Ai religia la mijlocul orarului? Ripostează!

„După cum mulți dintre voi stiți, azi a început școala. Problema mea este că ora de religie, ca oră optională, va fi băgată în mijlocul programului. Copilul meu nu a facut nici anul trecut religia, dar era ultima oră și-l puteam lua mai devreme, însă acum ca soluție mi s-a propus să stea cuminte în ultima bancă și asta e.
Daca aveti vreo idee bună despre cum să procedez, vă rog un sfat.”

Cazul nu e singular, binențeles. Ce facem? Acționăm legal și oficial - depunem o cerere de modificare a orarului la secretariat, cu număr de înregistrare. Iată un model:

Domnule/Doamnă Director,

Subsemnatul ……………..…………………………………………….,
domiciliat în ……………………………..…………………..………………….,
părinte al elevului/ei ……………………………………………………………
din clasa ………………, unitatea şcolară ……………………………………
având în vedere faptul că acest elev nu frecventează cursurile disciplinei facultative Religie şi ţinând cont de prevederile internaţionale, constituţionale şi naţionale privind dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie şi de cele ale legislaţiei privind educaţia şi ale legislaţiei privind drepturile copilului, vă rog ca în realizarea orarului pentru clasa respectivă, să treceţi disciplina Religie la prima sau la ultima oră din ziua respectivă.

Cu mulţumiri anticipate,

Semnătura                                                                                   Data

Aici formular solicitare modificare orar religie.doc.

În cazul în care ora rămâne la mijlocul programului, nu disperaţi. Depuneţi o altă solicitare, prin care propuneţi ca pentru elevii ce nu pot părăsi clădirea şcolii pe durata orei de religie să se organizeze alte cursuri facultative: astronomie, istoria artei, istoria religiilor, noţiuni de etică şi morală etc.

Este posibil ca direcţiunea să vă comunice că aceştia sunt puţini şi nu există posibilitatea de a organiza aceste cursuri. Atunci cereţi să fie acceptat copilul dumneavoastră într-o clasă paralelă sau apropiată ca vârstă, la ore de genul desen, sport, muzică, limbă străină etc. Este riscant a rămâne în clasă, la îndemâna profesorului sau a profesoarei de religie. Chiar dacă sunt persoane echilibrate altfel, faptul că în "clasa lor" există elevi ai căror părinţi sunt în mod explicit în dezacord cu credinţa lor îi va face la un moment dat (de exemplu indisciplina colegilor), să se răzbune, chiar şi prin mici remarci, pe copiii dumneavoastră.

Dacă toate aceste forme de negociere sunt epuizate în mod defavorabil pentru copilul dumneavoastră înseamnă că direcţiunea şcolii este clar împotriva soluţionării amiabile a vidului legislativ lăsat de acestă lege lacunară, Legea Educaţiei Naţionale, şi va fi nevoie a interveni la nivel juridic. Pentru suport, în afara prietenilor şi a unui avocat (de preferat specializat în drepturile omului şi ale copilului) se mai poate apela la Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR), presă şi la blogosfera raţională (vezi coloana din stânga a acesui blog).
În numele dumneavoastră vom solicita o acțiune de verificare a formularelor prin care s-a cerut să se urmeze orele de religie confesională.

Metodologia de organizare a predării disciplinei Religie în învăţământul preuniversitar

Art. 1.

Prezenta metodologie reglementează organizarea predării disciplinei Religie în învăţământul preuniversitar, inclusiv modalitatea de înscriere a elevilor pentru a frecventa ora de Religie.

Art. 2.

(1) Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun.

(2) În conformitate cu prevederile legale, elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul de a participa la ora de Religie, conform confesiunii proprii.

(3) În cazul în care elevul nu frecventează orele de Religie, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.

(4) Conducerile inspectoratelor şcolare şi ale unităţilor de învăţământ preuniversitar care au clase de nivel primar, gimnazial, liceal, profesional au obligaţia de a întreprinde demersurile necesare în vederea asigurării condiţiilor pentru punerea în aplicare a prevederilor menţionate la alin. (1) şi (2).

(5) Conducerile unităţilor de învăţământ care şcolarizează nivelurile de învăţământ menţionate la alin. (1) au obligaţia de a informa elevii şi părinţii/tutorii legal instituiţi ai acestora cu privire la prevederile legale referitoare la frecventarea orelor de Religie.

CAPITOLUL II - Înscrierea elevilor pentru a frecventa ora de Religie

Art. 3.

(1) Părinţii/tutorii legal instituiţi ai elevilor minori, respectiv elevii majori care doresc să îşi exercite dreptul de a participa la ora de Religie îşi exprimă opţiunea în scris, într-o cerere adresată unităţii de învăţământ, în care precizează şi numele cultului solicitat.

(2) Se pot depune cereri pentru frecventarea orei de Religie pentru cultele recunoscute de stat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, republicată.

(3) Schimbarea opţiunii de a frecventa ora de Religie se face tot prin cerere scrisă a elevului major, respectiv a părintelui sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor.

(4) Cererile menţionate la alin. (1) şi (3) se depun la secretariatul unităţii de învăţământ la care este înscris elevul şi se înregistrează în Sistemul informatic integrat al învăţământului din România (SIIIR).

(5) În vederea prefigurării catedrelor, pentru elevii deja înscrişi în unitatea de învăţământ, cererile menţionate la alin. (1) şi (3) se depun, de regulă, până la sfârşitul lunii decembrie, pentru anul şcolar următor.

Art. 4.

Părinţii copiilor care urmează să îşi facă debutul şcolar în învăţământul primar şi care doresc participarea copilului la ora de Religie bifează în cererea-tip de înscriere rubrica corespunzătoare, precizând cultul solicitat.

Art. 5.

(1) Cererile de frecventare a orei de Religie, depuse ulterior intervalelor precizate în art. 3 şi 4, inclusiv după începerea cursurilor şcolare, sunt aprobate de consiliul de administraţie dacă la nivelul unităţii de învăţământ se organizează predarea disciplinei Religie pentru cultul solicitat, iar elevii respectivi vor fi incluşi în formaţiunile deja existente, organizate pentru studiul Religiei, cultul solicitat.

(2) În cazul solicitărilor menţionate la alin. (1) pentru care unitatea de învăţământ nu organizează predarea disciplinei Religie pentru cultul solicitat, se pot aplica, după caz, prevederile art. 9.

Art. 6.

În situaţia în care părinţii/tutorii legal instituiţi ai elevului minor, respectiv elevul major decid, în cursul anului şcolar, schimbarea opţiunii de a frecventa ora de Religie, situaţia şcolară a elevului respectiv pe anul în curs se încheie fără disciplina Religie.

CAPITOLUL III - Organizarea predării disciplinei Religie

Art. 7.

(1) În învăţământul primar, gimnazial, liceal şi profesional, predarea disciplinei Religie se organizează cu întreaga clasă, dacă cererile depuse solicită frecventarea orei de Religie la acelaşi cult.

(2) În situaţia în care, pentru un nivel de clasă, au fost depuse cereri de frecventare a orei de Religie pentru mai multe culte, conducerea unităţii de învăţământ organizează predarea disciplinei Religie prin gruparea elevilor de la nivelul de clasă respectiv în mai multe formaţiuni de studiu, corespunzătoare cultelor pentru care există solicitări, cu respectarea prevederilor legale referitoare la efectivele formaţiunilor de elevi.

Art. 8.

(1) În situaţia în care numărul solicitărilor de frecventare a orei de Religie pentru un anumit cult, depuse de elevii de la acelaşi nivel de clasă, nu permite constituirea formaţiunii de studiu pentru disciplina Religie cu respectarea efectivului minim prevăzut de lege, studierea disciplinei Religie pentru cultul respectiv se poate face şi în regim simultan.

(2) În situaţia menţionată la alin. (1), predarea în regim simultan se face pentru elevii care solicită studierea Religiei pentru cultul respectiv de la două sau mai multe niveluri de clasă aparţinând aceluiaşi nivel de învăţământ - primar/gimnazial/liceal/profesional.

(3) Aprobarea predării disciplinei Religie în regim simultan se face de către inspectoratul şcolar, la propunerea motivată a consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ.

Art. 9.

(1) În cazul în care numărul mic de cereri depuse la unitatea de învăţământ pentru frecventarea orei de Religie pentru un anumit cult sau alte motive obiective nu permit organizarea predării disciplinei Religie pentru acel cult în niciuna din situaţiile menţionate anterior, elevii cărora nu li s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină pot să participe la studiul Religiei în cadrul cultului propriu.

(2) Pentru punerea în aplicare a prevederilor alin. (1), inspectoratele şcolare încheie acorduri de parteneriat cu reprezentanţii instituţiilor de cult, valabile cel puţin pe durata unui an şcolar, în care se reglementează modalitatea de organizare şi desfăşurare a orei de Religie pentru elevii care studiază această disciplină în cadrul cultului propriu.

(3) Acordurile de parteneriat prevăzute la alin. (2) trebuie să conţină reglementări cu privire la următoarele aspecte: locul de desfăşurare a orei de Religie - spaţii şcolare sau spaţii puse la dispoziţie de către cult, asigurarea de către instituţia de cult a personalului didactic calificat, abilitat să predea disciplina Religie în baza protocolului încheiat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi cultul religios respectiv, modalitatea de evaluare, modalităţile, responsabilităţile şi termenele de comunicare/transcriere în cataloage a absenţelor şi a rezultatelor şcolare.

(4) Persoanele nominalizate de către reprezentanţii instituţiilor de cult pentru predarea disciplinei Religie pentru elevii aflaţi în cazurile prevăzute la alin. (1) trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare şi să se angajeze să parcurgă programa corespunzătoare nivelului de clasă în care se află elevul/elevii.

(5) Copii ale documentelor care dovedesc competenţa personalului nominalizat de instituţiile de cult pentru predarea Religiei, angajamentul scris al acestora de a parcurge programa şcolară, precum şi orarul de desfăşurare a orelor de Religie în cadrul cultului se ataşează anual la acordurile de parteneriat menţionate la alin. (2).

