Pentru cine și cum funcționează zvonurile

În timpul războiului de secesiune un jurnalist pe nume Joseph Howard, Jr a investit enorm în aur. Dar nu era destul. Deoarece prelungirea războiului ar fi urcat și mai mult prețul acestuia iar finalizarea lui ar fi dus la scădere, falsifică o informație ca fiind din partea „unor jurnaliști” de la Associated Press, informație care este publicată în New York World și New York Journal of Commerce și care susținea că Abraham Lincoln a emis un ordin de recrutare pentru încă 400 000 de soldați. Asta însemna că războiul va continua. Bursa de mărfuri se prăbușește. Investitorii se orientează spre a cumpăra aur, prețul acestuia crește, iar Joseph Howard, Jr îl vinde rapid cu un profit de peste 10% în câteva zile. Binențeles că ordinul respectiv nu fusese dat. Dar zvonul și-a făcut datoria: l-a îmbogățit pe Joseph Howard, Jr.
A făcut câteva luni pușcărie. Asta în America.
Aici? Ne râd în nas.
Ne râd în nas!
Antivacciniștii. Adepții teoriilor conspirației. Dacopații. Pseudoștiințificii. Vrăjitorii. Astrologii. Ghicitorii. Biorezonatorii. Inițiații. Panicarzii. Islamofobii. Homofobii. Intoleranții de toate felurile. Și toate celelalte feluri de șmecheri.
Precum și toți cei care le fac jocul și amplifică aceste false informații, ca fraierii.

Aici un scurt îndreptar de falsuri și zvonuri: http://hoaxes.org/

Și o colecție de site-uri românești ce câștigă o grămadă de bani din aceste falsuri și zvonuri: https://verificasursa.ro/

Violența creștinismului ortodox la cel mai înalt nivel

Laurențiu Streza, mitropolit al Ardealului în Biserica Ortodoxă din România, amenință candidații la cea mai reprezentativă funcție a statului român: „Le spunem noi tuturor celor care vor veni pe la noi și doresc să ajungă președinți, că dacă vor avea curajul să promoveze vreo lege împotriva spiritualității poporului nost, creștine, sfinte, împotriva moralității, împotriva sfințeniei vieții, atunci se vor întâlni cu cei 86% de ortodocși și vor cunoaște ce însemnează a primi un vot de blam, ca din partea majorității covârșitoare a românilor.”



Încă nu vă e frică?
Să vă fie!

Religia naște monștri. Laurențiu este una dintre vocile acestor monștri.
Iartă-l, Doamne, că nu știe ce face!

Biblia are dreptate?

Foarte mulţi credincioşi susţin că Biblia-şi demonstrează valoarea prin profeţiile ce s-au împlinit. Aici munca unei doamne ce doreşte a demonstra acest lucru, concluzionând BIBLIA ARE DREPTATE (majusculele-i aparţin).

Răspunsul meu:
Biblia are dreptate: liliacul este pasăre şi balena este peşte.(ambele sunt mamifere, pentru cine nu ştie)
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=17&cap=14#18 şi http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=47&cap=11#19
Profeţiile se împlinesc şi în Coran, şi în Vedele hinduse şi în scrierile învăţăturilor budiste. Ba chiar şi în poveştile religiilor sudamericane sau australiene. De ce? Pentru că doar profeţiile ce se împlinesc sunt memorate.

Profule, ai citit ce am scris? Cum iti poti explica ca inainte cu sute de ani au fost scrise profetii care s-au implinit intocmai? BIBLIA ESTE ADEVARATA!

Cum poţi explica că tot Biblia spune că liliacul este pasăre deşi acesta este mamifer? A, este posibil ca pe viitor cineva să modifice versetul şi să scrie acolo că liliacul este mamifer de fapt? Aşa cum s-a modificat, în Biblia din 1982, că Pământul este "rotund" în versetul în care apărea că este "întins" (http://profudereligie.blogspot.ro/2011/11/biblia-geneza-si-metamorfoza-v.html)? Aha... deci Biblia se modifică de fapt! Asta înseamnă că şi profeţiile se pot rescrie astfel încât să fie "întâmplate" toate.
Apropo, cum de nu a funcţionat profeţia şi în chestii de astea, simple, cum ar fi faptul că liliacul este mamifer şi că Pământul este o planetă sferică?

