28 februarie 2013

Să ai curaj...

Christopher Hitchens a scris o carte, "Dumnezeu NU este mare. Cum otrăveşte religia totul". La sfârşitul cărţii aduce mulţumiri celor care l-au ajutat, într-o formă sau alta. Iată câteva din cuvintele sale:
Michael Prest, vechiul meu prieten din şcoală, a fost prima persoană care m-a făcut să înţeleg că, chiar dacă autorităţile ne pot obliga să participăm la rugăciune, nu ne pot forţa să ne rugăm. N-am să uit niciodată cum stătea drept în timp ce alţii îngenuncheau sau se plecau cu ipocrizie şi nici ziua în care am hotărât să mă alătur lui. Orice poziţie de supunere sau abdicare ar trebui să facă parte din preistoria noastră.

Şi în România sunt oameni ca Michael Prest. Unul dintre ei este Maria Catalina ce mai are şi nenorocul de a avea pe habotnica profesoară de religie dirigintă: Vine mama la mine si spune ca i-a zis diriginta (profesoara de religie) lu` tata, la sedinta, ca nu zic "Tatal nostru" la ora. What the fuck is wrong with these persons? :|. Binenţeles că o discuţie cu diriginta nu a dus nicăieri: M-a dat afara de la ora de religie. :3.

Curajul ei mă mişcă. Dar cu siguranţă nu va rămâne fără urmări, persoanele credincioase consideră ignorarea divinităţii ca pe un afront personal şi de neiertat. Aşa că ar face bine să reuşească să-şi convingă părinţii să solicite să nu mai facă religie. Sau chiar să se mute din clasa respectivă. Pentru că sunt elevi ce trag ponoasele unor situaţii neîncheiate sau a unor note nemeritate ca răzbunare pentru libertatea în gândire.

Stop îndoctrinării religioase în şcoli.


24 februarie 2013

Cum "funcţionează" homosexualitatea

Domnilor si doamnelor care iubiti atat de mult homosexualii, va pun o intrebare: Ii IUBITI tot atat de mult si pe PEDOFILI? - Ca si ei, saracii, au o placere si o orientare sexuala...

A încerca o similitudine între pedofilie şi homosexualitate este ca şi cum ai considera că violatorul şi bărbatul heterosexual sunt sinonime. Probabil sunt: conform Bibliei femeia nu e om, e doar coastă a bărbatului, deci bărbatul are drepturi depline asupra ei.
O relaţie între doi adulţi este liber consimţită indiferent dacă este hetero- sau homo- sexuală, o relaţie dintre un adult pedofil şi un minor victimă nu este liber consimţită şi nici înţeleasă de minor, deşi poate că el susţine contrariul, pentru că nu are maturitatea necesară.

Preferinţa în materie de sexualitate începe să se lămurească abia la pubertate, când instinctul sexual începe a se manifesta.
Cât de natural este? În cazul oilor, de exemplu, unde sunt turme doar de berbecuţi crescute pentru carne, "homosexualitatea" e în floare. Natural. Ca să nu mai vorbim de hiene, societăţi matriarhale, unde conflictele şi ierarhia se stabilesc prin favoruri sexuale între femele. Tot natural, în sălbăticie. Natura nu hotărăşte, conştient, ce este şi ce nu este "normal". Pentru ea toate opţiunile sunt normale. Doar noi "normalizăm" conştient manifestările naturii, încercând a o înţelege.

La om, având conştiinţă despre sine şi capacitatea de a înţelege, maturizarea sexuală este şi un act cultural, social şi informaţional şi nu doar unul instinctual şi biologic. Homosexualul adolescent este la fel de normal ca şi heterosexualul adolescent, el nu ştie că este homosexual sau heterosexual, abia de-acum va începe să descopere cine este cu adevărat. În jocurile specifice adolescenţei (mângâieri, săruturi, ocheade şi, de ce nu, sex) se face de fapt o cercetare a sexualităţii proprii precum şi a celorlalţi. Ce înseamnă să descoperi, ca fată, că sărutul cu un băiat te dezgustă, chiar dacă schimbi băiatul? Sau că apropierea de o fată sau atingerea sânilor ei te lasă indiferent, ca băiat? Conform "definiţiilor" impuse de majoritatea heterosexuală, gata, eşti damnat, nu este nici o diferenţă între tine şi un "pedofil"? Ce prostie! Pur şi simplu corpul tău reacţionează altfel şi atât. Este posibil ca din acestă cauză să descoperi mult mai greu un partener compatibil şi pe plan sexual, dar asta nu este imposibil. Probabil de asta homosexualii se "adună" instinctiv în locuri în care potenţialul de a-şi găsi parteneri este mai mare: armată, corpuri de balet sau echipe sportive, mânăstiri.

Numai că nu la sex se reduce totul şi nu neapărat aşa. Sexualitatea este doar corolarul, este intimitatea. De fapt noi avem nevoie de un coechipier, de un tovarăş, de o "cea mai bună prietenă" şi de "un cel mai credincios camarad". Şi este normal ca pe acela să-l alegem şi din considerente de afinitate sexuală. O fată alege băiatul nu numai pentru că este băiat, ci pentru că ascultă acelaşi tip de muzică. Iar băiatul preferă acea fată nu numai pentru sânii ei (deşi ăsta este primul lucru care-i sare-n ochi) ci şi pentru că are aceleaşi preferinţe culinare. Dar lucrul se întâmplă şi invers, prietenii noştri de acelaşi sex cu noi (camarazii) îi selectăm şi sexual: în funcţie de cum miros (mirosul joacă un rol major în sexualitate), cum ne zâmbesc, dacă atunci când ne iau în braţe ne simţim mai bine sau dacă ne place când ne mângâie pe cap. Aşa că a fi heterosexual sau homosexual este de fapt o interpretare personală a fiecăruia şi nu o condiţie genetică, boală, posedare demonică sau gândire infracţională. De asta manifestările noastre sunt normale dacă sunt mature şi se adresează maturilor, chiar dacă unii le clasifică ca fiind hetereosexuale sau homosexuale.

Numai că societatea nu este corectă cu toţi. Cu cei ce au găsit că "cel mai bun prieten şi tovarăş de viaţă" este o persoană de acelaşi sex societatea este încă discriminatorie (nu au voie să certifice relaţia lor, nu au voie să se realizeze prin creşterea unor copii, nu au voie nici măcar să se afişeze în public). Certificarea relaţiei ce le poate aduce drepturile pe care le au ceilalţi este necesară. Au nevoie să aibă dreptul de a-şi vizita consortul la spital, au dreptul de a decide ce se va întâmpla cu averea comună după deces, au dreptul ca eventualii copii să poată fi adoptaţi de consort şi astfel protejaţi social. Au dreptul să fie consideraţi "în regulă" (păcat că nu aţi văzut filmul: este despre dragoste şi nu despre sex). Să nu uităm că sunt destui copii din familii hetero- lăsaţi de izbelişte, pentru că aceştia au apărut în urma sexului şi nu a dragostei. Ca să nu mai vorbim de părinţi singuri ce-şi cresc copiii. Şi ce? Copiii respectivi vor deveni nişte însinguraţi cum se sugerează despre copiii familiilor homo- că vor deveni homosexuali?

Şi pentru pudibonzii cu fantasme sexuale... Staţi liniştiţi! Sexul în public este contrar normelor de conduită socială şi este penalizat legal. Chiar şi cel heterosexual. Aşa că până veţi avea satisfacţia de a trage cu ochiul la nişte homosexuali dezbrăcaţi va mai dura.

Cică cei care sunt împotriva homosexualităţii nu au dreptul la opinie... De fapt pseudo-hetero-sexualii ce se erijează în "apărători ai normalităţii (heterosexualităţii???)" vor să aibă dreptul de a interzice. De a interzice altora să aibă o viaţă împlinită. Sau să vadă liniştiţi un film. Nu de alta, dar filmul n-a mai putut fi difuzat iar asta înseamnă violenţă. Problema şi mai gravă nu este că sunt câţiva exaltaţi violenţi, ci că poliţia şi jandarmeria nu aplică legea şi permite asta.
Şi să nu-mi veniţi aici cu exemple de tipul "crima de ce e interzisă?". A pune bazele unei relaţii între doi adulţi nu este crimă. Chestia respectivă se numeşte familie. Dacă un bărbat şi o femeie au dreptul de a întemeia o familie de ce trebuie să mergem cu gândul că o fac pentru cine ştie ce manifestări specifice, noaptea, în pat? Nu. O fac pentru a putea fi protejaţi social. Şi pentru a-şi creşte, împreună, copiii. Care sunt "în regulă". Exact ca cei din film.

23 februarie 2013

Patriarhia minte de îngheaţă apele

Conform CEDO ora de religie nu trebuie să fie obligatorie și este contraindicat să fie confesională.

Csaba Ferenc Asztalos, președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării:
"Înscrierea din oficiu a elevilor la ora de religie - adică de către stat - încalcă dreptul la libertatea conștiinței, dreptul parinților sau al tutorelui legal de a asigura potrivit propriilor convingeri educația copilului. Nicio persoană din România nu este obligată să răspundă la o întrebare cu privire la apartenența sa la un cult. Legea protecției datelor personale interzice acest lucru. Deci, la înscrierea copilului în anul școlar părintele nu are obligația să răspundă la întrebarea funcționarului școlar privitor la apartenența religioasă.

