25 septembrie 2011

Audienţa captivă

Termenul este utilizat cu precădere în marketing şi se referă la publicul situat în postura de a primi mesajul de promovare indiferent de dorinţa acestuia. Exemplu: oamenii din sala de spectacol ce sunt supuşi unor clipuri de promovare după ce luminile s-au stins şi nu se mai pot deplasa. În acel moment devin blocaţi pe singura sursa de lumină disponibilă, ecranul, mesajul publicitar fiind de maxim impact. Tot audienţă captivă este şi individul sau grupul ce suferă de atragerea atenţiei prin forţă, respectiv adresarea directă din postura de lider a deţinătorului de mesaj (sunet puternic, impunerea unor posturi pentru auditoriu, poziţionare în zona de maximă vizibilitate, înfăţişare spectaculoasă).

Sala de clasă este una dintre situaţiile cele mai comune şi aproape perfecte de audienţă captivă. Nu numai că elevii nu au posibilitatea de a refuza un anumit mesaj, dar nu au nici măcar posibilitatea de a-l analiza sau critica. Informaţiile ce survin de la pedagog sunt percepute şi însuşite de copii ca fiind imuabile. Din acest motiv în Legea educaţiei există articolul următor:
Art. 7
(1) În unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, precum şi activităţile de natură politică şi prozelitismul religios.

În teorie este frumos, în practică exact asta se încalcă. Prin afişarea icoanelor în sălile de clasă "audienţa captivă" este supusă mesajului publicitar, chiar dacă opiniile unor elevi sau profesori sunt diferite. Din acest punct de vedere este clar că acest paragraf din lege este ignorat de biserica "majoritară". Probabil ar fi activat doar dacă ar apare mesaje de tipul "Stop îndoctrinării religioase" lângă tablă.

Pe lângă afişarea constantă a mesajului său Biserica are şi acţiuni active de îndoctrinare. Profitând de audienţa captivă a participanţilor prezenţi la deschiderea anului şcolar preoţii organizează slujbe religioase. La microfon, priviţi cu evlavie de directorii ce ar trebui să vegheze la aplicarea legii în curtea instituţiei ce o conduc. Prozelitismul ortodox nu este doar activ, devine mult mai vizibil, chiar şi pentru alte autorităţi ce ar trebui să vegheze la aplicarea corectă a literei şi spiritului legii, de exemplu inspectoratele şcolare sau organizaţiile de părinţi. Este clar că nu toţi participanţii la o astfel de manifestare sunt adepţii Bisericii Ortodoxe, fie ea şi "majoritară". Iar aceştia, şi implicit copiii lor, sunt supuşi prozelitismului religios.

Orele de religie sunt încununarea activităţii de promovare a Bisericii Ortodoxe din România. Profitând de faptul că are la îndemână audienţa captivă oferită legal (şi imoral) de statul român, profesorii de religie aserviţi Bisericii Ortodoxe din România pun în aplicare programul de marketing ortodox. Timp de 12 ani, o oră pe săptămână, de pe poziţia lor de forţă, aceştia transmit imaginea deformată ideologic a unei Biserici ce se proclamă "majoritară" în virtutea unor greşit aplicate recensăminte. Pentru că, să fim serioşi, românii sunt ortodocşi doar la nivel de spectacol tradiţional (botez, nuntă, înmormântare) şi nu în esenţa definirii divinităţii. Iar metoda este specifică celor ce se adresează audienţelor captive: acesta este mesajul iar tu nu ai nici un drept să-l ocoleşti.

Cu toate acestea noi, părinţii, acceptăm participarea copiilor la aceste ore de prozelitism, în care sunt învăţaţi timp de 12 ani, săptămânal, că preoţii ortodocşi sunt "cei drepţi", că evoluţia lumii vii este o absurditate "ştiinţifică", că boala poate fi înfrântă prin rugăciune şi apă sfinţită, că există pedeapsă divină şi pentru bebeluşi dacă un călugăr ortodox spune asta şi că a fi curios este un păcat.
De ce?

