30 decembrie 2012

Biblia - geneză şi metamorfoză VI

Aici vom analiza Facerea sau Geneza, începutul Vechiului Testament. După cum veţi vedea mai jos propoziţiile sunt ferme şi nu prea lasă loc de interpretări:

Capitolul 1
1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.
4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.


După cum se vede cei ce au scris Geneza nu ştiau că lumina zilei vine de la Soare. Mulţi încearcă a interpreta că "lumină" înseamnă aici "informaţie" sau "sens", dar atunci nu mai are rost a preciza că a fost "ziua întâi" de tipul zilei liturgice, de 24 de ore, ce începe şi se termină la asfinţit. Interpretate sunt şi "pământul" ca fiind lumea materială şi "cerul" ca fiind cea spirituală, deşi "cerul şi pământul" se poate judeca împreună ca fiind cosmosul ordonat, dar atunci ce e cu "apele"? Vom vedea mai încolo...

6. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa.
7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.


E, acum am descoperit. Apele erau de fapt oceanele şi norii, acestea trebuind a fi despărţite de o cupolă, solidă ("tărie"), pentru a le putea ţine pe cele de deasupra. Abia acum apare "cerul" în mod neinterpretabil, dar care arată mai repede ca un cort peste un pământ plat, încă acoperit de ape. Dar asta înseamnă că acel univers presupus prin "cerul şi pământul" nu trebuie interpretat ca un cosmos. "Cerul" era cer, "pământul" era pământ, iar între ele era tot o apă. Dumnezeu introduce o membrană între ele şi le desparte. Subliniem încă o dată că lumina nu vine de la Soare.

9. Şi a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!" Şi a fost aşa. Şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul.
10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
11. Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!" Şi a fost aşa.
12. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
13. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.


"Duhul lui Dumnezeu" din primele versete consideră unii că ar fi cauza adunării apelor ("pneuma" înseamnă în greaca veche atât spirit cât şi mişcare a aerului, asemănător cu "suflare" în română). Nu se pomeneşte nimic de faptul că uscatul continentelor se datorează încreţirii scoarţei terestre prin deplasarea plăcilor tectonice. Din nou precizăm că Soarele nu există, deci lumina nu vine de la el. Ce este interesant, că primele sunt planificate a fi plantele, o idee evoluţionistă, deoarece animalele nu pot exista fără plante, nefiind în stare să-şi producă singure substanţele metabolice, cum o fac plantele prin fotosinteză, utilizând energia solară (pardon, lumina divină), apa şi mineralele. Dar ce este şi mai interesant este palierul la care biblia fixează plantele, la o formă de existenţă asemănătoare pământului, materiei anorganice, adică fără viaţă, deoarece abia în ziua a cincea Dumnezeu generează fiinţele vii.

14. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,
15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.
16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
17. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,
18. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
19. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.


Iată că abia acum apare Soarele şi Luna, dar nici acum aceştia nu sunt înzestraţi cu atributele astronomice pe care le ştim. Aceştia sunt puşi acolo nu pentru a emite lumină ci pentru a "însemna" care din perioade este zi şi care este noapte. De altfel zilele de dinainte nu au fost luminate de Soare, deci nu este nici un motiv ca cele ce urmează să fie luminate de el. O altă neconcordanţă apare între substanţa Lunii, a cărei luminozitate se datorează reflexiei luminii solare pe suprafaţa sa, şi cea a Soarelui, ce produce singur lumină prin procese de fuziune nucleară. În Bibile ambele sunt identice, singura diferenţă fiind dimensiunea.

20. Apoi a zis Dumnezeu: "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!" Şi a fost aşa.
21. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
22. Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: "Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ!
23. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.


Aici apar primele "anima" sinonime cu viaţa, primele animale (plantele nu sunt considerate vii de Biblie). Din nou o imagine evoluţionistă, primele animale sunt cele acvatice, apoi zburătoarele. Abia în următoarea zi apar cele terestre.

24. Apoi a zis Dumnezeu: "Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor". Şi a fost aşa.
25. A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
26. Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"
27. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
28. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!"
29. Apoi a zis Dumnezeu: "Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.
30. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa.
31. Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.


Aceasta este cea mai importantă zi, deoarece Dumnezeu construieşte nu numai vertebratele terestre, dar şi omul. Acum apare o neconcordanţă în ceea ce priveşte sexul lui Dumnezeu, deoarece omul este făcut "după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie." Este necesar încă un capitol întreg pentru a "demonstra" că de fapt Dumnezeu nu este androgin (andros = bărbat, ginos = femeie). Dar asta într-o analiză viitoare.

Ce trebuie să remarcăm este intenţia celor mai mulţi de a reinterpreta versetele în lumina cunoştinţelor obţinute prin metode ştiinţifice, cunoaşterea ştiinţifică fiind nu numai funcţională, dar şi utilizată. Din acest motiv se fac presupuneri cum că zilele Creaţiei sunt de fapt ere geologice sau că există diferenţă între lumină ca nivel informaţional, respectiv revelaţie, cunoaştere divină, şi lumină ca model fizic (foton şi undă electromagnetică).

Păi dacă Biblia este cuvântul lui Dumnezeu, revelat, nu este de la sine înţeles că acesta este neinterpretabil, adică trebuie luat ca atare? Dacă este totuşi interpretabil, de ce numai anumite pasaje sunt interpretabile (cum este Facerea) şi altele nu (cum este virginitatea Fecioarei Maria, faptul că Iisus este fiinţă divină sau că acesta a înviat). Se pare că Biblia nu este o "carte sfântă" ci doar un suport pe care ne putem expune propriile convingeri şi pe care o utilizăm cu dublă măsură: anumite pasaje care ne convin le luăm ca atare, altele le reinterpretăm, ba unele chiar le trecem cu vederea pe de-a-ntregul, eliminându-le din "Scriptura noastră cea dreaptă".
(imagine de pe bucurenci.ro, pentru campania ecologică Ora Pământului)

28 decembrie 2012

Cum funcţionează astrologia

Începem cu un experiment foarte simplu şi foarte rapid. Vă rog să citiţi cu atenţie zodia dumneavoastră şi să-i daţi o notă de la 1 la 10 (1 nepotrivire completă, 10 potrivire completă). Rezultatul îl puteţi nota în secţiunea comentariilor de sub articol.

Berbec (21 martie - 19 aprilie)
Eşti puternică, deşi sensibilitatea există totuşi, exprimată mai ales în ceea ce doreşti să faci. Relaţiile tale vrei să fie de durată, cu toate astea renunţi rapid la cei ce te atacă fără motiv. Deşi nu te temi, este o constantă pentru tine faptul că păstrezi distanţa faţă de necunoscuţi. Dragostea te învăluie de fiecare dată când priveşti copiii sau îndrogostiţii, deşi ai fost lovită de nenumărate ori. Inteligenţa ta este un atu pe care din păcate nu-l foloseşti de fiecare dată. De multe ori preferi să-i minţi sau să nu le spui adevărul celorlalţi, mai ales când lucrul ăsta le poate produce suferinţă. Suferinţa altora te atinge imediat, dar asta nu face ca în perioadele de criză să nu-ţi mobilizezi toate resursele. Nu ai alergat niciodată după bani ca atare, eventualele câştiguri fiind muncite din greu. Nu se poate spune că nu ai noroc, mai ales că sunt persoane ce ţin cu adevărat la tine. Viaţa ta este dată peste cap, nu întotdeauna ai reperele corecte, dar eşti capabilă să le distingi în timp. Siguranţa de sine pe care o afişezi nu este altceva decât platoşa cu care îţi învălui sensibilitatea. De multe ori greşelile tale te dor, dar ştii că eşti capabilă de a învăţa din ele, şi chiar o faci. Câteodată eşti pur şi simplu iresponsabilă, dar te reculegi imediat şi te redresezi.

Taur (20 aprilie - 20 mai)
Dragostea te învăluie de fiecare dată când priveşti copiii sau îndrogostiţii, deşi ai fost lovită de nenumărate ori. Inteligenţa ta este un atu pe care din păcate nu-l foloseşti de fiecare dată. Siguranţa de sine pe care o afişezi nu este altceva decât platoşa cu care îţi învălui sensibilitatea. De multe ori greşelile tale te dor, dar ştii că eşti capabilă de a învăţa din ele, şi chiar o faci. De multe ori preferi să-i minţi sau să nu le spui adevărul celorlalţi, mai ales când lucrul ăsta le poate produce suferinţă. Eşti puternică, deşi sensibilitatea există totuşi, exprimată mai ales în ceea ce doreşti să faci. Suferinţa altora de altfel te atinge imediat, dar asta nu face ca în perioadele de criză să nu-ţi mobilizezi toate resursele. Nu ai alergat niciodată după bani ca atare, eventualele câştiguri fiind muncite din greu. Nu se poate spune că nu ai noroc, mai ales că sunt persoane ce ţin cu adevărat la tine. Viaţa ta este dată peste cap, nu întotdeauna ai reperele corecte, dar eşti capabilă să le distingi în timp. Deşi nu te temi, este o constantă pentru tine faptul că păstrezi distanţa faţă de necunoscuţi. Câteodată eşti pur şi simplu iresponsabilă, dar te reculegi imediat şi te redresezi. Relaţiile tale vrei să fie de durată, cu toate astea renunţi rapid la cei ce te atacă fără motiv.

Gemeni (21 mai - 21 iunie)
Suferinţa altora te atinge imediat, dar asta nu face ca în perioadele de criză să nu-ţi mobilizezi toate resursele. Nu ai alergat niciodată după bani ca atare, eventualele câştiguri fiind muncite din greu. De multe ori preferi să-i minţi sau să nu le spui adevărul celorlalţi, mai ales când lucrul ăsta le poate produce suferinţă. Eşti puternică, deşi sensibilitatea există totuşi, exprimată mai ales în ceea ce doreşti să faci. Viaţa ta este dată peste cap, nu întotdeauna ai reperele corecte, dar eşti capabilă să le distingi în timp. Relaţiile tale vrei să fie de durată, cu toate astea renunţi rapid la cei ce te atacă fără motiv. Deşi nu te temi, este o constantă pentru tine faptul că păstrezi distanţa faţă de necunoscuţi. Câteodată eşti pur şi simplu iresponsabilă, dar te reculegi imediat şi te redresezi. Nu se poate spune că nu ai noroc, mai ales că sunt persoane ce ţin cu adevărat la tine. Dragostea te învăluie de fiecare dată când priveşti copiii sau îndrogostiţii, deşi ai fost lovită de nenumărate ori. Inteligenţa ta este un atu pe care din păcate nu-l foloseşti de fiecare dată.Siguranţa de sine pe care o afişezi nu este altceva decât platoşa cu care îţi învălui sensibilitatea. De multe ori greşelile tale te dor, dar ştii că eşti capabilă de a învăţa din ele, şi chiar o faci.

Rac (22 iunie - 22 iulie)
Nu ai alergat niciodată după bani ca atare, eventualele câştiguri fiind muncite din greu. Nu se poate spune că nu ai noroc, mai ales că sunt persoane ce ţin cu adevărat la tine. Eşti puternică, deşi sensibilitatea există totuşi, exprimată mai ales în ceea ce doreşti să faci. Dragostea te învăluie de fiecare dată când priveşti copiii sau îndrogostiţii, deşi ai fost lovită de nenumărate ori. Inteligenţa ta este un atu pe care din păcate nu-l foloseşti de fiecare dată.Siguranţa de sine pe care o afişezi nu este altceva decât platoşa cu care îţi învălui sensibilitatea. De multe ori greşelile tale te dor, dar ştii că eşti capabilă de a învăţa din ele, şi chiar o faci. Câteodată eşti pur şi simplu iresponsabilă, dar te reculegi imediat şi te redresezi. Suferinţa altora te atinge imediat, dar asta nu face ca în perioadele de criză să nu-ţi mobilizezi toate resursele. De multe ori preferi să-i minţi sau să nu le spui adevărul celorlalţi, mai ales când lucrul ăsta le poate produce suferinţă. Viaţa ta este dată peste cap, nu întotdeauna ai reperele corecte, dar eşti capabilă să le distingi în timp. Relaţiile tale vrei să fie de durată, cu toate astea renunţi rapid la cei ce te atacă fără motiv. Deşi nu te temi, este o constantă pentru tine faptul că păstrezi distanţa faţă de necunoscuţi.

