Metodologia de organizare a predării disciplinei Religie în învăţământul preuniversitar

Art. 1.

Prezenta metodologie reglementează organizarea predării disciplinei Religie în învăţământul preuniversitar, inclusiv modalitatea de înscriere a elevilor pentru a frecventa ora de Religie.

Art. 2.

(1) Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun.

(2) În conformitate cu prevederile legale, elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul de a participa la ora de Religie, conform confesiunii proprii.

(3) În cazul în care elevul nu frecventează orele de Religie, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.

(4) Conducerile inspectoratelor şcolare şi ale unităţilor de învăţământ preuniversitar care au clase de nivel primar, gimnazial, liceal, profesional au obligaţia de a întreprinde demersurile necesare în vederea asigurării condiţiilor pentru punerea în aplicare a prevederilor menţionate la alin. (1) şi (2).

(5) Conducerile unităţilor de învăţământ care şcolarizează nivelurile de învăţământ menţionate la alin. (1) au obligaţia de a informa elevii şi părinţii/tutorii legal instituiţi ai acestora cu privire la prevederile legale referitoare la frecventarea orelor de Religie.

CAPITOLUL II - Înscrierea elevilor pentru a frecventa ora de Religie

Art. 3.

(1) Părinţii/tutorii legal instituiţi ai elevilor minori, respectiv elevii majori care doresc să îşi exercite dreptul de a participa la ora de Religie îşi exprimă opţiunea în scris, într-o cerere adresată unităţii de învăţământ, în care precizează şi numele cultului solicitat.

(2) Se pot depune cereri pentru frecventarea orei de Religie pentru cultele recunoscute de stat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, republicată.

(3) Schimbarea opţiunii de a frecventa ora de Religie se face tot prin cerere scrisă a elevului major, respectiv a părintelui sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor.

(4) Cererile menţionate la alin. (1) şi (3) se depun la secretariatul unităţii de învăţământ la care este înscris elevul şi se înregistrează în Sistemul informatic integrat al învăţământului din România (SIIIR).

(5) În vederea prefigurării catedrelor, pentru elevii deja înscrişi în unitatea de învăţământ, cererile menţionate la alin. (1) şi (3) se depun, de regulă, până la sfârşitul lunii decembrie, pentru anul şcolar următor.

Art. 4.

Părinţii copiilor care urmează să îşi facă debutul şcolar în învăţământul primar şi care doresc participarea copilului la ora de Religie bifează în cererea-tip de înscriere rubrica corespunzătoare, precizând cultul solicitat.

Art. 5.

(1) Cererile de frecventare a orei de Religie, depuse ulterior intervalelor precizate în art. 3 şi 4, inclusiv după începerea cursurilor şcolare, sunt aprobate de consiliul de administraţie dacă la nivelul unităţii de învăţământ se organizează predarea disciplinei Religie pentru cultul solicitat, iar elevii respectivi vor fi incluşi în formaţiunile deja existente, organizate pentru studiul Religiei, cultul solicitat.

(2) În cazul solicitărilor menţionate la alin. (1) pentru care unitatea de învăţământ nu organizează predarea disciplinei Religie pentru cultul solicitat, se pot aplica, după caz, prevederile art. 9.

Art. 6.

În situaţia în care părinţii/tutorii legal instituiţi ai elevului minor, respectiv elevul major decid, în cursul anului şcolar, schimbarea opţiunii de a frecventa ora de Religie, situaţia şcolară a elevului respectiv pe anul în curs se încheie fără disciplina Religie.

CAPITOLUL III - Organizarea predării disciplinei Religie

Art. 7.

(1) În învăţământul primar, gimnazial, liceal şi profesional, predarea disciplinei Religie se organizează cu întreaga clasă, dacă cererile depuse solicită frecventarea orei de Religie la acelaşi cult.

(2) În situaţia în care, pentru un nivel de clasă, au fost depuse cereri de frecventare a orei de Religie pentru mai multe culte, conducerea unităţii de învăţământ organizează predarea disciplinei Religie prin gruparea elevilor de la nivelul de clasă respectiv în mai multe formaţiuni de studiu, corespunzătoare cultelor pentru care există solicitări, cu respectarea prevederilor legale referitoare la efectivele formaţiunilor de elevi.

Art. 8.

(1) În situaţia în care numărul solicitărilor de frecventare a orei de Religie pentru un anumit cult, depuse de elevii de la acelaşi nivel de clasă, nu permite constituirea formaţiunii de studiu pentru disciplina Religie cu respectarea efectivului minim prevăzut de lege, studierea disciplinei Religie pentru cultul respectiv se poate face şi în regim simultan.

(2) În situaţia menţionată la alin. (1), predarea în regim simultan se face pentru elevii care solicită studierea Religiei pentru cultul respectiv de la două sau mai multe niveluri de clasă aparţinând aceluiaşi nivel de învăţământ - primar/gimnazial/liceal/profesional.

(3) Aprobarea predării disciplinei Religie în regim simultan se face de către inspectoratul şcolar, la propunerea motivată a consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ.

Art. 9.

(1) În cazul în care numărul mic de cereri depuse la unitatea de învăţământ pentru frecventarea orei de Religie pentru un anumit cult sau alte motive obiective nu permit organizarea predării disciplinei Religie pentru acel cult în niciuna din situaţiile menţionate anterior, elevii cărora nu li s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină pot să participe la studiul Religiei în cadrul cultului propriu.

(2) Pentru punerea în aplicare a prevederilor alin. (1), inspectoratele şcolare încheie acorduri de parteneriat cu reprezentanţii instituţiilor de cult, valabile cel puţin pe durata unui an şcolar, în care se reglementează modalitatea de organizare şi desfăşurare a orei de Religie pentru elevii care studiază această disciplină în cadrul cultului propriu.

(3) Acordurile de parteneriat prevăzute la alin. (2) trebuie să conţină reglementări cu privire la următoarele aspecte: locul de desfăşurare a orei de Religie - spaţii şcolare sau spaţii puse la dispoziţie de către cult, asigurarea de către instituţia de cult a personalului didactic calificat, abilitat să predea disciplina Religie în baza protocolului încheiat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi cultul religios respectiv, modalitatea de evaluare, modalităţile, responsabilităţile şi termenele de comunicare/transcriere în cataloage a absenţelor şi a rezultatelor şcolare.

(4) Persoanele nominalizate de către reprezentanţii instituţiilor de cult pentru predarea disciplinei Religie pentru elevii aflaţi în cazurile prevăzute la alin. (1) trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare şi să se angajeze să parcurgă programa corespunzătoare nivelului de clasă în care se află elevul/elevii.

(5) Copii ale documentelor care dovedesc competenţa personalului nominalizat de instituţiile de cult pentru predarea Religiei, angajamentul scris al acestora de a parcurge programa şcolară, precum şi orarul de desfăşurare a orelor de Religie în cadrul cultului se ataşează anual la acordurile de parteneriat menţionate la alin. (2).

