. Sau, altfel spus, fiecare vede un Dumnezeu diferit, după cât e de întreg la minte. Aici toată lumea trebuie să-mi dea dreptate şi să accepte ideea că, fiind prea mici pentru a cuprinde divinitatea, este posibil ca, personal, să ne înşelăm atunci când încercăm să comunicăm cu Dumnezeu şi fie să comunicăm cu un dumnezeu greşit, fals, fie să vorbim cu un Dumnezeu inexistent, posibil doar cu o imagine construită de noi înşine, ceea ce ne face cu adevărat bolnavi, mai ales dacă ne mai şi răspunde.
Aşa că este foarte dificil, poate chiar imposibil, să descoperim între credincioşii adevăraţi şi sănătoşi care vorbesc cu Dumnezeu pe credincioşii bolnavi care vorbesc cu Dumnezeu. Numai că sunt unele persoane cu adevărat capabile de a descoperi asta. Nu dacă persoana care vorbeşte cu Dumnezeu este schizofrenică sau nu, de asta se ocupă medicii psihiatri, ci dacă acel Dumnezeu cu care stăm noi de vorbă este Dumnezeu cu Adevărat sau doar o iluzie de-a noastră. Aceştia sunt ateii.
Mulţi credincioşi declară că "Ateii sunt avocaţii diavolului! Însă diavolul a fost lăsat liber să ne încerce credinţa până la sfârşitul veacului."
Se face o mare, mare greşeală, dacă se interpretează această idee precum că ateii sunt în slujba Satanei. Fals! A fi avocatul diavolului este situaţia în care te pui în partea cealaltă pentru a înţelege problema în ansamblu, pentru a sesiza toate aspectele şi pentru a avea acces la eventualele contradicţii înainte ca acestea să apară. Aşa că a fi "avocatul diavolului" este o situaţie plină de responsabilitate, ce arată tocmai capacitatea de a înţelege "partea adversă" şi de a avea astfel premisele unei soluţii corecte. De fapt ateii sunt o specie aparte.
Ateii sunt sanitarii religiei. Adică sunt oamenii ce au curajul şi puterea de a arăta care sunt dumnezeii falşi. Pentru asta iau la rând fiecare duh, spirit, zeu, idee religioasă sau dumnezeu şi îl confruntă cu ceea ce este măsura tuturor lucrurilor: raţiunea. Pentru asta riscă să ajungă în iad, dacă Dumnezeul ce a construit iadul există şi se pune cu el. Vă daţi seama ce riscă un ateu? Din dorinţa de a vă ajuta să înţelegeţi dacă al vostru dumnezeu este chiar Dumnezeu, riscă se ia la trântă chiar cu Divinitatea Reală. Să fim serioşi, Dumnezeu (şi aici mă refer la Dumnezeul cel Adevărat, nu la falşii dumnezei ce parazitează minţile schizofrenicilor) nu are nevoie de apărători. La puterea Sa orice potrivnic i-ar sta în faţă ar fi ca şi inexistent. Cât l-ar costa pe Dumnezeu să-l arunce în Focurile Gheenei pe ateul insignifiant? Cu toate acestea se pare că nu o face. Sau nu o face imediat. De ce? Pentru că Dumnezeu cel Adevărat ştie că ateii sunt de fapt în slujba Lui. El ştie că dacă în mintea unui credincios există o idee despre dumnezeu care nu rezistă la atacul raţional al ateilor, înseamnă că aceea idee este de fapt o idee greşită şi nu-L reprezintă chiar pe Dumnezeu.
Ateii sunt puternici. Pentru că numai un om puternic îşi permite să se pună cu duhurile necurate, cu falşii dumnezei sau cu ideologiile toxice, pe faţă, fără nici o altă armă decât raţiunea.
Numai că ateii riscă enorm. Pot fi ucişi de schizofrenici, care sunt la fel de religioşi ca şi cei sănătoşi. Sunt zilnic înjuraţi, blamaţi, urâţi. Şi mai ales riscă să nu ajungă în Rai. Pentru curajul lor de a se pune cu falşii dumnezei riscă să ajungă în Iad. Ăsta da curaj.
Ateii sunt eroi.