Leu (23 iulie - 22 august)
Dragostea te învăluie de fiecare dată când priveşti copiii sau îndrogostiţii, deşi ai fost lovită de nenumărate ori. Inteligenţa ta este un atu pe care din păcate nu-l foloseşti de fiecare dată.Siguranţa de sine pe care o afişezi nu este altceva decât platoşa cu care îţi învălui sensibilitatea. De multe ori greşelile tale te dor, dar ştii că eşti capabilă de a învăţa din ele, şi chiar o faci. Câteodată eşti pur şi simplu iresponsabilă, dar te reculegi imediat şi te redresezi. Suferinţa altora te atinge imediat, dar asta nu face ca în perioadele de criză să nu-ţi mobilizezi toate resursele. Relaţiile tale vrei să fie de durată, cu toate astea renunţi rapid la cei ce te atacă fără motiv. De multe ori preferi să-i minţi sau să nu le spui adevărul celorlalţi, mai ales când lucrul ăsta le poate produce suferinţă. Deşi nu te temi, este o constantă pentru tine faptul că păstrezi distanţa faţă de necunoscuţi. Viaţa ta este dată peste cap, nu întotdeauna ai reperele corecte, dar eşti capabilă să le distingi în timp. Nu ai alergat niciodată după bani ca atare, eventualele câştiguri fiind muncite din greu. Nu se poate spune că nu ai noroc, mai ales că sunt persoane ce ţin cu adevărat la tine. Eşti puternică, deşi sensibilitatea există totuşi, exprimată mai ales în ceea ce doreşti să faci.

Fecioară (23 august - 22 septembrie)
Inteligenţa ta este un atu pe care din păcate nu-l foloseşti de fiecare dată. Siguranţa de sine pe care o afişezi nu este altceva decât platoşa cu care îţi învălui sensibilitatea. Nu se poate spune că nu ai noroc, mai ales că sunt persoane ce ţin cu adevărat la tine. Eşti puternică, deşi sensibilitatea există totuşi, exprimată mai ales în ceea ce doreşti să faci. Dragostea te învăluie de fiecare dată când priveşti copiii sau îndrogostiţii, deşi ai fost lovită de nenumărate ori. De multe ori greşelile tale te dor, dar ştii că eşti capabilă de a învăţa din ele, şi chiar o faci. Câteodată eşti pur şi simplu iresponsabilă, dar te reculegi imediat şi te redresezi. Suferinţa altora te atinge imediat, dar asta nu face ca în perioadele de criză să nu-ţi mobilizezi toate resursele. De multe ori preferi să-i minţi sau să nu le spui adevărul celorlalţi, mai ales când lucrul ăsta le poate produce suferinţă. Viaţa ta este dată peste cap, nu întotdeauna ai reperele corecte, dar eşti capabilă să le distingi în timp. Relaţiile tale vrei să fie de durată, cu toate astea renunţi rapid la cei ce te atacă fără motiv. Deşi nu te temi, este o constantă pentru tine faptul că păstrezi distanţa faţă de necunoscuţi. Nu ai alergat niciodată după bani ca atare, eventualele câştiguri fiind muncite din greu.

Balanţă (23 septembrie - 22 octombrie)
Nu se poate spune că nu ai noroc, mai ales că sunt persoane ce ţin cu adevărat la tine. Eşti puternică, deşi sensibilitatea există totuşi, exprimată mai ales în ceea ce doreşti să faci. Inteligenţa ta este un atu pe care din păcate nu-l foloseşti de fiecare dată. Nu ai alergat niciodată după bani ca atare, eventualele câştiguri fiind muncite din greu. Siguranţa de sine pe care o afişezi nu este altceva decât platoşa cu care îţi învălui sensibilitatea. Dragostea te învăluie de fiecare dată când priveşti copiii sau îndrogostiţii, deşi ai fost lovită de nenumărate ori. De multe ori greşelile tale te dor, dar ştii că eşti capabilă de a învăţa din ele, şi chiar o faci. Câteodată eşti pur şi simplu iresponsabilă, dar te reculegi imediat şi te redresezi. Suferinţa altora te atinge imediat, dar asta nu face ca în perioadele de criză să nu-ţi mobilizezi toate resursele. De multe ori preferi să-i minţi sau să nu le spui adevărul celorlalţi, mai ales când lucrul ăsta le poate produce suferinţă. Viaţa ta este dată peste cap, nu întotdeauna ai reperele corecte, dar eşti capabilă să le distingi în timp. Deşi nu te temi, este o constantă pentru tine faptul că păstrezi distanţa faţă de necunoscuţi. Relaţiile tale vrei să fie de durată, cu toate astea renunţi rapid la cei ce te atacă fără motiv.

Scorpion (23 octombrie - 21 noiembrie)
Relaţiile tale vrei să fie de durată, cu toate astea renunţi rapid la cei ce te atacă fără motiv. Deşi nu te temi, este o constantă pentru tine faptul că păstrezi distanţa faţă de necunoscuţi. Nu se poate spune că nu ai noroc, mai ales că sunt persoane ce ţin cu adevărat la tine. Eşti puternică, deşi sensibilitatea există totuşi, exprimată mai ales în ceea ce doreşti să faci. Inteligenţa ta este un atu pe care din păcate nu-l foloseşti de fiecare dată. Nu ai alergat niciodată după bani ca atare, eventualele câştiguri fiind muncite din greu. Siguranţa de sine pe care o afişezi nu este altceva decât platoşa cu care îţi învălui sensibilitatea. Dragostea te învăluie de fiecare dată când priveşti copiii sau îndrogostiţii, deşi ai fost lovită de nenumărate ori. De multe ori greşelile tale te dor, dar ştii că eşti capabilă de a învăţa din ele, şi chiar o faci. Câteodată eşti pur şi simplu iresponsabilă, dar te reculegi imediat şi te redresezi. Suferinţa altora te atinge imediat, dar asta nu face ca în perioadele de criză să nu-ţi mobilizezi toate resursele. De multe ori preferi să-i minţi sau să nu le spui adevărul celorlalţi, mai ales când lucrul ăsta le poate produce suferinţă. Viaţa ta este dată peste cap, nu întotdeauna ai reperele corecte, dar eşti capabilă să le distingi în timp.

Săgetător (22 noiembrie - 21 decembrie)
Viaţa ta este dată peste cap, nu întotdeauna ai reperele corecte, dar eşti capabilă să le distingi în timp. De multe ori preferi să-i minţi sau să nu le spui adevărul celorlalţi, mai ales când lucrul ăsta le poate produce suferinţă. Deşi nu te temi, este o constantă pentru tine faptul că păstrezi distanţa faţă de necunoscuţi. Câteodată eşti pur şi simplu iresponsabilă, dar te reculegi imediat şi te redresezi. Suferinţa altora te atinge imediat, dar asta nu face ca în perioadele de criză să nu-ţi mobilizezi toate resursele. Nu se poate spune că nu ai noroc, mai ales că sunt persoane ce ţin cu adevărat la tine. Eşti puternică, deşi sensibilitatea există totuşi, exprimată mai ales în ceea ce doreşti să faci. Relaţiile tale vrei să fie de durată, cu toate astea renunţi rapid la cei ce te atacă fără motiv. Inteligenţa ta este un atu pe care din păcate nu-l foloseşti de fiecare dată. Nu ai alergat niciodată după bani ca atare, eventualele câştiguri fiind muncite din greu. Siguranţa de sine pe care o afişezi nu este altceva decât platoşa cu care îţi învălui sensibilitatea. Dragostea te învăluie de fiecare dată când priveşti copiii sau îndrogostiţii, deşi ai fost lovită de nenumărate ori. De multe ori greşelile tale te dor, dar ştii că eşti capabilă de a învăţa din ele, şi chiar o faci.

Capricorn (22 decembrie - 19 ianuarie)
Deşi nu te temi, este o constantă pentru tine faptul că păstrezi distanţa faţă de necunoscuţi. Câteodată eşti pur şi simplu iresponsabilă, dar te reculegi imediat şi te redresezi. Suferinţa altora te atinge imediat, dar asta nu face ca în perioadele de criză să nu-ţi mobilizezi toate resursele. Nu se poate spune că nu ai noroc, mai ales că sunt persoane ce ţin cu adevărat la tine. Eşti puternică, deşi sensibilitatea există totuşi, exprimată mai ales în ceea ce doreşti să faci. Relaţiile tale vrei să fie de durată, cu toate astea renunţi rapid la cei ce te atacă fără motiv. Inteligenţa ta este un atu pe care din păcate nu-l foloseşti de fiecare dată. Nu ai alergat niciodată după bani ca atare, eventualele câştiguri fiind muncite din greu. Siguranţa de sine pe care o afişezi nu este altceva decât platoşa cu care îţi învălui sensibilitatea. Dragostea te învăluie de fiecare dată când priveşti copiii sau îndrogostiţii, deşi ai fost lovită de nenumărate ori. De multe ori greşelile tale te dor, dar ştii că eşti capabilă de a învăţa din ele, şi chiar o faci. Viaţa ta este dată peste cap, nu întotdeauna ai reperele corecte, dar eşti capabilă să le distingi în timp. De multe ori preferi să-i minţi sau să nu le spui adevărul celorlalţi, mai ales când lucrul ăsta le poate produce suferinţă.

Vărsător (20 ianuarie - 18 februarie)
Siguranţa de sine pe care o afişezi nu este altceva decât platoşa cu care îţi învălui sensibilitatea. Dragostea te învăluie de fiecare dată când priveşti copiii sau îndrogostiţii, deşi ai fost lovită de nenumărate ori. De multe ori greşelile tale te dor, dar ştii că eşti capabilă de a învăţa din ele, şi chiar o faci. Viaţa ta este dată peste cap, nu întotdeauna ai reperele corecte, dar eşti capabilă să le distingi în timp. De multe ori preferi să-i minţi sau să nu le spui adevărul celorlalţi, mai ales când lucrul ăsta le poate produce suferinţă. Deşi nu te temi, este o constantă pentru tine faptul că păstrezi distanţa faţă de necunoscuţi. Câteodată eşti pur şi simplu iresponsabilă, dar te reculegi imediat şi te redresezi. Suferinţa altora te atinge imediat, dar asta nu face ca în perioadele de criză să nu-ţi mobilizezi toate resursele. Nu se poate spune că nu ai noroc, mai ales că sunt persoane ce ţin cu adevărat la tine. Eşti puternică, deşi sensibilitatea există totuşi, exprimată mai ales în ceea ce doreşti să faci. Relaţiile tale vrei să fie de durată, cu toate astea renunţi rapid la cei ce te atacă fără motiv. Inteligenţa ta este un atu pe care din păcate nu-l foloseşti de fiecare dată. Nu ai alergat niciodată după bani ca atare, eventualele câştiguri fiind muncite din greu.

Peşti (19 februarie - 20 martie)
De multe ori preferi să-i minţi sau să nu le spui adevărul celorlalţi, mai ales când lucrul ăsta le poate produce suferinţă. Deşi nu te temi, este o constantă pentru tine faptul că păstrezi distanţa faţă de necunoscuţi. Câteodată eşti pur şi simplu iresponsabilă, dar te reculegi imediat şi te redresezi. Suferinţa altora te atinge imediat, dar asta nu face ca în perioadele de criză să nu-ţi mobilizezi toate resursele.Nu se poate spune că nu ai noroc, mai ales că sunt persoane ce ţin cu adevărat la tine. Eşti puternică, deşi sensibilitatea există totuşi, exprimată mai ales în ceea ce doreşti să faci. Relaţiile tale vrei să fie de durată, cu toate astea renunţi rapid la cei ce te atacă fără motiv. Inteligenţa ta este un atu pe care din păcate nu-l foloseşti de fiecare dată. Nu ai alergat niciodată după bani ca atare, eventualele câştiguri fiind muncite din greu. Siguranţa de sine pe care o afişezi nu este altceva decât platoşa cu care îţi învălui sensibilitatea. Dragostea te învăluie de fiecare dată când priveşti copiii sau îndrogostiţii, deşi ai fost lovită de nenumărate ori. De multe ori greşelile tale te dor, dar ştii că eşti capabilă de a învăţa din ele, şi chiar o faci. Viaţa ta este dată peste cap, nu întotdeauna ai reperele corecte, dar eşti capabilă să le distingi în timp.


Următorul test constă în a citi, cu luare-aminte, celelalte zodii. Vă rog să notaţi în ce măsură se potrivesc descrierile acestora cu dumneavoastră.

(imagine wikipedia)

În cazul în care aţi observat că descrierile sunt de fapt identice înseamnă că aţi descoperit unul dintre atributele astrologiei, interschimbabilitatea predicţiilor. Acest lucru se întâmplă deoarece predicţiile sale sunt fără fundament ştiinţific şi atunci astrologii emit predicţii formulate vag, general valabile, în loc de a prezice cu certitudine un fapt.
Iată ce spune un astrolog: "Eu NU ghicesc ci traduc nişte simboluri dintr-un limbaj la care dv. nu aveţi acces." Binenţeles că nu avem odată ce acele informaţii sunt coapte doar în mintea acestuia şi nu au nici cea mai mică posibilitate de verificare. De asta astrologia este o pseudoştiinţă.