PS: Cum îţi poţi scăpa copilul de orele de religie şi de ce e bine să faci asta: http://profudereligie.blogspot.ro/2011/09/cerere-pentru-retragerea-de-la-ora-de.html

22 septembrie 2011

Bisericile ortodoxe - ziduri nefolositoare

Ministrul Igaş dă de uşa închisă a Cateralei "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril" din Sighetu Marmatiei. Ce dracu o fi căutat acolo, numa' Dumnezeu ştie. Că doar nu se apuca să se roage "în plen", cu toate oficialităţile pe cap. Sau... mai şti? Poate asta-i politica de cadre a Ministerului de Interne. Unii spun că dorea "s-o viziteze". Adică pentru asta statul român, în mod ilegal şi imoral, bagă banii noştri în aşezăminte clericale, pentru a realiza obiective bune de "vizitat". Sau nu dorea să viziteze biserica ci investiţia...

Spun că sunt aşezăminte clericale pentru că în realitate numai clerul are avantaje materiale de pe urma acestor "investiţii": construcţiile sunt în proprietatea acestuia, beneficiile scutite de impozite îi revin, regulile economice din jurul lăcaşului sunt dictate de el. Până şi orarul de funcţionare este la latitudinea preoţilor. Pentru că nu te poţi ruga în Casa Domnului decât cu programare. Igaş a păţit-o...

Câteodată biserica este deschisă. De Sântă-Mărie-Mică am avut o activitate lângă una din bisericile noi nouţe din cartierul Tractorul din Braşov. Afară nelipsitele boxe răsunau de muzică bisericească. Excelent corul. Armonie. Mult prea bun pentru o bisericuţă de cartier (deşi "bisericuţa" este mai înaltă decât orice altă construcţie din zonă). Nu mă rabdă inima şi intru. Nimeni. Absolut nimeni. Sunetul venea de la slujba Patriarhiei Ortodoxe din România. Pe unde radio, direct în staţia de amplificare. Enoriaşii erau absenţi cu desăvârşire din biserică. Cam scumpă "staţia asta de amplificare". Şi, culmea, construită şi cu banii mei. Pentru că o parte substanţială din fondurile necesare construcţiei au fost alocate din bugetul local şi cel naţional. Adică din banii noştri, ai tuturor. Pentru ce?
Nu de alta, dar acolo nu intră nimeni. Fie că nu poate, fie că nu are cine...

14 septembrie 2011

Cerere pentru retragerea de la ora de religie

În acest moment prevederile legii au fost anulate prin decizia de neconstituționalitate a Curții Constituționale, fiind ilegal și neconstituțional să înscrii elevii din oficiu la orele de religie, nemaifiind nevoie de acestă cerere. Astfel că în acest moment elevii care doresc religie trebuie să depună cerere. Mai multe aici: http://profudereligie.blogspot.ro/2015/01/vrei-religie-fa-cerere.html

Un nou an școlar și o nouă lege a învățământului. Religia tot în programă. Și nu varianta, cum greșit cred unii părinți, de istorie a religiilor, ci varianta confesională, adică îndoctrinare. Nu se prezintă comparativ credințele pentru a arăta bogăția spirituală a speciei umane ci partinic, în încercarea de a valida doar un anumit cult. Asta duce la intoleranță și exclusivism. Nu se prezintă sentimentul religios în reciprocitate cu nivelul de cunoaștere științifică ci se face o defăimare fățișă a teoriilor științifice, mai ales cele ce intră în contradicție cu dogmatica religioasă (evoluționismul de exemplu). Copiii nu sunt feriți de erorile de logică, metodele științifice de cunoaștere a realității obiective fiind sistematic defăimate în cadrul orelor de religie. Și nu o dată, întâmplător, într-o oră, ci câte o oră pe săptămână, timp de 12 ani, începând cu clasa I. Numai româna și matematica au mai multe ore decât religia în sistemul românesc de învățământ.

Una din soluțiile celor ce doresc să ocolească cât se poate îndobitocirea religioasă au la dispoziție o fereastră legală, scutirea de religie. Nu este nevoie de motivare sau de apartenența la un alt cult religios. Cererea pentru a renunța la ora de religie mai jos, cu specificațiile legale evidențiate:

Domnule/Doamnă Director,


Subsemnatul, …………………………………………………………….,
domiciliat în ……………………………...……………………..………………….,
părinte al elevului/ei ……………………………………………………………
din clasa ………………, unitatea şcolară ……………………………………
doresc ca acesta să nu urmeze orele de religie.

Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:

1. Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:
“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.
Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie.
În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie.
În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”

2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.