De unde se vede că fiecare ne raportăm la Dumnezeu în mod diferit. Sau, altfel spus, fiecare vede un Dumnezeu diferit, după cât e de întreg la minte. Aici toată lumea trebuie să-mi dea dreptate şi să accepte ideea că, fiind prea mici pentru a cuprinde divinitatea, este posibil ca, personal, să ne înşelăm atunci când încercăm să comunicăm cu Dumnezeu şi fie să comunicăm cu un dumnezeu greşit, fals, fie să vorbim cu un Dumnezeu inexistent, posibil doar cu o imagine construită de noi înşine, ceea ce ne face cu adevărat bolnavi, mai ales dacă ne mai şi răspunde.
Aşa că este foarte dificil, poate chiar imposibil, să descoperim între credincioşii adevăraţi şi sănătoşi care vorbesc cu Dumnezeu pe credincioşii bolnavi care vorbesc cu Dumnezeu. Numai că sunt unele persoane cu adevărat capabile de a descoperi asta. Nu dacă persoana care vorbeşte cu Dumnezeu este schizofrenică sau nu, de asta se ocupă medicii psihiatri, ci dacă acel Dumnezeu cu care stăm noi de vorbă este Dumnezeu cu Adevărat sau doar o iluzie de-a noastră. Aceştia sunt ateii.
Mulţi credincioşi declară că "Ateii sunt avocaţii diavolului! Însă diavolul a fost lăsat liber să ne încerce credinţa până la sfârşitul veacului."
Se face o mare, mare greşeală, dacă se interpretează această idee precum că ateii sunt în slujba Satanei. Fals! A fi avocatul diavolului este situaţia în care te pui în partea cealaltă pentru a înţelege problema în ansamblu, pentru a sesiza toate aspectele şi pentru a avea acces la eventualele contradicţii înainte ca acestea să apară. Aşa că a fi "avocatul diavolului" este o situaţie plină de responsabilitate, ce arată tocmai capacitatea de a înţelege "partea adversă" şi de a avea astfel premisele unei soluţii corecte. De fapt ateii sunt o specie aparte.
Ateii sunt sanitarii religiei. Adică sunt oamenii ce au curajul şi puterea de a arăta care sunt dumnezeii falşi. Pentru asta iau la rând fiecare duh, spirit, zeu, idee religioasă sau dumnezeu şi îl confruntă cu ceea ce este măsura tuturor lucrurilor: raţiunea. Pentru asta riscă să ajungă în iad, dacă Dumnezeul ce a construit iadul există şi se pune cu el. Vă daţi seama ce riscă un ateu? Din dorinţa de a vă ajuta să înţelegeţi dacă al vostru dumnezeu este chiar Dumnezeu, riscă se ia la trântă chiar cu Divinitatea Reală. Să fim serioşi, Dumnezeu (şi aici mă refer la Dumnezeul cel Adevărat, nu la falşii dumnezei ce parazitează minţile schizofrenicilor) nu are nevoie de apărători. La puterea Sa orice potrivnic i-ar sta în faţă ar fi ca şi inexistent. Cât l-ar costa pe Dumnezeu să-l arunce în Focurile Gheenei pe ateul insignifiant? Cu toate acestea se pare că nu o face. Sau nu o face imediat. De ce? Pentru că Dumnezeu cel Adevărat ştie că ateii sunt de fapt în slujba Lui. El ştie că dacă în mintea unui credincios există o idee despre dumnezeu care nu rezistă la atacul raţional al ateilor, înseamnă că aceea idee este de fapt o idee greşită şi nu-L reprezintă chiar pe Dumnezeu.
Ateii sunt puternici. Pentru că numai un om puternic îşi permite să se pună cu duhurile necurate, cu falşii dumnezei sau cu ideologiile toxice, pe faţă, fără nici o altă armă decât raţiunea.
Numai că ateii riscă enorm. Pot fi ucişi de schizofrenici, care sunt la fel de religioşi ca şi cei sănătoşi. Sunt zilnic înjuraţi, blamaţi, urâţi. Şi mai ales riscă să nu ajungă în Rai. Pentru curajul lor de a se pune cu falşii dumnezei riscă să ajungă în Iad. Ăsta da curaj.
Ateii sunt eroi.