(6) Absenţele şi calificativele/notele obţinute de elevi la ora de Religie organizată de cultul religios se transmit în scris unităţii de învăţământ, printr-un document semnat şi ştampilat, la termenele prevăzute în acordul de parteneriat, şi se transcriu în catalogul clasei de către învăţătorul, institutorul, profesorul pentru învăţământ primar sau profesorul diriginte al clasei din care face parte elevul.

CAPITOLUL IV - Organizarea activităţii elevilor care nu studiază disciplina Religie

Art. 10.

Pentru elevii care nu solicită frecventarea orei de Religie sau cărora nu li s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină, unităţile de învăţământ stabilesc prin propriul regulament de organizare şi funcţionare activităţile pe care aceştia le pot desfăşura, spaţiile în care se desfăşoară activităţile, precum şi responsabilităţile privind asigurarea supravegherii şi siguranţei elevilor, în perioada în care ceilalţi elevi ai clasei participă la ora de Religie.

Art. 11.

(1) Elevii cărora nu li se pot asigura condiţiile pentru frecventarea orelor de Religie, conform confesiunii proprii, pot solicita să participe, în calitate de audienţi, la orele de Religie organizate de unitatea de învăţământ pentru elevii aparţinând altor culte. Participarea se aprobă de către conducerea unităţii de învăţământ, la solicitarea scrisă a părinţilor/tutorilor legal instituiţi ai elevilor minori, respectiv la solicitarea elevilor majori.

(2) Elevii care participă ca audienţi la ora de Religie, conform prevederilor alin. (1), nu vor fi evaluaţi, iar situaţia şcolară a acestora se încheie fără disciplina Religie.

Art. 12.

Absenţa elevului care nu a solicitat frecventarea orei de Religie de la activităţile prevăzute la art. 10 şi 11 exonerează cadrul didactic/personalul didactic auxiliar care asigură organizarea/desfăşurarea/supravegherea activităţii de orice tip de răspundere.

În vigoare de la 24.09.2015

Violența creștinismului ortodox la cel mai înalt nivel

Laurențiu Streza, mitropolit al Ardealului în Biserica Ortodoxă din România, amenință candidații la cea mai reprezentativă funcție a statului român: „Le spunem noi tuturor celor care vor veni pe la noi și doresc să ajungă președinți, că dacă vor avea curajul să promoveze vreo lege împotriva spiritualității poporului nost, creștine, sfinte, împotriva moralității, împotriva sfințeniei vieții, atunci se vor întâlni cu cei 86% de ortodocși și vor cunoaște ce însemnează a primi un vot de blam, ca din partea majorității covârșitoare a românilor.”



Încă nu vă e frică?
Să vă fie!

Religia naște monștri. Laurențiu este una dintre vocile acestor monștri.
Iartă-l, Doamne, că nu știe ce face!

Crima concepției antivaccin

Imunizarea oferă două tipuri de protecție: cea personală (cel imunizat nu dezvoltă boala deși intră în contact cu agentul) și cea de grup (deoarece cei imunizați nu desfășoară boala nici nu transmit mai departe agentul astfel că epidemia este blocată din fașă).
Imunizarea se poate face pe căi naturale, oamenii ce intră în contact cu agentul dezvoltă boala și, dacă supraviețuiesc, dezvoltă anticorpii necesari, sau artificiale - vaccinul - metodă prin care se dezvoltă anticorpii fără a fi nevoie să facă boala sau fac o formă foarte ușoară.
Întrucât atât imunizarea naturală, bolind, cât și cea artificială, prin vaccin, nu generează o protecție de 100%, înseamnă că sunt persoane care fie că nu devin imune fie își pierd imunitatea în timp, fie nu pot fi vaccinate din considerente de contraindicații. Din acest motiv efectul de protecție de grup este esențial, deoarece chiar dacă unul dintre oameni se îmbolnăvește acesta nu transmite boala, ceilalți din jur fiind deja imunizați.
Din acest motiv toată lumea, cu excepția celor pentru care sunt contraindicate vaccinurile, trebuie să fie vaccinată. Din acest motiv campaniile antivaccin sunt criminale, pentru că-i lasă pe cei ce nu pot fi vaccinați sau pe cei ce nu răspund pozitiv la imunizare descoperiți în fața bolii. Iar aceștia sunt de obicei sortiți pieirii, deoarece ei dezvoltă forme grave, doar de asta nu pot fi imunizați sau la ei nu ține imunizarea.



Iresponsabilii ce promovează ideea că vaccinurile sunt o plagă au generat zone, inclusiv în state civilizate, unde au reapărut boli și epidemii ce au fost evitate în trecut prin vaccinare.
Iată aici o hartă interactivă a epidemiilor din perioada 2008-2013 unde se vede cum prostia umană ascultă de iresponsabilitatea ucigașilor antivacciniști: http://www.cfr.org/interactives/GH_Vaccine_Map/#map

Contraapelul la apel

Iată ce spun, printre altele, reprezentanţii a 34 de organizaţii creştin-ortodoxe în Comunicatul acestora către Parlament:

După cum vă este cunoscut, ultimul recensământ a reliefat faptul că aproape 99% din populația României este religioasă, ateii și agnosticii reprezentând 0,2%. În aceste condiții, ne punem întrebarea dacă reprezentanții acestor ONG-uri, adică cei 0,2% dintre români, pot decide care sunt prioritățile și ce ar trebui să se finanțeze pentru ceilalți 99% dintre noi, marea majoritate membri ai Bisericii Ortodoxe Române.

O parte dintre organizațiile secularist-ateiste, care au programe anarhiste, pro-homosexuale și neomarxiste, semnatare ale acestei inițiative, se regăsesc și în parteneriatul cu „Luna Istoriei LGTB” care este în desfășurare, ceea ce conduce la ideea unei ofensive concertate împotriva Tradiției acestui neam, aceleași organizații contestând orele și manualele de religie și dorind scoaterea icoanelor din instituțiile de învățământ.

Apoi se înşiră opiniile unor personalităţi ce reliefează importanţa Bisericii, precum şi faptul că sunt state în Europa ce consideră bisericile majoritare ca fiind biserici de stat.

