Pe lângă problemele specifice scrierilor antice ce produceau, în timp, versiuni diferite a scrierilor sfinte, apar, mai ales odată cu acceptarea şi promovarea de către stat a creştinismului (Constantin cel Mare), probleme majore cu privire la dogmatica şi interpretarea bibliei de către liderii religioşi. Aceştia interpretau diferit versiunile existente, formând vederi antagonice cu privire la structura divinului de sorginte creştină, şi prin asta asupra percepţiei lumii.
Acest lucru nu era de dorit pentru împăratul Constantin aflat în postura de a conduce noul imperiu roman reunit pentru prima dată după 40 de ani. Secondat de mama sa, Elena, acesta înţelege potenţialul de putere oferit de structurile creştine nou apărute. Deşi niciodată nu a refuzat sau damnat public sau personal religiile păgâne, iudaice sau precreştine, a înţeles că oportunitatea ce i se oferea folosind creştinismul pentru a-şi atinge scopurile nu putea fi ocolită. Mai ales că aceste structuri erau pe placul său, centralizate, şi prin asta uşor de utilizat.
Dar această structură piramidală era divizată datorită viziunilor diferiţilor episcopi. Constantin iniţiază Conciliul de la Niceea nu pentru că ar fi dorit să afle adevărata fiinţă a lui Iisus ci pentru că dorea să existe o singură dogmă care să conducă bisericile, şi prin asta să fie o singură conducere adecvată, mult mai uşor de controlat. Puţin îi păsa lui de fiinţa divină, ceea ce dorea era ca sinodul să stabilească un concept unic care să definească Cezarul ca fiind în drept. Era necesar ca cei ce aveau alte idei să fie eliminaţi din conducerea bisericilor şi pentru asta cel mai bine era ca aceştia să fie declaraţi eretici. Apoi vor avea grijă de cei diferiţi chiar cei de-o seamă cu ei, ceilalţi creştini. Adevărata faţă a "sfântului" Constantin cel Mare o vedem când ordonă, la indicaţia mamei sale, "sfânta" Elena, execuţia fiului său mai mare şi a soţiei sale, Fausta, după o căsnicie de 19 ani şi 5 copii împreună.
Pot considera, fără nici o remuşcare, că data de naştere a creştinismului ca structură, ca biserică din punct de vedere instituţional, este anul 325, anul în care peste 200 de episcopi, cei mai mulţi din estul imperiului, s-au reunit la Niceea (Iznik - Turcia), fără nici o teamă, sub patronajul şi ochiul ager al lui Constantin. Acolo au comparat versiunile scrierilor sfinte şi au tăiat, modificat, retuşat şi chiar adăugat textele ce de atunci le vom cunoaşte ca fiind Biblia...
În subiect:
Biblia - geneză şi metamorfoză
Biblia - geneză şi metamorfoză II
Biblia - geneză şi metamorfoză III
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.