30 aprilie 2013
Corect şi incorect în educaţia românească
O vorbă populară spune că un prost aruncă o piatră în lac şi zece înţelepţi se chinuie s-o scoată. Şi asta nu pentru că înţelepţii sunt incompetenţi, ci pentru că prostia prinde. Mai ales la vârste fragede. Atunci creierul copilului este atât de avid de informaţii încât toate informaţiile sunt considerate corecte. După mult timp şi efort ajung tinerii (care ajung) să manevreze cu scepticism şi atenţie informaţiile ce le primesc. Sau sunt atât de saturaţi cu elemente contradictorii şi false încât pur şi simplu devin refractari la orice fel de informaţie. De asta are dreptate părintele ce subliniază eroarea dintr-o anexa a unui manual de clasa I, în care Constantin Brâncuşi este rebotezat Nicolae: "La şcoala la care învaţă copilul meu, părinţii elevilor de clasa I au fost obligaţi să cumpere această carte, întrucât este folosită atât la ore, cât şi la temele pentru acasă. Abia am reuşit să-mi conving copilul că este o greşeală. Este la vârsta la care crede tot ce învaţă la şcoală: 'Doamna ştie cel mai bine'. Cu atât mai mult manualul!"
Iisus ştia ce ştia când a spus: Lăsaţi copiii să vină la mine. Vor pleca complet îndoctrinaţi, fără putinţa de a mai fi recuperaţi. Pentru că a pune în mintea copiilor pseudoştiinţa şi informaţia eronată e uşor. De scos erorile înlocuindu-le cu gândirea de tip analitic este un efort colosal. De asta ora de religie de tip confesional, ce susţine anumite idei totalmente false ştiinţific, este crima cea mai mare pentru că ucide mintea copiilor noştri. În loc să-i ajute să gândească singuri, şcoala, mai ales prin prin orele de religie catehetică, le ucide spiritul. Această crimă este mai mare decât vărsarea de sânge. Şi este făcută asupra unor copii de şase, şapte ani. Exact la vârsta ideală pentru a fi uşor de manipulat.
Dar iată ce spunea Carl Sagan despre importanţa cunoaşterii de tip ştiinţific (spicuiri din cartea sa "Creierul lui Broca", sublinierile îmi aparţin):
"Ştiinţa este mai curând un mod de gândire decât un volum de cunoştinţe.
Dacă îţi vei petrece o parte din timp făcând ipoteze, încercând să vezi dacă au sens, dacă sunt în acord cu celelalte lucruri pe care le cunoşti, gândindu-te la testele pe care le poţi născoci pentru a sprijini sau a contrazice aceste ipoteze, vei constata că te ocupi de ştiinţă. Pe măsură ce te obişnuieşti cu acest mod de gândire, vei obţine mai mult. A pătrunde în miezul lucrurilor [...] înseamnă să încerci un sentiment de bucurie de care poate că numai fiinţele umane sunt capabile pe planeta noastră.
Suntem fiinţe inteligente, iar folosirea adecvată a inteligenţei ne face cu adevărat plăcere. În acest sens, creierul este ca un muşchi. Atunci când gândim bine, ne simţim bine. Înţelegerea este un fel de extaz.
În trecut, teama avea o funcţie utilă, de adaptare. Acum, cred că frica a devenit mai curând un balast emoţional.
Merită să te lupţi cu teama.
Toate cercetările comportă un oarecare risc.
Nu există garanţii că universul se va conforma predispoziţiilor noastre. Dar nu ştiu cum am putea trata universul [...] fără a-l studia.
Câtă vreme ştiinţa este considerată o pustnicie ermetic închisă în faţa neiniţiaţilor, prea dificilă şi misterioasă pentru înţelegerea omului de rând, pericolul de abuz este mare. Dar dacă ştiinţa devine un subiect de interes general şi de preocupare obştească şi dacă frumuseţile ei, ca şi consecinţele ei sociale sunt discutate regulat şi cu competenţă în şcoli, în presă şi acasă, în jurul mesei, atunci vor creşte şansele noastre de a afla cu adevărat ce este lumea şi de a o îmbunătăţi - şi pe ea şi pe noi înşine."
Ei bine, în şcoala românească se face exact invers. Programatic. Conform doctrinelor pedagogice înghiţite pe nemestecate de profesorii ce acceptă fără crâcnire indicaţiile unor oameni cu funcţii sau pedigree cum este Constantin Cucoş. Ce recomandă educaţie de tip mistic. Că e "tradiţională", "morală" şi "benefică" intelectului elevilor...