(6) Absenţele şi calificativele/notele obţinute de elevi la ora de Religie organizată de cultul religios se transmit în scris unităţii de învăţământ, printr-un document semnat şi ştampilat, la termenele prevăzute în acordul de parteneriat, şi se transcriu în catalogul clasei de către învăţătorul, institutorul, profesorul pentru învăţământ primar sau profesorul diriginte al clasei din care face parte elevul.

CAPITOLUL IV - Organizarea activităţii elevilor care nu studiază disciplina Religie

Art. 10.

Pentru elevii care nu solicită frecventarea orei de Religie sau cărora nu li s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină, unităţile de învăţământ stabilesc prin propriul regulament de organizare şi funcţionare activităţile pe care aceştia le pot desfăşura, spaţiile în care se desfăşoară activităţile, precum şi responsabilităţile privind asigurarea supravegherii şi siguranţei elevilor, în perioada în care ceilalţi elevi ai clasei participă la ora de Religie.

Art. 11.

(1) Elevii cărora nu li se pot asigura condiţiile pentru frecventarea orelor de Religie, conform confesiunii proprii, pot solicita să participe, în calitate de audienţi, la orele de Religie organizate de unitatea de învăţământ pentru elevii aparţinând altor culte. Participarea se aprobă de către conducerea unităţii de învăţământ, la solicitarea scrisă a părinţilor/tutorilor legal instituiţi ai elevilor minori, respectiv la solicitarea elevilor majori.

(2) Elevii care participă ca audienţi la ora de Religie, conform prevederilor alin. (1), nu vor fi evaluaţi, iar situaţia şcolară a acestora se încheie fără disciplina Religie.

Art. 12.

Absenţa elevului care nu a solicitat frecventarea orei de Religie de la activităţile prevăzute la art. 10 şi 11 exonerează cadrul didactic/personalul didactic auxiliar care asigură organizarea/desfăşurarea/supravegherea activităţii de orice tip de răspundere.

În vigoare de la 24.09.2015

Ai depus cerere pentru Religie dar acum vrei să te retragi? Nimic mai simplu...

BOR e disperată. Au mers cu jalba-n proţap la CNA, la ăia ce lasă pe posturile de televiziune doar reclame "politically correct" şi emisiuni fără ţăţe şi înjurături. Cică Trinitas TV a făcut nişte spoturi video de "informare" cu privire la modalitatea de înscriere la orele de religie. Atâta doar că spoturile respective sunt nu de informare ci de promovare a "beneficiilor" orelor de religie (ortodoxă, binenţeles, că doar ea este singura păstrătoare a valorii neamului). Această intervenţie la CNA demonstrează încă odată că Biserica este o construcție parazită ce trăiește doar dacă este ajutată de instituțiile statului. Din păcate, în conformitate cu articolul 142 din Codul audiovizualului, CNA a recomandat televiziunilor şi radiourilor difuzarea informaţiilor de interes public, în regim gratuit. Deşi au fost şi opozanţi la vot: Florin Gabrea și Radu Călin Cristea, membri CNA, au votat împotriva acestor recomandări. „Chestiunea cu ora de religie e o foarte aprinsă dezbatere publică. Părerea mea este că deși înțeleg buna credință a mesajului, din toate cele 3 spoturi, partea de informații este încărcată în favoarea orei de religie. Eu aș spune că pur și simplu CNA-ul nu ar trebuie să intervină într-o discuție publică care nu este tranșată. Eu nu cred că aceste spoturi au o componentă de informare, ci una de convingere”, și-a justificat Radu Călin Cristea votul. Decizia de difuzare sau nu a acestor spoturi aparţine însă radiodifuzorilor.
Dar dacă doresc informare îi ajut şi eu...

De ce e disperată BOR? Pentru că doar 1 260 000 de elevi s-au înscris la religie. Din 3 100 000. Adică mai mai puţin de jumătate. Aşa a declarat ministrul educaţiei...

Şi ca să-i mai ajut odată...

Ai depus cerere pentru Religie dar acum vrei să te retragi? Nimic mai simplu...

Te poți retrage și singur dacă ai peste 14 ani! (http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-491-religia-copilului-drepturile-si-indatoririle-parintesti)

Ministrul Învățământului a declarat la Europa FM că doar jumătate din totalul de elevi au depus cereri pentru Religie de tip confesional. Se vede că „majoritatea ortodoxă” e cu mult mai mică. Printre ei te numeri și tu? Iar acum, după ce ai vorbit cu colegii și cu pritenii ți-ai dat seama că ai făcut o greșeală? Completezi următoarea cerere și o depui, până pe 6 martie 2015, la secretariatul școlii, cu număr de înregistrare.Dacă ai sub 14 ani cererea trebuie să fie semnată de părintele tău. Iat-o mai jos:

Domnule/Doamnă Director,

Subsemnatul, ……………………………………………………………., domiciliat în ……………………………...……………………..………………….,părinte al elevului/ei ……………………………………………………………din clasa ………………, unitatea şcolară ……………………………………doresc ca acesta să nu urmeze orele de religie confesională, cultul ........................................... (denumirea cultului).

Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:

1. Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”

2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.

Cu mulţumiri anticipate, 

Semnătura                                                                                    Data 
 
Dacă ai peste 14 ani cererea o poți completa chiar tu:

Domnule/Doamnă Director,

Subsemnatul, ……………………………………………………………., născut în data de  ................................., din clasa ………………, unitatea şcolară ……………………………………doresc să nu urmez orele de religie confesională, cultul ........................................... (denumirea cultului).

Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:

1. Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”

2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.
3. Codul civil, Art. 491 religia copilului
(1) Părinţii îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condiţiile legii, ţinând seama de opinia, vârsta şi de gradul de maturitate ale acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios.
(2) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul să îşi aleagă liber confesiunea religioasă.

Cu mulţumiri anticipate, 

Semnătura                                                                                    Data 


Nu este necesară nici un fel de motivare suplimentară: că nu am înțeles, că m-am păcălit, că m-ați păcălit, că m-a înscris tata sau mama fără ca eu să vreau etc.

Lovitură pentru şcolile ce nu aplică decizia Curţii Constituţionale!

Stimaţi părinţi,
Dragi elevi,
Nu mai lăsaţi să vă fie călcată în picioare libertatea de conştiinţă. Este responsabilitatea dumneavoastră de părinţi de a apăra drepturile copilului dumneavoastră, ca acestea să nu fie încălcate de persoane din sistemul educaţional.
Daca nu doriţi să fie predată disciplina confesională Religie copilului dumneavoastră, în această perioadă în care şcolile refuză în mod nelegal aplicarea deciziei Curţii Constituţionale, vă recomandăm să depuneţi la secretariatul scolii informarea, ca act oficial, pe care v-o redăm mai jos ca model (via Emil Moise: https://www.facebook.com/emil.moise.7/posts/10153030789697768).

Pentru părinţii elevilor sub 14 ani.

Domnule/Doamnă Director,

În calitate de părinte, subsemnatul/subsemnata_________________________, vă aduc la cunoştinţă că fiul meu/fiica mea _________________________elev/elevă în clasa a _____ este înscris la ora confesională, facultativă, Religie, fără ca eu să fi depus o cerere explicită în acest sens şi astfel ne sunt încălcate, mie şi copilului meu, drepturile fundamentale la educaţie, libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie şi tratament egal în faţa legii.
Prin Decizia nr. 669/2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. din 23.01.2015, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18, alin (2) din Legea educaţiei nr. 1/2011.
Admiţînd excepţia, Curtea clarifică modalitatea de înscriere a elevilor la ora de Religie, precizând că singura variantă legală constituţională este aceea în care pot frecventa orele disciplinei Religie doar elevii ai căror părinţi au depus o solicitare explicită în acest sens, sau elevii majori în aceleaşi condiţii.
În motivarea deciziei, Curtea Constituţională confirmă caracterul de disciplină facultativă al Religiei, subliniind că obligativitatea este a şcolii de a oferi această disciplină şi nu a elevului de a îi urma cursurile, afirmând explicit caracterul de infracţiune, reglementat de art. 381 Cod penal, în cazul înscrierii obligatorii, din oficiu, a elevului pentru studierea acestei discipline.
Respectarea deciziilor Curţii Constituţionale este o obligaţie reglementată prin textul Constituţiei României -- preluată şi prin acte normative ale legislaţiei naţionale – care, în art. 147, precizează imperativ că de la data publicării acestea sunt general obligatorii. Până la data la care Parlamentul pune în acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, prevederile constatate ca neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Prin prezenta, vă rog ca de îndată să dispuneţi respectarea prevederilor Constituţiei României şi ale legislaţiei naţionale, astfel încât la ora de Religie să participe doar elevii ai căror părinţi au depus o cerere explicită în acest sens, fără ca activitatea şcolară a copilului meu, în ceea ce priveşte orarul, să fie afectată.
Data
Nume şi prenume părinte (şi semnătura)

Domnului Director/Doamnei Directoare al/a _________________________________________
...

Pentru elevii de peste 14 ani, care pot depune singuri această informare, conform dreptului de a lua anumite decizii, inclusiv de a alege ce religie să urmeze.

Domnule-Doamnă Director,

În calitate de elev/elevă, subsemnatul/subsemnata______________________, clasa a ______, născut (ă) la data de --/---- /---- , vă aduc la cunoştinţă că sunt înscris (ă) la ora confesională, facultativă, Religie, fără ca eu să fi depus o cerere explicită în acest sens şi astfel îmi sunt încălcate drepturile fundamentale la educaţie, libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie şi tratament egal în faţa legii.
Prin Decizia nr. 669/2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. din 23.01.2015, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18, alin (2) din Legea educaţiei nr. 1/2011.
Admiţînd excepţia, Curtea clarifică modalitatea de înscriere a elevilor la ora de Religie, precizând că singura variantă legală constituţională este aceea în care pot frecventa orele disciplinei Religie doar elevii ai căror părinţi au depus o solicitare explicită în acest sens, sau elevii majori în aceleaşi condiţii.
În motivarea deciziei, Curtea Constituţională confirmă caracterul de disciplină facultativă al Religiei, subliniind că obligativitatea este a şcolii de a oferi această disciplină şi nu a elevului de a îi urma cursurile, afirmând explicit caracterul de infracţiune, reglementat de art. 381 Cod penal, în cazul înscrierii obligatorii, din oficiu, a elevului pentru studierea acestei discipline.
Respectarea deciziilor Curţii Constituţionale este o obligaţie reglementată prin textul Constituţiei României -- preluată şi prin acte normative ale legislaţiei naţionale – care, în art. 147, precizează imperativ că de la data publicării acestea sunt general obligatorii. Până la data la care Parlamentul pune în acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, prevederile constatate ca neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Prin prezenta, vă rog ca de îndată să dispuneţi respectarea prevederilor Constituţiei României şi ale legislaţiei naţionale, astfel încât la ora de Religie să participe doar elevii ai căror părinţi au depus o cerere explicită în acest sens, sau elevii majori, în aceleaşi condiţii, fără ca activitatea mea şcolară, în ceea ce priveşte orarul, să fie afectată.