Cu mulţumiri anticipate,

Semnătura                                                                                    Data

Dacă doriţi puteţi descărca formularul versiune .doc de aici: formular cerere scutire religie.doc

Dacă sunteţi elev major formularea cererii poate fi cea de mai jos:

Domnule/Doamnă Director,


Subsemnatul, ……………………………………………………………., născut în data de  ................................., din clasa ………………, unitatea şcolară ……………………………………
doresc să nu urmez orele de religie.

Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:

1. Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:
“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.
Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie.
În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie.
În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”

2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.

Cu mulţumiri anticipate,

Semnătura                                                                                    Data


Iată și comunicatul de presă al Asociației Secular Umaniste din România difuzat la începutul acestui an școlar:

Sistemul şcolar, vector al îndoctrinării religioase

Luni, 12 septembrie, începe un nou an şcolar. Circa 160.000 de copii vor lua contact pentru prima oară cu şcoala şi, totodată, cu îndoctrinarea religioasă practicată cu acordul tacit al autorităţilor statului.
”Este remarcabilă reacţia societăţii faţă de această problemă. Cu cât oamenii devin mai informaţi în ceea ce priveşte situaţia reală din şcoli, cu atât opoziţia faţă de predarea religiei devine mai puternică. Conform cercetărilor Fundaţiei Soros, în doar câţiva ani ponderea celor care se opun obligativităţii studierii religiei s-a dublat, fiind de 40% in prezent. Pe de altă parte, discutând despre predarea Religiei cu mulţi părinţi cu copii de vârstă pre-şcolară, am constatat că, în general, aceştia nu cunosc toate opţiunile legale de care dispun. De asemeni, părinţilor nu le este foarte clar statutul Religiei în şcoli, de exemplu sunt surprinşi când află că aceasta se predă începând chiar cu clasa I sau că nu este vorba de Istoria Religiilor.” a declarat Toma Pătraşcu, vicepreşedinte ASUR.

În prag de nou an şcolar, asociaţia noastră consideră necesare câteva precizari:

1.În şcoli nu se studiază Istoria Religiilor. Din contră, predarea se face de o manieră confesională, la orele de religie elevilor prezentându-li-se insistent doctrina unui singur cult. În practică, de cele mai multe ori, este vorba de doctrina BOR.
2.Religia se studiază an de an, săptămână de săptămână, începând cu clasa I. Timp de 12 ani, copiii sunt obligaţi, de facto, să participe la cel puţin o oră de religie în fiecare săptămână. Religia este singura materie, cu excepţia Limbii Române / materne şi a Matematicii, care se studiază în absolut toţi anii de învăţămînt preuniversitar.
3.Salarizarea profesorilor de religie, mulţi dintre ei preoţi, nu este asigurată de către culte ci grevează bugetul Ministerului Educaţiei. În sistem există cca. 12.000 de profesori de religie, iar anual fondul de salarii pentru aceştia se ridică la aproximativ 30 milioane de euro.
4.Deşi sunt plătiţi de către Stat, profesorii de religie sunt direct subordonaţi ierarhiei religioase locale. De asemeni, cultele controlează atât programa de învăţământ cât şi conţinutul manualelor de religie.
5.În multe şcoli se practică spovedaniile şi împărtăşaniile de grup; elevii fiind duşi cu clasa la biserică şi obligaţi să participe la aceste ritualuri.
6.Continuă să fie în circulaţie manuale de religie ce promovează violenţa fizică şi psihică asupra copiilor.
7.Copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repetă obsesiv despre “păcat”, “iad” şi “diavoli”, inducându-li-se ideea că nerespectarea cu stricteţe a “poruncilor” îi condamnă la “osânda veşnică”.

Elevii din învăţământul românesc se confruntă cu o sistematică îndoctrinare religioasă, sistemul educaţional fiind deturnat în beneficiul propriu de către cultele religioase, în special de către BOR. Acestea desfăşoară un efort constant de a-şi extinde influenţa în societate, ţintind mai ales segmentele cele mai vulnerabile - copiii.