Iisus ştia ce ştia când a spus: Lăsaţi copiii să vină la mine. Vor pleca complet îndoctrinaţi, fără putinţa de a mai fi recuperaţi. Pentru că a pune în mintea copiilor pseudoştiinţa şi informaţia eronată e uşor. De scos erorile înlocuindu-le cu gândirea de tip analitic este un efort colosal. De asta ora de religie de tip confesional, ce susţine anumite idei totalmente false ştiinţific, este crima cea mai mare pentru că ucide mintea copiilor noştri. În loc să-i ajute să gândească singuri, şcoala, mai ales prin prin orele de religie catehetică, le ucide spiritul. Această crimă este mai mare decât vărsarea de sânge. Şi este făcută asupra unor copii de şase, şapte ani. Exact la vârsta ideală pentru a fi uşor de manipulat.
Dar iată ce spunea Carl Sagan despre importanţa cunoaşterii de tip ştiinţific (spicuiri din cartea sa "Creierul lui Broca", sublinierile îmi aparţin):
"Ştiinţa este mai curând un mod de gândire decât un volum de cunoştinţe.
Dacă îţi vei petrece o parte din timp făcând ipoteze, încercând să vezi dacă au sens, dacă sunt în acord cu celelalte lucruri pe care le cunoşti, gândindu-te la testele pe care le poţi născoci pentru a sprijini sau a contrazice aceste ipoteze, vei constata că te ocupi de ştiinţă. Pe măsură ce te obişnuieşti cu acest mod de gândire, vei obţine mai mult. A pătrunde în miezul lucrurilor [...] înseamnă să încerci un sentiment de bucurie de care poate că numai fiinţele umane sunt capabile pe planeta noastră.
Suntem fiinţe inteligente, iar folosirea adecvată a inteligenţei ne face cu adevărat plăcere. În acest sens, creierul este ca un muşchi. Atunci când gândim bine, ne simţim bine. Înţelegerea este un fel de extaz.
În trecut, teama avea o funcţie utilă, de adaptare. Acum, cred că frica a devenit mai curând un balast emoţional.
Merită să te lupţi cu teama.
Toate cercetările comportă un oarecare risc.
Nu există garanţii că universul se va conforma predispoziţiilor noastre. Dar nu ştiu cum am putea trata universul [...] fără a-l studia.
Câtă vreme ştiinţa este considerată o pustnicie ermetic închisă în faţa neiniţiaţilor, prea dificilă şi misterioasă pentru înţelegerea omului de rând, pericolul de abuz este mare. Dar dacă ştiinţa devine un subiect de interes general şi de preocupare obştească şi dacă frumuseţile ei, ca şi consecinţele ei sociale sunt discutate regulat şi cu competenţă în şcoli, în presă şi acasă, în jurul mesei, atunci vor creşte şansele noastre de a afla cu adevărat ce este lumea şi de a o îmbunătăţi - şi pe ea şi pe noi înşine."
Ei bine, în şcoala românească se face exact invers. Programatic. Conform doctrinelor pedagogice înghiţite pe nemestecate de profesorii ce acceptă fără crâcnire indicaţiile unor oameni cu funcţii sau pedigree cum este Constantin Cucoş. Ce recomandă educaţie de tip mistic. Că e "tradiţională", "morală" şi "benefică" intelectului elevilor...
13 aprilie 2013
Am fost cu elevii în săptămâna altfel
Am fost cu elevii în săptămâna altfel, redenumită „Să știi mai multe, să fii mai bun”. Planificasem o drumeție de două zile anulată pe considerente meteo. Dar am reușit totuși să mergem într-o excursie cu eco-target, cu microbuzul. Printre altele am ajuns să discutăm, la masă, și despre cum e la școală și ce doresc elevii de la sistemul de educație.
Primul lucru ce l-am remarcat (deși-l bănuiam, m-a frapat din nou) este autolimitarea pe care și-o propun în cunoaștere. „Asta este fizică, nu ne interesează, suntem de la uman. Biologia o învățăm pentru că trebuie, eu vreau să știu lucruri doar despre psihologie, nu-mi încarc memoria cu detalii biologice.”