Data
Nume şi prenume (şi semnătura)

Domnului Director/Doamnei Directoare al/a _________________________________________
...

Îndemnul domnului Emil Moise, iniţiatorul procesului pentru declararea neconstituţionalităţii Legii Educaţiei:
"Vă rog să nu vă temeţi să depuneţi aceste cereri!
Cererea se completează în două exemplare care se depun la Registratura şcolii. Un exemplar trebuie să vi se returneze, pe loc, cu număr de înregistrare trecut pe el. După ce înregistraţi cererea vă rog să mă contactaţi! Succes!"

Religia în şcoală este îndoctrinare ilegală

Am subliniat de nenumărate ori imoralitatea, ilegalitatea şi infracţionalitatea orelor de religie de tip confesional. Aici o prezentare succintă: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/09/religia-in-scoala-consideratii-juridice.html

Curtea Constituţională a fost sesizată cu privire la faptul că Legea Educaţiei este defectă de către profesorul Emil Moise. Şi aceasta i-a dat dreptate. După mai bine de trei ani:
http://www.ccr.ro/noutati/COMUNICAT-DE-PRES-2-126

COMUNICAT DE PRESĂ 2
12.11.2014

În ziua de 12 noiembrie 2014, Plenul Curţii Constituţionale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţia României şi al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii învățământului nr.84/1995 și ale Legii educației naționale nr.1/2011.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.9 alin.(2) teza întâi din Legea învățământului nr.84/1995 și dispozițiile art.18 alin.(2) teza întâi din Legea educației naționale nr.1/2011 sunt neconstituționale.

Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Judecătoria Buzău-Secția civilă.

Argumentaţiile reţinute în motivarea soluţiei pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Compartimentul Relaţii externe, relaţii cu presa şi protocol al Curţii Constituţionale

Dar cum este forma Legii Educaţiei Naţionale?
"Art. 18
(1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numarul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedeaza şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplină.
(3) Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat conform prevederilor prezentei legi şi abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi cultele religioase recunoscute oficial de stat."

Altfel spus Legea Educaţiei e proastă şi trebuie schimbată. Nimeni nu poate să "înscrie" elevii din oficiu la orele de religie a unei confesiuni, fie ea şi majoritară. Aceştia pot fi înscrişi acolo doar la cererea expresă a părinţilor sau tutorilor lor legali (sau la intenţia lor personală, dacă au peste 16 ani şi pot decide singuri, conform legii cultelor, ce religie doresc să urmeze).
Aşa că informarea (sau cererea) prin care se specifica ca un elev nu urmează aceste ore este redundantă. Nu cel ce refuză trebuie să facă o cerere, ci cel ce doreşte aceste ore trebuie să facă cerere.

Stop îndoctrinării religioase în şcoli!

Violența creștinismului ortodox la cel mai înalt nivel

Laurențiu Streza, mitropolit al Ardealului în Biserica Ortodoxă din România, amenință candidații la cea mai reprezentativă funcție a statului român: „Le spunem noi tuturor celor care vor veni pe la noi și doresc să ajungă președinți, că dacă vor avea curajul să promoveze vreo lege împotriva spiritualității poporului nost, creștine, sfinte, împotriva moralității, împotriva sfințeniei vieții, atunci se vor întâlni cu cei 86% de ortodocși și vor cunoaște ce însemnează a primi un vot de blam, ca din partea majorității covârșitoare a românilor.”



Încă nu vă e frică?
Să vă fie!

Religia naște monștri. Laurențiu este una dintre vocile acestor monștri.
Iartă-l, Doamne, că nu știe ce face!

Filosofia schimbă România

Dan Cristian Vulpe (18 ani), elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Silvania“ din Zalău (Sălaj), medalia de aur la Olimpiada Internaţională de Filosofie 2014, de la Vilnius, Lituania.
Mai jos este interviul integral acordat jurnaliştilor Adevărul.

1. Ce este filosofia și care este locul ei în cultura contemporană?

Filosofia, cum spunea Copleston, “este un domeniu legitim şi autonom al cercetării și cunoașterii umane, cu propria metodă și propriul obiect de cercetare”. Este o examinare scrupuloasă a presupozițiilor ce ne orientează gândirea, acțiuniile și existența noastră. Pentru aceasta, ea supune unui studiu critic și sistematic întrebările fundamentale ce se înfățișează în urma activitățiilor practice și cotidiene sau a celor intelectuale, uneori aflate chiar în domeniul altor discipline. Există o confuzie lingvistică în jurul termenului, adeseori fiind invocată etimologia acestuia pentru a-l elucida definițional, metodă ce nu o consider eficientă și adecvată. Cert este că filosofia a fost pentru două milenii și jumatate în centrul preocupăriilor noastre intelectuale, iar acum putem afirma că este esențială pentru înțelegerea noastră a lumii și a interacțiunii individului cu ea. Incursiunea filosofică începe de multe ori cu unele încurcături teoretice, unde acumulări noi de date experimentale nu sunt suficiente. Alteori, filosofia are nevoie de control factual. Filosofia se deplasează spre o sinonimie cu științele naturale, spre configurații teoretice mai abstracte și mai performante, lucru care se remarcă în proiectele naturalizate.
Cred că putem face o distincție între filosofia academică, ca program de cercetare și o filosofie ușoară, manifestată ca reflexie liberă, existențială. Referitor la filosofia academică, aceasta se înfățisează ca o activitate argumentativă, sobră și detașată, ce atribuie un rol central analizei logice și clarificării conceptuale, o atenție meticuloasă față de claritatea și rigoarea limbajului și a expresiei și o asumare deschisă a rezultatelor științifice ce le integrează în discurs în mod pertinent. Spun că este program de cercetare pentru că demersul acesteia este unul dezinteresat, însemnând că este eliberat de preconcepțiile subiective, exponenții acesteia având obiective comune, împărtășind metode și limbaje comunicabile intersubiectiv. Filosofia academică analitică abordează problemele într-un mod discret și detaliat, permițând astfel puternice specializări. Infrastructura tehnică a filosofiei contemporane cunoaște o sofisticare formală avansată. Este realmente dificil pentru un cercetător să dețina cunoștiințe avansate în ariile ce ies de sub specializarea sa.
În ceea ce privește locul filosofiei în cultura contemporană cred că putem face alte distincții. Pentru început, distincția dintre filosofia teoretică și filosofia practică. Cea din urmă se preocupă de aspectul social al umanului, e.g. etica, filosofia politică, estetica, filosofia socială, și este puternic și dinamic angrenată în viața contemporană. Statul și instituțiile lui politice sunt construite pe concepte filosofice. Să ne gândim la Declarația de independență a lui Thomas Jefferson construită pe contractualismul lui John Locke. Instituțiile legale sunt fundamentate pe o înțelegere filosofică a conceptelor fundamentale de justiție, egalitate, libertate, coerciție sau fericire. Emancipăriile de ordin ideologic au avut de multe ori origini filosofice, e.g. Iluminismul. Arta, literatura și științele naturale au fost puternic influențate de discursul filosofic. De altfel unul dintre rolurile filosofiei, privind istoric, a fost acela de incubator de idei științifice. Exemplul îl fac teoria relativității a lui Einstein, apariția și dezvoltarea psihologiei ca știintă, e.g. asociaționismul, cadrul teoretic al științelor cognitive și al lingvisticii, sau chiar apariția calculatoarelor în urma dezvoltării logicii formale moderne. Un alt aspect contemporan al filosofiei este rolul integrativ pe care il instanțiază. Diverse ramuri de cercetare ale filosofiei lucrează îndeaproape cu cele ale știintelor naturale sau sociale, e.g. filosofia minții cu științele cognitive, psihologia sau neuroștiințele, epistemologia formală cu matematica și economia.
Cred că se întrevede faptul că filosofia nu este o disciplină de cafenea, ci este o știință, i.e. scientia, ce are metode și obiective clare, un prestigiu istoric milenar și este centrală întelegerii lumii și a locului nostru în ea.