Pentru a ilustra maniera în care Biserica îşi propune să îşi promoveze mesajele este suficient să redam câteva pasaje semnificative din lucrări redactate de teologi apropiaţi conducerii BOR:

•Prof. Dr. Vasile Timiş, fost Inspector Școlar General pentru disciplina Religie, actualmente secretar de stat în Ministerul Culturii şi Cultelor[1]:
”[…] şcoala, prin profesorii de religie, sprijină misiunea Bisericii […]”
”Este extrem de important să acordam o atenţie deosebită educaţiei religioase a copiilor încă de la vârstă fragedă. Cu privire la acordarea educaţiei religioase încă din fragedă pruncie, Sfântul Ioan Gura de Aur aprecia: „cum se va deprinde copilul de mic, aşa va rămâne şi când se va face mare”
”Aducerea copilului la Biserica şi împărtăşirea lui cu Sfintele Taine lasă amintiri şi amprente asupra lui care îl vor marca toată viaţa”
”Prin participarea la cult se fixează şi primele percepţii subliminale, rezultă o influenţare a comportamentului şi prin prezentările subliminale […] Copilul începe să conştientizeze că atunci când face un lucru bun, se bucură Dumnezeu, iar când savârşeşte răul Îl supără pe Dumnezeu.”

•Preot Prof. Dr. Vasile Gordon (Facultatea de Teologie din Bucureşti) şi Preot Prof. Dr. Constantin Dragnea (Şcoala Generală Nr. 58 din Bucureşti)[2]:
”[…] profesorul de Religie trebuie să-i îndemne la clasă pe copii să frecventeze biserica, aşa preotul poate în biserică să-i îndemne pe copii (direct, sau prin părinţii şi bunicii lor) să nu lipsească de la ora de Religie.”
”[…] în şcoli pot fiinţa cabinete de consiliere duhovnicească […]. Se ştie, nu toţi copiii sunt dispuşi să-l caute pe preot la biserică, iar preotul, aşa cum aleargă în parohie în găsirea ‘oii pierdute’, aşa trebuie să procedeze şi în cazul copiilor, mai ales a copiilor!”
”Slujba de la începutul anului şcolar, săvârşită de preot în şcoala de pe teritoriul parohiei […] o contribuţie efectivă la recunoaşterea autorităţii şi prestigiului Bisericii Ortodoxe.“

Asociaţia noastră îşi reafirmă poziţia: în unităţile de învăţământ de stat trebuie păstrată o strictă neutralitate religioasă, iar în cadrul orelor de Religie trebuie predată Istoria Religiilor şi nu doar viziunea particulară a unui anumit cult, indiferent care ar fi acela.
Strategia pe care o recomandăm părinţilor este de a discuta această problemă la nivelul clasei sau a şcolii şi de a solicita retragerea de la orele de religie pentru întregul colectiv al unei clase sau pentru o majoritate a elevilor.

Pentru evitarea potenţialelor abuzuri împotriva acelor copii care studiază totuşi religia, recomandăm părinţilor acestora:
•să ceară referinţe despre persoana care predă orele de religie
•să solicite planurile lecţiilor care urmează a fi predate copiilor
•să discute periodic cu copilul şi să îi explice de ce la orele de religie i se predau lucruri în contradicţie flagrantă cu cele învăţate la celelalte materii
•să fie atenţi la apariţia unor modificări radicale de comportament a copiilor (dezvoltarea unor obsesii legate de moarte, de păcat, de iad, tulburări de somn sau de nutriţie, înstrăinare de prieteni etc.) şi, dacă este cazul, să apeleze la consiliere psihologică

Să nu uităm: În România sunt 18.300 de biserici; doar 4.700 de şcoli generale stau la dispoziţia copiilor!

Asociaţia Secular-Umanistă din România (ASUR) a fost fondată în 2010, cu scopul de a promova valorile umanismului secular, cunoaşterea ştiinţifică şi gândirea critică.

În 2010, am contribuit la marcarea în România a unor evenimente importante, precum Darwin Day (www.darwinday.ro), Ziua Internaţională a Astronomiei (www.ziua-astronomiei.ro), Space Week (www.prinunivers.ro) sau Ziua Mondială a Umanismului.

De asemenea, am lansat campania ”În plata Domnului” (www.in.plata-domnului.ro), prin care cerem taxarea cultelor şi restrictionarea finanţării lor de la bugetul de stat.

În 2011, am participat la mişcarea internaţională 10:23 (www.1023.ro) şi am lansat campania de informare ”Stop îndoctrinării religioase în şcoli!”.

Pentru a marca Darwin Day 2011 am organizat o conferinţă în parteneriat cu Institutul Francez, pe tema ”Istoria îndelungată a biodiversităţii” şi am lansat portalul educaţional www.evolutionism101.ro.