Ce am remarcat de fapt? Lipsa de coordonare și asamblare a informațiilor primite de elevi la școală. Pur și simplu aceștia nu-și pot da seama de ce trebuie să învețe anumite lucruri și cum se angrenează acestea. După cum spunea și academicianul Solomon Marcus: „Încă din şcoală, de la vârstele fragede, ştiinţa este sacrificată. Se predau anumite proceduri, anumite reţete, formule, dar nu se predă modul de gândire pe care îl promovează ştiinţa, şi care are o valoare universală.”
Se ajunge ca elevii să nu înțeleagă mecanismele prin care particulele de materie, ce acționează conform fizicii, construiesc atomii, care la rândul lor interacționează conform regulilor chimiei, alcătuind substanțe, inclusiv molecula vieții, ADN-ul. Acesta construiește mașinării biologice, vii, supuse regulilor selecției, rezultând evoluția. Că noi suntem una din aceste mașinării extraordinar de bine finisate datorită selecțiilor de mii, milioane și miliarde de ani, lucru evidențiat astronomic, geologic, paleontologic și antropologic. Că homo sapiens are o istorie posibil a fi evidențiată și care contează pentru a înțelege ceea ce se întâmplă acum din punct de vedere social şi economic. Și că deciziile personale se desfășoară într-un organ anatomic numit creier, ce funcționează logic, conform principiilor matematice, dar a cărui psihic poate fi influențat negativ de idei parazite. Care poate genera înţelegere, altruism și iubire. Și că a fi oameni înseamnă de fapt a fi capabili de a înțelege că înțelegem aceste lucruri, de a avea conștiința că suntem capabili a filosofa despre asta. Și că avem unica și extraordinara șansă de a cunoaște, de a vedea măreția și bogăția universului și de a ne împărtăși astfel cu existența.
Din păcate copiii sunt văduviți de aceste oportunități. Sistemul educațional e pe dos. Ministerul și Inspectoratele școlare dau indicații și interdicții pentru ca elevii să nu aibă acces la informație (expoziția Human Body). Parlamentul construiește o lege a educației la indicația Bisericii (Religia în școală - considerații juridice). Părinții sunt depășiți.
Cu toate acestea am primit și vești bune.
„Cum e cu ora de religie?”
„Cum să fie? Același lucru plictisitor, de ani de zile, doar cu alt format, în funcție de profesor. Îndoctrinare. Dacă întrebăm ceva ce nu convine răspunsul e evitat sau suntem repeziți că de ce punem întrebări d-astea. Am prefera să nu facem religie sau să facem istoria religiilor, să aflăm cum sunt religiile altora, de exemplu.”
„Păi am putea face asta. Să înaintăm către direcțiune un act prin care să solicităm să se facă la clasa noastră istoria religiilor în loc de religie confesională. Sunt sigur că găsim profesorul ce are cunoștințe despre asta. Ce ziceți?”
„Hm! Și putem noi să facem asta?”
„De fapt... nu. Conform legii părinții voștri trebuie să întreprindă această acțiune. Așa este legea educației acum. Aveți dreptul de a vă alege religia pe care să o practicați sau Dumnezeul în care să credeți și singuri, dar pentru orele de religie părinții voștri hotărăsc.”
PS. Poate veţi spune că de ce ar avea copiii nevoie de ştiinţă, de ştiinţă de-asta, complicată? Mai întâi că nu este complicată deloc. Dimpotrivă, se articulează perfect, este uşor de înţeles şi, cel mai important, este aplicabilă, oferă soluţii şi previziuni. Îi fereşte de parşivii ce-i mint cu leacuri minune şi cu reţete absurde, îi fereşte de ştiinţa falsă, de pseudo-ştiinţă. Le dispare frica datorată lipsei de informaţie şi le generează toleranţa necesară pentru a-i înţelege pe cei diferiţi.
De asta!
Primul lucru ce l-am remarcat (deși-l bănuiam, m-a frapat din nou) este autolimitarea pe care și-o propun în cunoaștere. „Asta este fizică, nu ne interesează, suntem de la uman. Biologia o învățăm pentru că trebuie, eu vreau să știu lucruri doar despre psihologie, nu-mi încarc memoria cu detalii biologice.”