2. Ce ţi-a determinat interesul pentru filosofie și în ce a constat pregătirea ta?

Întrebările generale ale filosofiei, în forma lor naivă și nesistematică, sunt naturale individului încă de la o vârstă timpurie. Bineînțeles, filosofia implică o activitate de cercetare și argumentare riguroasă însă o premiză a existenței acesteia o reprezintă curiozitatea și atitudinea interogatoare. Întrebarea și dubiul reprezintă motivul creator al discursului rațional. Un soi de scepticism funciar, o îndoială de fond și o curiozitate incurabilă au fost cele care m-au orientat în actele mele de cunoaștere. Întrebările filosofice au fost un stimulent intelectual și o sursă de exercitare a facultățiilor critice. Îmi amintesc, de pildă, faptul că la Cultura civică aveam dezbateri și teme de gândire asupra unor concepte precum libertate sau egalitate. Am făcut cunoștință pentru prima dată, în urma unor investigări private lacunare, însă efervescente, cu figuri precum John Locke sau Baruch Spinoza. Nu cred că la momentul acela aveam vreo înţelegere adecvată sau temeinică a puținelor lucruri care le-am citit, însă întâlnirea aceasta a reprezentat un moment de reflecție personală și o premiză spre ceea ce a urmat. Ulterior am avut o preocupare, tot așa într-o măsură minoră, cu filosofia antică greacă. Pe la începutul liceului citisem câteva comentarii la Platon, printre care și o introducere de Andrei Cornea. Întrebări mari precum cele referitoare la ontologia predicatelor morale, e.g. faptul că acestea nu sunt fundamentate supranatural, la existența realității exterioare și la posibilitatea de a o cunoaște sau cele referitoare la relația dintre minte și corp au însemnat un mediu elastic, expansibil pentru interogarea și mirarea cognitivă. Ulterior, conștientizarea unei acumulări nesistematice și inconsistente de informații din ariile de studiu ale filosofiei m-au determinat să iau decizia de a citi istoria filosofiei într-o manieră mai organizată. Astfel, cuprins și de elanul entuziast al neofitului, am decis să încep cu Istoria Filosofiei a lui Frederick Copleston. Fiind traduse primele patru volume, încă înainte de vara dintre clasa a 10-a și clasa a 11-a, am demarat activitatea de lectură. După acele patru volume au urmat alte cărți care mi-au completat cunoștințele de istoria filosofiei. Timpul adiacent, odată familiarizat și introdus în această disciplină, l-am petrecut orientării în diferitele ramuri și direcții filosofice. Interesul meu creștea odată ce reușeam să pătrund și să investighez tot mai mult, se autoalimenta. Un aspect important al pregătirii mele a fost achiziția unor concepte care m-au ghidat ulterior în descoperirea unor surse importante de informații. Așa am reușit să acumulez date despre diferite enciclopedii, manuale sau, în general, articole academice. Am avut materialul necesar pentru a aprofunda ceea ce m-a interesat în mod deosebit. Am ajuns să studiez chestiuni de actualitate. Poate părea o chestiune sofisticată însă a fost un progres realmente natural și motivat doar de interese de cunoaștere. Nu am avut un mentor care să mă îndrume procedural, demersul meu a fost unul autotelic, de amorul artei, un proiect privat și individual. Cu atât mai mare a fost satisfacția descoperirii, fiind rezultatul unui travaliu al înțelegerii, necesitat de constante clarificări personale. Faptul care mi-a permis aceasta incursiune intelectuală a fost existența unor surse de informare libere, ceea ce este de admirat. Cunoașterea este accesibilă, mai greu este să secționăm printre cantitatea imensă și să selecționăm ceea ce este relevant. Documentarea și studiul individual este într-adevăr dificil, și poate fi inițiat doar de motivații sincere și autentice, însă în final este plin de satisfacții. Așa m-am format ca autodidact, iar metodele astfel deprinse le-am aplicat unei game de discipline și interese largi, care depășesc interesul pentru filosofie.

3. Ce părere ai despre sistemul de învățământ?

Cred că sistemul poate suferi amendamente. Cel puțin din punct de vedere statistic social este clar faptul că elevii nu au un interes autentic pentru domeniile de cultură și că de cele mai multe ori sunt angajați doar după o vânătoare vulgară de note. Se studiază o cantitate mare de cursuri iar contextul social general nu încurajează și promovează aceste valori ale educației. Cei mai mulți elevi nu înțeleg metodele științei și nu sunt curioși să meargă dincolo de preocupările de la clasă. Nu știu dacă este sistemul de învățământ responsabil sau este vorba de un concurs de împrejurări, o situație generală ce continuă să survină datorită unor cauze și premize complexe. Realitatea tristă, regretabilă este însă că elevul, în urma liceului, nu deprinde metodele gândirii critice, nu reușește să conceptualizeze, nu are o apreciere valorică a literaturii și a artei și nu își asumă obiective culturale și cognitive semnificative.
Încă rezidă gândirea miraculoasă și superstițioasă.

Cred că predarea religei sub forma confesională este periculoasă, în măsura în care contrazice ceea ce este instaurat la orele umaniste sau științifice.

Ce poate fi mai periculos decât o acumulare de contradicții de acest fel?
O predare a istoriei religilor și a eticii cred că ar reprezenta o substantială îmbunătățire a strategiei educaționale.
Mai mult de atât, poate că un curs ce are să familiarizeze tânărul cu metodele și obiectivele diferitelor științe (naturale, formale sau umaniste), cu valorile cultural-artistice contemporane și să-l încurajeze în formarea unor abilități critice, de discernământ ar fi binevenit. Aspectul valoric general trebuie pus în evidență. Cred ca un rol fundamental al școlii îl reprezintă formarea unor viitori cetățeni responsabili, activi și lucizi. Individul nu încetează să existe într-o configurație de grup și astfel este așteptat de la el să coopereze, să deprindă relații de empatie și să aibă o înțelegere a celor din jurul. Școala trebuie să contribuie la formarea acestor tării de caracter.

4. Ce alte interese ai și care este viziunea ta despre viață?

“Trei pasiuni simple, dar extrem de puternice, mi-au guvernat viaţa: nevoia de iubire, foamea de cunoaştere şi mila neţărmurită pentru suferinţele omenirii.” - Bertrand Russell
Cele trei motive primordiale care îmi orientează întreaga existență sunt curiozitatea intelectuală, necesitatea experienței artistice și sensibilitatea morală, dintre care pe primele două mi le îngădui din plin și fără reținere. Este ceea ceea ce mă dinamizează: voluptatea cunoașterii, curiozitatea descoperirii, a noutății, a saltului în necunoscut, a deconspirării misterului, stringența înțelegerii continue. Angajamentul meu central este cel față de naturalismul ontologic, i.e. ideea conform căreia nimic nu există dincolo de lumea naturală, materială, legile naturale fiind cele care guvernează structurași ordinea universului. Nu există suficiente dovezi pentru a sprijini existența fenomenelor supranaturale și a unor entități ce depășesc sfera aceasta. Aceasta este o chestiune de etica opiniilor: este epistemic corect să formăm opinii doar pentru ce avem suficiente probe.

Cred că este o sfidare intelectuală să crezi în afirmații miraculoase în absența unei reflexii și considerații circumspecte. 

Iar formarea opiniilor pe baza unor resorturi emoționale tribale și pe o gândire deziderativă nu reprezintă o metodă fiabilă. Weltanschauung-ul meu este bazat pe o apreciere profundă a gândirii științifice și a rezultatelor acesteia, dublată de necesitatea personală a experienței estetice. Cred că individul trebuie să apeleze la logică, rațiune, confirmare empirică și consistență argumentativă în actele lui de cunoaștere. El trebuie să iasă de sub tutela dogmatismului, autorității și a gândirii populare. Individul este emancipat prin punerea în practică a facultăților critice. Demnitatea umană se regăsește în exercițiul constant al rațiunii, în aspectul reflexiv, întrebător și creator al firii. Concepțiile mele se întrepătrund cu cele ale umanismului secular și ale liberei cugetări: suntem ființe finite, parte a diversității naturale, deciziile noastre morale sunt bazate pe necesitățile naturii umane și a respectului reciproc, trebuie să ne formăm opiniile pe baza observației, rațiunii și a analizei critice și caracterul semnificativ al vieții este dat de dedicarea față de idealurile umane ale cunoașterii și ale contemplației artistice.
Sub aceste concepții se regăsesc și curiozitățile mele adiacente. Sunt preocupat să pătrund într-o multitudine de domenii științifice, pentru fiecare având interese specifice. Maturitatea care am dobândit-o în urma studiului individual îmi permite acum să aplic același metode de învățare unei largi game. Câteva dintre cele ce mi-au ocupat și îmi vor ocupa timpul pe viitor sunt: istoria intelectuală, teoria evoluției, chestiuni generale dar și specifice din fizică, astronomie și astrofizică, științele ale minții și neuroștiințele și modele formale de decizie și strategie din economie. Pentru figuri precum Galileo Galilei, Charles Darwin sau Albert Einstein port o stimă și o considerație deosebită.
Pe partea artistică am acordat de mult timp o atenție deosebită muzicii. Am ascultat muzica clasică sistematic, de la origini până în perioada contemporană. Cred că nu aș putea să surprind preferințele mele într-un spațiu scurt și nu aș reuși să dau seama de reala diversitate a muzicii clasice însă îi pot aminti pe puțini dintre giganții care mi-au cultivat gustul: de la Bach, Mozart, Beethoven la Tchaikovsky, Straus, Rachmaninoff, Debussy, de la Chopin, Schoenberg si Stravinsky la Messiaen, Lutosławski, Babbitt, Xenakis. Am avut un interes mai deosebit la un moment dat pentru muzica electronica clasica, i.e. Electroaucustica, Musiqueconcrete, ElektronischeMusik, Scoala de la New York, de la Columbia-Princeton ș.a.m.d. M-am preocupat considerabil de muzica de avangarda și experimentală.
O altă arie o reprezintă muzica rock cu subreprezentările ei de rock progresiv, psihedelic, electronic sau fusion, e.g. Krautrock-ul sau scena Canterbury. Ar fi un gest ostentativ să enumăr formații. Există un număr prea mare care m-au influențat în orientarea mea culturală: începând cu formațiile Invaziei Britanice, a blues rockului și a rockului psihedelic. Un eveniment important a fost descoperirea marilor formații de rock progresiv și de art rock. În special noua complexitate compozițională și inovațiile stilistice dobândite prin incorporarea unor elemente de jazz și clasic m-au orientat spre o largă diversitate de artiști și formații. Am ascultat formații și artiști de rock alternativ, punck rock și new wave ca în final să ajung la o plajă de avangardă. M-a fascinat diversitatea muzicală și mi-am cultivat estetic interesele și în acest aspect.
Și probabil un gen care rămâne central audiților mele muzicale îl reprezintă jazz-ul. Ar fi un exercițiu futil să încerc să surpind jazz-ul și compozitorii lui în câteva rânduri. Bineînțele nume precum Miles Davis, John Coltrane, Charles Mingus, Thelonious Monk, Dave Brubeck, Ornette Coleman, Herbie Hancock, Duke Ellington nu încetează să rezoneze în cercurile largi. Eu însă, am încercat să pătrund sistematic și disciplinat în diversitatea jazz-ului și m-am aplecat asupra subgenurilor de bebop, cool jazz, hard bop, modal jazz, free jazz și a proiectelor ce înglobează o diversitatate de stiluri și sunt în general experimentale, i.e. post-bop, jazz fusion și jazz rock și etapa finală, jazzcore-ul. Sunt dispus să îmi împărtășesc mai pe larg interesele muzicale și sunt deschis la discuții pe această temă. Dincolo de actul audiției cânt la chitară clasică, unde am și mici compoziții personale.
După interesul pentru muzică vine interesul pentru cinema. Pot să specific regizori pentru care port o considerație deosebită: Stanley Kubrick, Federico Fellini, Krzysztof Kieślowski, Ingmar Bergman, Andrei Tarkovski, Michelangelo Antonioni, Orson Welles, Martin Scorsese, Francis Ford Coppola, Alfred Hitchcock, Terrence Malick și mulți alții. Am avut o perioadă în care mă documentam în domeniu și dedicam mult timp ca spectator. M-am familiarizat cu critica de film, cu câte puțin din componentele estetice și de producție ale filmului, iar filmul râmâne pentru mine un prilej de meditație și delectare.
În artele fine m-a preocupat în special pictura modernă și contemporană. Nu cred că justifică în mod adecvat situația însă pot amintii impresionismul lui Monet, prerafaelismul lui Millais și Waterhouse, expresionismul abstract a lui de Kooning sau Gorky, cubismul lui Picasso, suprarealismul lui de Chirico, Dali sau Magritte, Klimt ca reprezentant al Secesiunii vieneze sau expresionismul lui Schiele și Kokoschka. Adevărul e că am fost în principal interesat de pictura secolului XX cu câteva excepții și cu o apreciere sinceră a perioadelor premergătoare.Nu cred că sunt deja un connoisseur al artelor fine însă sunt preocupat să îmi rafinez perceptia asupra lucrărilor de artă. În fotografie am apucat să ma familiarizez doar cu alfabetul: Richard Avedon, Helmut Newton, Henri Cartier-Bresson, Edward Weston, Herb Ritts, Brassaï, Ansel Adams, Ellen von Unwerth.
În ceea ce privește literatura am câteva preferințe, în special din secolul XX. Nu am avut timpul necesar pentru a mă apropia de literatura așa cum aș fi dorit, însă sper că o să îmi pot gestiona suficient de eficient timpul încât să lecturez ficțiune cu regularitate. Cărțile care vreau să le citesc le am în biblioteca mea personală, sunt rezultatul unui efort de orientare personal, reprezintă o proprie achiziție.
Am început cu citatul lui Russell și voi încheia cu unul de Kant:
"Două lucruri umplu sufletul cu mereu nouă şi crescândă admiratie si veneratie, cu cât mai des si mai stăruitor gândirea se ocupă de ele: cerul înstelat deasupra mea fi legea morală în mine. Pe ambele [ . . . ] le văd în fața mea si le leg nemijlocit cu conștiinta existenţei mele."