Ştiinţa adevărată face predicţii funcţionabile. De exemplu astronomia: predicţiile sale se bazează pe teoria atracţiei universale a lui Newton şi pe teoria relativităţii speciale şi generale a lui Einstein (şi alte teorii ştiinţifice). Aceasta oferă predicţii foarte precise, fiind posibil în baza ei să se poată face transporturi interplanetare. Şi aceste teorii sunt prezentate public, toată lumea având acces ele, la aparatul de calcul şi la limbajul matematic necesar. Mai mult, teoria ştiinţifică oferă posibilitatea de a verifica adevărul spuselor sale. Astrologia oferă asta? Nu.

Acest articol vine în completarea celui de aici: Astrologia şi zodiacul.

23 decembrie 2012

Cum a apărut omul...

Aseară m-am întâlnit cu o fetiţă frumoasă şi inteligentă, Maria, ce a plecat împreună cu mama ei, asistent medical, în căutarea unei vieţi mai bune în Italia, prin vară. Acum au venit "acasă" pentru a-şi mai ostoi dorul. Am fost împreună la o pizza şi discuţiile au alunecat spre şcoală, Maria fiind în clasa a IV-a. Primul semestru la o şcoală complet nouă, de la limbă la colegi, de la sistem la dotări. Iar mama sa o provoacă:
- Ia spune-i, Maria, lui Cornel, cum ai învăţat la Ştiinţe despre om?
- Păi omul a apărut prin evoluţia speciilor. Întâi a fost australopitecul, din el a evoluat homo habilis. Din homo habilis a ieşit homo erectus iar din homo erectus, homo sapiens. Şi din homo sapiens, homo sapiens sapiens, adică noi, spuse Maria cu un zâmbet larg, în care se vedea că ştie ce înseamnă sapiens.

O mai ştiţi pe frumoasa şi inteligenta mea nepoţică ce urma să intre în clasa I anul acesta? Şi căreia îi făcusem o succintă oră de astronomie, împreună cu verişoara sa mai mică, la bunica acasă?
Da. Acum este în clasa I. Ne-am reîntâlnit luna trecută. De altfel ne vom întâlni şi azi, are serbare, la clasa de balet.
Dar acum o lună ne-am jucat împreună cu fraţii ei de 4 ani, gemenii. Şi aproape pe nepusă masă mi-a spus:
- Eu ştiu cum am apărut noi...
- Cum?
- Ne tragem din Adam şi Eva. Ei au fost primii oameni. Dumnezeu i-a făcut. Ne-a spus la şcoală.

(foto Profu' de Religie)

21 decembrie 2012

Lecția de religie - Decât o Revistă

Acesta este un fragment din articolul „Lecția de religie” de Georgiana Ilie apărut în numărul 7.2 (iarnă 2011/2012) în revista „Decât o Revistă”

Familia Creţu are planuri mari cu Cezara. E încă în clasa a VIII-a, dar Cornel şi Elena se gândesc la facultate în Anglia, la tabere în străinătate ca să înveţe engleză mai bine (a luat deja examenul Cambridge) şi, mai aproape, la admiterea la un liceu cât mai bun din Braşov.

E singurul copil al designerului publicitar şi al învăţătoarei cu studii de psihologie, doi intelectuali care ascultă folk, ţin un blog şi găzduiesc cu anii voluntari Peace Corps care vin să lucreze în Săcele. Casa e plină de fotografii cu Cezara, de când era bebeluş în braţele tatălui până la adolescenta cu chitară în braţe, pe o scenă din oraş. Printre ele, diplome înrămate. În familia Creţu, şcoala e pe primul loc. Cezara a făcut religie ortodoxă până în clasa V-a, pentru că părinţii nu au văzut nimic rău în asta. Lucrurile s-au schimbat când lucrul cel mai important pentru ei, ca ea să înveţe bine la materiile relevante – română, engleză, matematică, istorie, geografie, biologie – a fost subminat de ora de religie.

„Zile întregi copilul pierdea vremea învăţând Crezul, că aşa le-a cerut la şcoală”, îşi aminteşte mama, o femeie minionă, brunetă şi hotărâtă, care nu îşi arată cei 41 de ani. „Şi Crezul e greu, abia l-am învăţat eu când am botezat. Atunci a fost un semnal de alarmă. Cum adică să fie copilul stresat de ora de religie, să ia notă mică pentru că nu învaţă pe de rost o rugăciune?”

Elena e ortodoxă. Ţine sărbătorile, merge ocazional la biserică, a botezat un copil. Cornel are 44 de ani şi e ateu. Chiar dacă părerile soţilor faţă de religie sunt diferite, cele faţă de religia în şcoală sunt identice. Cezara are 13 ani şi e un amestec de siguranţă de sine matură şi amuzament copilăresc. Nu e de mirare că au luat-o în serios când le-a spus că nu mai vrea să facă religie. „În clasa a V-a aveam ambiţia asta, să fiu prima”, spune Cezara. „Învăţam şi la istorie despre cum au apărut oamenii, iar la religie spuneau că Dumnezeu a făcut tot. Eu ce să cred? Şi atunci am zis că, din moment ce nu cred ceea ce e acolo, nu vreau să mai fac în clasa a VI-a.”

După povestea cu Crezul, au citit şi părinţii manualul. Aşa au aflat că elevilor li se spunea că trebuie să-şi facă prieteni numai printre creştini adevăraţi, că poporul român are o virtute care nu e prezentă la alte popoare – omenia sau că o temă le cerea să-şi imagineze că sunt misionari în oraşul lor şi transmit cuvântul Domnului. Raportul dintre cunoaştere şi propagandă li s-a părut dezechilibrat.

Toate astea l-au determinat pe Cornel să-şi facă un blog care se numeşte Profu’ de religie, în care pune sub semnul întrebării tot felul de practici pe care le numeşte anti-ştiinţifice, de la religie la astrologie, precum şi relaţia Biserică-Stat, pe care o consideră „josnică”. Blogul e destul de popular, posturile lui strâng zeci de comentarii de la alţi atei şi de la credincioşi fervenţi, care îl contestă.

„Copiii noştri sunt manipulaţi şi direcţionaţi spre nonştiinţă punând egal între ştiinţă şi revelaţiile religioase, între metoda ştiinţifică şi apelul la autoritate promovat de cler”, a scris Cornel pe blog despre ce a citit în cărţile fiicei. Au făcut o cerere de scutire de la religie pentru clasa a VI-a. (Studiu Ligii Pro Europa a arătat că mai puţin de 8% dintre elevi ştiau că pot renunţa la ora de religie la cerere, şi nu mai puţin de 60% dintre profesori credeau că Religia nu permite scutire.)

Numai că, la începutul anului şcolar 2009-2010, şcoala i-a informat că Cezara nu poate fi scutită de la religie pentru că ora e pusă la mijlocul orarului şi nu are ce face în timpul acela. Cerând sfatul altor profesori, familia a ajuns în audienţă la conducere şi a obţinut aprobarea ca fata să stea la bibliotecă, dar apoi i s-a spus că acolo „sunt activităţi” şi nu se mai poate.

Aşa că Cezara s-a întors în clasă, unde citea şi îşi făcea temele la alte materii până trecea ora. Într-una dintre ore, spune familia, profesoara „a luat-o deoparte” pentru a o chestiona de ce nu mai vrea la religie şi apoi le-a spus celorlalţi elevi că Cezara era forţată de tatăl ei să nu mai participe. Astăzi, Cezara Creţu nu mai e singura din clasă care nu mai merge la religie. Începând cu clasa a VII-a s-a mai retras o colegă de altă confesiune, iar ora a fost pusă la începutul sau la sfârşitul orarului ca să nu mai fie nevoite să asiste.

În aceşti ani de rezistenţă, poziţia părinţilor ei s-a consolidat. „Educaţia religioasă trebuie făcută de o comunitate mică sau de familie, nu de şcoală”, spune Elena. „Problema e că nimeni nu le spune părinţilor ce li se predă copiilor”, adaugă Cornel. „Îi ducem în orb la şcoală.”

18 decembrie 2012

Bijuterii magnetice

De la o vreme umblă prin sat ideea că magneţii purtaţi la mână, la gât sau în urechi ajută la prevenirea şi tratarea unor boli, la o stare de sănătate mai bună.

Dar să vedem ce e cu magnetismul şi cu materialele numite magneţi permanenţi. Totul se întâmplă la nivel atomic, mişcarea electronilor anumitor materiale feromagnetice, datorită poziţionării specifice în cristal a atomilor, generează un câmp magnetic, la fel cum trecerea curentului electric o face printr-un conductor. De altfel de asta există bobine, adică generatoare de câmp magnetic cu sursă electrică. Doar că unele materiale prezintă aceste proprietăţi în stare naturală, de minereu, influenţată fiind generarea lor de magnetismul terestru. Altele se obţin artificial, controlând turnarea acestora sub un câmp magnetic puternic, generat electromagnetic. Dar numai anumite metale au proprietăţi magnetice: fierul, cobaltul, nichelul şi mai rarele neodimiu şi samariu. În consecinţă anumite materiale sunt atrase de câmpul magnetic, terestru sau al magneţilor permanenţi, respectiv metalele de mai sus şi aliajele lor.

Totodată sunt o grămadă de alte elemente şi compuşi chimici ce nu prezintă proprietăţi magnetice, cum sunt metale de tipul aluminiu sau cupru, dar şi toate gazele şi substanţele organice, şi aici includem şi organismele vii. Asupra acestora magneţii nu au nici un fel de efect care să conteze. De altfel ar însemna să fie influenţate organismele animale de simplul fapt că se deplasează sau se rotesc în naturalul câmp magnetic terestru.

Dar sunt unii ce susţin sus şi tare că magneţii ne influenţează corpul în sens pozitiv şi ne oferă, pe bani grei, brăţări, cercei şi coliere cu magneţi permanenţi montaţi în ele. Iată câteva "expuneri" despre această pseudoterapie:

Cât timp trebuie să treacă până începe să acţioneze magneto-terapia?
Multe persoane simt primele efecte positive in decurs de cateva zile. Alţii incep sa constate schimbările după 2 sau 3 săptămani. Lucrurile stau diferit de la individ la individ!
Depinde si de mulţi alţi factori, ca de exemplu de felul simptomelor si de lungimea perioadei de suferinţa. Este normal ca primul semn al tratamentului sa fie ridicarea nivelului de energie si o stare generala mai buna.

Ceea ce se întâmplă, dacă se întâmplă, este cel mult o reacţie de tipul efectului placebo. Pe doritori îi sfătuiesc să cumpere cele mai scumpe produse de gen, deoarece efectul placebo devine mai puternic pe măsură ce investiţia este mai mare.

De ce nu simt nici o diferenţă?
În magneto-terapie este foarte important consumul unei cantităţi suficiente de apă. Se recomandă cel puţin 2 litri de apă pe zi. Magneto-terapia trebuie efectuată continuu. Dacă sunteţi plini de energie şi în forma cea mai bună, dacă nu aveţi simptome deosebite, atunci nu veţi percepe nici o schimbare. Aşa cum luaţi regulat vitamine şi minerale pentru a preveni îmbolnăvirile, la fel vă recomandăm să purtaţi preventiv magneţi.

Un leac ce foloseşte multor boli şi totodată ajută persoanele sănătoase să nu se îmbolnăvească poartă numele de panaceu. De obicei aceste valenţe sunt atribuite (fără dovezi, desigur) procedurilor şi medicamentelor de acest tip, ce nu au nici un fel de influenţă, nici benefică, nici toxică, odată ce nu au nici un fel de componentă activă. Cât despre cum ajută consumul de apă la tratarea magnetică trebuie să subliniem că molecula de apă nu este influenţată de magnetism. Dar în apă pot exista impurităţi ferice, ce pot fi decantate cu ajutorul unui magnet. Dar înainte de a bea apa, nu în corpul nostru.

Cat durează acţiunea magnetilor ?
Magneţii noştri cu neodimiu sunt garantaţi pe viata in ceea ce priveşte acţiunea magnetica (neodimiul isi pierde doar l % din puterea magnetica după 100 de ani).

Adică puteţi scoate dintr-o fântână monedele de fier aruncate acolo şi după o sută de ani. Că tratare a bolilor...