Legal ar fi dacă s-ar oferi dreptul oricărui părinte să își înscrie sau nu copilul la ora de religie, adică dreptul de a alege, tocmai ce prevede și Constituția în art. 29 alin. (6). Dreptul de a înainta o cerere pentru revocarea copilului de la ora de religie este o păcăleală, o comedie, nu o alegere. De ce să înaintez eu o cerere pentru a-mi revoca copilul dacă eu nu am ales să-l înscriu la ora de religie?

Dacă reprezentanții cultelor au propria convingere și încredere în rolul lor în școli, atunci de ce nu au încredere în părinți pentru a le recunoaște dreptul de a alege? Sau vorbim doar de o relație de frică și nu credință?

Până la urma, dacă s-ar recunoaște (cum ar fi legal) faptul că religia poate fi doar facultativă, atunci profesorii de religie nu ar putea fi angajați permanent în școli, ci doar prin contracte temporare, pe an școlar.

Ministerul Educației ar fi trebuit să formuleze reguli, cerințe minime pentru școli în vederea asigurării unor activități alternative pentru cei care nu frecventează ora de religie".

Patriarhia BOR:
„În argumentarea deciziei CEDO din 29 iunie 2007, în cazul „Folgero contra Norvegiei”, se precizează că statele au dreptul de a difuza prin învăţământ sau educaţie informaţii sau cunoştinţe având, direct sau indirect, caracter religios sau filosofic. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu autorizează părinţii să se opună la integrarea unui astfel de învăţământ sau educaţii în programa şcolară (paragraful 84).

De asemenea, CEDO nu consideră o problemă caracterul obligatoriu al orei de religie, constatând faptul că „în Europa, învăţământul religios este profund legat de învăţământul secular”. Dintre cele 46 de state membre ale Consiliului Europei (în anul 2007) doar în trei state religia nu este predată în şcolile publice (Franţa, Albania şi Macedonia); ora de religie este obligatorie în 25 de state, în restul fiind facultativă sau opţională (conform celor reţinute de CEDO în 9 octombrie 2007, cu ocazia judecării cauzei „Hasan şi Eylem Zengin contra Turciei”, paragraful 30).

Doar două condiţii se cer respectate de statele care prevăd caracterul obligatoriu al orei de religie: să poată obţine o scutire de participare, în situaţia în care respectivul învăţământ are un caracter confesional accentuat (cauza „Folgero contra Norvegiei”), iar scutirea de a participa să nu implice obligaţia de a motiva în vreun fel solicitarea respectivă (cauza „Hasan şi Eylem Zengin contra Turciei”). Cele două condiţii sunt pe deplin respectate în România, fiind prevăzute în Constituția României și în Legea Educației Naționale nr. 1/2011, articolul 18: religia are caracter obligatoriu în oferta curriculară a școlii, dar opțiunea pentru frecventarea acestei discipline aparține elevului major, respectiv părinților sau tutorilor legali instituiți pentru elevii minori."

Ioana Balaban:
Treaba nu este complicată din punct de vedere legislativ, Patriarhia pur şi simplu minte de îngheaţă apele.
Acele 25 de state unde religia (în forma confesională, catehism) ar fi obligatorie pur şi simplu nu există. (http://nou2.ise.ro/wp-content/uploads/2008/08/2008_lucrare_TE.pdf - pag 50-53, unde este obligatorie este fie varianta neconfesională fie cu alte materii la alegere: etică, istoria religiilor, filosofie - nota mea)

Cât despre jurisprudenţa CEDO, să citim aici:
"În comunicatul de presă, Patriarhia face referire la două decizii ale CEDO în încercarea de a demonstra că felul în care religia e predată în şcolile din România respectă Covenţia Europeana a Drepturilor Omului.
Din păcate, Patriarhia manipulează cu bună ştiinţă, deoarece decizile CEDO spun cu totul altceva:

Folgero vs. Norvegia:
Paragraf 84 (h) Statul trebuie să se asigure că informaţiile sau cunostinţele incluse în curriculum sunt transmise într-o maniera obiectivă, critică şi pluralistă. Statului i se interzice să urmarească scopul îndoctrinării care ar putea încalca convingerile religioase sau filosofice ale părinţilor.
http://echr.ketse.com/doc/15472.02-en-20070629/view/

Hasan şi Zengin vs. Turcia:
69. În această privinţă, Curtea consideră că într-o societate democratică doar pluralismul în educaţie le permite elevilor să-şi dezvolte gândirea critică cu privire la chestiunile religioase în contextul libertăţii de conştiinţă.
76. În consecinţă, Curtea consideră că procedura de scutire de participare nu este o metoda potrivită şi că nu oferă protecţie suficientă acelor părinţi care ar putea considera în mod legitim că materia predată ar putea duce în cazul copiilor lor la un conflict de valori între educaţia şcolară şi propriile lor convingeri. Aceasta este situaţia în special atunci când nici o opţiune convenabilă nu este prevazută în curriculum pentru părinţii care au alte convingeri religioase sau filosofice decât ale credinţei majoritare, sau atunci când procedura de scutire i-ar supune în mod probabil unei sarcine suplimentare sau necesităţii de a-şi declara convingerile religioase sau filosofice pentru a putea să-şi scutească copiii de la orele de religie."
http://hudoc.echr.coe.int/sites/fra/pages/search.aspx?i=001-82580#{"itemid":["001-82580"]}

Adică, pe scurt, pentru cine n-are chef să citească toate astea: jurisprudenţa CEDO spune FIX INVERS decât susţine Patriarhia. Doar că BOR se bazează pe faptul că românii nu sunt obişnuiţi să verifice informaţiile, îi cred pe cuvânt pe ăia care manipulează.


22 februarie 2013

Stop îndoctrinării religioase în școli

Ce primesc pe email:

Salut,ti-am vizitat blogul si mi-a furnizat niste informatii foarte utile insa am o nelamurire
Sunt elev in clasa a VIII-a si fac religie din clasa I,insa am luat in considerare de aproximativ de ani posibilitatea de a deveni ateu,pentru ca la orele de religie deja ni-l bagau pe dumnezeu pe gat si nu mai gaseai nicaieri "dragostea" aceea de crestin
Se face ca acum cateva zile am obtinuta nota 4 (in conditile in care am putut sa raspund bine la toate intrebarile puse de catre profesor) probabil pentru ca se suparase pe mine cand incepusem sa ii pun niste intrebari legate de biblie care se contraziceau...Am vorbit cu diriginta care mi-a spus ca pot sa depun o cerere de scutire de religie oricand si ca voi avea media de pe semestrul I ..Am vorbit si cu parintii mei care au fost de acord sa imi semneze cererea si am dus-o la secretariat la secretariat mi s-a zis ca trebuie sa fie aprobata in consiliul profesoral care se tine o data pe luna
Este posibil sa fiu scutit de religie pe tot semestrul chiar daca am primit deja o nota?
Si eventual,care sunt motivele pentru care ar putea fi respinsa o astfel de cerere in consiliu ?
Multumesc anticipat

Și răspunsul meu:

Salut,
Probabil ai văzut că pe blog sunt câteva considerații juridice (http://profudereligie.blogspot.ro/2012/09/religia-in-scoala-consideratii-juridice.html) cu privire la orele de religie de tip confesional în școala publică din România. Poate ai citit și articolul profesorului de religie Gabriel Memelis (http://profudereligie.blogspot.ro/2012/11/un-profesor-de-religie-analizeaza-orele.html). Sau experiența unui elev ce a rămas cu media neîncheiată în mod abuziv semnalizată de prof. Emil Moise (http://profudereligie.blogspot.ro/2010/09/eliminati-religia-din-scoala-ii.html).

Din păcate lipsa de legislație, cu legi ce se bat cap în cap, fac să existe tot felul de abuzuri, erori și neclarități. Unii profesori de religie profită de poziția de forță pe care o au și penalizează lipsa de credință în cel mai josnic mod, specific habotnicilor, fiind incapabili a înțelege că ceea ce propovăduiesc de la catedră sunt doar mituri ancestrale și nu fapte dovedite științific. Notarea la religie este ca și cum la română am nota cât de mult crede elevul în existența lui Harap Alb, Numai că profesorii de religie au această armă și o folosesc. Fie pentru a-i favoriza pe discipolii ascultători, fie a-i penaliza pe cei ce încep să gândească cu propriul lor cap.

Părinții elevului ar trebui să fie primii care să observe că ceea ce li se prezintă copiilor lor este informație persuasivă cu scop de îndoctrinare religioasă și nu istorie a credințelor sau bogăția fenomenului religios. Dar aici vina majoră este a întregului corp al cadrelor didactice (cu mici și firave excepții), de la ministru la cel mai simplu suplinitor. Aceștia nu sunt în stare să susțină în mod public și coerent cunoașterea de tip științific și acceptă tacit, servil chiar, aberațiile dogmatice și antiștiințifice ale unor biserici și culte (cu precădere cel ortodox).