#‎ScoalaNuBiserica‬

Iubiți copii,
Dragi părinți,
Stimați profesori,

Din păcate sunt nevoit să apelez la infama formulare "v-am spus eu".
Biblia spune în Luca 16:13 Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui.

În data de 29 ianuarie 2014, preotul Ştefan Vătafu, inspectorul pe religie la ISJ Gorj, le cerea profesorilor de religie din subordine să strângă informaţii despre afilierea religioasă a copiilor şi a familiilor acestora, datele urmând a fi transmise către... Mitropolie!

”Va rog ca pana la 15 februarie sa imi trimiteti situatia din unitatile de invatamant unde predati cu urmatoarele:
- situatia cultelor neoprotante in scoală,
- numarul familiilor eterodoxe din localitatea respectiva şi dacă acestea dispun de casă de rugăciune,
- numele pastorului
- felul şi frecvenţa activităţilor prozelitiste (acolo unde ele există),
- implicare preotului paroh în relaţia cu şcoala şi în activitatea de combatere a acestui fenomen.
Eu voi trimite Mitropoliei situatia pe care o voi primi, de aceea va rog sa respectati termenul si rog seriozitate!”

Informaţia după ce a ajuns în presă a inflamat, normal de altfel, şi pagina a fost ştearsă. Mai jos sunt linkurile de google cache încă viabile precum şi un print screen a paginii, încă funcţională în 4 iunie.
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:Q_N_mrQs-E8J:isj.gj.edu.ro/page/9/%3Fattachment_id%3Dyzhygzbba+&cd=4&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=firefox-a
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:Nxailnp3IEYJ:isj.gj.edu.ro/continut/anunturi/page/6/+&cd=5&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=firefox-a

"V-am spus eu." Nenorocită expresie, de n-aș fi nevoit s-o folosesc...
Oare câte ordine de acest tip au fost date? Credeţi că este chiar doar o excepţie? Nu e deloc o excepţie, e sarcina standard a profesorilor de religie şi a inspectorilor, ca propagandişti ai BOR.
Am precizat de câteva ori că sistemul strict ierarhizat al Bisericii conduce inevitabil la totalitarism și abuz. Fiind lipsit de controlul societății sau statului o instituție militară din punct de vedere organizatoric va naște situații abuzive aproape imposibil de contracarat, ba chiar aproape imposibil de crezut. Și ce teren mai propice pentru înmulțirea și acutizarea abuzurilor decât faptul că acestea sunt atât de "incredibile".

De ce demersul acestui inspector este ilegal şi periculos? Legea Cultelor (nr. 489/2006) spune așa:
este interzisă obligarea persoanelor să îşi menţioneze religia, în orice relaţie cu autorităţile publice sau cu persoanele juridice de drept privat (art. 5, alin. 6) şi este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţa la culte, cu excepţia desfăşurării lucrărilor de recensământ naţional aprobat prin lege sau în situaţia în care persoana vizată şi-a dat, în mod expres, consimţământul pentru aceasta (art. 5, alin.5).

Cu toate acestea exact omul statului pus acolo pentru a supraveghea respectarea legii în ograda sa o încalcă flagrant dând un ordin de poliție politică (religioasă) subalternilor săi, obligându-i astfel și pe ei să încalce legea.

Veți spune că nu este foarte grav, că profesorii nu s-au conformat. Slabe speranțe. Profesorii de religie nu au scăpare.

Ministerul Educatiei a facut public luni, 2 iunie (abia atunci a fost pus linkul în cadrul comunicatului), după două zile de proteste a societății civile, protocolul incheiat cu Patriarhia Română cu privire la predarea în şcoli a disciplinei religie-cultul ortodox, semnat joi, 29 mai, la sediul Patriarhiei. Încadrarea profesorilor pe catedre de religie - cultul ortodox în şcoli şi licee se face “cu avizul scris (binecuvantarea) al chiriarhului”. Refuzul acordării binecuvântării trebuie să fie “motivat temeinic”, retragerea binecuvântării “se face pentru abateri grave de la doctrina sau morala cultului” şi duce la încetarea de drept a contractului individual de muncă. De asemenea, procedura de acordare si de retragere a binecuvantarii se elaboreaza de catre Patriarhia Romana, se aproba prin hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, dupa care procedura se comunica Ministerului Educatiei si Secretariatului de Stat pentru Culte. Numai că Ministerul trebuie să se execute, fără nici un fel de împotrivire, conform înțelegerii, deși profesorul respectiv este angajatul Ministerului și nu al Bisericii Ortodoxe Române.

Protocolul prevede şi că “reprezentanţii Patriarhiei Române / ai centrelor eparhiale (adică preoţii locali) pot participa cu statut de invitat la activităţile de inspecţie şcolară ”. Probabil la ce ore poftesc dumnealor, că nu este specificat.

Biblia spune în Luca 16:13 Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Pe cine credeți că vor sluji profesorii de religie? Pe cine vor disprețui?

Acestă "dublă subordonare" face ca profesorii de religie, deși sunt plătiți din banii statului, adică ai noștri, în loc să urmărească interesul major al elevilor (interes susținut teoretic de Legea Educației cât și de politicile "doar" declarate ale Ministerului Educației) se vor conforma de fapt ordinelor de poliție spirituală venite de la Patriarhie. Sau la ordinul preotului ce vine în control.
Copiii noştri vor fi doar calea prin care Ortodoxia învinge România.

Ce se poate face?
Vă puteţi (încă) scoate copiii de la religie.
Şi putem protesta. Pașnic, inteligent, inventiv. Eu voi fi vineri, 13 iunie 2014, după ora 18, în Piața Sfatului, în fața Muzeului de Istorie. Îmi voi face o fotografie cu o pancardă pe care va scrie: Religia în şcoală trebuie să fie o analiză a credinţelor umane şi nu o dogmă ce susţine că ea este singura cale. Apoi o voi publica pe facebook, pe blog, o voi trimite presei și politicienilor, ministerului, inspectoratelor și școlilor.

Scrisoare deschisă

Mă aliez şi eu acestei scrisori deschise:

Către: Ministerul Educației Naționale
În atenția: domnului ministru Remus Pricopie
Subiect: Implicarea societății civile în procesul de evaluare a conținutului noilor manuale școlare

Stimate domnule ministru,

Organizațiile semnatare vă solicită implicarea societății civile în procesul de evaluare a conținutului noilor manuale școlare, pentru a se evita ca atitudini discriminatorii sau antiștiințifice să ajungă în materialele educaționale. Solicitarea noastră se bazează pe angajamentul anterior al Ministerului, din martie 2012, de a ne implica într-un astfel de demers. Implicarea doar a anumitor culte religioase în acest proces ridică semne mari de întrebare în privința transparenței mecanismului de evaluare.