Ce am remarcat de fapt? Lipsa de coordonare și asamblare a informațiilor primite de elevi la școală. Pur și simplu aceștia nu-și pot da seama de ce trebuie să învețe anumite lucruri și cum se angrenează acestea. După cum spunea și academicianul Solomon Marcus: „Încă din şcoală, de la vârstele fragede, ştiinţa este sacrificată. Se predau anumite proceduri, anumite reţete, formule, dar nu se predă modul de gândire pe care îl promovează ştiinţa, şi care are o valoare universală.”
Se ajunge ca elevii să nu înțeleagă mecanismele prin care particulele de materie, ce acționează conform fizicii, construiesc atomii, care la rândul lor interacționează conform regulilor chimiei, alcătuind substanțe, inclusiv molecula vieții, ADN-ul. Acesta construiește mașinării biologice, vii, supuse regulilor selecției, rezultând evoluția. Că noi suntem una din aceste mașinării extraordinar de bine finisate datorită selecțiilor de mii, milioane și miliarde de ani, lucru evidențiat astronomic, geologic, paleontologic și antropologic. Că homo sapiens are o istorie posibil a fi evidențiată și care contează pentru a înțelege ceea ce se întâmplă acum din punct de vedere social şi economic. Și că deciziile personale se desfășoară într-un organ anatomic numit creier, ce funcționează logic, conform principiilor matematice, dar a cărui psihic poate fi influențat negativ de idei parazite. Care poate genera înţelegere, altruism și iubire. Și că a fi oameni înseamnă de fapt a fi capabili de a înțelege că înțelegem aceste lucruri, de a avea conștiința că suntem capabili a filosofa despre asta. Și că avem unica și extraordinara șansă de a cunoaște, de a vedea măreția și bogăția universului și de a ne împărtăși astfel cu existența.
Din păcate copiii sunt văduviți de aceste oportunități. Sistemul educațional e pe dos. Ministerul și Inspectoratele școlare dau indicații și interdicții pentru ca elevii să nu aibă acces la informație (expoziția Human Body). Parlamentul construiește o lege a educației la indicația Bisericii (Religia în școală - considerații juridice). Părinții sunt depășiți.
Cu toate acestea am primit și vești bune.
„Cum e cu ora de religie?”
„Cum să fie? Același lucru plictisitor, de ani de zile, doar cu alt format, în funcție de profesor. Îndoctrinare. Dacă întrebăm ceva ce nu convine răspunsul e evitat sau suntem repeziți că de ce punem întrebări d-astea. Am prefera să nu facem religie sau să facem istoria religiilor, să aflăm cum sunt religiile altora, de exemplu.”
„Păi am putea face asta. Să înaintăm către direcțiune un act prin care să solicităm să se facă la clasa noastră istoria religiilor în loc de religie confesională. Sunt sigur că găsim profesorul ce are cunoștințe despre asta. Ce ziceți?”
„Hm! Și putem noi să facem asta?”
„De fapt... nu. Conform legii părinții voștri trebuie să întreprindă această acțiune. Așa este legea educației acum. Aveți dreptul de a vă alege religia pe care să o practicați sau Dumnezeul în care să credeți și singuri, dar pentru orele de religie părinții voștri hotărăsc.”
PS. Poate veţi spune că de ce ar avea copiii nevoie de ştiinţă, de ştiinţă de-asta, complicată? Mai întâi că nu este complicată deloc. Dimpotrivă, se articulează perfect, este uşor de înţeles şi, cel mai important, este aplicabilă, oferă soluţii şi previziuni. Îi fereşte de parşivii ce-i mint cu leacuri minune şi cu reţete absurde, îi fereşte de ştiinţa falsă, de pseudo-ştiinţă. Le dispare frica datorată lipsei de informaţie şi le generează toleranţa necesară pentru a-i înţelege pe cei diferiţi.
De asta!
30 martie 2013
Când te mănâncă palma...
„Ce nu pot să-mi explic este cum pot prezice palmele mele ce se va întâmpla în viitorul cel mai apropiat cu banii mei. Probabil o să râzi, dar asta nu am cum s-o neg indiferent de cât de sceptic sunt, pentru că mi s-a-ntâmplat și mi se tot întâmplă faza cu mâncărimea palmelor. Iar cu visatul peștelui și ploaia de a 2-a zi iar e pe bune, doar că nu 100%, dar suficient cât să mă pună pe gânduri. Sunt lucruri care mă intrigă și d-aia te rog poate mă poți lumina cât de cât. Ms, baftă!”