Semnează: Alianța pentru Demnitate Națională – Președinte Iulian Capsali, Asociaţia Christiana – Preşedinte Prof. dr. Pavel Chirilă, Federația Organizațiilor Ortodoxe Pro-Vita din România – dr. Christa Todea Gross, vicepreședinte, Alianța Familiilor din România – Director Bogdan Mateciuc, Asociația Pro-Vita București – Președinte Bogdan Stanciu, Asociația pentru Libertatea Românilor – Președinte Nicolae Livadă, Asociația Prietenii Sf. Efrem cel Nou – Președinte pr. Ciprian Staicu, Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului – Președinte Dragoș Tăcăluță, Liga Studenților din Universitatea din Bucureşti, ASCOR București, Liga de Utilitate Publică – Preşedinte Rafael Udriște, Liga Distributistă Română „Ion Mihalache” – Ovidiu Hurduzeu, Asociaţia Meșterilor Populari din Moldova, Iaşi – preşedinte Marcel Lutic, Asociaţia HRISDORIA – Preşedinte Augustin Câmpean Dorin, Asociația „Bucovina Profundă” – președinte Mircea Pușcașu, Fundația „Sfinții Martiri Brâncoveni”, Suceava, Asociația Rost – Președinte Claudiu Târziu, Liga pentru Identitate Națională – Paul Ghițiu, Asociația Predania – Președinte Ion Gurgu, Asociația Civică a Tinerilor Creştin-Ortodocşi Români – Președinte Bogdan Ivan, Asociația pentru Cultură și Educație „Sfântul Daniil Sihastrul” – președinte Lucian Cornianu, Asociația „Ortodoxia Tinerilor” – Claudiu Bălan, Asociația „Artă și Tradiții Meșteșugărești”, Alba – președinte Petruța Pop, Asociația Tinerilor Ortodocși „Orthograffiti” – președinte Alexandra Nadane, Revista Orthograffiti – Laurențiu Dumitru, Fundaţia Creştină „Părintele Arsenie Boca”, Asociaţia Dascălilor din România, Asociaţia Familia Ortodoxă, Revista „Familia Ortodoxă”, Revista „Foaie Națională”, Asociația „Copil dorit” – președinte Simona Verman, Asociația „Triada”, Fundația „Sfânta Irina”, Asociația „Prietenii de Familie”

Stimaţi concetăţeni mai-sus-semnatari,

Numărul substanţial al enoriaşilor ortodocşi certifică pe deplin posibilitatea ca Biserica Ortodoxă Română să poată fi susţinută financiar de aceştia, în mod direct. Este absurd ca statul să ia bani de la toţi, inclusiv de la cei 0,2 la sută atei, şi să-i dea Bisericii Ortodoxe Române. Pentru că nu se poate face o similitudine între Biserica Ortodoxă Română ce acţionează prin şi pentru enoriaşii săi şi structurile de stat (învăţământ, sănătate, justiţie) ce acţionează în interesul tuturor cetăţenilor, indiferent ai cui enoriaşi sunt, dacă sunt.
Dacă puteţi face un exerciţiu de imaginaţie este ca şi cum ar lua bani de la ortodocşi pentru a finanţa afişarea crucifixului cu capul în jos şi blasfemia. Cu banii lor, ai ortodocşilor. Prin lege.

Ca să nu mai vorbim de apelul la forţa majorităţii care seamănă cu violul în grup. Dacă 99 de bărbaţi hotărăsc să violeze o femeie, asta e, se face, doar sunt majoritari, nu!? Să se gândească la asta doamnele semnatare. Le surâde? Poate că da.

Sunt culte ce refuză susţinerea financiară de la stat.
"Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea şi Cultul Creştin Baptist din România-Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste, nu
solicită sprijin financiar pentru salarizarea personalului clerical şi neclerical.
Deasemenea, nici Organizaţia Religioasă „Martorii lui Iehova” nu solicită sub nici o formă sprijin financiar din partea statului."
(raportul APADOR „Stat şi religii în România - o relaţie transparentă?”, pag 25)
Fac acest lucru din considerente de dogmă: credinţa şi manifestarea ei nu trebuie să se amestece cu interesele politice şi cu materialismul statului. Respect şi felicit această abordare.

Încercând să vă puneţi în locul acestor credincioşi veţi descoperi că aceştia plătesc direct cheltuielile bisericii lor şi indirect cheltuielile altor biserici. Care, culmea, mai şi acţionează împotriva lor:
"În cazul altor culte, au existat situaţii în care primarul unei anumite localităţi a refuzat să intervină atunci când un preot ortodox nu a permis intrarea într-un cimitir aflat în administraţia sa, a unei persoane decedate aparţinând altui cult.
Reprezentanţi ai Uniunii Penticostale - Biserica lui Dumnezeu Apostolică susţin că mai există încă situaţii în care, datorită relei voinţe a unui preot ortodox, sunt necesare intervenţii în avans „la centru” pentru ca anumite persoane să fie înhumate.
Şi pentru Comunitatea Bahá’í numărul mic de cimitire publice reprezintă o problemă, şi asta datorită faptului că, în credinţa bahá’í, inhumarea trupului credinciosului ar trebui să se facă undeva destul de aproape de locul în care şi-a petrecut ultima parte a vieţii. Dl. Bahman Rahmatian, Preşedintele Adunării Spirituale Naţionale a Comunităţii Bahá’í, a semnalat cazuri când preotul ortodox paroh a condiţionat înmormântarea unui membru al comunităţii bahá’í de efectuarea unei slujbe ortodoxe de înmormântare.
Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor conţine prevederi clare referitoare la cimitire, menite a soluţiona problema delicată a înhumării astfel încât nici un credincios al unui cult să nu fie discriminat.
Cu toate acestea, pe parcursul anului 2007 au mai existat cazuri la nivel local unde legea nu a fost respectată. Persoane decedate aparţinând unor culte altele decât cel ortodox au fost înhumate cu mare dificultate în cimitire administrate sau aflate în posesia Bisericii Ortodoxe Române. Pentru ca acest lucru să se întâmple a fost necesară fie intervenţia unor ierarhi ortodocşi, fie intervenţia Secretariatului de Stat pentru Culte."
(raportul APADOR „Stat şi religii în România - o relaţie transparentă?”, pag 46)

"Recent, într-o şcoală din Oraviţa, judeţul Caraş-Severin, conducerea şcolii a refuzat să încheie media la disciplina religie unui copil aparţinând cultului „Martorii lui Iehova” motivând prin faptul că adeverinţa nu conţinea un calificativ sau o notă de
evaluare a cunoştinţelor acumulate. Evaluarea cunoştinţelor religioase contravine însă principiilor Organizaţiei Religioase Martorii lui Iehova iar obligativitatea acordării unui calificativ ar reprezenta o încălcare a dreptului la autonomie."
(raportul APADOR „Stat şi religii în România - o relaţie transparentă?”, pag 48)

"Capitolul „Libertate religioasă şi prozelitism” din manualul de Religie-Cultul Ortodox pentru clasa a XI-a, ediţia 2006, publicat de editura Corint conţine următoarea precizare „Este un motiv în plus pentru ca, fără false menajamente, şi în România să se prezinte realist lucrurile în ceea ce priveşte răul generat de prozelitismul sectelor.
Paradoxal, există câteva grupări sectare interzise în Occident, dar care în România desfăşoară acţiuni prozelitiste în deplină libertate. Deşi în România nu au statut de cult, ci sunt numite numai organizaţii religioase (Martorii lui Iehova), fie asociaţii sau fundaţii religioase (Bahai, mormoni), aceste mişcări aplică strategii prozelitiste”."
(raportul APADOR „Stat şi religii în România - o relaţie transparentă?”, pag 49)

Acum, stimaţi semnatari ortodocşi, încercaţi să vă puneţi în locul celor de altă religie. Nu-i aşa că v-aţi simţi ca şi creştinii primari, huliţi şi jecmăniţi de "majoritarii păgâni"?
Da, în acestă problemă ateii ţin partea "sectarilor" ce au bunul simţ de a refuza "ajutorul" de la stat. Pentru că aşa este corect. M-aş bucura ca învăţătura lui Iisus să nu fie doar proclamată ci şi îmbrăţişată de creştinii ortodocşi: "Şi El a zis către ei: Aşadar, daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu." (Luca: 20/25, Marcu: 12/17, Matei: 22/21)