Ne exprimăm îngrijorarea cu privire la mai multe aspecte:

- De peste două decenii sunt folosite în școli manuale care promovează atitudini discriminatorii și instigatoare la ură. Este vorba în principal de manualele de religie, din care copiii învață că nu trebuie să vorbească sau să se joace cu copiii de altă religie sau copii necredincioși, că femeile nu sunt egale cu bărbații, că necredincioșii nu sunt egali cu credincioșii etc.;
- Noțiunile de educație pentru sănătate sunt aproape absente, manualele de Religie promovând insistent, în schimb, "rugăciunea" ca posibilă soluție pentru orice problemă;
- Numeroase manuale actuale nu țin cont de cel mai important criteriu specificat chiar în normele Ministerului: corectitudinea conținutului științific. În prezent sunt în uz anumite manuale de Geografie în care se menționează că Universul ar avea doar 6.000 de ani, în timp ce unele manuale de Biologie sau Istorie consideră creaționismul o teorie științifică; aceste abordări contravin flagrant principiului mai sus enunţat;
- Într-un comunicat de presă difuzat de Patriarhia BOR, se afirma:
Noul Statut pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române (2008) reglementează dreptul exclusiv al Patriarhiei Române în privinţa editării, tipăririi şi difuzării [...] manualelor de religie [...] (art. 163 alin. (3) și art. 166 din Statut, text consolidat 2011). [...]
Având în vedere modificarea legislației bisericești în domeniul producerii și comercializării Sfintei Scripturi [...] şi a manualelor de religie[...], toate aprobările (binecuvântările) și avizele acordate de Patriarhia Română anterior intrării în vigoare în luna ianuarie 2008 a noului Statut pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române sau acordate de eparhii în domeniul de exclusivitate al Patriarhiei Române sunt nule.

O astfel de pretenție, fără acoperire legală, în cazul în care ar fi acceptată de Minister, ar institui un monopol cu consecințe grave atât financiare cât și în privința calității educației.
- Salutăm precizarea explicită din setul de criterii de evaluare a manualelor de religie (aprobat de Minister sub nr. 652/07.05.2014) conform căreia:
Manualele nu vor avea un caracter denigrator în relaţie cu o altă biserică şi nu vor promova ostilitatea pe criterii religioase.
dar o considerăm insuficientă în conditiile în care nu se face nici o referire la atei, agnostici, nereligioși sau aderenți ai unor secte sau culte care nu sunt considerate, în mod uzual, "biserici" – islamic, budist, hinduist etc.;
De asemeni, considerăm necesară includerea explicită a unor criterii care să prevină discriminarea de gen sau denigrarea și cultivarea ostilității față de minoritățile sexuale.

Școlile din România sunt frecventate de copii provenind din familii cu diferite opțiuni religioase sau fără nicio religie. Ne exprimăm încă o dată convingerea că pentru o educație cât mai complexă, elevii ar trebui să studieze istoria religiilor și nu o dogmă anume.

În aceste condiții, considerăm necesar ca societatea civilă să fie implicată în discuțiile privind noile propuneri de manuale școlare, pentru a evita eventuale derapaje și pentru a contribui la creșterea calității educației din România.

Semnează:
• Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR)
• Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)
• ActiveWatch - Agenţia de Monitorizare a Presei
• Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)
• Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință
• Asociația Mame pentru Mame
• Asociația Transcena
• Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală (SECS)
• Centrul de Resurse pentru Participare Publică (Ce-Re)
• Asociația Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului –(GRADO)

Mesajul organizaţiei EHF către candidaţii la alegerile europarlamentare

Via ASUR:

Ascensiunea partidelor populiste radicale, conservatorismul social persistent în mai multe state membre ale UE și lobby-ul religios extremist la nivelul UE sunt provocări pentru valorile progresiste pe care le apărăm.

În perspectiva alegerilor UE iminente, Federaţia Umanistă Europeană (EHF) este de părere că UE ar trebui să ia în considerare aspectele următoare, în beneficiul tuturor cetăţenilor europeni.

Secularism și Instituții Europene

Instituțiile UE trebuie să rămână independente de toate religiile și credințele.

Deținătorii de funcții UE trebuie să mențină asiduu neutralitatea în comportamentul și declarațiile lor publice și oficiale, indiferent de convingerile lor personale.

Fiecare cetățean are dreptul de a crede sau nu, ceea ce este o chestiune privată, dar este necesar să se interzică orice influență religioasă asupra politicilor și cu privire la organizarea societății în sine.

De la punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona, în 2009, instituțiile europene sunt obligate să efectueze “un dialog deschis, transparent și regulat”, cu biserici și organizații non-confesionale. De prea multe ori, organizațiile non-religioase au fost ignorate sau au beneficiat de un tratament inferior, deși o plângere a EHF adresată Mediatorului UE a produs recent unele îmbunătățiri .

EHF consideră că EU trebuie:

- Să respecte pe deplin principiul de separare a instituțiilor publice de biserici;

- Să rămână vigilentă pentru a apăra secularismul împotriva celor care atacă – direct sau indirect – drepturi fundamentale, cum ar fi egalitatea de gen, drepturile LGBT, libertatea de gândire și de exprimare, drepturile sexuale și reproductive ale femeilor, educația sexuală, libertatea de cercetare științifică, accesul la educație pentru toți etc.;

- Să clarifice directivele sale în ceea ce privește punerea în aplicare a articolului 17 din TFUE de către instituțiile europene, care acoperă (de exemplu), cui îi este permis să ia parte și ce subiecte sunt discutate;

- Să garanteze transparența totală în numirile de experți și comitete de etică ce asistă grupurile de lucru ale instituțiilor europene.

Apărarea statului de drept, democrației și drepturilor omului

Mișcările populiste au fost în creștere în Europa pentru mai mult de 20 de ani și criza financiară și economică a consolidat problema. Acestea atacă democrația în profunzime și nu constituie o alternativă politică credibilă. În plus, exacerbează tensiunile sociale și suspiciunea populară asupra proceselor democratice. De asemenea, contribuie la răspândirea atitudinilor rasiste, xenofobe și homofobe care se opun drepturilor omului și subminează proiectul european. O astfel de situație necesită un răspuns european puternic și coordonat.

EHF cere UE să:

- Respecte valorile fundamentale ale Uniunii și să acționeze prin toate mijloacele diplomatice și juridice împotriva statelor membre care încalcă aceste valori și care se derogă de la regulile comune ale UE și să creeze un mecanism tip stat de drept (“Comisia de la Copenhaga” sau un grup la nivel înalt) pentru a asigura respectarea statului de drept de către toate statele membre;

- Configureze o strategie coordonată pentru a lupta împotriva răspândirii fundamentalismului și a partidelor populiste;

- Adopte o atitudine pro-activă în toate instituțiile sale (Comisia, Consiliul și Parlamentul), în scopul de a-și completa sistemul de legislație anti-discriminare;

- Insiste pe îndepărtarea tuturor legilor naționale împotriva blasfemiei ca recomandare a Consiliului Europei;

- Apere drepturile economice și sociale ale cetățenilor europeni, în special în statele membre care sunt cel mai expuse la măsurile de austeritate impuse de instituțiile internaționale;

- Protejeze menținerea sau crearea de servicii publice la standarde înalte;

- Promoveze cetățenia europeană și contribuția activă a cetățenilor la procesul de luare a deciziilor publice.

Politica de cercetare științifică

Politica de cercetare științifică trebuie să fie liberă de orice drepturi de veto religioase. Cercetarea științifică ar trebui să fie ghidată doar de rațiune, experimentare și demonstrare, sub rezerva aprobării etice de către organismele imparțiale.

EHF cere UE:

- Să apere libertatea de investigație ca bază pentru cercetarea științifică: limitările sale sunt cele de mijloace, ordine publică și legea în sine, care reprezintă rezultatul alegerilor decise în mod democratic de societate;

- Să reziste la încercările unor organizații religioase de a împiedica dezvoltarea cercetării europene, pe considerente doctrinare religioase;

- Să ia în considerare, în procesul de decizie, criteriile de interes general pe care cercetarea europeană trebuie în mod necesar să le implice. Prioritățile acestei cercetări nu trebuie să se bazeze numai pe criterii economice.

Relații internaționale

Relațiile internaționale ar trebui să respecte drepturile omului, libertățile individuale garantate de stat și să respingă toate formele de discriminare, inclusiv cele bazate pe sex, orientare sexuală, origine etnică, religie sau credințe.

EHF cere UE:

- Să acorde o atenție deosebită respectării drepturilor omului și a statului de drept în toate viitoarele aderări la Uniunea Europeană;

- Să se asigure că acordurile de cooperare ale Uniunii Europene conțin clauze puternice de condiționalitate democratică;

- Să adopte o abordare proactivă pentru promovarea libertății de conștiință și de religie între parteneri ai Uniunii Europene, ceea ce presupune libertatea de a nu crede și libertatea de a-ți schimba credința;

- Să apere libertatea de exprimare, care include libertatea de a critica convingerile religioase și filosofice, precum și să pledeze pentru suprimarea legilor privind blasfemia din lume.

Subscriu.

Cum te poţi retrage de la religie...

Am primit pe email de la o mamă:

Am găsit adresa dumneavoastră în căutările mele pe net a unui cadru legal pentru a rezolva o problemă.
Cazul este următorul:
Copilul se retrage de la religie conform legii cu o cerere luată de pe blogul dumnevoastră depusă la secretariatul şcolii după ce în luna noiembrie are o nota de 7 pe o anumită dată (nu mai îmi amintesc).
Cererea este făcută cu data de 1 decembrie şi înregistrată pe data de 4 ... aprobată de conducere, stampilă şi semnatură ... apare scris pe ştampilă, de mână, DE ACORD şi semnătura conducerii.
Copilul nu mai intră de pe data de 1 decembrie la orele de religie. Pe data de 12 decembrie (în absenţa lui, lucru care se poate dovedi) îi apare o nota de 10.
Acum, la sfârşit de semestru, copilul este presat de către dirigintă să intre la ore şi să nu renunţe că altfel media i se va încheia 7 sau, în cel mai fericit caz, i se va face media dintre cele 2 note, conducerea anunţând că cererea va fi luată în considerare doar din semestrul 2 şi în primul semestru i se va încheia media.
Pe mine mă interesează cadrul legal cu care pot eu combate aceste ameninţări: legi, articole etc.

În cazul retragerii, în momentul în care ai o notă, nota respectivă se dublează şi se încheie media sau se anulează şi se scrie în dreptul mediei (retras conform legii)? Cum se procedează?
Dacă pe semestrul acesta i se va încheia media care va fi media lui anuală? Media obţinută pe primul semestru?