Cunosc foarte bine asta pentru că am o grămadă de prieteni și membri de familie ce activează la catedră. Și care, deși în particular recunosc abuzul ideologic religios, când vine vorba de a acționa sau de a-și spune opinia public duc degetul la gură într-un „șșșș” servil și lipsit de coloană vertebrală. De asta părinții nu sunt informați cu privire la posibilitatea de a retrage copiii de la religie. De asta părinții nu află că în loc de religie pot face o altă oră, mult mai plăcută și mai educativă (etică, astronomie, genetică, fizică cuantică, programare, grafică pe calculator, cosmetică și hairstyling, gastronomie etc). De asta părinții află abia în ceasul al doisprezecelea ce și cum este de fapt ora de religie.

Copilul are dreptul fundamental la educație. Educație înseamnă în primul rând informare corectă și aceasta este doar de tip științific, Fenomenul religios poate fi prezentat numai de pe o poziție de analiză a acestuia și nu confesional, dogmatic, doctrinar, cum se întâmplă acum în România.

Îmi pare rău că s-a ajuns la situația unui război deschis cu profesorul de religie, În ultimă instanță asta a învățat la școala teologică și altceva nu știe să facă. Își apără postul didactic cum crede de cuviință, penalizând gândirea liberă și neconformă cu dogma creștină sugestiv exprimată de Celsus: crede și nu cerceta. Dar dacă a fost un abuz, clar și dovedibil, că nota 4 a fost pe nedrept, acest lucru trebuie pedepsit chiar dacă reușești să te retragi de la religie pentru acest semestru (mai ales că media generală contează la admiterea la liceu). Legea nu spune că există o anumită perioadă sau moment în care trebuie depusă cererea și nici nu specifică cine este în drept să o aprobe. De fapt nici nu trebuie aprobată, nici de diriginte, nici de director și nici de consiliul profesoral. Conform legii acestă formalitate este de fapt o înștiințare a școlii că respectivul elev nu mai urmează orele de religie și atât (http://profudereligie.blogspot.ro/2012/09/formular-cerere-scutire-religie.html).
Un ajutor mai substanțial îl poți obține și de la ASUR dar pentru asta este nevoie și de a identifica situația, adică la ce școală înveți, în ce clasă, cine sunt profesorii și directorii, ce colegi pot depune mărturie cu privire la abuzul prin notare etc.

Succes la examene!

stop îndoctrinării religioase

21 februarie 2013

Ruşine...

Mi-e ruşine că sunt heterosexual.
Sau aşa ar trebui. Pentru că există heterosexuali ce cred că a fi heterosexual înseamnă a urî. Şi nu vreau să fiu ca ei. Să urăşti. Pe homosexuali, pe transsexuali sau pe travestiţi. Prefer să fiu considerat asexuat decât să mă considere cineva că sunt un heterosexual ca ei.
Binenţeles că nu toţi heterosexualii sunt atât de înghesuiţi şi înguşti. Doar cei a căror minte este coruptă de virusul religios. De fapt aceştia sunt nu doar anti-homosexuali, anti-transexuali şi anti-travestiţi. Sunt şi anti-alte religii, anti-atei, anti-diferiţi de ei. În ultimă instanţă sunt anti-raţiune, anti-înţelegere, anti-cultură. Sunt anti-iubire.

Pentru că iubirea lor nu se bazează pe dorinţa de a fi una cu cel de lângă ei ci a-l obliga pe celălalt să fie ca ei. Sau conform unor dogme hotărâte arbitrar şi însuşite habotnic. Pentru că se cred buricul Pământului, aleşii Domnului, trimişii lui Dumnezeu. Corodată fiind simţirea şi gândirea lor de dogma religioasă, iubirea cea mult proclamată este vorbă-n vânt şi prilej de abuz. Pentru că a fi iubit de un om ca acesta înseamnă de fapt a fi violat. Emoţional. Şi câteodată nu numai psihic ci şi fizic. De ajungi să te întrebi dacă e bine să fii tu însuţi când vezi că a iubi devine doar o demonstraţie că a lor cale este cea dreaptă. Nu este.
Mi-e ruşine că sunt normal.

Ieri seară huliganii ortodoxiei radicale au pângărit Imnul Naţional folosindu-l ca armă pentru a bloca vizionarea unui film: Copiii sunt în regulă (The Kids Are All Right). Care a fost, fără probleme, la televizor. De câteva ori. Filmul este "de oscar" doar. Dar nenorociţii care se cred români sunt de ev mediu ("Hai că e cu distracţie, a trecut unul pe lîngă mine şi-i spunea cuiva la telefon «Vino, bă, încoace că e cu lesbience!»"). Iar poliţiştii şi jandarmii români care trebuiau să intervină sunt nişte "fetiţe" la mâna radicalilor ideologiei ortodoxe ("Autoritatile nu au intervenit cu nimic, desi Jandarmeria si Politia se aflau la intrare").
Mi-e ruşine să fiu român.

De fapt nu trebuie să-mi fie ruşine. Pentru că ei nu sunt români heterosexuali ci pseudoromâni anormali.
Dacă vor ca cineva să plece de aici ("Plecati inapoi la voi in State") ar fi cazul să o facă ei. Mai exact să se întoarcă în timp cu vreo câteva sute de ani.

20 februarie 2013

Cum funcţionează evoluţia

"Teoria evoluţiei ESTE O DOGMĂ ŞTIINŢIFICĂ." Oare? În acest caz aşa sunt TOATE teoriile ştiinţifice. Este ca şi cum ai spune că structura sistemului solar cu Soarele în centru este O DOGMĂ ŞTIINŢIFICĂ. Păi ideea geocentrică a fost dată deoparte pentru că nu este conformă cu realitatea, pentru că Pământul NICIODATĂ nu a fost în centru, şi nu pentru că CINEVA a impus arbitrar această dogmă. Ştiinţa de asta are valoare, în cazul în care un model despre realitate se dovedeşte fals este dat deoparte. Ideile vechi despre apariţia şi diversitatea vieţii au fost cele creaţioniste, printre altele. Una dintre ele spune că Dumnezeu a creat fiecare specie de plante şi animale şi pe om (care şi el este de fapt o specie de animal). Dar s-a dovedit că această idee nu este funcţională, dinozaurii fiind doar un exemplu (chestia cu sedimentele, lipsa unor fosile de mamifere în straturile fosilelor dinozauriene, ar fi trebuit să fie odată ce au fost create concomitent). Şi din acest motiv ideea a fost eliminată din ceea ce înseamnă teorie ştiinţifică. Ştiinţa este cunoaşterea CARE FUNCŢIONEAZĂ, care îşi elimină propriile greşeli şi care ajunge din ce în ce mai aproape de realitate, de adevăr. Iar Teoria Evoluţiei lumii vii face parte din ştiinţă exact la fel ca teoria gravitaţiei a lui Newton sau teoria relativităţii a lui Einstein precum şi toate celelalte teorii ştiinţifice.

Genele nu au conştiinţă. Nu au voinţă. Nu au instinct. Formularea mea este doar plastică, nu descrie procesul. Asta era descris în cartea recomandată (Gena Egoistă - Richard Dawkins). Voi încerca o rezumare, văd că dovezile sunt ocolite cu grijă...
Un anumit segment genetic produce, de exemplu, o anumită proteină şi asta face ca acea genă să nu fie distrusă de mediu pentru că proteina respectivă protejează eficient. Un alt segment genetic (alela primului, în limbaj de specialitate) produce o altă proteină ce nu protejează la fel de bine, genele respective fiind distruse de mediu. Astfel că după un timp numai genele ce produc proteina protectoare mai există.
O altă porţiune genetică are capacitatea de a se multiplica foarte rapid pentru că produce o proteină ce catalizează multiplicarea. Genele care reuşesc să producă proteine eficiente ce pot ajuta la înmulţirea lor se înmulţesc mai repede decât celelalte.
Genele colaborează involuntar între ele, cele care produc proteine de protecţie cu cele care produc proteine de înmulţire fac o echipă mai eficientă decât cele doar de protecţie dar fără înmulţire sau cele doar de înmulţire dar fără protecţie.
Şi aşa ajung să se adune în molecule complexe de ADN ce construiesc nu numai proteine ci şi alte substanţe ce specializează anumite celule sau formează colonii complexe de celule numite organe. Astfel organismul respectiv este de fapt o complexă arhitectură coordonată de genele ce-l compun, mai eficientă sau mai puţin eficientă în mediul în care s-a întâmplat să trăiască. Coordonarea respectivă nu este nici conştientă şi nici nu are un sens prestabilit. Pur şi simplu doar organismele ce conţin gene ce le-au construit eficient în vederea creşterii şi procreării se transmit mai departe în şi prin organismele fiice.
Câteodată apar anomalii. De exemplu gena pentru procreere se duplică în acelaşi lanţ ADN, rezultând un organism ce se multiplică de două ori mai rapid decât părintele lui. Asta este benefic doar până la un punct pentru că orice genă înseamnă şi un cost. Aşa că aceasta poate avea mulţi urmaşi, dar aceştia nu sunt capabili să atingă maturitatea de înmulţire deoarece se bat pe aceeaşi sursă de energie. Deci şi excesele sunt penalizate. Penuria de resurse favorizează apariţia unor gene ce construiesc organisme ce pot folosi alte resurse faţă de fraţii lor, iar asta duce la o nouă direcţie de specializare, lucru ce poate favoriza alelele genelor să se dezvolte (alela de carnivor faţă de gena de erbivor, de exemplu).
Tot acest proces nu s-a întâmplat într-o viaţă ci în mii de miliarde de generaţii ale vieţii pe Terra, fiecare venind cu oportunităţile sale şi cu vicisitudinile de mediu din momentul respectiv. Aceste mici, foarte mici diferenţe, acumulate în timp şi realizate pentru fiecare din ramurile genealogice separate (preferinţe alimentare, segregare geografică, accidente genetice) duc la speciaţie, adică la situaţia în care organismele să nu se mai poată împerechea dacă se reîntâlnesc sau să nu existe urmaşi viabili.

cum funcţionează evoluţia

După cum se vede în sugestia grafică de mai sus nu se poate distinge un prag clar, bine delimitat, în care să putem spune că acolo a apărut o altă specie deşi în final avem trei specii diferite. Exemplul poate fi asimilat cu situaţia a trei specii de primate actuale. Ia să vedem, puteţi preciza care sunt acestea luând în considerare că una dintre ele este omul?