Religia în şcoală - consideraţii juridice

Mai întâi puţină istorie.
Citez din articolul "Lecţia de religie", autor Georgiana Ilie, apărut în "Decât o revistă" numărul 7 vol. 2, iarnă 2011-2012:
Disciplina şcolară Religie a apărut în 1995, în prima lege a învăţământului de după Revoluţie. Religia în confesiune proprie era obligatorie la ciclul primar, opţională la gimnaziu şi facultativă la liceu [...] În 2001, printr-un ordin al ministrului Ecaterina Andronescu, ora de religie a devenit "opţional obligatoriu" la toate nivelurile [...] Ordinul ministrului restrângea ilegal un drept din Legea Învăţământului, care spunea că religia e facultativă, şi încălca o decizie a Curţii Constituţionale din 1995 care spunea: "Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt" [...]
În 2010, odată cu intrarea în dezbatere publică a noului proiect de lege a educaţiei situaţia părea să se schimbe [...] religia confesională rămânea în trunchiul comun de materii [...] dar putea fi înlocuită, la cererea părinţilor, cu istoria religiilor. [...] Proiectul mai spunea şi că elevul care a împlinit 16 ani are dreptul să ceară scutirea de la Religie fără acordul părinţilor, pentru a respecta Legea Cultelor, care spune că îţi poţi schimba religia de la 16 ani. [...]
La Camera Deputaţilor, Adriana Săftoiu, deputat PNL, a fost printre puţinii care s-au opus păstrării religiei în trunchiul comun de materii [...] Mai târziu, la dezbaterea în plen, deputatul Marius Spînu, de la PDL, a susţinut ca religia să se facă la cerere şi spune că ar fi fost mai bine să se predea numai istoria religiilor, pentru că "liberul arbitru nu poate exista dacă nu ştii ce să alegi" [...]
Pe 28 aprilie 2010, Patriarhul Daniel a trimis o scrisoare deschisă preşedintelui Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, în care solicita eliminarea modificărilor făcute după consultarea cu societatea civilă şi introducerea amendamentelor făcute de Patriarhie. Concret, Patriarhul cerea eliminarea celorlalte opţiuni (proiectul cuprindea acum istoria religiilor, istoria culturii şi artelor sau alte cursuri utile în formarea comportamentului etic şi social) pentru că "scade importanţa orei de religie între celelalte discipline şcolare şi poate genera forme de abuz" [...]
Patriarhul mai cerea ceva: în noua formă, proiectul elimina obligaţia ca profesorii de religie să fie validaţi de cultele religioase de care aparţineau. Patriarhul a cerut reintroducerea acestei aprobări pentru că altfel se "restrânge posibilitatea cultelor de a-şi elabora programele pentru disciplina religie" - adică de a putea decide asupra materiei şi a metodologiei de predare. Mai mult de atât însă, ar fi însemnat ca profesorii de religie să fie independenţi de culte. [...]
După scrisoarea Patriarhului, din lege au dispărut toate schimbările aduse la consultare şi în comisiile parlamentare. [...]
Astfel, în Legea Educaţiei Naţionale care a intrat în vigoare la începutul lui 2011, religia este materie obligatorie, la care elevul este înscris automat, de la care nu se poate retrage decât dacă este major sau dacă părinţii doresc acest lucru.
Bine, dracul nu e chiar atât de negru deşi legea e proastă, e contra naturii, şi are prevederi ce se bat cap în cap cu alte legi.

Dar cum a rămas forma Legii Educaţiei Naţionale?
"Art. 18
(1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numarul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedeaza şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplină.
(3) Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat conform prevederilor prezentei legi şi abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi cultele religioase recunoscute oficial de stat."
Deci nu e chiar obligatorie, dacă eşti pe fază, scapi.

Şi cum sunt înscrişi elevii, conform confesiunii proprii?
Atenţie, directori şi diriginţi, atenţie profesori de religie! Nu aveţi dreptul de a obliga elevii sau pe părinţii acestora să vă spună care este opţiunea lor religioasă. Iată litera Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor:
"Art. 5
(5) Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţa la culte, cu excepţia desfăşurării lucrărilor de recensământ naţional aprobat prin lege sau în situaţia în care persoana vizată şi-a dat, în mod expres, consimţământul pentru aceasta.
(6) Este interzisă obligarea persoanelor să îşi menţioneze religia, în orice relaţie cu autorităţile publice sau cu persoanele juridice de drept privat."
Altfel spus, pentru a organiza la o anumită clasă ore de religie pentru o anumită confesiune trebuie ca părinţii elevilor (pentru că elevii nu au acest drept, conform legii educaţiei) să solicite, în mod expres, aceste ore. Iar solicitarea, în mod expres, presupun că trebuie să fie scrisă, altfel nu puteţi dovedi legalitatea confesiunii orelor de religie.
Elevii, chiar dacă părinţii lor nu depun cerere pentru a nu frecventa orele de religie, nu pot fi înregimentaţi automat la o anumită confesiune, fie ea şi majoritară.
Pentru că este ilegal.
Iată cum o lege proastă vă pune, stimate cadre didactice, în postura de a produce infracţiuni.

Un alt articol al aceleiaşi legi, vă obligă a nu accepta ca orele de religie sau anumite manifestări (deschiderea anului şcolar) să se desfăşoare conform dorinţei unui anumit cult:
Art. 9
(1) În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee.
(2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult.
Adică nu aveţi voie, doamnelor şi domnilor directori, pe lângă organizarea orelor de religie într-o anumită confesiune, să promovaţi sau să acceptaţi manifestări religioase în cadrul şcolii, pentru că şcoala este o instituţie a statului şi dumneavoastră reprezentaţi autoritatea statului în acea instituţie.