Copilul nu doreşte reîntoarcerea la ora de religie, dar cum pot combate părinţii, cu legi, articole etc, această presiune din partea conducerii şi a dirigintei?

Mai întâi că frecventarea orelor de religie confesională este un drept şi nu o obligaţie, conform literei şi spiritului legii.
Decizia Curţii Constituţionale Nr. 72 din 18 iulie 1995 cu privire la instituirea obligativităţii studiului religiei în şcoli precizează că:
Introducerea în învăţămîntul primar a religiei, ca "disciplină obligatorie", nu înseamnă obligativitatea religiei pentru elevi, nesocotindu-se dreptul părintelui sau al tutorelui de a asigura educaţia copiilor minori potrivit propriilor convingeri. Prin coroborarea tezei a doua cu cea finala din structura art. 9 alin. (1) rezulta că "obligativitatea" priveşte includerea religiei ca disciplină în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.
[...]
În sensul art. 18 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţă şi religie, acest drept incluzând libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea şi prin învăţătură; art. 18 alin. (1) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice cuprinde o reglementare identică, dar, în alin. 2, se mai adaugă că "nimeni nu va fi supus vreunei constrângeri putând aduce atingere libertăţii sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa"; prin art. 13 pct. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, statele-părţi la acest pact s-au angajat să respecte libertatea părinţilor şi, atunci când este cazul, a tutorilor legali, de "a asigura educaţia religioasă şi morala a copiilor lor în conformitate cu propriile lor convingeri"; art. 9 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cuprinde o reglementare similară cu cea din art. 18 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi cu cea din art. 18 alin. (1) al Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
În esenta, toate aceste prevederi din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului din pacte şi convenţii internaţionale sunt reluate de art. 29 alin. (1) şi alin. (6) din Constituţia României.

În acest sens a fost construită şi Legea Educaţiei 1/2011 care prevede la ART. 18:
(1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
În lege nu se spune nicăieri că acestă materie de studiu este obligatorie. Religia nu este ca matematica sau limba română. Aceste materii sunt obligatorii deoarece le oferă elevilor o metodă de cunoaştere care să le permită o viziune de ansamblu pe când religia (de tip confesional) le prezintă elevilor o viziune unilaterală, a acelui cult.

Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor reglementează următoarele:
Art. 5
(5) Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţa la culte, cu excepţia desfăşurării lucrărilor de recensământ naţional aprobat prin lege sau în situaţia în care persoana vizată şi-a dat, în mod expres, consimţământul pentru aceasta.
(6) Este interzisă obligarea persoanelor să îşi menţioneze religia, în orice relaţie cu autorităţile publice sau cu persoanele juridice de drept privat.

Altfel spus, pentru a organiza la o anumită clasă ore de religie pentru o anumită confesiune trebuie ca părinţii elevilor (pentru că elevii nu au acest drept, conform legii educaţiei) să solicite, în mod expres, aceste ore. Iar solicitarea, în mod expres, presupun că trebuie să fie scrisă, altfel cadrele didactice nu pot dovedi legalitatea confesiunii orelor de religie.
Elevii, chiar dacă părinţii lor nu depun cerere pentru a nu frecventa orele de religie, nu pot fi înregimentaţi automat la o anumită confesiune, fie ea şi majoritară.
Pentru că este ilegal.

Binenţeles că în Legea Educaţiei nu se specifică acest lucru iar Ministerul forţează nota, ordonând inspectoratelor şi şcolilor să înscrie elevii la cursurile de religie peste acordul părinţilor:

În plus şcoala nu informează părinţii cu privire la regimul orei de religie şi nici nu oferă elevilor şi părinţilor soluţii alternative sau posibilitatea de a nu frecventa orele de religie încă de la începutul anului şcolar.
Odată ce am stabilit că regimul orelor de religie este incert reglementat şi incorect aplicat şi notarea la religie este viciată.
Acest abuz duce, ca şi în cazul dumneavoastră, la frecventarea unor ore ce intră în conflict cu viziunea elevului, născând ireconciliabile situaţii: cazul elevului Stere Ştefan semnalat de profesorul Emil Moise.
Din aceste motive notificarea cu privire la decizia de a nu mai freventa orele de religie s-a depus mai târziu, după ce elevul a primit o notă, deoarece nu aţi fost informaţi cu privire la faptul că religia este de tip confesional, că nu este obligatorie şi că se poate renunţa la frecventarea acestor ore.
Nota în sine se poate anula, cu semnăturile şi ştampilele aferente unei anulări valide, după cum aţi precizat şi dumneavoastră.
Este dreptul şi obligaţia morală a părintelui de a-şi apăra copilul în faţa prozelitismului religios din şcoli şi a abuzului sistemului de învăţământ ce permite şi încurajează acest lucru. Din păcate şcoala, inspectoratul şi ministerul se pare că nu sunt în slujba elevilor şi a părinţilor lor ci a grupurilor de interese şi de influenţă, unul dintre ele fiind Biserica, indiferent de confesiunea acesteia: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/09/religia-in-scoala-consideratii-juridice.html

Cum se-mpute învăţământul în România...

În primăvara din 2011 Consiliul Local Cluj şi primarul penal Sorin Apostu bat palma cu Mitropolia Clujului să facă un schimb de terenuri pentru ca un campus teologic să poată fi ridicat cu finanţare exclusiv din fondurile Mitropoliei Clujului: http://ziuadecj.realitatea.net/administratie/campus-pentru-studentii-facultatii-de-teologie-ortodoxa-pe-strada-coastei--65962.html

Binenţeles că popii nu dau bani, doar nu sunt proşti. Şi cerşesc de la politicieni. La începutul lui 2013 Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Horea Uioreanu, a declarat că doreşte construirea unui Campus Teologic la Cluj-Napoca pentru susţinearea cultelor religioase din România. Ce vorbeşti tată? Pentru TOATE cultele? Inclusiv cei fără religie sau atei? Oooo, nu! E vorba de cultul "dreptcredincios" ortodox şi atât.
Totodată, în cadrul conferinţei organizate astăzi la Consiliul Judeţean Cluj, unde au participat şi parlamentarii din judeţ, Uioreanu a cerut sprijinul acestora pentru a primi de la bugetul de stat banii necesari pentru acest proiect. (http://www.stiridecluj.ro/social/consiliul-judetean-cluj-doreste-construirea-unui-campus-teologic)
Şi a primit.

Ce se-ntâmplă zilele trecute? (http://citynews.ro/eveniment/ponta-la-cluj-guvernul-e-obligat-sa-sprijine-orice-lucrare-bisericii-1257717)
Premierul Victor Ponta a declarat, în cadrul inaugurării Campusului Teologic „Nicolae Ivan” din Cluj, că Guvernul României este obligat să ofere sprijin oricărei lucrări ce vine în ajutorul Bisericii. „Biserica ne va ierta pentru lucrurile rele”, şi-a încheiat Ponta discursul.

Imediat după premierul Victor Ponta a luat cuvântul rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, Ioan-Aurel Pop. Acesta a declarat că profită de această ocazie pentru a "schimba" inscripţia din sala Auditorium Maximum a UBB din "Prin cultură la libertate" în "Prin cultură şi credinţă la libertate".

Asta da! Dacă avem multă credinţă poate ajunge una din universităţile româneşti în top 500 (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15550614-clasamentul-international-universitatilor-2013-patru-universitati-din-romania-sunt-incluse-top-800-mondial-cadere-100-pozitii-fata-anul-trecut.htm)
Patru universităţi din Romania sunt prezente în Clasamentul International al Universităţilor 2013. Prima instituţie de învăţământ superior românească inclusă în top 800 mondial este Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, care se clasează pe locuri între 700 - 800. Faţă de rezultatele de anul trecut, cele patru universităţi din România au căzut 100 de pozitii în clasamentul international.

Domnule Ioan-Aurel Pop, dacă se folosesc "credinţe" în loc de dovezi ştiinţifice învăţământul universitar românesc va dispare cu totul.



Update
Contactat pe facebook domnul rector a avut această reacţie:
Eu nu am vorbit de nicio schimbare a vreunei inscriptii, ci am spus ca si prin credinta (de orice fel, nu am zis credinte religioase) se poate ajunge la libertate. Credinta intr-o idee, inclusiv in ideea de Dumnezeu, te poate conduce la libertate. Probabil ca am fost gresit inteles. Se mai intampla.
I.A.Pop

Mulţumesc pentru răspuns.
În acest caz scuze. Voi face o erată în articol.
Pe de altă parte... Dubito ergo cogito, cogito ergo sum. Personal nu consider "credinţa" o valoare ci o substituire a efortului de înţelegere. Îndoiala, ne-credinţa, este motorul cunoaşterii. De fapt percep diferit credinţa de convingere, deşi dicţionarele le definesc ca fiind sinonime. Probabil deformare "profesională": http://profudereligie.blogspot.ro/2013/07/credinta-si-convingerea.html

Binele şi Răul în manifestarea religioasă

Discuţia a plecat de la evenimentul de protest împotriva poluării sonore înfăptuite de biserici gândit şi promovat de Baraka B. Skulls: Isus VS Boxe şi apărut în grupul de polemici A.S.C.O.R.