Bijuteriile magnetice trebuie purtate neintrerupt?
Puteţi purta bijuteriile Dvs. magnetice zi si noapte, sau le puteţi purta numai in timpul zilei, sau numai in timpul nopţii, daca aceasta se potriveşte cu preocupările Dvs. Multe persoane nu dau bijuteriile jos niciodată. In plus, magneto-terapia este o terapie naturala; persoane diferite vor reacţiona diferit la ea. Gasiti varianta la care reactionati cel mai bine.

Această tehnică este specifică vânzătorilor de produse ce nu sunt necesare clienţilor lor: disiparea informaţiei (şi aşa, şi aşa, e la fel de bine, important e să daţi banii)

Este necesar ca bijuteriile sa fie in contact cu pielea?
Nu! Puteţi, spre exemplu, sa purtaţi brăţara larga la incheietura. Magneţii noştri sunt suficient de puternici si influenţează circulaţia sangelui de la distanta de cativa milimetri de piele.

Trebuie ca brăţara sa imi atingă pulsul?
Nu, nu trebuie. Magnetul influenţează circulaţia sangelui.
Din acest motiv va recomandam brăţara ca izvor primar de energie magnetica si cerceii ca izvor secundar (pavilionul urechii este o zona slab irigata)

E, aici e ceva detaliu medical. Adică cum influenţează? Se opreşte circulaţia, se măreşte viteza sângelui, se "aliniează" globulele roşii (că doar au atomi de fier în ele)? Sau este un efect la care ştiinţa încă nu are răspuns?
Păi normal că nu are odată ce nu există nici o evidenţă că magneţii pot influenţa sângele, fie el în corp sau în exteriorul lui.

Pot purta brăţara la aceeaşi mana la care port ceasul?
Da. Magnetul de pe partea interioara a incheieturii nu va va opri ceasul, care se afla pe partea exterioara a incheieturii. Din cauza magnetului, insa, ceasul Dvs. se poate opri pentru o scurta perioada, daca o parte a brăţării Dvs. cu magneţi ajunge in contact direct cu bateria ceasului.

Eeee, iată că se pot întâmpla unele lucruri. Câmpul magnetic influenţează piesele ce conţin aliaje de fier, nichel sau crom sau piesele electronice. Câteodată aparatele absolut necesare, de exemplu un stimulator cardiac dă oareşce eroare de puls.

Mi se va inverzi incheietura mainii daca port o brăţara de cupru?
La multe persoane incheietura mainii poate capata o culoare uşor verzuie din cauza reacţiei naturale intre acizii pielii si cupru. Acesta este un semn bun! Cuprul se eliberează din brăţara, pătrunde in piele si de acolo intra in circuitul sanguin. Acţiunea cuprului impiedica procesele inflamatorii, si acesta este un efect căutat de persoanele care suferă de artrita si reumatism. Culoarea verde se indepărtează uşor cu apa si săpun.
Totuşi, multe produse nu sunt făcute din cupru, pentru ca exista multe persoane care nu doresc sau nu au nevoie de acest aport suplimentar de cupru in organism. Din motive tehnice, nu se poate realiza din cupru orice design pentru bijuterii. Foarte rar, exista persoane care au reactii alergice la cupru (inrosirea pielii), si care de aceea prefera bijuterii magnetice fara cupru.

Ce nu ne spun vânzătorii de panaceu magnetic este faptul că acea "înverzire" a pielii se datorează carbonatului de cupru, adică cocleala, ce poate fi toxică. Oricum, necesarul de cupru nu se asigură prin contactul cu pielea ci prin alimentaţie.

La ce mână trebuie să port brăţara magnetică?
Deoarece circulaţia sangelui este la fel la ambele maini, nu ar trebui sa existe diferente semnificative intre purtarea brăţării la mana dreapta sau la cea stanga. Totuşi, puteţi experimenta singuri daca remarcaţi vreo diferenţa - medicina orientala considera corpul asimetric.

Nu contează, întradevăr. Nu datorită simetriei ci pentru că nu contează oricum.


De ce o brăţara magnetica poate ameliora durerile la genunchi?
Magnetul influenţează circulaţia sanguina, iar o circulaţie mai buna ajuta corpul sa elimine toxinele. Astfel, elementele nutritive si oxigenul sunt transportate mai bine la toate celulele corpului, inclusiv cele de la genunchi. In acest mod, corpul se poate ajuta mai bine pe sine, tot asa cum pastila impotriva durerii de cap care ajunge in stomac, ea va eliberează de durerea de cap.

Magnetul nu influenţează circulaţia sangvină pentru că nu are ce influenţa din ea. Oricum doar circulaţia sangvină nu ajută la detoxifiere, eliminarea toxinelor o fac rinichii, ficatul, acestea sunt filtrele de sânge. Chiar dacă globulele roşii conţin atomi de fier, aceştia sunt în compuşi (hemoglobină) ce reacţionează mai repede la ionizare decât la câmpul magnetic. Moleculele de hemoglobină "plutesc" în interiorul hematiei, deci mai repede s-ar alinia ele în interiorul celulei şi nu toată celula. Dacă totuşi, prin absurd, s-ar alinia când trec prin dreptul magnetului, mai apoi, datorită presiunii sangvine, şi-ar schimba din nou poziţia. Şi ce contează care este poziţia lor în transferul de oxigen? Oricum molecula de hemoglobină se va autopoziţiona datorită ionizării în momentul în care se va întâlni cu cea de oxigen.

Pentru durerile de genunchi, coate sau spate, este mai bine sa se
poarte o brătara sau o centura magnetica?

Acest lucru este diferit in funcţie de persoana. Adesea este mai bine sa se pună magneţii direct pe locul dureros, spre exemplu sub forma de bandaj cu magneţi, dar foarte des este utila si o brăţara sau un colier magnetic pentru a ameliora durerea sau chiar pentru a o elimina in totalitate. Incercaţi ce este cel mai bine pentru Dvs.! O brăţara sau un colier sunt purtate cu plăcere ca bijuterii si de aceea este mai greu sa uitam de ele, cum se poate intampla cu o centură. In afara de aceasta, bijuteriile arata frumos si va impodobesc!

Asta-i tare! Nu ştim de unde vine durerea şi care este motivul ei, dar măcar aveţi la mână o brăţară frumoasă...

lata cazul unui pacient tratat cu ajutorul campurilor magnetice la Institutul Biologic pentru Testare din Graefeling, Germania.
Pacienta avea probleme cronice cu coloana de mai multi ani, care se manifestau prin diferite simptome permanente, de la dureri de cap la blocaje de coloana. Pe langa acestea, incheietura degetului mare de la mana putea fi folosita numai cu dureri mari - spre exemplu, simpla actiune de a taia painea era insotita de dureri groaznice.
La cateva zile după ce a inceput sa poarte bratara magnetica, simptomele au cedat si s-a ajuns la o stabilizare. Dupa aproximativ o saptamana clienta si-a dat seama ca poate taia painea fara a avea dureri. A spus ca nu isi va mai da jos niciodată bratara cu magneţi.
Comentariu :
"Purtarea de bijuterii magnetice influenţează in mod pozitiv schimbul de elemente energetice in celulele roşii ale sangelui. După 17 zile de purtat, celulele sangelui mai prezintă doar o mica tendinţa de agregare. Dimpotrivă, formarea anormala de celule si tendinţa de incrucişare intracelulara cu material endobiotic pare a fi neinfluentata. Este necesara combinarea cu masuri terapeutice din medicina ortomoleculara (minerale si oligoelemente), precum si o uşoara imunostimulare.
Daca eritrocitele (celulele roşii din sange) se unesc, atunci suprafaţa lor se micşorează, si prin aceasta se micşorează capacitatea de agregare a oxigenului si de transportare a acestuia la celulele corpului. Pe langa toate acestea, absorbţia de elemente nutritive este diminuata, iar eliminarea toxinelor este deficitara.
"
Institutul Biologic de testare - Graefelfing, Germania

Să o luăm pe rând. Graefeling sau Graefelfing nu există în Germania. Poate Gräfelfing. Dar municipiul respectiv nu are nici un fel de Institut Biologic de Testare, poate doar un laborator în cadrul Academiei de Panificaţie (fostele școli Baker). Iar noţiunile din "comentariu" sunt reprezentative pentru ceea ce înseamnă limbaj pseudoştiinţific: o grămadă de termeni pretenţioşi, fără pic de logică şi fără nici un fel de legătură cu realitatea.

De altfel producătorii şi comercianţii de magneţi permanenţi ne pun în gardă cu pericolele şi facilităţile utilizării acestor produse:
Garanţie
Firma Euromagnet SRL nu îşi asumă responsabilitatea pentru eventuale pagube create de utilizarea necorespunzătoare a magneţilor. Prin achiziţia magneţilor, confirmaţi că aţi citit şi aţi înţeles indicaţiile de mai jos. Vă rugăm ca în cazul în care dăruiţi magneţi altor persoane, să le daţi şi prezentele indicaţii, şi să explicaţi şi copiilor Dvs. potenţialul pericol al mânuirii acestor magneţi.

Pericol de spargere şi ciobire
Magneţii NdFeB se pot sparge. Cel mai des se sparg atunci când doi magneţi se ciocnesc. Este posibil ca în urma unei astfel de ciocniri să se producă aşchii care să zboare în mai multe direcţii. Din această cauză, în cazul unor magneţi mai mari, recomandăm folosirea mănuşilor şi ochelarilor de protecţie. În orice caz, magneţii trebuie mânuiţi cu prudenţă şi, pe cât posibil, trebuie evitată ciocnirea lor.

Periculos pentru copii
Există pericolul ca unii copii să introducă magneţi mici în prize. Din acest motiv, supravegheaţi-Vă copiii când aceştia se joacă cu magneţi. Pentru evitarea rănirii copiilor, păstraţi magneţii de mari dimensiuni departe de aceştia, dar şi de
orice obiecte care pot reacţiona la câmp magnetic. Evitaţi eventuala înghiţire a magneţilor NdFeB de către copii, fiindcă dacă mai mulţi magneţi mici ajung în intestine, aceştia se pot fixa în această zonă şi pot provoca răni severe
sau chiar mortale.

Vânătăi
Magneţii de dimensiuni mai mari, dacă ajung destul de aproape unul de celălalt, pot exercita o forţă uriaşă. Degetele se pot prinde uşor între magneţi, iar rezultatul este o vânătaie. La mânuirea magneţilor de dimensiuni mari folosiţi mănuşi şi fiţi prudenţi. Exersaţi mai întâi cu magneţi mai mici. Renunţaţi la testarea puterii magneţilor pe lobul urechilor sau pe nări. V-am atenţionat!

Magnetismul – un pericol pentru aparate
Magneţii NdFeB sunt mult mai puternici decât magneţii "uzuali". Ţineţi-i, deci, la distanţă de aparatele sau obiectele care pot fi afectate de magnetism. Acestea sunt, printre altele, aparatele TV şi monitoarele calculatoarelor, cardurile de credit, discurile CD, calculatoarele, orice alte dispozitive de stocare a datelor, casetele video, ceasurile mecanice, protezele auditive, difuzoarele. Magneţii de dimensiuni mari pot afecta aparatele “pacemaker” – în cazul în care aveţi dubii, fiţi foarte prudenţi.

Decojirea sau subţierea stratului de protecţie
Magneţii NdFeB sunt, de regulă, înveliţi într-un strat protector de nichel, aur sau argint. Acest strat de protecţie se poate eroda în timpul utilizării. În mod special ciocnirea repetată a unor magneţi sferici – care are ca rezultat o
presiune foarte mare în punctele de contact – duce inevitabil la desprinderea stratului protector. Din acest motiv, magneţii sferici de mari dimensiuni trebuie, de preferinţă, separaţi cu un carton sau cu hârtie moale şi nu trebuie păstraţi timp îndelungat pe suprafeţe metalice.

Prelucrare, găurire, tăiere, foc
Magneţii NdFeB pot fi fixaţi cu clei, sau, şi mai bine, se pot scufunda în clei. În nici un caz nu încercaţi tăierea sau găurirea magneţilor. Magneţii pot fi prelucraţi doar cu scule speciale diamantate şi cu o răcire permanentă cu jet de apă. Ţineţi magneţii departe de surse de foc deschis sau căldură intensă.

Alergie la nichel
Majoritatea magneţilor NdFeB sunt protejaţi la suprafaţă cu nichel. Nichelul este un metal care poate provoca reacţii alergice. Alergia la nichel se poate contracta prin contact prelungit cu obiecte care conţin nichel.