BIBLIA SPUNE CA ZBOARA, ARE SAU NU DREPTATE?

Biblia spune că e pasăre ("11. Orice pasăre curată s-o mâncaţi."), deşi nu toate păsările zboară (struţul, pinguinul). Nu tot ce zboară e pasăre după cum nici toate păsările nu zboară. De altfel le interzice să mănânce o pasăre ce nu zboară, deşi are o carne excepţional de sănătoasă: struţul ("15. Struţul, cucuveaua, pescăruşul şi uliul cu soiurile lui,") deci scriitorii Bibliei ştiau prea bine că a fi pasăre şi zburătoare nu sunt sinonime.
Biblia este o carte tare proastă. Cum poţi crede că are profeţii corecte (adică lucruri ce nu le poţi verifica) când lucrurile verificabile sunt greşite? Acolo de ce nu a funcţionat profeţia?

Mesajul organizaţiei EHF către candidaţii la alegerile europarlamentare

Via ASUR:

Ascensiunea partidelor populiste radicale, conservatorismul social persistent în mai multe state membre ale UE și lobby-ul religios extremist la nivelul UE sunt provocări pentru valorile progresiste pe care le apărăm.

În perspectiva alegerilor UE iminente, Federaţia Umanistă Europeană (EHF) este de părere că UE ar trebui să ia în considerare aspectele următoare, în beneficiul tuturor cetăţenilor europeni.

Secularism și Instituții Europene

Instituțiile UE trebuie să rămână independente de toate religiile și credințele.

Deținătorii de funcții UE trebuie să mențină asiduu neutralitatea în comportamentul și declarațiile lor publice și oficiale, indiferent de convingerile lor personale.

Fiecare cetățean are dreptul de a crede sau nu, ceea ce este o chestiune privată, dar este necesar să se interzică orice influență religioasă asupra politicilor și cu privire la organizarea societății în sine.

De la punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona, în 2009, instituțiile europene sunt obligate să efectueze “un dialog deschis, transparent și regulat”, cu biserici și organizații non-confesionale. De prea multe ori, organizațiile non-religioase au fost ignorate sau au beneficiat de un tratament inferior, deși o plângere a EHF adresată Mediatorului UE a produs recent unele îmbunătățiri .

EHF consideră că EU trebuie:

- Să respecte pe deplin principiul de separare a instituțiilor publice de biserici;

- Să rămână vigilentă pentru a apăra secularismul împotriva celor care atacă – direct sau indirect – drepturi fundamentale, cum ar fi egalitatea de gen, drepturile LGBT, libertatea de gândire și de exprimare, drepturile sexuale și reproductive ale femeilor, educația sexuală, libertatea de cercetare științifică, accesul la educație pentru toți etc.;

- Să clarifice directivele sale în ceea ce privește punerea în aplicare a articolului 17 din TFUE de către instituțiile europene, care acoperă (de exemplu), cui îi este permis să ia parte și ce subiecte sunt discutate;

- Să garanteze transparența totală în numirile de experți și comitete de etică ce asistă grupurile de lucru ale instituțiilor europene.

Apărarea statului de drept, democrației și drepturilor omului

Mișcările populiste au fost în creștere în Europa pentru mai mult de 20 de ani și criza financiară și economică a consolidat problema. Acestea atacă democrația în profunzime și nu constituie o alternativă politică credibilă. În plus, exacerbează tensiunile sociale și suspiciunea populară asupra proceselor democratice. De asemenea, contribuie la răspândirea atitudinilor rasiste, xenofobe și homofobe care se opun drepturilor omului și subminează proiectul european. O astfel de situație necesită un răspuns european puternic și coordonat.