- Dar nu trăim într-o ţară liberă?
- Libertatea se termină când deranjezi libertatea altuia. Atunci devii agresor. Aşa că manifestările religioase în public sunt agresiuni împotriva celor de alte opinii.
- Dar intr-un loc public ce fel de manifestări credeţi că trebuie să se întâmple?
- Zâmbete şi saluturi. Ajunge atât. Noi trebuie să fim buni şi altruişti pentru că suntem oameni şi trăim împreună, nu pentru că Dumnezeu ne ordonă asta.
- Eu cred ca toţi suntem buni dar diferenţa se face atunci când mulţumim: creştinii aleg să mulţumească Domnului iar ceilalţi "ştiinţei" sau lor personal
- Nu lui Dumnezeu trebuie să-i mulţumesc pentru că tu îmi zâmbeşti şi mă ajuţi, ci ţie trebuie să-ţi mulţumesc. Asta este probabil diferenţa dintre noi. Dar eu te ajut şi dacă tu vei mulţumi Dumnezeului tău şi nu mie. Dar îţi voi spune asta.
- Da, dar eu ştiu că fără Dumnezeu eu nu aş avea imboldul de a face binele, aşa că indiferent cine vă zâmbeşte sau vă ajută de fapt Dumnezeu îi dă acest gând minunat altfel s-ar comporta ca un om firesc.
- Asta-i diferenţa. Eu fac bine pentru că pot. Singur. Nu am nevoie de Dumnezeu pentru asta odată ce nu cred în el. Tu nu poţi să faci bine singură, îţi trebuie un imbold. După cum se vede este posibil ca în esenţă să fii o persoană rea (sau cel puţin neştiutoare) şi să nu poţi face bine decât dacă asculţi anumite porunci. Problema este că tu nu porţi nici o responsabilitate odată ce te aliniezi la ceea ce "crezi" că este corect (pentru că nu ai nici o dovadă că este cu adevărat corect odată ce nu decizi tu, ci asculţi de porunci). Aşa că riscul de a face rău în cazul tău este mult mai mare: poate că nu aceea este Cartea pe care trebuia s-o asculţi...

Săraca Biserică

O ştire cu privire la o presupusă infracţiune: Părintele Andrei, pe numele său real Sorin Matei Filip, a devalizat caseria Mănăstirii Bobota, conform purtătorului de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Sălaj, Tincuţa Dumuţa, în urma sesizării făcute de Părintele Egumen Mina Pletosu, stareţul schitului.

Că morala creştină este egală cu zero sau că mediul religios nu creează persoane corecte ştim demult. Ce doresc să subliniez este valoarea furtului, ce se traduce în sumele ce sunt strânse de la enoriaşi, fără control, în cadrul instituţiilor de cult. În cazul în speţă sunt 20.000 de lei (200 milioane lei vechi) şi 1.200 de euro. Valori "produse" de cei şapte călugări în aproximativ o lună. Adică cam 800 de euro pe cap de călugăr, curat, fără impozite şi după scăderea cheltuielilor, bani "rămaşi" pentru pictura bisericii. Vă întreb şi eu pe voi, stimaţi enoriaşi, care este venitul vostru lunar, cât plătiţi taxe (şomaj, sănătate, pensie, impozit tradus în educaţie, poliţie, armată, aparat de stat etc) şi cât vă mai rămâne "plus" pentru zugrăvit?

Şi ca să înţelegeţi că impozitul ce trebuie plătit contează, iată o întâmplare ce chiar Mănăstirea cu pricina o notează pe propriul site (ortografie originală, sublinierea mea):
Incercare Dumnezeiasca –
Dupa saparea fundatiei la 2.20 m peste credinciosii care lucrau la manastire a venit o incercare mare – in vara anului 2004 a fost o perioada extrem de ploioasa , cu ploi torentiale care nu mai conteneau a se oprii. Din cauza ploilor funfatia a inceput a se umple de apa. Dupa ce ploaia s-a mai oprit s-a cerut ajutorul serviciului de aparare civila Zalau care au venit si au scos apa din fundatiile manastirii. Dupa cateva zile de soare, pe cand se credea ca se pot apuca de lucru a venit din nou o perioada in care ploile curgeau siroaie. Unii dintre credinciosi si-au pierdut speranta ca se va mai putea face ceva la accea fundatie. Dar Parintele Pahomie i-a indemnat la rugaciune pe toti credinciosii si astfel dupa inca cateva zile s-au putut relua lucrarile.
“A fost o incercare Dumnezeiasca la care au participat satenii de la mic la mare” – Pr. Padureanu

Aţi priceput? Credeţi că instituţia numită apărare civilă a primit ceva de la mănăstire? Probabil un mulţumesc, şi ăsta cu o jumătate de gură, doar apa a ieşit din fundaţie mai întâi "cu voia Domnului", şi apoi cu munca şi instalaţiile pompierilor.
Şi acum, cine credeţi că se ocupă de găsirea făptaşului? Domnul Dumnezeu? Ba. Poliţia. Poliţie plătită din banii altora, nu al călugărilor. Ei sunt mult "prea sfinţi", ei nu plătesc nimic. Şi ce dacă "utilizează"? E dreptul lor...
Sunt curios. Cum demonstrează sfinţiile lor fără de scripte (contabile) suma deturnată? Vor fi crezuţi pe cuvânt?

Criza și Biserica

Cum e la alții...
La Vatican
Papa Francisc I a preferat ca inelul tradiţional al sfântului Petru să fie din argint aurit şi nu din aur masiv. Totodată acesta este un adept al ascetismului şi simplităţii: cardinal fiind mergea cu autobuzul şi îşi gătea singur.
În Cipru
„Întreaga avere a Bisericii este la dispoziţia ţării (...) astfel încât să putem sta pe propriile picioare şi nu sprijiniţi de străini“, a declarat arhiepiscopul Chrysostomos, după ce s-a întâlnit ieri dimineaţă cu preşedintele ţării. Biserica şi-ar putea ipoteca proprietăţile şi investi banii astfel obţinuţi în obligaţiuni guvernamentale.

Cum e la noi, în România...
Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române (min 10:10): "Costurile pentru ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului se ridică la aproximativ 100 de milioane de euro. Având în vedere faptul că suntem într-o perioadă de criză economică donaţiile de la credincioşii şi clericii ortodocşi români din ţară şi din străinătate nu mai sunt la nivelul celor din anul 2011. Atât autorităţile centrale cât şi cele locale TREBUIE să susţină financiar construirea Catedralei Mântuirii Neamului."
(cine spunea ceva de faptul că va fi ridicată cu banii enoriaşilor?)


Cum arată un sondaj ad-hoc încropit de Realitatea cu privire la dorinţa românilor de a accepta ca statul să dea bani pentru Catedrală?

Tot nu vă e frică? Ar fi timpul să vă fie.

Iată cum s-a încheiat unul din articolele mele cu privire la decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a bloca cimitirele private:
Talibanismul este un pericol real şi poate fi foarte bine "ortodox". Începe prin a controla moartea. Apoi va controla totul.
Încă nu vă e frică?
SĂ VĂ FIE!

Am avut gura spurcată:
Mitropolia Moldovei și Bucovinei plănuiește să lanseze o campanie prin care să le ceară autorităților ca noua Constituție a României să sublinieze rolul Bisericii Ortodoxe Române în istoria țării, importanța tradiției creștine a poporului român și să menționeze numele lui Dumnezeu, potrivit „Ziarul de Iași”. O altă solicitare a Mitropoliei este ca noua lege fundamentală să menționeze necesitatea predării religiei în școli.

Apoi va urma sublinierea că Dumnezeu e ortodox şi că cine nu-şi face cruce când trece pe lângă biserică e pasibil de închisoare.

Iată câteva luări de poziţie, via yahoo:
Deputatul PSD Florin Iordache - „Chestiunea cu credința trebuie lăsată la latitudinea fiecărui cetățean. Cine nu crede, nu crede. Nu are rost să introducem în Constituție o chestiune de genul acesta”. Din punctul său de vedere, dacă legea fundamentală i-ar favoriza pe credincioși față de cetățenii necredincioși sau pe ortodocși față de catolici, atunci Constituția ar ajunge să închidă societatea în loc să o deschidă deoarece ar pune diferite grupuri sociale în opoziție unele cu altele.
„Dar de ce să zicem numai de Biserica Ortodoxă Română? Dar cu Biserica Catolică ce fac? Catolicii sunt și ei români”, spune el.

Toma Pătrașcu, vicepreședinte al Asociației Secular-Umaniste din România - „Constituția unei țări stabilește principiile fundamentale necesare pentru buna conviețuire între toți cetățenii, indiferent de naționalitate, religie, rasă, sex, vârstă. Introducerea unor noțiuni cu încărcătură ideologică foarte mare în Constituție este, în opinia noastră, profund discriminatorie. Constituția trebuie să fie neutră, ea se aplică tuturor cetățenilor țării.
Cetățenii sunt liberi să adopte o poziție, iar statul trebuie să le ofere cadrul legal pentru a și-o manifesta. Atunci când Constituția ia partea unei anumite grupări din societate, ea își pierde neutralitatea.
Noi milităm pentru un stat laic, neutru. Un stat laic nu este un stat ateu. Ateismul de stat este la fel de dăunător ca și religia de stat. Noi milităm pentru laicitate, nu pentru ateism de stat. Statul trebuie să fie neutru astfel încât toate curentele de opinie să-și găsească expresia, evident în limita legii.”
Referitor la dorința Mitropoliei ca textul Constituției să menționeze importanța tradiției creștine a poporului român, Pătrașcu spune că „noua Constituție trebuie să fie o Constituție a secolului XXI, trebuie să privească spre viitor, nu spre trecut”. „Am depășit Evul Mediu. Un popor evoluează”, completează vicepreședintele ASUR.
În ceea ce privește predarea obligatorie a religiei, el arată că „introducerea obligativității ar fi contrară tuturor tratatelor internaționale pe care România s-a angajat să le respecte”. Ar fi vorba despre o „încălcare flagrantă a libertății de conștiință”.
Pătrașcu amintește că încă din 1995 Curtea Constituțională a specificat foarte clar că predarea religiei în școli nu poate fi obligatorie. (probabil de asta vor să o introducă în Constituţie, pentru a deveni constituţională)
Prin actuala Lege a Educației este obligatorie doar prezența disciplinei „Religie” în ofera curriculară a școlii, însă nimeni nu poate fi obligat să participe la aceste ore. Copiii pot participa la orele de religie, conform confesiunii proprii, însă la solicitarea elevului major sau a părinților în cazul elevului minor, acesta poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina „Religie”.
Pătrașcu mai atrage atenția că, în școlile din România, se face „îndoctrinare religioasă” sau „catehism” și nu „educație religioasă”, aceasta din urmă presupunând o prezentare istorică și culturală, nu confesională, a religiei.

Dar astea sunt doar nişte voci. Corecte, dar numai atât.
În schimb Biserica are bani. Şi putere.

Acum vă e frică? Pentru că ar cam fi timpul...