Creierul nostru este organizat pentru supraviețuire. Nu este o mașină de calcul perfectă, ci aproximativă, având totuși o complexitate fenomenală ce-i dă posibilitatea de a învăța. Adică de a face analogii și calcule, descoperind anumite tipare, astfel încât în situații similare să poată lua decizii în baza acestor tipare, economisind timp și energie, lucru benefic supraviețuirii eficiente. Numai că avantajul descoperirii tiparelor ne poate duce la dezavantajul construirii și folosirii eronate a acestora. Neavând capacitatea de a nota și motiva fiecare situație ne trezim că acele analogii în baza cărora funcționăm, deși sunt utilizate, nu sunt și conforme realității.
Noi de fapt construim în creierul nostru un model, virtual, a ceea ce credem că este realitatea. Un fel de imagine a acesteia pe care o luăm de bună, deși nu avem informații sigure în ceea ce privește obiectivitatea acesteia. În construcția acestui model folosim cu cea mai mare încredere propriile percepții și considerăm că propriile analogii și judecăți sunt cele mai sigure, mai ales că sunt ale noastre. Asta se datorează faptului că noi suntem „siguri” că noi le avem, mai ales că nu știm cu certitudine că și ceilalți le au, sau că le au în același format.
Acestă situație este normală și umană, dar tocmai din acest motiv trebuie să fie supusă scepticismului. A lua decizii, a da verdicte, pe baza unor interpretări subiective, de percepție sau de interpretare eronată se numește bias în limbaj de specialitate. Dacă ne înșelăm? Binențeles că nu putem cădea în cealaltă extremă și să analizăm, de fiecare dată totul. Se intră astfel într-un cerc vicios. Mai ales că avem la dispoziție și mințile celorlalți, cu care intrăm în contact și care ne pot da un feed-back. Astfel universul minții noastre este bombardat cu informații de la presupusele minți ale celorlalți, prin cultură și comunicare, dar pe care le considerăm aidoma minții noastre, mintea noastră fiind singura disponibilă a fi cercetată „din interior”. Când aceste biasuri cognitive sau de confirmare se suprapun peste informațiile venite de la ceilalți acestea se sedimentează și devin prejudecăți, și în cazuri frecvente superstiții. De altfel considerăm corecte informațiile ce ne confirmă modelele deja existente în mintea noastră doar pentru că le confirmă, fără să mai fie nevoie să le analizăm, chiar dacă vin de la alții, pe când modelele ce ne contrazic simțul propriu sunt date deoparte din principiu, chiar dacă au în spate elemente doveditoare independente de „subiectivismul” cuiva.
Superstițiile sunt alimentate din ambele părți, cultural ne sunt induse, subiectiv le confirmăm. La un moment dat avem atât de multă „încredere” în aceste erori încât le „vânăm” din dorința de a fi în regulă, de a ne justifica metodologia de construcție a modelului realității din mintea noastră. Altfel spus, preferăm să ne mințim decât să riscăm să nu avem repere. Sunt sigur că nu întotdeauna când ai dat bani te-a mâncat palma, și nici de fiecare dată când te-a mâncat s-a întâmplat să dai. Dar din dorința de confirmare vom „căuta” și câteodată chiar ne vom induce senzația necesară confirmării. Apare un fel de reflex pavlovian, de ce căutăm să vedem dacă ne mănâncă palma de aia vom descoperi că așa este. Am intrat de fapt în propria noastră cursă, fără să ne dăm seama.
Charles Dickens are o frază memorabilă în Marile Speranțe: „Toţi mincinoşii de pe lume nu sunt nimic faţă de omul care se minte pe el însuşi; cu vorbe din acestea, m-am înşelat şi eu pe mine. E ciudat, fără îndoială. Pare destul de firesc să mă aleg din greşeală cu o monedă falsă, făurită de mine drept bună! Un străin îndatoritor, sub pretextul că vrea să-mi împăturească bine banii, spre mai mare siguranţă, îi poate înlocui cu coji de nuci; dar ce înseamnă şiretlicul lui pe lângă al meu, când eu singur îmi adun cojile de nucă şi mi le dau mie însumi în loc de bani!”