EHF cere UE să:

- Respecte valorile fundamentale ale Uniunii și să acționeze prin toate mijloacele diplomatice și juridice împotriva statelor membre care încalcă aceste valori și care se derogă de la regulile comune ale UE și să creeze un mecanism tip stat de drept (“Comisia de la Copenhaga” sau un grup la nivel înalt) pentru a asigura respectarea statului de drept de către toate statele membre;

- Configureze o strategie coordonată pentru a lupta împotriva răspândirii fundamentalismului și a partidelor populiste;

- Adopte o atitudine pro-activă în toate instituțiile sale (Comisia, Consiliul și Parlamentul), în scopul de a-și completa sistemul de legislație anti-discriminare;

- Insiste pe îndepărtarea tuturor legilor naționale împotriva blasfemiei ca recomandare a Consiliului Europei;

- Apere drepturile economice și sociale ale cetățenilor europeni, în special în statele membre care sunt cel mai expuse la măsurile de austeritate impuse de instituțiile internaționale;

- Protejeze menținerea sau crearea de servicii publice la standarde înalte;

- Promoveze cetățenia europeană și contribuția activă a cetățenilor la procesul de luare a deciziilor publice.

Politica de cercetare științifică

Politica de cercetare științifică trebuie să fie liberă de orice drepturi de veto religioase. Cercetarea științifică ar trebui să fie ghidată doar de rațiune, experimentare și demonstrare, sub rezerva aprobării etice de către organismele imparțiale.

EHF cere UE:

- Să apere libertatea de investigație ca bază pentru cercetarea științifică: limitările sale sunt cele de mijloace, ordine publică și legea în sine, care reprezintă rezultatul alegerilor decise în mod democratic de societate;

- Să reziste la încercările unor organizații religioase de a împiedica dezvoltarea cercetării europene, pe considerente doctrinare religioase;

- Să ia în considerare, în procesul de decizie, criteriile de interes general pe care cercetarea europeană trebuie în mod necesar să le implice. Prioritățile acestei cercetări nu trebuie să se bazeze numai pe criterii economice.

Relații internaționale

Relațiile internaționale ar trebui să respecte drepturile omului, libertățile individuale garantate de stat și să respingă toate formele de discriminare, inclusiv cele bazate pe sex, orientare sexuală, origine etnică, religie sau credințe.

EHF cere UE:

- Să acorde o atenție deosebită respectării drepturilor omului și a statului de drept în toate viitoarele aderări la Uniunea Europeană;

- Să se asigure că acordurile de cooperare ale Uniunii Europene conțin clauze puternice de condiționalitate democratică;

- Să adopte o abordare proactivă pentru promovarea libertății de conștiință și de religie între parteneri ai Uniunii Europene, ceea ce presupune libertatea de a nu crede și libertatea de a-ți schimba credința;

- Să apere libertatea de exprimare, care include libertatea de a critica convingerile religioase și filosofice, precum și să pledeze pentru suprimarea legilor privind blasfemia din lume.

Subscriu.

Cum Isus îşi îndeamnă ucenicii la jaf, de Florii...

Sfânta Evanghelie după Matei Capitolul 21
1. Iar când s-au apropiat de Ierusalim şi au venit la Betfaghe la Muntele Măslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici,
2. Zicându-le: Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi îndată veţi găsi o asină legată şi un mânz cu ea; dezlegaţi-o şi aduceţi-o la Mine.
3. Şi dacă vă va zice cineva ceva, veţi spune că-I trebuie Domnului; şi le va trimite îndată.
...
6. Mergând deci ucenicii şi făcând după cum le-a poruncit Iisus,
7. Au adus asina şi mânzul şi deasupra lor şi-au pus veşmintele, iar El a şezut peste ele.

Ce vrea să spună paragraful?
Vrea să spună că Isus este un hoţ şi îşi pune gealaţii să jefuiască. Un măgar legat se presupune că este proprietatea cuiva, cu toate astea este confiscat de ceata de "ucenici" pentru ca Isus să aibă cu ce să se deplaseze.

De ce jigniti si sunteti tendentiosi in SAPTAMINA MARE ? DE CE LUATI LUCRURILE ad literam ?

Păi cum să le luăm altfel?
Dacă îşi punea ucenicii să-i cumpere un măgar nu era o problemă, dar Iisus cel din Evanghelia după Matei este înfăţişat ca unul ce nu ţine seama de proprietatea altora ci doar de dorinţele sale.
De ce i-a pus să fure măgarul şi nu să-l cumpere?
Pentru că în înfumurarea lui credea că i se cuvine absolut totul?
Posibil.
Pentru că Matei (sau cel ce a scris în numele lui) credea asta?
Probabil.
Asta ce spune despre creştinism?
Că în numele credinţei este în regulă să jefuieşti. Că, dacă auzi glasul Domnului ce-ţi porunceşte să faci ceva imoral, tu trebuie să execuţi. Asta spune "esenţa" paragrafului. Că moralitatea este zero.
Eu nu am treabă cu Isus, am treabă cu cei ce consideră că a fura un măgar, chiar şi în numele lui Isus, este corect.
Nu este!