18 februarie 2013

Religia predată confesional trebuie scoasă din programă

Ministerul Educatiei a publicat pe edu.ro un nou proiect de plan-cadru pentru învăţământul primar, document supus dezbaterii publice până la data de 19 februarie 2013 (adică mâine). Planul cadru cuprinde materiile obligatorii, pe cele opţionale, precum şi numărul de ore alocat fiecărei materii pe săptămână, pentru elevii din clasa pregătitoare, clasa I, clasa a II-a, clasa a III-a şi clasa a IV-a. Proiectul arată că introducerea ca obligatorie a materiei Limba modernă se face abia în clasa a III-a, iar Religia rămâne ca parte a trunchiului comun încă din clasa pregătitoare. Printre noutăţi se află introducerea a doua ore de "Educaţie fizică" pentru toate clasele primare şi două ore de "Muzică şi mişcare" pentru elevii din clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a. (hotnews.ro)


Numai că:
În şcoli nu se studiază Istoria Religiilor. Din contră, predarea se face de o manieră confesională, la orele de religie elevilor prezentându-li-se insistent doctrina unui singur cult. În practică, de cele mai multe ori, este vorba de doctrina BOR.

Religia se studiază an de an, săptămână de săptămână, începând cu clasa pregatitoare. Timp de 13 ani, copiii sunt obligaţi, de facto, să participe la cel puţin o oră de religie în fiecare săptămână. Religia este singura materie, cu excepţia Limbii Române / materne şi a Matematicii, care se studiază în absolut toţi anii de învăţămînt preuniversitar.

Salarizarea profesorilor de religie, mulţi dintre ei preoţi, nu este asigurată de către culte ci grevează bugetul Ministerului Educaţiei. În sistem există aproape 10.000 de profesori de religie, iar anual fondul de salarii pentru aceştia se ridică la cca. 54 milioane de euro.
Deşi sunt plătiţi de către Stat, profesorii de religie sunt direct subordonaţi ierarhiei religioase locale. De asemeni, cultele controlează atât programa de învăţământ cât şi conţinutul manualelor de religie.

În multe şcoli se practică spovedaniile şi împărtăşaniile de grup; elevii fiind duşi cu clasa la biserică şi obligaţi să participe la aceste ritualuri.

Continuă să fie în circulaţie manuale de religie ce promovează violenţa fizică şi psihică asupra copiilor.
Copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repetă obsesiv despre “păcat”, “iad” şi “diavoli”, inducându-li-se ideea că nerespectarea cu stricteţe a “poruncilor” îi condamnă la “osânda veşnică”.

Aşa că măsurile ce trebuie puse în practică sunt cele precizate şi de ASUR:

Renunțarea la studierea Religiei în toți anii de școală. Legea Educației Naționale prevede că religia este parte din trunchiul comun în toate ciclurile de învățământ, dar nu există nicio prevedere legală care să impună ca religia să fie studiată din clasa pregătitoare și până în ultima clasă de liceu.

Înscrierea copiilor la orele de religie trebuie făcută doar în urma unei cereri exprese a părinților și nu din oficiu așa cum se întâmplă acum.

La orele de religie să nu se dea note, iar rezultatele evaluărilor la această disciplina să nu se ia în calcul la stabilirea mediei finale.

Elaborarea unui set clar de reguli privind copiii care nu participă la orele de religie pentru a nu depinde de bună-voința conducerii școlii în care învață.

„Să nu uităm că din acest an școlar religia se predă și la clasa pregătitoare! Planul cadru se elaborează de minister și se aprobă prin ordin de Ministru. Nicăieri în Legea Educației sau altundeva nu se spune că elevii trebuie supuși timp de 13 ani unei îndoctrinări religioase sistematice. Domnul Pricopie este în măsură să oprească acest abuz printr-un simplu Ordin de Ministru, în cadrul actualului sistem legislativ. Până la schimbarea LEN și adoptarea unui învățământ religios neconfesional, ministerul poate face un prim pas în direcția bună prin predarea orelor de religie doar la clasele a IV-a, a VIII-a si a XII-a.” a declarat Toma Pătraşcu, vicepreşedinte ASUR.

Intraţi pe platforma de observaţii şi propuneri referitoare la "Proiectul de plan-cadru pentru învăţământul primar" disponibil la adresa: https://www.surveymonkey.com/s/PC-primar şi prezentaţi-vă opinia. Lipsa de acţiune este o aprobare tacită.
Termenul limită: 19 februarie 2013.

Update...
Iată ce am scris eu referitor la critica planului cadru pentru învăţământul primar, document supus dezbaterii publice până la data de 19 februarie 2013:
Religia în regim confesional este ineficientă, inoportună şi ilegală. Chiar dacă este prevăzută în lege, fiind confesională, contrazice chiar Legea Educaţiei Naţionale ce prevede, la art. 7 alin. 1, că prozelitismul religios este interzis în şcolile de stat.
Măsuri? Cei ce doresc cu tot dinadinsul să facă religie de tip confesional să solicite acest lucru şi nu să fie "înscrişi din oficiu" toţi copiii la orele de religie.
Notarea la religie este pur şi simplu ilogică. Nu se poate da o notă pentru cât şi cum crede cineva într-o divinitate.
Se doreşte o pregătire morală şi o deschidere spre toleranţă? Religia prezentată confesional lucrează împotriva acestui deziderat: cultul respectiv va susţine cu fermitate că este singurul păstrător al moralei şi adevărului, celelalte fiind arătate că "rătăciri". Asta nu este nici adevărat şi nici moral.
O limbă modernă este mult mai benefică, mai ales la vârste mici. TIC este iarăşi o necesitate, a doua alfabetizare este "înţelegerea sistemelor informatice şi utilizarea lor eficientă", exact cum era scrisul şi cititul pe vremuri.
Sportul este absolut necesar, chiar în cuantum mai mare decât cel propus (Mens sana in corpore sano).
Biologia în sensul explicării ei prin prisma teoriei selecţiei naturale este cu desăvârşire ignorată, deşi aceasta este o teorie ştiinţifică şi obligatoriu necesară pentru a înţelege fenomenele şi bogăţia biotopului precum şi istoria speciei umane. La fel cum acum se prezintă modelul heliocentric al sistemului solar la fel trebuie prezentată şi istoria vieţii pe Terra iar acestă istorie se numeşţe evoluţie.
Nu distrugeţi viitorul copiilor datorită influenţei misticismului !

16 februarie 2013

Despre univers, evoluţie şi cunoaştere

Provocarea pe care am primit-o a continuat cu alte întrebări, iar asta este un lucru bun...

a1): Dintre cele doua coduri: 1) ADN si 2) Cod informatic artificial - care considerati ca este superior celuilalt, din toate punctele de vedere, si de ce?

Superioritatea poate fi pusă în discuţie doar în raport cu un anumit sistem de valori, ele nu sunt superior şi inferior, sunt pur şi simplu lucruri diferite.

a2) Daca un cod artificial este un cod creat de fiinta umana rationala, cat de probabil considerati ca este ca si ADN-ul sa fie, la randul sau, un cod 'creat' de o fiinta rationala? Motivati raspunsul.