Creierul nostru este organizat pentru supraviețuire. Nu este o mașină de calcul perfectă, ci aproximativă, având totuși o complexitate fenomenală ce-i dă posibilitatea de a învăța. Adică de a face analogii și calcule, descoperind anumite tipare, astfel încât în situații similare să poată lua decizii în baza acestor tipare, economisind timp și energie, lucru benefic supraviețuirii eficiente. Numai că avantajul descoperirii tiparelor ne poate duce la dezavantajul construirii și folosirii eronate a acestora. Neavând capacitatea de a nota și motiva fiecare situație ne trezim că acele analogii în baza cărora funcționăm, deși sunt utilizate, nu sunt și conforme realității.
Noi de fapt construim în creierul nostru un model, virtual, a ceea ce credem că este realitatea. Un fel de imagine a acesteia pe care o luăm de bună, deși nu avem informații sigure în ceea ce privește obiectivitatea acesteia. În construcția acestui model folosim cu cea mai mare încredere propriile percepții și considerăm că propriile analogii și judecăți sunt cele mai sigure, mai ales că sunt ale noastre. Asta se datorează faptului că noi suntem „siguri” că noi le avem, mai ales că nu știm cu certitudine că și ceilalți le au, sau că le au în același format.
Acestă situație este normală și umană, dar tocmai din acest motiv trebuie să fie supusă scepticismului. A lua decizii, a da verdicte, pe baza unor interpretări subiective, de percepție sau de interpretare eronată se numește bias în limbaj de specialitate. Dacă ne înșelăm? Binențeles că nu putem cădea în cealaltă extremă și să analizăm, de fiecare dată totul. Se intră astfel într-un cerc vicios. Mai ales că avem la dispoziție și mințile celorlalți, cu care intrăm în contact și care ne pot da un feed-back. Astfel universul minții noastre este bombardat cu informații de la presupusele minți ale celorlalți, prin cultură și comunicare, dar pe care le considerăm aidoma minții noastre, mintea noastră fiind singura disponibilă a fi cercetată „din interior”. Când aceste biasuri cognitive sau de confirmare se suprapun peste informațiile venite de la ceilalți acestea se sedimentează și devin prejudecăți, și în cazuri frecvente superstiții. De altfel considerăm corecte informațiile ce ne confirmă modelele deja existente în mintea noastră doar pentru că le confirmă, fără să mai fie nevoie să le analizăm, chiar dacă vin de la alții, pe când modelele ce ne contrazic simțul propriu sunt date deoparte din principiu, chiar dacă au în spate elemente doveditoare independente de „subiectivismul” cuiva.
Superstițiile sunt alimentate din ambele părți, cultural ne sunt induse, subiectiv le confirmăm. La un moment dat avem atât de multă „încredere” în aceste erori încât le „vânăm” din dorința de a fi în regulă, de a ne justifica metodologia de construcție a modelului realității din mintea noastră. Altfel spus, preferăm să ne mințim decât să riscăm să nu avem repere. Sunt sigur că nu întotdeauna când ai dat bani te-a mâncat palma, și nici de fiecare dată când te-a mâncat s-a întâmplat să dai. Dar din dorința de confirmare vom „căuta” și câteodată chiar ne vom induce senzația necesară confirmării. Apare un fel de reflex pavlovian, de ce căutăm să vedem dacă ne mănâncă palma de aia vom descoperi că așa este. Am intrat de fapt în propria noastră cursă, fără să ne dăm seama.
Charles Dickens are o frază memorabilă în Marile Speranțe: „Toţi mincinoşii de pe lume nu sunt nimic faţă de omul care se minte pe el însuşi; cu vorbe din acestea, m-am înşelat şi eu pe mine. E ciudat, fără îndoială. Pare destul de firesc să mă aleg din greşeală cu o monedă falsă, făurită de mine drept bună! Un străin îndatoritor, sub pretextul că vrea să-mi împăturească bine banii, spre mai mare siguranţă, îi poate înlocui cu coji de nuci; dar ce înseamnă şiretlicul lui pe lângă al meu, când eu singur îmi adun cojile de nucă şi mi le dau mie însumi în loc de bani!”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)