Un caz aparte în privinţa manifestărilor religioase pare a fi Colegiul Naţional Andrei Şaguna din Braşov, şcoala cu cele mai performante rezultate şi cu cea mai veche tradiţie din judeţ. Clădirea aparţine, retrocedată fiind, Bisericii Sfântul Nicolae afiliată Mitropoliei Ardealului. După ce anii trecuţi, încă înainte de a se face transferul de proprietate, biserica se arăta interesată în a introduce în structura liceului clase vocaţionale de teologie, acum vine cu o insidioasă propunere cu iz de ameninţare, afirmată în timpul slujbei care a fost ţinută în curtea liceului cu prilejul deschiderii noului an şcolar: IPS Laurenţiu a anunţat că Mitropolia, care este proprietarul clădirii unde funcţionează Colegiul Naţional „Andrei Şaguna“, va căuta soluţii pentru a oferi burse de excelenţă elevilor celor mai merituoşi, dar şi gradaţii de merit pentru cei mai buni profesori. (Monitorul Expres)
Cum a obţinut şi cu câtă îndreptăţire deţine clădirea liceului vezi aici: O primă nemulţumire a celor care contestă acţiunea bisericii este aceea că feţele bisericeşti nu au informat opinia publică sau instituţiile implicate referitor la această acţiune. Conducerea colegiului susţine că, nu i s-a adus la cunoştinţă faptul că biserica a revendicat clădirea. „Am aflat din presă şi din alte surse că imobilul în care ne desfăşurăm activitatea a fost solicitat de biserică”, a declarat directorul liceului, prof. Mariana Ionescu.
De altfel, nici la Inspectoratul Şcolar Judeţean nu a ajuns vreun document în acest sens. „În momentul de faţă, nu avem nici un act oficial din care să rezulte ceva legat de modificarea situaţiei patrimoniale a imobilului în care funcţionează Colegiul Naţional «Andrei Şaguna». Tot ce ştiu, este că se află în proprietatea Consiliului Local Braşov”, a declarat inspectorul şcolar general, prof. Dorel Agache.
În acelaşi timp, preşedintele Asociaţiei de Părinţi a Colegiului, Mihai Pascu, spune că mulţi dintre părinţi s-au declarat deranjaţi de modul in care a procedat biserica. „De nenumărate ori, reprezentanţii Mitropoliei Ardealului au venit în vizite, mai mult sau mai puţin oficiale, la «Şaguna», dar niciodată nu au pus această problemă. Acum, biserica vine şi se declară continuatoarea unei structuri asociative, înfiinţate în urmă cu 135 de ani şi solicită acest imobil”, a declarat Pascu.
Mai mult, susţine directoarea colegiului, la jumătatea secolului al XIX-lea, când s-a construit şcoala, mai mulţi braşoveni înstăriţi au contribuit cu sume consistente, iar alţii au efectuat muncă voluntară. „În aceste condiţii, imobilul ar putea fi considerat mai degrabă o proprietate a comunităţii şi nu una exclusivă a bisericii”, afirmă Mariana Ionescu. [...] „De când a fost construit, liceul a fost unul laic. Sper ca şi în viitor, indiferent de cine va fi proprietar, colegiul să fie unul laic, şi emblematic pentru învăţământul braşovean şi cel românesc. În cazul preluării clădirii, în comunitatea locală va apărea o stare de confuzie. Mai mult, implicarea bisericii în actul educaţional ar putea conduce la reticenţe din partea unora dintre părinţi, fapt ce ar putea afecta prestigiul liceului”, spune Ionescu. (Transilvania Expres - 12 Mai 2010)

Noile religii - ateismul V

Cea mai mare frică a credinciosului este să descopere că "a ales" greşit religia sa.
Mă rog, "alegerea" este o chestie cam dubioasă. Din orgoliu credinciosul consideră că el a ales dreapta credinţă, de şi-o afişează, şi nu că a nimerit acolo din varii motive. "Alegerea" are nenumărate justificări, în realitate cele mai dese fiind apelul la autoritatea părinţilor sau educatorilor săi, prezervarea tradiţională a situaţiei de fapt precum şi afilierea la majoritatea "normală". Asta dacă este îndeajuns de sincer cu sine însuşi, ocolind ideea unei "revelaţii personale".

Religiile "de nişă" sunt cu atât mai spectaculoase cu cât confraţii sunt mai puţini sau mai dispersaţi, adepţii având senzaţia unor vieţi "apostolice". Securitatea oferită de majoritate, adeverirea tradiţională a convingerilor sau protecţia celor puternici sunt disipate. Singurătatea acestuia îi dă pe de o parte adrenalina specifică situaţiei speciale în compensare cu nevoia de confirmare a adevărului credinţei sale. Credinciosul "minoritar" caută cu disperare coreligioşii săi, deşi găsirea acestora îi rupe din "specialul" fiinţei sale. Acesta trăieşte spiritual "pe buza prăpastiei".

Din acest punct de vedere ateul este tot atât de "credincios" în manifestare ca şi teistul. În România ateul este minoritar, chiar ultraminoritar. Rupt în două de singurătatea concepţiilor sale neîmpărtăşite luptă cu înverşunare pentru a demonstra şi a-şi demonstra valabilitatea ideologiei sale. Această zbatere nu are o cine ştie ce configurare mistică sau motor divin (cum greşit consideră despre sine teistul), pur şi simplu este om ca orice alt om şi nevoile sale de animal social îl împing să caute sau să construiască fiinţe asemănătoare sieşi. În plus are şi înţelegerea fenomenelor în ansamblu, lipsa divinului obligând-ul să ia în calcul soluţii raţionale, funcţionale. Motivaţiile militanţilor atei nu sunt numai cu specific de comuniune ideologică deşi ateii vocali se erijează în vocea ateismului ca fenomen. Cei mai mulţi dintre atei sunt "underground", inactivi public sau chiar prea puţin conştienţi de propria lor lipsă de credinţă. Mi s-a întâmplat de nenumărate ori să pornesc discuţii pe această temă şi să aflu cu surprindere că interlocutorul este ateu, deşi nu s-a exprimat public deloc. Ateul comun nu se afişează decât în momentul în care descoperă pericolul religios, pentru sine şi pentru cei din jurul său.

ASUR este una din vocile puternice şi penetrante. Deşi scopul declarat al acestei asociaţii nu este unul de propăvăduire şi apărare a ateismului ci umanismul şi educaţia ştiinţifică, a secularismului şi independenţei statului faţă de cultele religioase şi reciproca, a adunat în interiorul şi în jurul acesteia atei. Din acest punct de vedere este de la sine înţeles ca ASUR să apere poziţia areligioşilor şi a ateilor. Rezultatele preliminare cu privire la apartenenţa religioasă a populaţiei la recensământul din 2011 justifică comunicatul ASUR nu numai pentru că acesta a devenit şi vocea ateilor, ci pentru că legile din România sunt strâmbe sau sunt încălcate de politicieni în favoarea unor culte religioase, cu precădere Biserica Ortodoxă Română, acţiuni justificate şi prin valorile evidenţiate de recensăminte.
De altfel Recensământul Populației și Locuințelor din 2011 a fost, din păcate, marcat de o multitudine de iregularități. În ceea ce privește religia, în nenumărate cazuri, recenzorii au făcut presiuni asupra oamenilor pentru ca aceștia să se declare de confesiune creștin-ortodoxă, iar asociația noastră a primit multiple sesizari în acest sens; de altfel și presa a publicat astfel de cazuri. Ancheta de Control a Recensământului, pe care INS a derulat-o în luna noiembrie a anului trecut, ar fi putut să evalueze corectitudinea înregistrării opţiunilor religioase ale cetăţenilor, dar, surprinzător, această întrebare a fost omisă din chestionare.
Mai mult, în mod regretabil, chiar imparțialitatea Institutului Național de Statistică este pusă sub semnul îndoielii. Reamintim că există multiple semne de întrebare privind legăturile dintre INS și BOR. De exemplu, președintele INS a solicitat și a obținut sprijinul Bisericii Ortodoxe în derularea recensământului, iar reprezentanții celor două instituții au avut mai multe întâlniri pe această temă în 2008 și 2009.