Asta este altceva. Faptul că un cod informatic este generat artificial de un creator (om) nu înseamnă că cel cuprins în ADN este la fel. Să luăm cazul unui cod simplu: selectarea unor cartofi, de la mare la mic. Ar putea fi un "creator" care să facă acestă selecţie artificial prin compararea dimensiunilor. Dar dacă punem cartofii într-o ladă destul de mare şi îi zdruncinăm destul de mult gravitaţia va face acest lucru în locul nostru, va selecta cartofii mai mici care vor fi dedesubt de cartofii mari ce vor ajunge deasupra. Acesta este principiul selecţiei naturale: sunt întrunite condiţiile şi este posibil ca această selecţie să se desfăşoare. De ce este doar posibil şi nu obligatoriu? Să considerăm că unul dintre cartofi are un defect, este lipicios, chiar dacă este mic, şi astfel rămâne lipit de un cartof mare şi în altă poziţie decât cea "destinată". De fapt aceasta este principala diferenţă: selecţia artificială urmează un scop aprioric, pe când cea naturală nu. Faptul că noi investim cu un scop codul ADN nu înseamnă că chiar acela este scopul ADN-ului sau că există un creator ce l-a generat urmărind acel scop.
A doua problemă apare în ideea preconcepută că ceva complicat poate fi generat de ceva şi mai complicat decât el. Aici prezumţia creatorului intră într-un paradox: pe fiecare creator l-a creat un alt creator mai complicat decât el, şi asta la infinit. A considera că există un creator atât de „perfect” încât să nu fie nevoie de unul mai complex decât el contrazice premisa inițială: că ceva complicat nu poate exista decât dacă ceva și mai complicat l-a creat.

b) Spuneti ca ambele coduri sunt la fel de usor de descifrat. Starea lucrurilor va contrazice insa, deoarece codul genetic inca este obiect de studiu si, cu toate ca geneticienii au reusit sa descifreze multe din secretele codului genetic, incepand Mendel (pe la 1860 - care, pe langa faptul ca a fost un om de stiinta exceptional, a fost preot, calugar si abate!) - cred ca sunteti de acord cu mine ca cercetarile in domeniul geneticii sunt inca abia la inceput.

Mai întâi că sunt două situații complet diferite: codul informatic este descifrabil din start, fiind un rezultat al unei intenții umane, pe când ADN-ul este un rezultat al evoluției, consecință a nenumăratelor eșecuri eliminate și avantaje acumulate, logica codului fiind doar o interpretare umană a rezultatului dat în urma selecției naturale. De altfel chiar „defectele” codului genetic fac posibilă evoluția, și nu copierea perfectă. Exemplu este copierea în duplicat a genei SRGAP2 (celelalte primate o au într-un singur exemplar), lucru ce a dus la o dezvoltare suplimentară a creierului la umanoizi şi apariţia unui alt nivel de inteligenţă şi a mediului cultural.
Atenție, faptul că sunt oameni de știință ce au anumite credințe de tip religios nu înseamnă că în domeniul lor de activitate introduc divinitatea ca fiind cauză a fenomenelor. Dimpotrivă (Ştiinţa modernă - necesitate teologică).

c si d) Spuneti ca doar codul artificial reflecta o ratiune intrinseca. Raspunsul pe care l-ati dat la aceste intrebari m-a pus pe ganduri referitor la sinceritatea afirmatiilor dvs. ca sunteti adeptul unui ateism de tip deschis, ne-dogmatic.
Totusi, in urma expunerii mele de mai sus, va reformulez intrebarile:
c1 ) Chiar credeti ca ADN-ul in toata maretia si complexitatea lui, este in sine 'dezorganizat' si lipsit de logica? Argumentati.
c2) Daca este lipsit de logica, atunci si produsul ADN-ului - toate fiintele vii - sunt simple manifestari ale lipsei de logica?
d3) Daca ADN-ul are o structura logica ce organizeaza viata intr-o maniera logica, ce probabilitate este ca aceasta structura logica sa fie produsul unei RATIUNI. Argumentati.


ADN-ul nu este „dezorganizat”. Numai că organizarea sa nu are un scop extern propriei sale supraviețuiri. Adică moleculele ce au reușit să se autocopieze au supraviețuit și au reușit "să construiască" minunatele ființe vii contemporane. Celelalte au dispărut pentru că nu au reușit "să construiască" mecanisme vii la fel de capabile de supraviețuire. Iar asta este la fel de "dezorganizat" ca şi selectarea cartofilor mai sus amintiţi.
Iată o prezentare succintă a mecanismului de structurare a existenței și de apariție a viului, a compexității, în aparentă contradicție cu „legea entropiei”.

Pentru mai multe informaţii cu privire la cum funcţionează ADN-ul şi cum se transmite informaţia genetică te rog să citeşti "Gena Egoistă" a lui Richard Dawkins.

...de vreme ce nu stim ce este Bine sau Rau, nu stim nici ce este Dumnezeu sau Diavol. Insa, faptul ca NU STIM sau nu INTELEGEM ceva, nu insemna ca acel ceva nu exista.
Dvs. decretati ca Binele sau Raul absolut nu exista, insa nu puteti dovedi acest lucru.
Insa, faceti referire la viteza absoluta a luminii - care exista.
IPOTEZA: Dar daca insa exista BINELE la modul absolut iar Raul se defineste doar prin absenta Binelui, tot asa cum intunericul se defineste prin absenta luminii?
Referitor la Dilema lui Pascal, singura premiza nedovedita pana acum de nici un ateu este afirmatia acestora ca Dumnezeu nu exista.


La prima vedere logica aceasta pare corectă. Doar la prima vedere. Pentru că de fapt răspunsul este... ocolit prin inventarea unui alt termen, imposibil de demonstrat: divinitatea și/sau reciproca sa.
Altfel spus cuvintele de mai sus exprimă această idee: datorită faptului că nu știm sau că nu înțelegem anumite lucruri înseamnă că acolo trebuie că este divinitatea. Păi tocmai asta este greșeala credinciosului, pune divinitatea acolo unde este depășit, chiar dacă nu are nici o dovadă că această divinitate există. Acest principiu al cauzalității este foarte invocat de creaționiști, dar și foarte ușor de demontat, lucru făcut aici: Argumente raţionale pentru dovedirea existenţei lui Dumnezeu.
Pe scurt, este mai de bun simț a spune că nu știi sau nu înțelegi decât a spune că acolo trebuie să fie ceva supranatural.

CINE sau CUM este Dumnezeu (apropo de Mos Craciun), sunt intrebari care vin abia dupa ce am dat raspunsul la intrebarea: 'Este POSIBIL' sa existe un principiu ATOTCREATOR dar NECREAT?' - este posibil ca acest principiu creator sa fie o CONSTIINTA personala?
Este posibil sa deducem pe baza rationala existenta unui CREATOR al lumii, al universului? Exista dovezi rationale in baza carora sa putem intui un LOGOS creator al existentei?
Este Universul creat 'cu cap'?


Nu este nevoie de o asemenea ipoteză. Cunoștințele fizicii, chimiei, biologiei și a evoluției lumii vii ne dau răspunsuri suficiente pentru a ne reprezenta corect existența fără a fi nevoie de divinitate. Asta înseamnă că pe baza acestor cunoștințe putem face predicții funcționale, previziuni ce sunt demonstrate de realitate. Pentru unii faptul că se pot face aceste previziuni denotă că "universul este creat de cineva" deşi nu există nimic care să demonstreze acest lucru.

Anthony Flew, un FOST-filozof-ateu convins, a avut curajul sa-si revizuiasca ateismul in ultimii ani ai vietii, tinand cont de ultimele descoperiri stiintifice, pe principiul: 'We must follow the argument wherever it leads.' - si a avut onestitatea de a recunoaste ca, in lumina recentelor descoperiri stiintifice, ESTE POSIBIL sa existe un CREATOR.

Interpretarea spuselor lui este forţată. "Unul din punctele forte ale ateismului este tocmai acela că este o poziție care poate fi teoretic falsificată, o poziție deschisă revizuirii. La fel ca o teorie științifică, în condițiile în care este contrazisă de noile descoperiri, trebuie abandonată. Cu alte cuvinte, dacă ar apărea niște dovezi care să indice existența unui agent cu puteri nelimitate, ceva ce s-ar putea denumi dumnezeu, atunci ateul ar accepta că s-a înșelat. Prin această deschidere intelectuală ateul se situează de la început de partea rațiunii și a adevărului bazat pe dovezi, și nu de partea unei dogme care nu poate fi schimbată de nimic." (LazyPawn)
Dar a lua de bună premisa că dincolo de graniţa cunoaşterii este divinitatea contrazice însăşi nevoia de cunoaştere. Dacă necunoscutele pot avea ca răspuns "Dumnezeu" atunci orice altă explicaţie nu şi-ar mai avea rostul.

Nu stiu cum puteti dovedi dvs. ca:
- ADN-ul nu poate avea autor
- ca RATIUNEA UMANA este singurul etalon dupa care puteti judeca LOGICA, RATIONALITATEA LUCRURILOR
- ca Universul nu poate avea un CREATOR.