Efecte asupra omului
Eventuala influenţă exercitată de magneţii permanenţi asupra organismului uman este discutabilă. Evident că terapeuţii care utilizează magneţii în scopuri terapeutice vor confirma influenţa lor benefică. Cercetările ştiinţifice de până acum au arătat că forţa magneţilor este prea slabă pentru a exercita efecte măsurabile în corpul uman. Dar aceasta nu este o afirmaţie definitivă şi este posibil ca pe viitor, prin aplicarea unor noi metode de măsurare, această temă să fie abordată diferit. Dacă însă influenţa magneţilor asupra omului este mai degrabă benefică sau vătămătoare, asta-i un alt subiect. Dacă doriţi date precise, nu excludeţi influenţa de lungă durată a unui magnet.
Evitaţi contactele de lungă durată şi păstraţi magneţii de dimensiuni mari la cel puţin 1 metru distanţă de corpul Dvs.


Ca să nu mai vorbim de diferenţele de preţ dintre magneţii permanenţi ce se pot achiziţiona de la producători şi aberaţiile magnetice în cauză: un magnet din neodim (NdFeB) costă aproximativ 2 lei la distribuitori (aceştia sunt cei mai utilizaţi de terapeuţii cu magnet), iar o baghetă magnetică magică pentru magnetizarea apei cu un singur magnet cu aceiaşi parametri costă 99 de lei. Iar brăţările magnetice ajung şi la 270 de lei bucata, probabil datorită faptului că au mai mulţi magneţi, chiar 12 (adică au dat 24 de lei pe ei).

Acum, dacă tot v-am speriat cu privire la pericolele folosirii magneţilor (pericole mai mult mecanice decât de câmp magnetic) să punem lucrurile la punct şi în ceea ce priveşte pericolul magneţilor ce sunt fixaţi pe uşa frigiderului şi "influenţează" alimentele. Ei bine, nu influenţează nimic, că doar mâncarea noastră nu este făcută din aliaje feroase. Mai repede alimentele din frigider sunt influenţate de termenul de valabilitate depăşit sau de impropria temperatură la care sunt ţinute acolo. Magneţii de pe frigider pot influeţa totuşi nivelul de kitsch din bucătărie...

Şi totuşi există utilizare în medicină a câmpului magnetic, dar se referă la imagistica medicală, la capacitatea de a descoperi diferenţe de densitate a organelor, şi prin asta de a descoperi forma şi consistenţa acestora, prin fenomenul de rezonanţă magnetică nucleară. Adică undele radio de înaltă frecvenţă sunt reflectate într-un mod specific dacă trec printr-un corp supus unui câmp magnetic foarte puternic. Măsurarea acestei reflexii poate fi transpusă în imagini, având astfel posibilitatea de a descoperi ce avem noi pe dinăuntru fără intervenţii chirurgicale. Este considerată ca fiind una dintre cele mai sigure metode de diagnostic, mult mai puţin invazivă decât tomograful sau radiografia, tocmai datorită faptului că materialele organice din care suntem noi constituiţi nu sunt influenţate de câmpuri magnetice. Mai ales de cele de câteva mii de Gauss dezvoltate de brăţări magnetice, inele magnetice, lanţuri magnetice, cercei magnetici sau alte aberaţii.

13 decembrie 2012

Copiii cred în magie...

Azi am fost la grădiniţă.
Cu o altă treabă, nu ca "prof" sau cu scop educativ, dar nu m-am putut abţine...
La un moment dat am avut acces într-una din grupele respective, singur, cu copiii. Zece năzdrăvani ce chiuiau şi alergau prin sală.
- Hei, vă rog un pic de linişte! Dacă sunteţi cuminţi vă fac o magie.
Priviri surprinse, unele neîncrezătoare.
- Vreţi să vă fac o magie?
- Daaa! răspund puştanii.
Mă aşez pe covor, să ajung la înălţimea lor.
- Haideţi lângă mine, în faţa mea, să puteţi vedea magia!
Sunt toţi ciopor lângă mine.
Scot din portofel o monedă de 50 de bani. Le-o arăt şi mă prefac că o iau cu palma stângă dintre degetele palmei drepte, palmând banul să nu-l vadă.
- Acum iau în pumn bănuţul... E aici, nu-i aşa? îi întreb arătându-le pumnul strâns.
- Daaaa! răspund în cor.
- Bun! Acum să suflăm peste pumn ca să se întâmple magia.
Copiii suflă, care mai de care mai vârtos.
Deschid palma, şi surpriză... Nu e nimic acolo.
- Aaaa! fac micuţii.
- Unde e moneda? întreb.
- A dispărut.
- O facem să apară?
- Da.
- Abracadabra! şi duc mâna dreaptă, cu moneda palmată acolo, la urechea celui mai şmecher dintre ei.
- Ia uite ce-i aici!
Spectacol. Entuziasm. Bucurie.
- Mai fă, mai fă!
- Ok!
Repet experienţa. În timp ce moneda-i "dispărută" întreb:
- Cum credeţi că dispare?
- E simplu! răspunde o fetiţă cu ochii sclipitori. Când suflăm se produce o magie. De la suflat.
- Acum unde o fi?
Toţi se uită întrebători, unii căutându-şi după ureche.
- Ia te uită, bănuţul e sub genunchiul fetiţei...
- Ahaaaa - zice ea surprinsă - când suflăm şi e magie banul cade pe jos...
Mai fac odată prestidigitaţia şi mă ridic în picioare.
- Pe jos? Ia să-l căutăm...
În timp ce aşez banul pe catedra de lângă mine toţi copiii sunt cu capul plecat şi ochişorii după ban, pe undeva pe covor.
- Nu cumva e pe catedră? întreb.
- Ba daaaa! strigă fericiţi aceştia.
Magia funcţionează...
Şi, cu veşnica mea înclinare spre a distruge miturile, le arăt cum se face "magia".
- Păi să vedem cum funcţionează magia. Cine vrea să facă magia asta?
Copilul ia banul în mână, strânge tare pumnul, să-l rupă, şi suflă din toţi rărunchii. Nimic. Banul e tot acolo. Încearcă şi alţii. Nimic. Şi atunci le arăt:
- Uitaţi aici, când eu vă spun că iau în mână banul, de fapt îl trec pe partea cealaltă a degetelor, acolo unde voi nu îl vedeţi. Şi aşa vă păcălesc că este o magie, dar de fapt banul rămâne tot acolo unde a fost, şi nu în pumnul strâns. Deşi voi suflaţi ca să dispară, niciodată banul nu a fost în pumn.
Chipurile se luminează, zâmbetele apar pe feţele lor.

Copiii cred. Sunt setaţi biologic, instinctual, să creadă comenzile şi conceptele prezentate de adulţi. Este o chestiune de supravieţuire. Dacă un adult le prezintă anumite fapte ca fiind reale, copiii, mai ales la vârste mici, le consideră reale chiar de contrazic toate evidenţele, doar pentru că persoana ce le prezintă este adult. De asta sunt atât de uşor de minţit că există Moş Crăciun sau Moş Nicolae, că magia şi vrăjile funcţionează. Dar au nevoie şi de realitate, de a înţelege cum se desfăşoară cu adevărat fenomenele şi care sunt cauzele reale. Mai mult decât că "au văzut" o magie i-a bucurat faptul că "au înţeles" cum este magia.

Deşi vârsta la care încep să-şi caute răspunsuri raţionale este cea de 8-10 ani, nu toţi copiii infestaţi de magic sunt supuşi şi sterilizării prin raţiune. Unii ajung să trăiască şi ca adulţi într-o lume lipsită de realitate şi plină de magic. Doar denumirile diferă: magia devine minune şi moşul devine Dumnezeu. În rest sunt aceleaşi mecanisme: dacă suflu destul de tare, magia se întâmplă...

5 decembrie 2012

Povestea cabliştilor

de Lucian Mândruţă

A fost odată ca niciodată un telespectator. Acest cetăţean se uita zilnic la televizor, pentru că avea gratis la serviciu: era cablist. Şef la societatea de cablu, mai precis.

Uitându-se el mult, mult, ani întregi, a observat că la televizor e multă reclamă, iar într-o bună zi a aflat de la un bun prieten că pentru reclama aceea unii plătesc ca să apară. Imediat s-a dus val-vârtej la contabilitate şi-a început să întrebe în dreapta şi în stânga:

- Aţi văzut reclama aia la Coca Cola? Noi cât am încasat din ea? Dar la Orange? HP? Pateu de ficat? Noul Logan, care depăşeşte orice aşteptări?

- Nimic, şefu', noi nu încasăm nimic din reclamele astea. Noi luăm bani de la abonaţi. Televiziunile încasează.

- Seriooos? Şi cât încasează?

- Pai, să tot fie câteva milioane pe luna la televiziunile astea mai mari!

- Câââât? Pe cablul meu? Şi eu nu iau nimic?

- Nu şefu, că nu-s produse de noi! Îs ale lor show-urile astea! Şi ei taie chitanţă.

- Aşaaa, deci! Bine!

După aceste vorbe, şeful s-a încuiat în birou, fără secretară de data asta, şi n-a mai ieşit de acolo trei zile şi trei nopti. Iar când a ieşit, avea în mână un vraf de hârtii pe care le-a trântit în faţa managementului, la prima şedinţă:

- Băieţi, ăsta e planul nostru de dezvoltare! Urmaţi-l şi ne va creşte ca Făt Frumos, într-un an cât alţii în şapte! Citiţi şi apucaţi-vă de lucru: ne facem şi noi canale, cu show-uri, cu reclame, cu tot ce vrei. De fapt, cu tot ce vrea publicul, bine?

- Bine şefu', eşti extraordinar, cum ţi-a venit ideea asta, incredibil.... a urmat un val de felicitări sincere, ca de la angajat la şef.

Fireşte, planul a fost pus imediat în aplicare, pentru că era al şefului. Societatea a scos banii de la bancă, a cumpărat camere de filmat, lumini, paiete, maşini de teren şi câteodata chiar şi vedete. Oamenii au mai cumpărat şi filme şi documentare, tot ce trebuie la o televiziune serioasă. Şi-au deschis canalele proprii şi şi-au suflecat mânecile şi şi-au pregătit facturierele pentru publicitatea care urma să vină.

Au emis o zi, au emis două, au emis o lună, au emis chiar nouă. Numai că nimeni nu venea să cumpere publicitate. Prin biroul de vânzări proaspăt dotat cu mobilă Bo Concept bătea vântul. Şi, odată cu el, într-o bună zi, a intrat şeful.

- Beeey, ce naiba e aici! De ce-am făcut noi televiziunile astea dacă nu încasăm nimic pe ele? Voi ştiti cât mă costă pe ora de emisie?

- Ştim şefu', dar n-avem ce face. Oamenii nu se uită la ce producem noi, au rămas tot cu ăilalţi. Cică le plac şi nu vor să schimbe pe noi!

- Pai mey proştilor, voi nu ştiţi că orice învăţ are şi dezvăţ? Ia să le tăiem canalele alea la care se uită, că la noi e heblul! Şi să vedem, la cine-o să vină? Nu la noi?

- Ba da, şefu', incredibil, iar ne-aţi salvat cu ideile dumneavoastră!

Zis şi făcut.

Iar povestea se încheie aici cu o morală: Când ai monopol, ai de fapt o licenţă pentru a face lucrurile prost fără să fii pedepsit pentru asta. De aici, capitalismul nu mai poate face nimic.

Însă putem noi. Sigur, dacă n-am fi oameni care s-au obişnuit doar să se uite!

1 decembrie 2012

RCS RDS versus Discovery

"Sunt dezamăgit de faptul că decizia de a nu mai difuza programele grupului Discovery a fost luată şi pusă în practică.
Suspendarea transmisiei acestor canale de calitate este un atentat la cultură şi limitarea accesului la cunoaşterea reală, ştiinţifică. Prin asta RCS RDS arată o incalificabilă atitudine de dezinteres faţă de valoare şi denotă că urmăreşte doar profit cu orice preţ. Managementul acestei societăţi a făcut o mare greşeală, care va fi plătită nu numai de acţionariatul său, ci chiar de societate în ansamblu, prin prejudiciile de informaţie aduse abonaţilor. Să nu mai vorbim de faptul că acestă măsură a fost luată arbitrar, unilateral, fără ca abonaţilor săi să le fie adus la cunoştinţă această decizie, fiind puşi în faţa faptului abia după ce canalele Discovery au fost eliminate din grila de programe.

În consecinţă solicit prin prezenta rezilierea contractului cu dumneavoastră. Întrucât neseriozitatea de care daţi dovadă este deja evidentă, voi interveni şi pe lângă reprezentanţa dumneavoastră din teritoriu, cu o cerere scrisă şi înregistrată."