După părerea mea principala discrepanţă între valorile înaintate de eurobarometre (ce arată că numărul areligioşilor este de aproximativ 16%) faţă de valorile recensământului (unde procentul este de doar 0,24%) se datorează în cea mai mare parte lipsei de responsabilitate civică a majorităţii populaţiei. Recensământul a fost prost organizat şi gestionat, dar o şi mai mare influenţă a avut-o slaba percepţie a populaţiei asupra importanţei acestuia. În timp ce la eurobarometru tehnologia de a lămuri şi obţine un răspuns concludent era de o altă factură, la recensământ nu s-a pus problema unei identităţi, ci a unui răspuns necesar completării chestionarului, proces la fel de lipsit de interes pentru recenzor ca şi pentru recenzat. De altfel am subliniat necesitatea unui răspuns "fără religie" la recensământ, atât din punct de vedere dogmatic (catehetic) cât şi din punct de vedere al unei responsabilităţi sociale, dar acest lucru ar fi avut poate efect dacă toţi am fi judecat aceste informaţii.

Vestea "bună" este rata de creştere a celor ce nu doresc să-şi declare religia, a areligioşilor şi a ateilor.

Informaţii preluate de la Bezbojnicul arată că rata de creştere a ateilor este de 100% la fiecare 10 ani, adică se dublează numărul lor la un deceniu. În acest ritm estimez că în anul 2100 întreaga Românie va fi atee. Promiţător, nu?
De altfel am mai spus că în viitor toţi vom fi atei...

Biserica Ortodoxă Română - portret

De credeţi că Biserica este organizaţia ce vă reprezintă interesele şi valorile înseamnă că aţi văzut materialul de mai jos. Dacă vă identificaţi cu acestă Biserică declaraţivă "ortodocşi" la recensământ...

ProTv, 19 octombrie 2011, ştirile de la orele 19

Averea Bisericii Ortodoxe Romane, subiect tabu. Numai Dumnezeu ştie câţi bani lasă credincioşii în cutia milei


Dupa ce ieri am aflat că mai toate mitropoliile şi arhiepiscopiile din ţară au declarat la Fisc încasări de milioane de euro, astăzi am vrut să aflăm care este totuşi secretul. Nimeni nu vrea să vorbească despre bănuţii strânşi în cutia milei şi nici despre donaţiile sau ajutoarele de la stat. Ba mai rău, unii dintre slujitorii Domnului s-au iritat când i-am intrebat de profit.




Averea Bisericii Ortodoxe Romane, subiect tabu. Numai Dumnezeu stie cati bani lasa credinciosii in cutia milei VIDEO

pe www.incont.ro

Ce programe sociale are Episcopia Salajului?
Nu, nu le spunem! Vă rog să plecaţi! Ce vreţi, să vă luăm la bătaie?
Vreţi să ne luaţi la bătaie?
Nu! Nu sunteţi bineveniţi aici!
Cel care este atat de deranjat e chiar şeful Episcopiei Sălajului, preasfinţitul Petroniu Sălăjanul. S-a înfuriat când reporterul l-a întrebat cum merg lucrările la noul sediu.
Acum cateva luni, se punea prima piatră de temelie la Arhiepiscopia Sălajului, sediu care  a înghiţit până acum aproape 600 de mii de lei. O mare parte din sumă a fost donată de enoriaşi. Se vrea, într-un final, o clădire luxoasă, întinsă pe 1.500 de metri pătraţi.
Şi Consiliul Judeţean a contribuit cu 300 de mii de lei pentru palatul slujitorilor Domnului. La demisol este prevăzută o parcare. Parterul va cuprinde spaţiile administrative şi apartamentul episcopului.
În tot acest timp, beneficiarii nu se pot lăuda că au făcut macar un centru de bătrâni ori o cantină pentru săraci.
Arhiepiscopia Tomisului, a facut anul trecut un profit de aproape 7 milioane de euro. Doar din afacerile cu lumânări, vii, livezi şi magazine.
Iar la Iaşi, Mitropolia a strans peste un milion de euro. Din păcate, preoţii de la ţară se descurcă cum pot. Apeleaza mereu la mila credincioşilor.
Patriarhia Română nu a vrut să comenteze cifrele raportate la Fisc. Întrebat de ce nu impozitează afacerile Bisericii, ministrul de Finanţe a dat un raspuns ambiguu.
"Trebuie să ajutăm Biserica, pentru că de la buget nu vin foarte mulţi bani, iar această activitate cred că trebuie susţinută de stat" ???, spunea Gheorghe Ialomiţianu, ministrul Finanţelor.
Potrivit Codului Fiscal, Biserica este scutită de plata impozitelor pentru veniturile din vânzarea produselor necesare activităţii de cult, din chirii şi din câştigurile din activităţi economice. De asemenea, Biserica nu plăteşte impozit pentru clădirile folosite ca lăcaşuri de cult.
Statul promoveaza sprijinul acordat Bisericii prin deduceri de impozit şi încurajează sponsorizările către culte.

Recensământul contează

Teoretic, politicile publice sunt stabilite pe baza unor informaţii statistice. Guvernanţii, drămuind averea strânsă de la noi prin impozite şi taxe, iau în calcul detaliile cu privire la structura populaţiei, preconizând şi executând o anumită direcţie de dezvoltare sau o anumită defalcare a cheltuielilor. Aceste calcule se bazează fundamental pe datele ce le vor fi prezentate după realizarea recensământului din octombrie 2011. Atunci vor stabili care sunt aşteptările noastre, încercând să ne vină în întâmpinare cu promisiuni şi mai apoi cu decizii. Astfel încât contează ceea ce declarăm şi ceea ce va fi notat de recenzor. Cel puţin în teorie.
Chiar dacă luăm în considerare că aceste informaţii vor fi utilizate doar pentru "a justifica" anumite cheltuieli şi tot este necesar ca datele centralizate să reprezinte cât mai aproape de realitate starea de fapt. Scad şansele de apariţie a unor abuzuri în cheltuirea banului public, adică banii noştri.

Un tip de cheltuială utilizat frecvent de politicieni este în sensul "ctitoririi de biserici". Dacă ar fi fost cu banii personali ai politicienilor nu aş fi obiectat nimic, dar aceştia invocă datele recensămintelor trecute pentru a justifica "înălţarea" unei anumite biserici cu bani publici. Iar statul român a tot dat bani pentru asta. Dovadă cele peste 18000 de biserici existente în România.
Iată de ce întrebarea 25 din formularul de recenzare - "Cărei religii consideră persoana că îi aparţine?" - devine foarte importantă pentru viitoarele proiecte de construcţii (şi eventual spălare de bani).

O altă strategie ce se stabileşte în funcţie de apartenenţa religioasă (şi dedusă prin declaraţia din recensământ) este cea de relaţie "corectă politic" la nivel social, învăţământul fiind o arie principală de activitate. Altfel spus dacă majoritatea sunt ortodocşi pare normal ca educaţia religioasă în şcoală să fie obligatoriu ortodoxă. Binenţeles că acestă aberaţie este incorectă dar asta se întâmplă. Copiii sunt minţiţi cu privire la adevărul evidenţiat ştiinţific în cadrul orelor de religie în virtutea unui fals drept al majorităţii. Inclusiv copiii ce aparţin unor familii de altă religie sau fără religie.