1. ADN-ul tău este diferit de ADN-ul mamei tale şi de cel al tatălui tău, dar este identic cu al geamănului tău dacă ai unul. Cine şi cum a hotărât asta? Răspunsul uşor, dar incorect, este Dumnezeu. Cel complex şi real este procesul de meioză. Într-un fel fiecare din noi este "un noroc", pentru că sunt miliarde de spermatozoizi şi sute de ovule ce nu reuşesc a lăsa urmaşi. Sau a căror împerechere nu a fost capabilă de supravieţuire. Întrebarea următoare ar fi "cine" a făcut primul ADN. Asta seamănă cu "cine a fost mai întâi, oul sau găina" la care răspunsul nu este nici oul, nici găina, ci "dinozaurul cu pene". Binenţeles că asta "nu a ieşit din prima" şi nici nu a fost un scop al cuiva. A fost un proces de durată prin milioane de generaţii de dinozauri un pic modificaţi spre a fi găină faţă de părinţii lor.
2. Raţiunea este un atribut al conştiinţei. Poate exista un raţionament corect şi dacă premisele de la care se pleacă sunt false, şi atunci rezultatul este eronat. Raţiunea pură, fără dovezile ce susţin un anumit punct de vedere este o absurditate filosofică. Dar cu metoda ştiinţifică, da, este în puterea omului de a o folosi şi de a cunoaşte cu ajutorul acestui instrument realitatea.
3. Universul nu a avut nevoie de creator pentru că nu a existat timpul necesar pentru ca un creator să fi generat universul: "Să presupunem că începutul universului a fost ca Polul Sud al Pământului, gradele de latitudine jucând rolul timpului. Pe măsură ce ne deplasăm spre nord, cercurile de latitudine constantă, ce reprezintă dimensiunea universului, se vor dilata. Universul ar începe ca un punct la Polul Sud, dar Polul Sud e un punct ca oricare altul. Să te întrebi ce a fost înainte de începutul universului ar deveni o întrebare fără sens, fiindcă nu există nimic la sud de Polul Sud. (orice alt punct este mai la nord - nota mea)
[...]
Înţelegerea faptului că timpul se comportă ca spaţiu ne oferă o nouă posibilitate. Ea înlătură vechiul refuz al ideii de început al universului, dar ne spune de asemenea că începutul universului a fost guvernat de legi ale naturii, şi nu mai e nevoie de vreun zeu care să-l fi pus în mişcare." (The Grand Design - Stephen Hawking şi Leonard Mlodinow)

12 februarie 2013

Încă nu vă e frică? SĂ VĂ FIE!

Legea nr.489 din 28 decembrie 2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor spune aşa

Art. 28. – (1) Unităţile locale ale cultelor POT AVEA şi întreţine, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credincioşii lor. Cimitirele confesionale se administrează potrivit regulamentelor cultului deţinător. Identitatea confesională a cimitirelor istorice este protejată de lege.
(2) În localităţile în care nu există cimitire comunale şi unele culte nu au cimitire proprii, persoanele decedate care aparţineau cultelor respective pot fi înhumate potrivit ritului propriu, în cimitirele existente în funcţiune. (chiar dacă sunt ortodoxe - nota mea)
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică cimitirelor aparţinând cultelor mozaic şi musulman.
(4) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a înfiinţa cimitire comunale şi orăşeneşti în fiecare localitate.
(5) Cimitirele comunale sau orăşeneşti se organizează astfel încât să aibă sectoare corespunzătoare pentru fiecare cult recunoscut, la cererea cultelor ce funcţionează în localitatea respectivă.

Unde scrie că NUMAI cultele sau administraţiile locale au DREPTUL de a organiza cimitire?
Cu toate astea iată ce spune Hotărârea nr. 943 din 17 februarie 2012 Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române privind necesitatea aprobării unor modificări şi completări la Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea cimitirelor parohiale şi mănăstireşti din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române:
7. Centrele eparhiale vor continua demersurile la autorităţile locale în drept pentru anularea certificatelor de urbanism eliberate pentru amenajarea cimitirelor private.

Acţiunea Bisericii Ortodoxe Române de a denigra, bloca şi acuza cimitirele particulare este incalificabilă.
Deocamdată justiţia este independentă. Dar dacă tăcem din gură nu va mai fi:
Consiliul Local Buzău şi firma care a îndrăznit să înceapă construirea unui cimitir privat au fost acţionaţi în instanţă de Arhiepiscopia Buzăului, care contestă autorizaţia pentru cimitir. „La Tribunalul Buzău, Arhiepiscopia a pierdut procesul, urmând ca în martie să se judece recursul la Curtea de Apel Ploieşti. Biserica a invocat la proces aşa-zisa exclusivitate legală pe care ar avea-o aceasta şi administraţiile locale asupra cimitirelor. Legea nr. 489 din 2006, pe care au invocat-o reprezentanţii Bisericii, spune la art. 28, alin.1 că autorităţile locale şi cultele pot avea şi întreţine cimitire. Aşa că Biserica nu trebuie să-şi aroge exclusivităţi pe care nu le are”, ne-a declarat Roxelana Radu, şef Birou Contencios Administrativ de la Primăria Buzău.

Talibanismul este un pericol real şi poate fi foarte bine "ortodox". Începe prin a controla moartea. Apoi va controla totul.
Încă nu vă e frică?
SĂ VĂ FIE!

8 februarie 2013

Este o certitudine - Diavolul nu există! Nu vă temeţi să fiţi raţionali! Deşi asta presupune efort...

Motto-ul din titlu a iscat de nenumărate ori semne de întrebare.
Formula a venit ca o alternativă de formă la campania ateiştilor din Marea Britanie din perioada naşterii blogului: "There's probably no God... now stop worrying and enjoy your life". Un fel de întoarcere pe dos a cuvintelor dar păstrând sensul. Şi venea foarte bine în completarea pseudonimului meu de blogger: Profu' de Religie.

De curând am primit următorul mesaj: Susţineţi că: "Este o certitudine - Diavolul nu există!" şi "Nu vă temeţi să fiţi raţionali! Deşi aceasta presupune efort..." Prin ce mijloace raţionale aţi dobândit această certitudine?.

Să o luăm cu "certitudinea". A avea o certitudine este un lucru mare, mai ales că subiectivismul personal şi capacitatea de a realiza un model plauzibil, funcţional şi conform realităţii e aproape imposibil. Cu certitudine e aşa. Dar certitudinea respectivă vine nu numai dintr-un căutat antagonism cu probabilitatea lipsei divinităţii din sloganul englez ci şi cu certitudinile persoanelor religioase. Credincioşii au certitudinea existenţei Dumnezeului lor (şi câteodată a Diavolului corespondent) fără a avea nici un fel de dovezi pentru a susţine, raţional, acestă certitudine. Aceştia nu se îndoiesc deloc în credinţa lor şi consideră că nu se pot înşela în această privinţă. Numai că noi suntem supuşi greşelii şi ne putem înşela în ceea ce priveşte existenţa a "ceva", fie şi divinitatea, sau chiar lipsa ei. Mă alătur şi eu lui LazyPawn şi proclam - Sunt împotriva ateismului-credinţă: Din punctul meu de vedere, unul din punctele forte ale ateismului este tocmai acela că este o poziție care poate fi teoretic falsificată, o poziție deschisă revizuirii. La fel ca o teorie științifică, în condițiile în care este contrazisă de noile descoperiri, trebuie abandonată. Cu alte cuvinte, dacă ar apărea niște dovezi care să indice existența unui agent cu puteri nelimitate, ceva ce s-ar putea denumi dumnezeu, atunci ateul ar accepta că s-a înșelat. Prin această deschidere intelectuală ateul se situează de la început de partea rațiunii și a adevărului bazat pe dovezi, și nu de partea unei dogme care nu poate fi schimbată de nimic.

Acum să discutăm un pic despre Diavol. Conform religiilor abrahamice (ebraică, creştină, islamică) acest personaj este întruchiparea răului, antagonică fiinţă a Dumnezeului cel bun. Numai că Rău şi Bun sunt interpretări personale, subiective. Binele în sens absolut nu există, după cum nu există nici Răul absolut. De exemplu un virus poate fi rău pentru noi, în sensul că ne îmbolnăveşte, dar pentru urmaşii săi e bun odată ce ne îmbolnăveşte destul de bine încât să se poată înmulţi. Aşa că aici am certitudinea inexistenţei Diavolului, chiar dacă ipotetic ar putea exista o divinitate, deoarece aceasta este bună sau rea doar pentru noi şi nu în esenţa sa.
O altă abordare este în acelaşi palier cu siguranţa pe care o avem când ne referim la faptul că Moş Crăciun, Zâna Măseluţă şi Iepuraşul de Paşti nu există.