Aceasta este scrisoarea electronică ce am transmis-o furnizorului de servicii de televiziune prin cablu, aici: clienti@rcs-rds.ro. Nu pentru că Discovery ar fi singura sursă de cunoaştere ci pentru că este una din cele mai valoroase.

Iată mesajul preşedintelui Discovery Networks International, Mark Hollinger:

"În urmă cu o săptămână, Discovery Networks îi avertiza pe abonaţii RCS&RDS că este foarte posibil să piardă cele şase canale Discovery, inclusiv Discovery Channel, TLC şi Animal Planet. Din păcate, aceste temeri s-au adeverit, iar RCS&RDS a scos canalele noastre din ofertele sale în seara de 29 noiembrie, cu o zi înainte de expirarea contractului. Astfel, aproximativ 3 milioane de telespectatori au pierdut accesul la programele lor preferate, printre care Vânătorii de mituri, Cum se fabrică sau Curiosity. Acest lucru se întâmplă după aproape un an de încercări ale Discovery Networks de a aduce RCS&RDS la masa negocierilor.

Relaţia cu telespectatorii este foarte importantă pentru Discovery, aşadar suntem extrem de dezamăgiţi de situaţia la care s-a ajuns. Fără voi, telespectatorii noştri, Discovery Channel nu ar fi fost cel mai iubit canal de documentare din România în ultimii 15 ani, iar vedete precum Adam şi Jamie, Steve Irwin sau Buddy Valastro nu ar fi ajuns în casele românilor. Avem încredere în publicul din România şi în economia ţării, tocmai de aceea am investit aici în crearea unui birou local, care este responsabil de operaţiunile Discovery în Sud-Estul Europei. Din acelaşi motiv, am creat în parteneriat cu Ministerul Educaţiei proiectul Şcoala Discovery, o iniţiativă unică prin care oferim conţinut educaţional video şi online gratuit, tuturor profesorilor şi elevilor din România.

Cel mai important este că voi, telespectatorii români, sunteti privaţi de posibilitatea de a alege în funcţie de preferinţele voastre. Având o poziţie dominantă în piaţă, dacă RCS&RDS va continua să elimine canale precum Discovery, în final, telespectatorul va rămâne cu foarte puţine opţiuni în ceea ce priveşte producţiile de calitate, ca cele pe care noi vi le-am oferit, zi de zi, în ultimii 15 ani.

Discovery a oferit celor de la RCS&RDS reduceri ale tarifelor tocmai pentru a veni în întâmpinarea preocupărilor lor legate de condiţiile economice în schimbare din România şi poziţia lor pe piaţă. Cu toate acestea, nu au considerat necesar să se întoarcă la masa negocierilor şi să discute pe marginea ofertei noastre.

Suntem indignaţi de ceea ce se întâmplă, motiv pentru care am demarat discuţiile cu autorităţile din România şi cu Uniunea Europeană. Judecând după ceea ce vedem acum, există riscul ca telespectatorii să fie prinşi în contracte la preţuri mari, pentru servicii pe care nu şi le doresc sau asupra cărora nu au niciun control. Nu credem că este o situaţie pe care şi-o doreşte cineva în viitor.

Suntem norocoşi să avem alţi parteneri precum Romtelecom, UPC, AKTA sau alţi operatori locali, care au în continuare portofoliul Discovery în ofertele lor. Suntem în mod special bucuroşi că UPC va lansa două noi canale Discovery – ID Investigation Discovery şi Animal Planet HD, începând cu 1 decembrie.

Sprijinul vostru în ultimii 15 ani a fost remarcabil şi aş vrea să mulţumesc pe această cale celor peste 20,000 de fani care au semnat petiţia noastră în ultima săptămână. Îi asigurăm că susţinerea lor nu a fost în van. Astfel de telespectatori ne inspiră să producem cele mai bune programe precum Universul văzut de Stephen Hawking, Vânătorii de mituri sau cel mai nou serial de referinţă, Curiosity. Continuăm să facem toate eforturile pentru ca programele noastre să fie disponibile cât mai multor telespectatori."

Semnaţi şi voi petiţia aici: http://www.petitieonline.ro/petitie/vrem_discovery_pe_rcs_rds_-p40340139.html
Şi renunţaţi la serviciile monopoliste ale RCS RDS.

22 noiembrie 2012

Dubla măsură a creştinismului ortodox (şi nu numai)

Este interesantă atitudinea pe care o au activiştii anti-avort, în mare măsură creştini cu specific majoritar ortodox (la noi în ţară). Embrionul este "o fiinţă", "un suflet", "un înger nenăscut". Dar ce se întâmplă copiilor decedaţi înainte de a fi botezaţi? Aceştia nu primesc slujbă ca pentru un om "normal", botezat, ci un surogat eventual. Şi asta dacă şi numai dacă vreun popă acceptă acest lucru.
Altfel spus, copiii născuţi deja dar care nu au apucat a fi botezaţi nu sunt copii pe de-antregul. Embrionii sunt foarte preţioşi pe când oamenii nebotezaţi sunt mult mai puţin importanţi.


Câtă absurditate...

13 noiembrie 2012

Mitizarea - cazul Einstein

Albert Einstein a fost unul dintre cei mai importanţi fizicieni deoarece a pus bazele teoriei relativităţii, teorie ce se ocupă de manifestările materiei la gravitaţie şi viteză extreme. El a generat şi demonstrat valabilitatea vestitei sale formule ce spune că energia este masa ori viteza luminii la pătrat (E=mc2). A stabilit comportamentul luminii, ce are o valoare maxim limitată, de aproape 300 000 km/s. Teoria sa a venit în contradicţie cu "bunul simţ comun".

Dacă o persoană se îndreaptă spre stânga cu o viteză de 3 km/h şi o alta spre dreapta cu 3 km/h, viteza cu care se depărtează o persoană de cealaltă este de ...
3 km/h + 3 km/h = 6 km/h
Dar dacă un foton (particula de lumină) se deplasează faţă de sursa sa spre stânga cu 300 000 km/s şi un altul se deplasează în sens invers tot cu aceeaşi viteză (maximă) de 300 000 km/s, viteza cu care se îndepărtează un foton de celălalt este de ... nu, nu este de 600 000 km/s cum unii ar crede, ci tot de 300 000 km/s, aceasta fiind cea mai mare viteză din univers, inclusiv relativ la oricare punct din întregul univers. Pentru foarte multă lume nu este de înțeles acest lucru și este pur şi simplu dat deoparte, ca fiind o chestiune ce-i depășește. Dacă Einstein a spus, şi pentru că Einstein este considerat de mai toţi ca fiind un mare fizician, înseamnă că aşa e, chiar dacă noi nu înţelegem cu adevărat cum stă treaba cu teoria relativităţii.

Această atitudine este specifică omului obedient, angrenat în relaţii bazate pe credinţă şi nu pe cercetare, ce reacţionează la informaţii conform unor tare sociale şi psihologice: apelul la majoritate, apelul la autoritate, spiritul de turmă, tradiţionalism. Se ajunge astfel la o situaţie paradoxală. Deşi nu înţelege cu adevărat teoria relativităţii îl considderă pe părintele său ca fiind o autoritate absolută în domeniul fizicii şi chiar în alte domenii, cum ar fi cel al religiei. Ei bine, Einstein a greşit. Nu în privinţa teoriei relativităţii, ci a altei teorii științifice, în privinţa dualităţii materiei, de particulă şi undă concomitent, bază a fizicii cuantice. Toată viaţa Einstein a căutat să găsească şi să demonstreze existenţa unei "constante universale" ce ar fi soluţionat unele inadvertenţe (pe atunci se considera că universul era static, fără început şi fără sfârşit, Einstein îmbrăţişa această idee, iar în cadrul acelui tip de univers ar fi însemnat că totul trebuia să se fi prăbuşit în sine datorită gravitaţiei, ceea ce nu este adevărat). Ba mai mult, nu a acceptat niciodată evidenţele rezultate din teoria mecanicii cuantice, deşi acestea erau demonstrate, lansând (din cu totul altă poziţie decât cea invocată de creaţionişti) vestita sa replică "Dumnezeu nu joacă zaruri".

Aceste replici au dat apă la moară creaţioniştilor şi credincioşilor de tot felul, ce au găsit un motiv de a-şi asuma numele Einstein, implicându-l în fantastice şi mincinoase situaţii. Una dintre ele este mitul elevului ce dă replici profesorului "ateu". Probabil mai sunt şi altele.

Motivaţiile demersului de afiliere a numelui Einstein la concepţiile creaţioniste sunt diverse dar se rezumă în mare la două. Una ar fi transferul de valoare prin simpatie, adică dacă Einstein este atât de mare și valoros, în cazul în care a spus ceva ce avantajează imaginea mea despre lume dovedește că imaginea mea este cea corectă, deși nu am dovezile mele pentru a demonstra asta. Iar dacă nu a spus facem cumva să fii spus, sau să pară că a spus. A doua are un sens invers, de denigrare a demersului științific prin reinterpretarea unor atitudini a oamenilor de știință, mai ales a celor mai importanți, de preferat morți pentru a nu mai putea dezminți informația. Ceva de genul: degeaba consideri că știința este superioară credinței odată ce cel mai mare om de știință a avut o altă părere decât tine.

O altă replică utilizată de creaționiști mi-a fost reamintită de un prieten virtual, printr-un mail:
De ce ţi-am scris:
- de ceva timp stă în atenţia presei internaţionale celebra scrisoare a lui Einstein - o mostră colosală din geniul de bun simţ al lui Einstein. Anterior, se vehicula ca argument pro religios un aforism atribuit lui Einstein "Religia fără ştiinţă este slabă, dar ştiinţa fără religie este oarbă".
(Formularea corectă este exact invers „știința fără religie este șchioapă, religia fără știință este oarbă”)
Ai informaţii privind originea acestuia - când şi în ce împrejurări a fost atribuit lui Einstein? Parcă nu prea se potriveşte, chiar şi în condiţiile în care Einstein a trăit o parte din viaţa în secolul 19 - atunci când religia era o regula socială şi era de bon-ton.
(Ca o paranteză, la "modă" pe atunci era să fii ateu, să îmbrăţişezi principiile socialiste şi să participi la manifestări antiguvernamentale.)
Trebuie să-i dau o veste proastă, cuvintele (dar așa cum sunt corectate de mine) sunt ale lui Einstein. Şi una bună, sunt spuse într-un anumit context (Science and Religion, Princeton Theological Seminary, 1939) ce schimbă radical datele problemei.
În traducere proprie sună cam așa:
Acum, chiar dacă tărâmurile religiei şi ale ştiinţei în sine sunt clar demarcate, totuși există între cele două puternice relaţii reciproce şi dependenţe. Dacă religia dorește a fi cea care determină scopul, fără nici o îndoială ea are de învățat de la știință, în sensul cel mai larg, deoarece asta contribuie la atingerea obiectivelor pe care și le-a asumat. Dar știința poate fi generată doar de cei ce sunt pătrunși de aspirația spre adevăr și înțelegere. Sursa acestui sentiment, totuși, izvorăște din sfera religiei. De asemenea există credința că regulile valide pentru existența lumii sunt raționale, sens ușor de înțeles. Eu nu pot concepe un om de știință autentic fără acea credinţă profundă. Situația poate fi exprimată printr-o imagine: știința fără religie este șchioapă, religia fără știință este oarbă.

Aici se vede clar că sensul frazei (care este promovat de creaționiști exact invers) este deturnat. Religia, dacă nu are în spate cunoașterea științifică este un zero, nefiind în stare să slujească chiar scopului său declarat, de a da un sens existenței. Și știința suferă fără un fel „religios” în a aborda cunoașterea, rezultatele sale putând fi eronate, pe lângă adevăr, deci infirme. Religia poate fi periculoasă (și chiar este), deoarece din considerente dogmatice devine oarbă, și oarbă fiind asemuie dușmanilor săi ceea ce nu vede. Faptul că știința este infirmă fără acea dăruire sublimă a omului de știință nu este chiar atât de grav, eventual se poate întârzia un pic evidențierea adevărului.

În concluzie, deși Albert Einstein nu este un sfânt, nici nu este nevoie să devină unul. Genialitatea sa este raportată la teoria relativităţii şi la fizică, nu la toate celelalte aspecte. A fost un om cu bunele şi relele sale, cu evidenţe pe care le-a folosit revoluţionând fizica şi cu evidenţe pe care le-a refuzat, nefiind în stare să-şi depăşească anumite limite. Trebuie să-i fim recunoscători fără a-l diviniza.
Din punctul meu de vedere - pentru un creaționist Einstein a fost ateu.