Acum referitor la "fără religie". Majoritatea persoanelor non-atee cu care am stat de vorbă cu privire la opinia lor în ceea ce priveşte definirea divinităţii în care cred au răspuns ceva de genul: "da, există ceva, o forţă, o entitate, ce a creat lumea, dar în nici un caz nu este cea prezentată de Biblie şi de preoţii ortodocşi."; sau: "Biblia este adevărată doar dacă o interpretăm şi dacă o privim ca fiind o culegere de metafore şi de parabole. Nu trebuie urmată ad-litteram." Este clar că marea masă a populaţiei din România nu este ortodoxă. Mai repede sunt adepţi a ceea ce înseamnă Intelligent Design, dacă termenul nu ar fi mult prea nou pentru a fi folosit pe scară largă, dar în nici un caz nu sunt adepţii creştinismului ortodox aşa cum Biserica Ortodoxă Română încearcă şi îl introducă prin orele de religie în mentalul copiilor noştri. Ortodoxismul este perimat, până şi preoţii preferă doar o situaţie de satisfacţie tradiţională (nuntă, botez, înmormântare) în detrimentul corectitudinii dogmatice. Pentru că acestă dogmă ortodoxă nu e cu adevărat îmbrăţişată de populaţie. Cu excepţia câtorva persoane prezente la mai toate plimbările de moaşte, sfinţiri şi hramuri (persoane cu carenţe majore de discernământ - a se vedea îmbulzelile, deşi sunt doar câţiva) grosul populaţiei este oripilată de manifestaţiile respective. În mod normal aceştia ar trebui să se declare la recenzor ca fiind fără religie în sensul afilierii la o anumită dogmă religioasă sau la anumită biserică.
În sprijinul lămuririi celor ce au o opinie personală cu privire la divinitate le stă la dispoziţie şi recensamant2011.ro:
Recomandări pentru credincioşii neafiliaţi unei biserici şi Întrebări frecvente.

De fapt recensământul ar putea să fie complet depăşit de realitatea socială, dacă aceasta ar fi situată pe baze corecte. Una dintre ele este chiar întrebarea în sine, ce induce ideea că "trebuie" să ai o religie. Corect şi normal ar fi fost să fie mai întâi întrebarea dacă ai sau nu o religie, apoi care este aceea. O alta este sistemul de finanţare din oala publică. ASUR a înaintat o scrisoare deschisă şi o propunere de dezbatere legislativă în ceea ce priveşte finanţarea cultelor din România pe sistemul german. În scurt, dacă ar fi condiţionat răspunsul de necesitatea afilierii la o anumită biserică prin plata unei contribuţii sunt sigur că numărul celor declaraţi "fără religie" ar creşte exponenţial. Acest lucru nu se întâmplă acum pentru că această contribuţie este în realitate ascunsă în impozite şi taxe (deşi, ortodocşii o ştiu, există contribuţie la biserică cu toate că aceasta primeşte bani de la stat).

Audienţa captivă

Termenul este utilizat cu precădere în marketing şi se referă la publicul situat în postura de a primi mesajul de promovare indiferent de dorinţa acestuia. Exemplu: oamenii din sala de spectacol ce sunt supuşi unor clipuri de promovare după ce luminile s-au stins şi nu se mai pot deplasa. În acel moment devin blocaţi pe singura sursa de lumină disponibilă, ecranul, mesajul publicitar fiind de maxim impact. Tot audienţă captivă este şi individul sau grupul ce suferă de atragerea atenţiei prin forţă, respectiv adresarea directă din postura de lider a deţinătorului de mesaj (sunet puternic, impunerea unor posturi pentru auditoriu, poziţionare în zona de maximă vizibilitate, înfăţişare spectaculoasă).

Sala de clasă este una dintre situaţiile cele mai comune şi aproape perfecte de audienţă captivă. Nu numai că elevii nu au posibilitatea de a refuza un anumit mesaj, dar nu au nici măcar posibilitatea de a-l analiza sau critica. Informaţiile ce survin de la pedagog sunt percepute şi însuşite de copii ca fiind imuabile. Din acest motiv în Legea educaţiei există articolul următor:
Art. 7
(1) În unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, precum şi activităţile de natură politică şi prozelitismul religios.
În teorie este frumos, în practică exact asta se încalcă. Prin afişarea icoanelor în sălile de clasă "audienţa captivă" este supusă mesajului publicitar, chiar dacă opiniile unor elevi sau profesori sunt diferite. Din acest punct de vedere este clar că acest paragraf din lege este ignorat de biserica "majoritară". Probabil ar fi activat doar dacă ar apare mesaje de tipul "Stop îndoctrinării religioase" lângă tablă.

Pe lângă afişarea constantă a mesajului său Biserica are şi acţiuni active de îndoctrinare. Profitând de audienţa captivă a participanţilor prezenţi la deschiderea anului şcolar preoţii organizează slujbe religioase. La microfon, priviţi cu evlavie de directorii ce ar trebui să vegheze la aplicarea legii în curtea instituţiei ce o conduc. Prozelitismul ortodox nu este doar activ, devine mult mai vizibil, chiar şi pentru alte autorităţi ce ar trebui să vegheze la aplicarea corectă a literei şi spiritului legii, de exemplu inspectoratele şcolare sau organizaţiile de părinţi. Este clar că nu toţi participanţii la o astfel de manifestare sunt adepţii Bisericii Ortodoxe, fie ea şi "majoritară". Iar aceştia, şi implicit copiii lor, sunt supuşi prozelitismului religios.

Orele de religie sunt încununarea activităţii de promovare a Bisericii Ortodoxe din România. Profitând de faptul că are la îndemână audienţa captivă oferită legal (şi imoral) de statul român, profesorii de religie aserviţi Bisericii Ortodoxe din România pun în aplicare programul de marketing ortodox. Timp de 12 ani, o oră pe săptămână, de pe poziţia lor de forţă, aceştia transmit imaginea deformată ideologic a unei Biserici ce se proclamă "majoritară" în virtutea unor greşit aplicate recensăminte. Pentru că, să fim serioşi, românii sunt ortodocşi doar la nivel de spectacol tradiţional (botez, nuntă, înmormântare) şi nu în esenţa definirii divinităţii. Iar metoda este specifică celor ce se adresează audienţelor captive: acesta este mesajul iar tu nu ai nici un drept să-l ocoleşti.

Cu toate acestea noi, părinţii, acceptăm participarea copiilor la aceste ore de prozelitism, în care sunt învăţaţi timp de 12 ani, săptămânal, că preoţii ortodocşi sunt "cei drepţi", că evoluţia lumii vii este o absurditate "ştiinţifică", că boala poate fi înfrântă prin rugăciune şi apă sfinţită, că există pedeapsă divină şi pentru bebeluşi dacă un călugăr ortodox spune asta şi că a fi curios este un păcat.
De ce?