Partea a doua a motto-ului este de fapt "justificarea" certitudinii din prima parte. Pentru a avea un anumit nivel de certitudine (nu absolut, ci în sensul că suportă revizuire) trebuie să ne bazăm doar pe evidenţe manevrate cu raţiune. Dovezile comportă un anumit nivel de adevăr, odată ce există, iar acestea trebuie să fie controlate cu ajutorul unor instrumente libere de subiectivismul şi toleranţele simţurilor noastre. Pentru a explica voi face referire la imaginea pe care au avut-o oamenii cu privire la pământ de-a lungul istoriei cunoaşterii despre acesta. Observaţiile directe ne spun că acesta este aproximativ plan şi nu ştim exact cum o lumină, Soarele, răsare în partea de est şi după 12 ore apune în partea de vest urmând 12 ore de noapte. A fost nevoie de o deplasare substanţială spre sud a grecului Eratostene pentru ca acesta să facă observaţii cu privire la umbra unor obiecte la diferite latitudini şi în baza lor să calculeze cu aproximaţie circumferinţa planetei Pământ şi să concluzioneze că acesta este sferoid (el îl considera chiar perfect sferic). Dar şi atunci se considera că este în centrul Universului şi că Soarele se învârte în jurul său. (Amintesc în treacăt dogmatismul creştin ce a distrus aceste descoperiri.) Abia când Copernic a reuşit să calculeze şi să observe, în funcţie de eclipse şi de fazele Lunii, anumite distanţe şi mişcări de rotaţie şi de revoluţie s-a ajuns la o şi mai acurată imagine a sistemului solar, în care Soarele este central şi Pământul se învârte în jurul său. Chiar Magellan a lansat o vorbă ce demontează dogma în favoarea raţiunii şi a dovezilor: "Biserica spune că Pământul e plat, dar eu ştiu că e rotund, căci i-am văzut umbra pe lună şi am mai multă încredere într-o umbră decât în biserică." Dar pământul era sferic doar pentru unii, majoritatea încă îl considera plat. Asta nu înseamnă că el era mai puţin sferic decât e. Argumentul că "dacă majoritatea consideră ceva adevărat înseamnă că aşa e" e un argument greşit, lipsit de raţiune. În prezent avem o şi mai mare acurateţe cu privire la forma planetei Pământ, nu este sferică! Este un sferoid, în sensul că este aproape sferic dar este turtit la poli şi bombat la ecuator, nu foarte tare, dar destul de "calculabil". Ba chiar emisfera nordică este un pic mai mică decât cea sudică. Şi acum avem certitudini cu privire la aceste evidenţe, deşi certitudinile respective suportă, în continuare, reviziuni în funcţie de performanţele instrumentelor cu care studiem forma Pământului. Poate pe viitor vom avea o atât de mare acurateţe în ceea ce priveşte forma pământului încât îl vom putea reprezenta în modele (Google Earth) cu toleranţe mai mici de câţiva centimetri, adică mai puţin decât suferă scoarţa terestră influenţa gravitaţiei lunare.

De asta raţiunea este un efort. Nu numai cel de însuşire a unor cunoştinţe şi a mijloacelor de a le utiliza. Este un efort cu noi înşine, de a accepta că putem greşi şi că eventualele erori trebuie să le dăm deoparte şi să ne revizuim poziţia. Chiar dacă pentru asta trebuie să renunţăm la ideile pe care le avem deja în mod fals şi iraţional datorită tradiţiilor, prejudecăţilor şi simţurilor noastre. Aşa că certitudinea din motto este mai mult un îndemn decât o concluzie.

7 februarie 2013

Contraapelul la apel

Iată ce spun, printre altele, reprezentanţii a 34 de organizaţii creştin-ortodoxe în Comunicatul acestora către Parlament:

După cum vă este cunoscut, ultimul recensământ a reliefat faptul că aproape 99% din populația României este religioasă, ateii și agnosticii reprezentând 0,2%. În aceste condiții, ne punem întrebarea dacă reprezentanții acestor ONG-uri, adică cei 0,2% dintre români, pot decide care sunt prioritățile și ce ar trebui să se finanțeze pentru ceilalți 99% dintre noi, marea majoritate membri ai Bisericii Ortodoxe Române.

O parte dintre organizațiile secularist-ateiste, care au programe anarhiste, pro-homosexuale și neomarxiste, semnatare ale acestei inițiative, se regăsesc și în parteneriatul cu „Luna Istoriei LGTB” care este în desfășurare, ceea ce conduce la ideea unei ofensive concertate împotriva Tradiției acestui neam, aceleași organizații contestând orele și manualele de religie și dorind scoaterea icoanelor din instituțiile de învățământ.


Apoi se înşiră opiniile unor personalităţi ce reliefează importanţa Bisericii, precum şi faptul că sunt state în Europa ce consideră bisericile majoritare ca fiind biserici de stat.

Semnează: Alianța pentru Demnitate Națională – Președinte Iulian Capsali, Asociaţia Christiana – Preşedinte Prof. dr. Pavel Chirilă, Federația Organizațiilor Ortodoxe Pro-Vita din România – dr. Christa Todea Gross, vicepreședinte, Alianța Familiilor din România – Director Bogdan Mateciuc, Asociația Pro-Vita București – Președinte Bogdan Stanciu, Asociația pentru Libertatea Românilor – Președinte Nicolae Livadă, Asociația Prietenii Sf. Efrem cel Nou – Președinte pr. Ciprian Staicu, Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului – Președinte Dragoș Tăcăluță, Liga Studenților din Universitatea din Bucureşti, ASCOR București, Liga de Utilitate Publică – Preşedinte Rafael Udriște, Liga Distributistă Română „Ion Mihalache” – Ovidiu Hurduzeu, Asociaţia Meșterilor Populari din Moldova, Iaşi – preşedinte Marcel Lutic, Asociaţia HRISDORIA – Preşedinte Augustin Câmpean Dorin, Asociația „Bucovina Profundă” – președinte Mircea Pușcașu, Fundația „Sfinții Martiri Brâncoveni”, Suceava, Asociația Rost – Președinte Claudiu Târziu, Liga pentru Identitate Națională – Paul Ghițiu, Asociația Predania – Președinte Ion Gurgu, Asociația Civică a Tinerilor Creştin-Ortodocşi Români – Președinte Bogdan Ivan, Asociația pentru Cultură și Educație „Sfântul Daniil Sihastrul” – președinte Lucian Cornianu, Asociația „Ortodoxia Tinerilor” – Claudiu Bălan, Asociația „Artă și Tradiții Meșteșugărești”, Alba – președinte Petruța Pop, Asociația Tinerilor Ortodocși „Orthograffiti” – președinte Alexandra Nadane, Revista Orthograffiti – Laurențiu Dumitru, Fundaţia Creştină „Părintele Arsenie Boca”, Asociaţia Dascălilor din România, Asociaţia Familia Ortodoxă, Revista „Familia Ortodoxă”, Revista „Foaie Națională”, Asociația „Copil dorit” – președinte Simona Verman, Asociația „Triada”, Fundația „Sfânta Irina”, Asociația „Prietenii de Familie”

Stimaţi concetăţeni mai-sus-semnatari,

Numărul substanţial al enoriaşilor ortodocşi certifică pe deplin posibilitatea ca Biserica Ortodoxă Română să poată fi susţinută financiar de aceştia, în mod direct. Este absurd ca statul să ia bani de la toţi, inclusiv de la cei 0,2 la sută atei, şi să-i dea Bisericii Ortodoxe Române. Pentru că nu se poate face o similitudine între Biserica Ortodoxă Română ce acţionează prin şi pentru enoriaşii săi şi structurile de stat (învăţământ, sănătate, justiţie) ce acţionează în interesul tuturor cetăţenilor, indiferent ai cui enoriaşi sunt, dacă sunt.
Dacă puteţi face un exerciţiu de imaginaţie este ca şi cum ar lua bani de la ortodocşi pentru a finanţa afişarea crucifixului cu capul în jos şi blasfemia. Cu banii lor, ai ortodocşilor. Prin lege.

Ca să nu mai vorbim de apelul la forţa majorităţii care seamănă cu violul în grup. Dacă 99 de bărbaţi hotărăsc să violeze o femeie, asta e, se face, doar sunt majoritari, nu!? Să se gândească la asta doamnele semnatare. Le surâde? Poate că da.

Sunt culte ce refuză susţinerea financiară de la stat.
"Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea şi Cultul Creştin Baptist din România-Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste, nu
solicită sprijin financiar pentru salarizarea personalului clerical şi neclerical.
Deasemenea, nici Organizaţia Religioasă „Martorii lui Iehova” nu solicită sub nici o formă sprijin financiar din partea statului."
(raportul APADOR „Stat şi religii în România - o relaţie transparentă?”, pag 25)
Fac acest lucru din considerente de dogmă: credinţa şi manifestarea ei nu trebuie să se amestece cu interesele politice şi cu materialismul statului. Respect şi felicit această abordare.

Încercând să vă puneţi în locul acestor credincioşi veţi descoperi că aceştia plătesc direct cheltuielile bisericii lor şi indirect cheltuielile altor biserici. Care, culmea, mai şi acţionează împotriva lor:
"În cazul altor culte, au existat situaţii în care primarul unei anumite localităţi a refuzat să intervină atunci când un preot ortodox nu a permis intrarea într-un cimitir aflat în administraţia sa, a unei persoane decedate aparţinând altui cult.
Reprezentanţi ai Uniunii Penticostale - Biserica lui Dumnezeu Apostolică susţin că mai există încă situaţii în care, datorită relei voinţe a unui preot ortodox, sunt necesare intervenţii în avans „la centru” pentru ca anumite persoane să fie înhumate.
Şi pentru Comunitatea Bahá’í numărul mic de cimitire publice reprezintă o problemă, şi asta datorită faptului că, în credinţa bahá’í, inhumarea trupului credinciosului ar trebui să se facă undeva destul de aproape de locul în care şi-a petrecut ultima parte a vieţii. Dl. Bahman Rahmatian, Preşedintele Adunării Spirituale Naţionale a Comunităţii Bahá’í, a semnalat cazuri când preotul ortodox paroh a condiţionat înmormântarea unui membru al comunităţii bahá’í de efectuarea unei slujbe ortodoxe de înmormântare.
Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor conţine prevederi clare referitoare la cimitire, menite a soluţiona problema delicată a înhumării astfel încât nici un credincios al unui cult să nu fie discriminat.
Cu toate acestea, pe parcursul anului 2007 au mai existat cazuri la nivel local unde legea nu a fost respectată. Persoane decedate aparţinând unor culte altele decât cel ortodox au fost înhumate cu mare dificultate în cimitire administrate sau aflate în posesia Bisericii Ortodoxe Române. Pentru ca acest lucru să se întâmple a fost necesară fie intervenţia unor ierarhi ortodocşi, fie intervenţia Secretariatului de Stat pentru Culte."
(raportul APADOR „Stat şi religii în România - o relaţie transparentă?”, pag 46)