PS: Credeți că numai religioșii umblă cu cioara vopsită? Nu. Și alții îi atribuie citate, două apărând chiar la mine pe blog.
"Fiecare stiinta este atata stiinta, dupa cata matematica contine". la Un profesor de religie analizează orele de religie și
"Valoarea morala a unui om nu se masoara prin convingerile sale religioase, ci prin inclinatiile afective pe care le-a primit de la natura." la Elevii la ce confesiune vor fi înscrişi din oficiu?

6 noiembrie 2012

Sfat pentru ora de religie

Bună :). Am 17 ani şi sunt tare curioasă cu privire la renunţarea la ora de religie. Sunt o eleva bună, deci nu cred că media la religie mă va ridica foarte mult, plus că mi se pare ipocrizie. Mama mea banuieşte că sunt atee, dar nu am avut niciodată o discuşie clară despre acest subiect. Şi nu sunt sigură că mi-ar semna cererea... Ideea e că noi chiar trebuie să învăţăm la religie. Avem lucrări bazate pe capitole din biblie care trebuie citite. Profesorul meu pare un om foarte de treabă, chiar un om cu caracter. Nu i-am deranjat niciodată ora, deci nu cred că ar avea de ce să se ia de mine când observă că eu nu-mi spun rugăciunea cu restul clasei. Dar de anul acesta facem bioetică cu dânsul. Este un opţional, iar când l-am ales anul trecut nu mă gândeam că toate temele pe care le abordăm sunt discutate strict din punct de vedere religios, deci de religie complet nu am cum să scap, însă mi-ar folosi mult un sfat cât de mic despre cum aş putea s-o rog pe mama să-mi semneze cererea.
Mulţumesc mult. L D.


Dragă L D,
Părinţii tăi sunt în primul rând prietenii tăi cei mai buni, chiar dacă nu ai acest sentiment. De altfel ei sunt la fel de "bătrâni" ca părinţi pe câţi ani ai tu, ei sunt părinţi de 17 ani, deci nu au cum să fie mai "experimentaţi" în a fi părinţi faţă de cât de experimentată eşti tu în a fi adolescentă. Poate chiar dimpotrivă, viaţa să le-o fi luat înainte şi să nu fi observat încă cât de mare ai crescut. Aici deja trebuie să-ţi intri tu în rol. Ei nu pot afla despre tine dacă nu le spui tu. Informaţiile care ar veni de la alţii ar fi trunchiate sau deformate, şi tu ştii cel mai bine ce-i cu tine şi ce vrei. Aşa că stai de vorbă cu ei. Fără teamă, chiar dacă reacţia lor iniţială va fi poate una de respingere (din instinct părinţii resping ideea că al lor copil a crescut).
Nu mi-ai spus nimic despre tatăl tău. Părinţii nu sunt identici, este posibil ca tata să fie aliatul tău în acest demers. De obicei taţii acceptă mai uşor eliberarea de cutumele religiei, bărbaţii sunt mai puţin religioşi decât femeile, poate şi datorită nevoii lor de independenţă ca semn de masculinitate.
Oricum, până nu împlineşti vârsta de 18 ani, legea, strâmbă fiind, te pune în situaţia de a fi la mâna părinţilor pentru a te scoate de la orele de religie. Deşi, tot legal, eşti încă de la 16 ani cu drept de a alege singură ce religie vrei să ai... sau să nu ai...
De altfel Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor prevede la Art. 3:
“(2) Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-şi aleagă singur religia”.
Mai multe informaţii despre cum sunt acum prevederile legale în privinţa religiei în şcoală aici: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/09/religia-in-scoala-consideratii-juridice.html
Despre relaţia părinţi-copii în privinţa învăţământului doctrinar religios am scris aici: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/10/ora-de-religie-conflict-intre-parinti.html
Cât de defecte sunt acum orele de religie prezintă şi un profesor de religie, doctor în teologie aici: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/11/un-profesor-de-religie-analizeaza-orele.html
Prezintă-le părinţilor tăi situaţia, ajută-i să înţeleagă cât de "confesionale" sunt orele de religie şi că acestea nu te ajută să devi mai bună şi mai tolerantă, ci dimpotrivă.
Arată-le că efortul depus pentru a asimila informaţii despre un anumit cult nu te face mai credincioasă, ci dimpotrivă.
Şi mai ales explică-le că nu ei au greşit în educarea ta dacă tu ai devenit atee, ci chiar ora de religie în sine, ce intră în conflict cu toate celelalte cunoştinţe ştiinţifice.

Despre ora de bioetică... Ca principiu este un domeniu ce merită studiat, dar ca organizare este posibil să fie doar o formă de justificare a "moralei religioase" odată ce profesor este un teolog (preferam un filosof sau unul de ştiinţe sociale). Dar chiar şi aşa domeniul este valoros, eu nu l-aş rata şi aş învăţa în paralel chiar şi ceea ce nu prezintă profesorul, de plăcere.

Succes!

3 noiembrie 2012

Un profesor de religie analizează orele de religie

Gabriel Memelis este născut în 1967 la Ploieşti. Licenţiat al Universităţii „Politehnica" din Bucureşti (1992), Licenţiat (1996) şi apoi Masterat (1997) în teologie ortodoxă la Facultatea de Teologie a Universităţii Bucureşti. Doctorat la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna" din Sibiu (2005), cu teza Creştinism şi personalism. Paradigma personalistă a spiritualităţii ortodoxe.
Autor al cărţilor: Caduceul lui Hermes. Modele mitico-religioase în opere literare şi Iniţiere în paradigma religiei. Coautor în vol. colectiv Perspective româneşti asupra ştiinţei şi teologiei cu lucrarea Asupra unui posibil model epistemologic al "contradicţiei vii". De la antinomia limbajului teologic la gradualitatea fuzzy.
Preşedinte al sucursalei Ploieşti a Asociaţiei pentru Dialogul dintre Ştiinţă şi Teologie din România (A.D.S.T.R.).
Profesor titular de Religie la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul" din Ploieşti (din 1998).
Iată ce ne spune acesta prin intermediul Adevărului referitor la

„Statutul actual al disciplinei religie - o analiză critică"

(sublinierile îmi aparţin)

Nu trebuie să fii jurist ca să înţelegi, la o simplă analiză atentă, că legislaţia care reglementează predarea religiei ca disciplină de studiu în şcolile de stat din România suferă de profunde şi dureroase vicii: este contradictorie în sine şi antieuropeană, fixând orei de religie un cadru confesionalist şi discriminatoriu.

Textul alineatului 1 al articolului 18 din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 nu lasă loc altei interpretări: „Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun (i.e., disciplină de studiu obligatorie, n.m., G.M.). Elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii (s.m., G.M.)."

Aşa cum se poate lesne observa, acest text legiferează o confuzie nepermisă: aceea dintre învăţământul laic şi cel confesional. Afirmând că elevii participă la ora de religie în şcolile publice "conform confesiunii proprii", alineatul citat defineşte în mod explicit acestei ore - care se desfăşoară, aşadar, în cadrul învăţământului laic, sub toate formele lui - un statut strict confesionalizat. Spaţiul (şi timpul unei ore a) învăţământului public devine, conform acestei legi, unul în care religia ar trebui predată în mod diferenţiat elevilor împărţiţi după confesiuni. Implicit, conţinutului orei de religie i se anulează orice posibilă echidistanţă confesională, orice intenţie de generalitate şi deci de ştiinţificitate, calităţi indispensabile unei discipline predate în învăţământul laic; această oră de curs este aruncată, astfel, direct în arena diferenţelor (şi diferendelor) interconfesionale.

Ne aflăm, cu alte cuvinte, în situaţia în care însăşi Legea organică a învăţământului românesc aduce atingere gravă unuia dintre principiile fundamentale pe care s-a construit, practic, Europa modernă: principiul laicităţii statului (şi implicit învăţământului de stat), principiu care impune separarea Bisericii de stat, neutralitatea religioasă şi confesională a instituţiilor statului.

Se cuvine aici o precizare importantă, pentru a elimina riscul unei înţelegeri greşite: „laicitatea" nu înseamnă nici indiferentism religios, nici ateism militant sau adversitate între domeniul laic şi cel religios, ci doar distincţie ireductibilă şi neamestec reciproc între domeniul secular, aparţinând cezarului, şi „cele ale lui Dumnezeu" (cf. Luca 20, 25). Principiul laicităţii este, vreau să spun, întru totul conform cu Evanghelia (vezi şi Ioan 18, 36); aşa încât pledoaria pentru laicitate ne situează nu împotriva, ci în sensul şi în spiritul creştinismului, întrucât laicitatea este o vocaţie patentă a acestuia. Nici Iisus, nici apostolii Săi nu au folosit metoda anexării invazive a instituţiilor publice (inclusiv a şcolilor) pentru a-şi preda învăţăturile.

Prin urmare, aş îndrăzni să spun că această confesionalizare a orei de religie prezente în spaţiul public al învăţământului preuniversitar aduce deservicii Bisericii ortodoxe înseşi, reiterând greşeala - din păcate cu o prea îndelungată carieră istorică începând de la Constantin cel Mare - imixtiunii dintre domeniul laic şi cel religios, dintre spaţiul public şi cel privat. Nu vreau să intru aici într-o analiză teologică minuţioasă, dar trebuie să ne amintim că instituţionalizarea învăţăturilor lui Hristos - adresate întotdeauna numai unor persoane şi comunităţi private, care decid mai întâi în mod liber să-L asculte şi, eventual, să-L urmeze - în forma unei religii ad usum populi, transformarea Bisericii într-o instituţie de putere şi totodată de utilitate publică au dus, în timp, la erodarea creştinismului, nicidecum la întărirea lui. Or, ce este această amestecare a laicului cu religiosul, a publicului cu privatul în perimetrul unei ore a învăţământului laic altceva decât o nouă formă de instituţionalizare a creştinismului?

Revenind la articolul 18, alineatul 2 încearcă să salveze - însă cu preţul unei grave erori logice şi juridice care face întregul articol nul de drept - ceea ce anulează alineatul precedent, şi anume libertatea de opţiune (a)religioasă a elevilor. Precis, textul spune că „la solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie". Se ajunge astfel într-o contradicţie explicită cu alineatul 1, în care religia era declarată „parte a trunchiului comun", adică disciplină obligatorie. Ne găsim în situaţia - inconsistentă logic şi juridic - în care consecinţa de facto a prevederii de la alin. 2 poate desfiinţa statutul de jure al orei de religie, stipulat la alin. 1: în cazul - deloc exclus, dat fiind faptul că pentru depunerea şi aprobarea cererilor nu se impune nicio motivare sau restricţie - în care toţi părinţii/tutorii/elevii ar depune cerere de retragere, ora de religie ar dispărea, literalmente, din orar şi din trunchiul comun.

Însă chiar dacă nu ar conduce, în realitatea de fapt, la consecinţa extremă a dispariţiei orei de religie, aplicarea aliniatului 2 al art. 18 poate provoca grave disfuncţionalităţi în managementul intern al unităţilor de învăţământ: direcţiunile acestora nu reuşesc decât cu greu să le ofere elevilor care renunţă la ora de religie - cu atât mai greu cu cât aceştia sunt mai numeroşi şi de la clase diferite - o activitate alternativă care să se desfăşoare în incinta şcolii, activitate care ar trebui să fie tot obligatorie de vreme ce substituie o oră din trunchiul comun.

Şi atunci ne întrebăm: cum, totuşi, inspectoratele şcolare judeţene au mai titularizat de-a lungul timpului pe catedre, în baza acestei legi, profesori de religie care pot rămâne oricând fără ore şi fără catedre?! Ca să nu mai vorbim de situaţia de-a dreptul penibilă în care sunt puşi aceşti profesori ajunşi, de cele mai multe ori, la domnia bunului-plac al elevilor care - numai pentru simplul motiv de a-şi mai decongestiona orarul zilnic - renunţă fără remuşcări şi fără motivaţii serioase la ora de religie.

Situaţia de fapt a predării religiei în şcolile laice este încă şi mai gravă: în temeiul acestui articol de lege antieuropean şi invocând majoritatea ei confesională în rândurile populaţiei din România, Biserica Ortodoxă Română a confiscat, practic, mediul laic al învăţământului de stat pentru a face ceea ce ar fi normal doar în cadrul comunităţilor sale parohiale sau, cel mult, al propriilor şcoli de teologie: anume, învăţământ religios confesional. Desigur, B.O.R. invocă aici majoritatea sa socială în rândurile populaţiei din România. Însă, chiar admiţând acest fapt şi trecând peste problema dacă această « ortodoxie majoritară » a populaţiei este reală sau mai degrabă una cutumiar asumată, formală în exerciţiu şi simplu declarativă la nivelul angajării, ne putem măcar întreba: invocarea majorităţii confesionale poate să anuleze principiul fundamental al laicităţii statului (şi învăţământului de stat)?