PS: Cum îţi poţi scăpa copilul de orele de religie şi de ce e bine să faci asta: http://profudereligie.blogspot.ro/2011/09/cerere-pentru-retragerea-de-la-ora-de.html

Recensământul şi apartenenţa la majoritate

În acest an, 2011, populaţia României (ca şi a întregii Europe unionale) va fi numărată, clasificată şi ordonată. Acest proces administrativ survine nu numai ca o directivă europeană ci şi ca necesitate organizatorică. Indiferent de opozanţii ideii de recenzare, încă din antichitate nevoia de ordonare şi organizare a vieţii sociale şi economice a evidenţiat necesitatea recensămintelor. Pe măsură ce statul devenea mai stabil, mai mare şi mai populat instrumentul numărării şi clasificării devenea mai stringent. În baza acestor rezultate se puteau lua decizii politice în cunoştinţă de cauză, aproape ştiinţifice din punct de vedere economico-social. Printre primele recensăminte atestate istoric amintim de cele persane şi romane. Însă cele mai vechi rezultate păstrate sunt cele din China dinastiei Han (sec I şi II dH). Acest lucru se datorează şi capacităţii organizatorice şi a bunei funcţionări birocratice de care dă dovadă sistemul antic chinez. Confucianismul nu impune doar o religie şi un sistem filosofic ci şi unul organizatoric, politico-birocratic. Acesta devine atât de bine aşezat încât rezultatele sale sunt exemplu pentru europenii lui Marco Polo chiar şi în zilele noastre.

Notă despre acţiuni de numărare sunt subliniate şi în Biblia creştină, deşi nu au rămas izvoare istorice a acestor recensăminte. Este posibil ca aceste recensăminte să fi fost executate cu adevărat, dar nu în scopul şi cu rezultatul prezentat de scrierile biblice, partinice. Aici au scopul denigrării instituţiilor statale, considerate opresoare, ce folosesc rezultatele recensămintelor pentru oprimarea creştinilor sau a "poporului ales". De altfel acelaşi lucru este simţit de mai toate grupurile minoritare ce văd în recensământ un instrument de control şi îngrădire a libertăţii. Acest lucru se datorează într-o oarecare măsură slabei prestaţii a autorităţilor ce nu reuşesc să impună o conduită corectă politic, favorizând majoritarii. Culegerea unor date cu caracter personal, intim, cum ar fi apartenenţa religioasă, rasială sau de naţionalitate este clar realizată cu scopul de a dirija cu dedicaţie anumite fonduri din buzunarul colectiv către centrele de putere, evocând o justificare "ştiinţifică".

Se practică o politică de stat greşită pe baza unei greşeli elementare de logică: apelul la majoritate. Acest lucru este urmare a unei prost înţelese democraţii, substituită de dictatura majorităţii.
Ca exemplu, considerându-se că majoritarii "cred" că nu avem un strămoş comun cu cimpanzeii statul ia de bună această informaţie şi impune sau recomandă eliminarea din sistemul educţional a conceptelor privind evoluţia speciei umane.
Un alt exemplu: deoarece majoritarii "cred" că o entitate supranaturală (numită pentru simplificare Dumnezeu) este atotputernica forţă ce dirijează existenţa lor statul permite şi chiar încurajează îndoctrinarea religioasă a copiilor.
Dacă nu au dreptate aceşti "majoritari"? Pentru că de cele mai multe ori nu au. Un exemplu concludent este cel al credinţei în structura creştină a Universului, în care Pământul plat avea deasupra Cerul iar dedesubt Iadul. Multe decizii politice şi economice s-au luat pe baza acestei credinţe, deşi niciodată Pământul nu a fost plat.

Faptul că "cei mulţi" gândesc prost nu trebuie să se transforme în politică de stat. Recensământul ar trebui să fie un barometru al stării naţiunii şi nu o justificare a politicilor defectuoase. Din păcate vocile secular-umaniste şi pro-ştiinţifice sunt mult prea puţin auzite, chiar ignorate. Temerile acestora în ceea ce priveşte manipularea desfăşurării recensământului, justificate de altfel, sunt eclipsate de intenţia vădită pe care autorităţile o au în a utiliza rezultatele. Din nevoia de populism a clasei politice pericolul major este cel de tipul Au zis cei mulţi că Pământul este plat? Atunci aşa este. Ia să tăiem din fondurile ce se ocupă de măsurarea exactă a circumferinţei Pământului şi să le dăm celor ce scriu ceva lucrări despre platitudinea acestuia.

Care este diferenţa între întrebarea dacă Pământul este plat şi cea cu ce religie ai? Nici una. Scopul este acela de a utiliza rezultatul pentru a motiva anumite cheltuieli. Cheltuieli care să justifice de ce "acei" politicieni sunt în fruntea noastră. Conteză dacă Pământul este plat sau sferoid? Pentru ei nu. Contează doar că ei au dat banii în direcţia în care majoritarii "cred". Contează că divinitatea există sau nu? Doar în măsura în care vor construi o Catedrală sau o Piramidă, un Templu sau un Mausoleu.
În consecinţă până şi metodologia de culegere a datelor este predispusă să răspundă unor realităţi deja existente:
Noi, politicienii, am dat deja nişte bani pentru a construi o SuperExtraNemaipomenităMăgăoaie? De ce să nu facem în aşa fel încât să se poată răspunde doar în măsura în care cheltuielile noastre ar fi justificate? Nu-i aşa că sunteţi "creştini-ortodocşi ai PreaSfintei şi PreaMăritoarei noastre Naţionale Biserici"? A, nu sunteţi? Dar măcar sunteţi "creştini", nu? Doar toată lumea e... Cum, nici creştini nu sunteţi? Bănuim că măcar credeţi în existenţa lui Dumnezeu, Alah, Jahve. Într-o entitate divină colo, în Designul Inteligent măcar... O Zână Măseluţă... Sau cel puţin în Monstrul din Spaghete ce organizează Universul... Nici? Înseamnă că aparţineţi de Biserica Atee sau faceţi parte din secta aia secular-umanistă... Că aşa, făr'de'religie, nu se prea poate...

Cu toate acestea recensământul rămâne un instrument substanţial pentru înţelegerea realităţii sociale. Puţinii oameni ce pricep atât importanţa acestuia cât şi potenţialul său sunt "obligaţi" să ia atitudine şi să acţioneze pentru ca interpretarea şi utilizarea acestor rezultate să se facă spre binele fiecăruia, într-o formulă echitabilă şi cât mai aproape de ceea ce înseamnă realitatea obiectivă. Lăsând deoparte ceea ce induce populism şi justificări "majoritare". Pentru că majoritatea e proastă (vezi rezultatele la bac: Potrivit rezultatelor înainte de contestaţii, doar unul din doi elevi a promovat bacalaureatul în acest an, multe licee din ţară au avut promovabilitate zero, iar în majoritatea judeţelor procentul celor care au promovat este mult mai mic faţă de anul trecut. Rezultatele indică cel mai slab bacalaureat din ultimii 20 de ani.)...