"Recent, într-o şcoală din Oraviţa, judeţul Caraş-Severin, conducerea şcolii a refuzat să încheie media la disciplina religie unui copil aparţinând cultului „Martorii lui Iehova” motivând prin faptul că adeverinţa nu conţinea un calificativ sau o notă de
evaluare a cunoştinţelor acumulate. Evaluarea cunoştinţelor religioase contravine însă principiilor Organizaţiei Religioase Martorii lui Iehova iar obligativitatea acordării unui calificativ ar reprezenta o încălcare a dreptului la autonomie."
(raportul APADOR „Stat şi religii în România - o relaţie transparentă?”, pag 48)

"Capitolul „Libertate religioasă şi prozelitism” din manualul de Religie-Cultul Ortodox pentru clasa a XI-a, ediţia 2006, publicat de editura Corint conţine următoarea precizare „Este un motiv în plus pentru ca, fără false menajamente, şi în România să se prezinte realist lucrurile în ceea ce priveşte răul generat de prozelitismul sectelor.
Paradoxal, există câteva grupări sectare interzise în Occident, dar care în România desfăşoară acţiuni prozelitiste în deplină libertate. Deşi în România nu au statut de cult, ci sunt numite numai organizaţii religioase (Martorii lui Iehova), fie asociaţii sau fundaţii religioase (Bahai, mormoni), aceste mişcări aplică strategii prozelitiste”."
(raportul APADOR „Stat şi religii în România - o relaţie transparentă?”, pag 49)

Acum, stimaţi semnatari ortodocşi, încercaţi să vă puneţi în locul celor de altă religie. Nu-i aşa că v-aţi simţi ca şi creştinii primari, huliţi şi jecmăniţi de "majoritarii păgâni"?
Da, în acestă problemă ateii ţin partea "sectarilor" ce au bunul simţ de a refuza "ajutorul" de la stat. Pentru că aşa este corect. M-aş bucura ca învăţătura lui Iisus să nu fie doar proclamată ci şi îmbrăţişată de creştinii ortodocşi: "Şi El a zis către ei: Aşadar, daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu." (Luca: 20/25, Marcu: 12/17, Matei: 22/21)

6 februarie 2013

Apelul a ajuns la Ora de business

Moise Guran a preluat ideea apelului ONG-urilor ce solicită stoparea finanţării cultelor religioase din banul public şi încearcă o timidă justificare a acestuia. Iată mai jos textul apelului.

Apel către Parlament
Opriți finanţarea de către Stat a cultelor religioase şi redirecţionati aceste fonduri către Educaţie, Cercetare şi Sănătate!

Domnului Crin Antonescu, președintele Senatului României, co-președinte al USL
Domnului Valeriu Zgonea, președintele Camerei Deputaților
Domnului Victor Ponta, prim-ministrul Guvernului României, co-președinte al USL
Domnului Nicolae Idu, şeful Reprezentanţei Comisiei Europene în România
Domnului Erik de Vrijer, seful misiunii FMI în România
Domnului François Rantrua, directorul biroului Băncii Mondiale în România

Anual, cultele religioase primesc din partea Statului aproximativ 540 de milioane de euro, sumă echivalentă cu 0,4% din PIB-ul României, valoare anunțată de însăși Patriarhia BOR.
Asociaţiile semnatare fac un apel către toţi membrii legislativului, indiferent de partidul din care fac parte, să stopeze finanţarea de către stat a cultelor religioase şi să redirecţioneze către Educaţie, Cercetare şi Sănătate aceste fonduri.
Pentru comparație, reamintim că nivelul arieratelor la plata medicamentelor este de doar 0,3% din PIB.
Dincolo de această alocare inoportună per se, având în vedere actualul context socio-economic, considerăm că o abordare rațională, în acord cu nevoile imediate și reale ale cetățenilor este absolut necesară, iar Sănătatea, Educația și Cercetarea sunt domenii prioritare.

Este anormal ca într-un stat laic sute de milioane de euro din bugetele autorităţilor de stat, centrale şi locale, să fie deturnate de la nevoile reale ale ţării spre beneficiul cultelor religioase. Acestea sunt organizații private și trebuie să se autofinanțeze din contribuțiile voluntare ale credincioșilor.

Semnatari:
Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR)
ActiveWatch
Expediție în Cultură
Asociația Mișcarea Civică Miliția Spirituală
Centrul de Resurse pentru participare publică – CeRe
Fundația Population Services International in Romania
Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis
Asociația Start Focus
Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics
Asociatia REPER21
Asociația EPAS
Asociația ACCEPT
Fundația Alături de Voi
Fundația PACT
Asociația Salvați Dunărea și Delta
Green Hours & Teatrul LUNI
Agenția de Dezvoltare Comunitară “Împreună”
Asociația Edusfera
Centrul pentru Acțiune și Responsabilitate în Educație
Grupul h.arta
Asociația Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință
Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

În acest link emisiunea "Ora de business" din 5 februarie.
Numai că Moise Guran nu a înţeles mesajul, deşi este de acord că finanţarea cultelor încalcă principiul laicităţii, îmbrăţişat de însuşi "reprezentantul" ideologiei creştine, Iisus: "Dă-i Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu".

"Să nu mă înțelegeți greșit! Mi se pare normal și firesc ca fiecare comunitate locală să poată lua decizia de a-și construi o biserică. Din fonduri proprii, nu din alocări bugetare. Comunitatea, deci Primăria poate plăti salariul unui preot sau mai multora, poate ridica o biserică nouă sau poate renunța la biserică de tot, dacă asta vor oamenii. Și la fel trebuie făcut și cu salariul medicului sau al profesorului. Poate e timpul ca fiecare comunitate să decidă cui îi plătește mai întâi salariul."

Propunerea pe care o supune dezbaterii mută finanţarea de la bugetul de stat la bugetul local. Nu, domnule Guran. Cultele trebuie finanţate din bugetele particulare ale enoriaşilor acestora şi nu mutate de la Cezarul mai mare la Cezarul mai mic. Faci cumva o regretabilă eroare confundând termenul de "comunitate" cu cel de "comuniune"? Într-o comunitate locală sunt persoane neafiliate religios sau afiliate altor culte. Propunerea ta nu este politically correct. Versiunea ce merită atenţie este cea în care credinciosul participă nemijlocit la finanţarea cultului propriu, direct, nu rupând din banii "Cezarilor", fie ei centrali sau locali.

1 februarie 2013

Curtea de Conturi: banii daţi de guvern bisericii sunt ilegali


Da, da! Aţi văzut bine!

"De remarcat faptul că unităţile de cult beneficiază de sprijin constant din partea statului prin sume alocate din Fondul de rezervă bugetară. Din Notele de fundamentare nu rezultă caracterul urgent sau neprevăzut al cheltuielilor aferente acestui sprijin din partea statului care să justifice finanţarea din Fondul de rezervă bugetară.
Astfel, prin HG nr. 101/2011, HG nr. 314/2011 și HG nr. 403/2011 s-a aprobat suplimentarea bugetului Secretariatului General al Guvernului pe anul 2011 din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2011, cu suma totală de 36.000 mii lei, la capitolul 67.01 „Cultură, recreere și religie”, titlul 59 „Alte cheltuieli”, pentru Secretariatul de Stat pentru Culte pentru Catedrala Mântuirii Neamului din București, pentru susținerea cultelor și, respectiv, construirea Așezământului românesc de la Ierihon, Israel."
Adică 36 de milioane de lei noi. Adică 360 de miliarde de lei vechi. Mulţi dintre noi nici nu pot să conceapă cât de mare este suma.

Curtea de Conturi trage de urechi guvernul Boc pentru banii aruncaţi pe afacerile oneroase ale Bisericii Ortodoxe din România. Nu numai catedrala, ce soarbe la greu, dar şi biznisuri de turism la Ierihon ce generează şi acolo concurenţă neloială, penalizată de altfel: "Patriarhia Ierusalimului a întrerupt comuniunea cu şefii Bisericii Ortodoxe de la Bucureşti pentru că aşezământul a fost ridicat fără aprobare. Aşezământul a fost catalogat drept o afacere a Bisericii Ortodoxe Române. " (dcnews.ro)
Adică din banii guvernului Biserica Ortodoxă Română construieşte hotel la Ierihon, ilegal. Repet, din banii guvernului se face o afacere ilegală, la profitul căreia se înfruptă o instituţie religioasă privată. Cool!

Să ştiţi că guvernanţii au dat nejustificat bani şi Bisericii Creştine după Evanghelie „Maranata-Creşa Havila” din Cisnădie:


Deocamdată suma e mică (prin comparaţie), dar la ce evoluţie au cultele neoprotestante tare mi-e că în curând vor construi şi ele o Casă de Rugăciune la finanţarea căreia care vor participa toţi ortodocşii. Apoi urmează Templul Scientologic şi Schitul Mormon...