Ora de religie în şcolile publice din România a devenit, de facto, o anexă catehetică a ortodoxismului, ceea ce nu face deloc cinste orthodoxiei - proclamate, măcar prin denumire, păstrătoare a rectitudinii închinării şi implicit a învăţăturilor lui Hristos (printre care - ar fi normal, cum am văzut - şi a principiului laicităţii. Disting între orthodoxie „dreaptă slăvire" şi ortodoxism, ultimul fiind versiunea ideologizată, formalist-tradiţionalistă şi monumentalizată idolatru a primei.). Şi această anexare se întâmplă în timp ce elevii care aparţin altor confesiuni sunt expediaţi să participe la ora de religie în cadrul propriilor comunităţi confesionale, aşa cum este, de altfel, firesc şi legal pentru un învăţământ laic. Dar ne putem întreba din nou: de ce nu se aplică această normalitate şi ortodoxismului, mai ales în condiţiile în care aceeaşi Lege a Educaţiei Naţionale prevede, la art. 7 alin. 1, că prozelitismul religios este interzis în şcolile de stat?

În fine, accentul confesionalist-ortodoxist al orei de religie din învăţământul public românesc este acutizat de programele şi manualele şcolare care au fost impuse elevilor, la insistenţele şi de către "specialiştii" Patriarhiei Române şi pe care, din păcate, Ministerul de resort le girează în continuare. Aceste "suporturi de predare" prezintă religia creştină într-o manieră ermetic închisă confesional, prozelitistă şi cu totul neştiinţifică, de Ev Mediu balcanic, calchiind practic conţinuturile unor programe şi manuale - ele însele anacronice - care încă se mai predau în şcolile teologice ortodoxe din România. Predarea religiei în această manieră şi după asemenea "surse" nu poate avea - şi nu are în realitate - alt efect asupra elevilor decât îndoctrinarea prost disimulată, suprasaturaţia catehetică şi "dresajul" ritual.

Există o ieşire din această situaţie? Protestele din ultimul timp, care s-au făcut auzite prin intermediul unor O.N.G.-uri, arată că problema este reală şi că există o reacţie sănătoasă a corpului social. Din păcate, soluţiile propuse sunt fie prea punctuale - accentuând excesiv rolul decizional al părinţilor asupra orei de religie sau schimbarea (mai degrabă cosmetizarea) unor manuale prea terifiante prin conţinut, fie pleacă de la premisa că, în cazul orei de religie, cea mai bună schimbare este eliminarea.

În ce mă priveşte, afirm că eliminarea orei de religie nu este nicidecum o soluţie; se impune doar modificarea cadrului legislativ şi didactic în care se desfăşoară această oră, în sensul aducerii lui la un format laic. Un enunţ de lege care ar elimina contradicţia internă a celui actual şi ar integra principiul echidistanţei religioase şi confesionale a învăţământului într-un stat laic, ar comunica limpede că participarea elevilor la orele de religie nu este condiţionată de adeziunea lor religioasă, nici nu îşi propune să o determine dacă ea nu există; că majoritatea sau minoritatea socială a unei confesiuni nu constituie un argument pentru discriminarea elevilor, nici pentru confesionalizarea orei de religie.

Mai mult, văd ca obligatorie şi schimbarea denumirii actuale a acestei ore, o denumire care - prin rezonanţa ei echivocă - contribuie în primul rând la apariţia unor justificate suspiciuni de prozelitism mascat din partea părinţilor şi elevilor. Un nume ca „ştiinţa religiilor", de pildă, care aparţine nomenclatorului disciplinelor academice pe plan european şi care declină explicit intenţia de a prezenta religiile într-un mod adaptat învăţământului laic, ar fi mult mai potrivit. Programele, metodele şi conţinuturile de predare s-ar adapta, la rândul lor, acestei noi denumiri, expunând religiile într-o manieră generală, ştiinţifică, interdisciplinară şi interreligioasă; ele ar da elevilor posibilitatea unui studiu obiectiv, relaxat şi „necolorat" confesional al religiei.

prof. Gabriel Memelis,
Colegiul Naţional „Mihai Viteazul" din Ploieşti


Textul de faţă constituie, pe fond, substanţa unui memoriu pe care l-am adresat de curând ministrului educaţiei, memoriu în care am propus şi soluţii concrete pentru modificarea statutului juridic şi didactic al religiei în şcolile publice. Unele fragmente sunt preluate din articolul meu „Ora de religie, cui prodest?", publicat în revista electronică Oglindanet a scriitorului şi patrologului Cristian Bădiliţă.


Subscriu!
Comentarii?

1 noiembrie 2012

Ateul - un bestseller

A treia ediţie a Bibliotecii Vii din Braşov s-a desfăşurat sâmbăta trecută, în 27 octombrie. Cum deja a devenit o tradiţie, invitat fiind, am participat în rol de carte vie în rafturile bibliotecii. Am avut o companie deosebită, organizarea a fost foarte bună şi promovarea evenimentului excelentă. Iată rafturile cărţilor:
Nu voi discuta despre manifestare în sine, excelentă de altfel, ci strict despre propria-mi experienţă.
După cum se vede ateii sunt cărţi rare. Nu au nici semne exterioare şi nici manifestări care să le trădeze concepţiile, deci sunt greu de identificat printre oamenii "normali". Dar sunt rari în România după cum şi recensământul o arată: doar 21.196 atei din 19.043.767 persoane (unul la o mie). Această penurie face ca ideea de om lipsit de Dumnezeu să fie dacă nu spectaculoasă, cel puţin interesantă, lucru ce m-a bucurat. Şi am avut cititori, după cum scriu ziarele vremii:
„Deţinutul“ şi „Ateul“, cele mai citite „cărţi“ la Biblioteca Vie - Monitorul Expres
Printre cele mai răsfoite „cărţi vii” au fost, ca şi în ediţiile precedente, personajele care întruchipează deţinuţii, homosexualii şi ateii, dar la mare căutare au fost şi „vindecătorii”, care promovează terapiile alternative. - Transilvania Expres
Mare succes au avut Cărţile vindecătoare, la strânsă concurenţă cu Ateul. - Bună Ziua Braşov

Deşi mai mult am fost eu citit de ceilalţi, am încercat totuşi să-mi citesc cititorii. Şi am descoperit că mult mai multe persoane sunt atee decât cele ce se declară aşa în public. Este şi normal asta odată ce raportarea la divinitate este o problemă personală, ateii nefiind obligaţi în vreun fel să "demonstreze" apartenenţa prin cine ştie ce manifestări, cum este cazul credincioşilor. Ei nu sunt obligaţi să se închine când trec pe lângă o biserică, nu trebuie să poarte cruciuliţe sau să pună peştişori din autocolant pe maşină, după cum nu sunt obligaţi nici invers: să nu participe la manifestări religioase sau să nu-şi facă cruce când intră în biserică. Este treaba lor, personală, şi nu intervine nimeni pentru a reglementa această conduită.

Tinerii au fost cei mai activi cititori, deşi am avut şi persoane mai vârstnice. Şi am observat că pe măsură ce şcoala urmată de aceştia era mai pauperă, cu elevi mai slabi şi cu rezultate mai scăzute, şi "credincioşenia" elevilor era mai mare. De exemplu în liceele de top, deşi elevii lor frecventează orele de religie, au o altă abordare a religiozităţii şi consideră religia inoportună şi ineficientă, mulţi dintre ei fiind de fapt atei sau areligioşi. Asta probabil şi pentru că au răspunsuri ce nu implică apelul la divinitate, motivate ştiinţific. Nu acelaşi lucru se întâmplă cu elevii prea puţin pregătiţi, mulţi fiind chiar habotnici, dar numai datorită lipsei de informaţie şi a îndoctrinării şi nu pentru că nu ar fi capabili de judecată raţională.

Dar cea mai surprinzătoare situaţie pentru mine a fost replica unui profesor de română, ce venise cu elevii săi (citez din memorie): De asta v-am pus să staţi de vorbă cu ateul, să vedeţi şi să înţelegeţi ce înseamnă argumentarea realizată corect.
Am ajuns material didactic...

26 octombrie 2012

Elevii la ce confesiune vor fi înscrişi din oficiu?

Iată ce problemă propunea Atila Nyerges, preşedintele ASUR, în 14 septembrie 2012, pe facebook:

La început de școală, se dă următorul studiu de caz, deloc ipotetic:

Domnul Popescu este director la școala nr. X din localitatea N. Nu știe care este proporția copiilor proveniți din familii ortodoxe și nici câte sau exact care confesiuni sunt reprezentate în rândul familiilor care și-au trimis copiii să învețe la școala pe care o conduce.

Cum ar trebui să procedeze în legătură cu organizarea orelor de religie?

Avem variantele de mai jos:

1. Nu face nimic special. Tratează materia religie la fel ca pe oricare dintre celelalte materii.

2. Îi întreabă pe părinți despre religia lor pentru a ști care religii sunt reprezentate și numărul copiilor în această situație pentru a putea dimensiona corect resursele umane (profesorii de religie de diferite confesiuni) și de spațiu.

3. Îi informează pe părinți despre drepturile lor legale de a-și retrage copilul de la orele de predare confesională a religiei majoritare (pentru care are deja profesor la dispoziție). Le transmite părinților faptul că a pus la dispoziția elevilor de alte confesiuni sau fără religie un spațiu separat destinat fie predarii unei alte religii (la cererea expresă a parintelui și dacă se atinge o masă critică de solicitanți) sau studiului individual la alte materii pentru elevii pentru care nu se dorește studierea materiei religie.

Vă rugăm comentați cum ar trebui să procedeze domnul director Popescu și care sunt consecințele variantelor de mai sus!
Aveți și alte sugestii?


În masă, în virtutea inerţiei, din laşitate sau din indiferenţă, majoritatea directorilor aplică, fără discernământ, soluţia 1: nu vor face absolut nimic, nici măcar pentru a avea o imagine corectă. De fapt această problemă nici nu este conştientizată de majoritatea directorilor. Pentru că este o problemă, o contradicţie legislativă ce a apărut deoarece majoritatea parlamentarilor au votat Legea Educaţiei după cum le-a dictat patriarhul Bisericii Ortodoxe din România şi nu după cum ar fi fost corect şi normal, aşa cum a fost propus în proiectul legii, generat în urma consultărilor. Şi aşa s-a ajuns ca directorii de şcoală să activeze încălcând legea în ceea ce priveşte discriminarea prin religie. Iată şi nota de informare a ASUR cu privire la situaţia respectivă, unde se subliniază că:
Art. 5. – (5) Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţ a la culte, cu excepţia desfăşurării lucrărilor de recensământ naţional aprobat prin lege sau în situaţia în care persoana vizată şi-a dat, în mod expres, consimţământul pentru aceasta.
(6) Este interzisă obligarea persoanelor să îşi menţioneze religia, în orice relaţie cu autorităţile publice sau cu persoanele juridice de drept privat.
Ținând cont de cele de mai sus, înscrierea la cursurile de religie, indiferent de confesiune, necesită acordul prealabil al părinților și/sau elevilor, exprimat în scris la începutul fiecărui an școlar.[...]
Responsabilitatea privind respectarea tuturor prevederilor legale vă revine dumneavoastră, în calitate de director al unității de învățământ. În mod specific, înscrierea elevilor la orele de religie fără un acord explicit din partea părintelui și/sau elevului poate fi încadrată în prevederile Art. 247 din Codul Penal:

Art. 247 Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi
Îngrădirea, de către un funcţionar public, a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situaţii de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.




Unii directori ce au primit mesajul de la ASUR chiar l-au luat în considerare. Astfel au ajuns la inspectorat solicitări oficiale sau mai puţin oficiale pentru a lămuri situaţia. Şi ce credeţi că face ministerul şi oamenii de acolo ce sunt puşi să "respecte legile"? Reprezentanţii Direcţiei Generale Educaţie şi Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii şi ai Direcţiei Generale Juridice din Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului emit o notă "Referitor la clarificarea unor aspecte privind studierea orelor de religie" a cărei concluzie sună aşa:
În consecinţă, numai elevii care nu doresc să studieze disciplina religie au obligaţia de a solicita în scris acest lucru. Ceilalti elevi sunt inscrişi din oficiu pentru studiul disciplinei religie, o cerere scrisă din partea acestora excede cadrul legal stabilit de Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.


Păi bine domnilor, şi la ce confesiune vor fi înscrişi din oficiu?