Ca să nu mai vorbim că măgarul era, lesne de înţeles, proprietatea unui om sărac. Cel bogat avea cai. Adică au furat tocmai de la cel ce pierde tot dacă i se ia şi măgarul...
De ce de la el? Pentru că dacă nu are avere înseamnă că este şi în imposibilitatea de a-şi apăra avutul. Nu are nici paznici plătiţi, nici arme sau alte mijloace de ripostă. Să tot furi de la cel amărât...

De Florii e şi ziua mea: mă cheamă Vasile.

De ce nu? Duminica de dinaintea Paştelor este duminica Floriilor şi sunt sărbătoriţi cei cu numele de flori (sau plante?!?). Aşa că e şi ziua mea. Mă numesc Vasile. Vasile nu e nume de floare? Ba da. Provine din grecescul βασιλιϰά (Basilica). E planta cea mai preţioasă pentru creştini, deşi provine din politeista Indie, fiind folosită în mai toate ritualurile. Este vorba de busuioc (Ocimum basilicum).
La mulţi ani, Vasile!

Hristos a înviat. Adevărat a înviat?

Din păcate singurele surse de informare sunt partinice. Nici o informaţie externă, independentă. Iar aceste note nici măcar nu sunt originale, sunt copii şi traduceri ale copiilor. Asta avem, cu asta defilăm. Să vedem ce şi cum e cu învierea...

Să stabilim mai întâi cine este persoana ce a observat învierea.
Sfânta Evanghelie după Matei, Capitolul 28:
1. După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul.
Ce scrie în Sfânta Evanghelie după Marcu, Capitolul 16?
1. Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă.
În Sfânta Evanghelie după Luca, Capitolul 24 nu sunt specificate câte femei exact:
10. Iar ele erau: Maria Magdalena, şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea.
Dar în Sfânta Evanghelie după Ioan, Capitolul 20 este numai Maria Magdalena:
1. Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut piatra ridicată de pe mormânt.
Se pare că prima şi singura fiinţă prezentă acolo este Maria Magdalena.
De altfel şi în Evanghelia după Marcu spune asta:
9. Şi înviind dimineaţa, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică) El s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte demoni.

Ce se spune în Evanghelia după Ioan, în continuare:
2. Deci a alergat şi a venit la Simon-Petru şi la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, şi le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt şi noi nu ştim unde L-au pus.
Aceasta este prima reacţie, foarte "normală", de altfel. Dar mai apoi...
3. Deci a ieşit Petru şi celălalt ucenic şi veneau la mormânt.
4. Şi cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la mormânt.
5. Şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat.
6. A sosit şi Simon-Petru, urmând după el, şi a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile puse jos,
7. Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfăşurată, la o parte, într-un loc.
8. Atunci a intrat şi celălalt ucenic care sosise întâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut.
9. Căci încă nu ştiau Scriptura, că Iisus trebuia să învieze din morţi.
10. Şi s-au dus ucenicii iarăşi la ai lor.
Dar iată că Maria Magdalena, singură, are o viziune:
11. Iar Maria stătea afară lângă mormânt plângând. Şi pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt.
12. Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus.
13. Şi aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.
14. Zicând acestea, ea s-a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că este Iisus.
15. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi ridica.
16. Iisus i-a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreieşte: Rabuni! (adică, Învăţătorule)
17. Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.
18. Şi a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor că a văzut pe Domnul şi acestea i-a zis ei.

Toată credinţa religiei creştine stă în viziunea unei singure femei îndurerate.
Continuarea aici: http://profudereligie.blogspot.ro/2014/06/cum-inviat-si-s-inatat-iisus.html
De citiţi comparativ capitolele ce descriu învierea veţi descoperi nenumărate neconcordanţe:

Matei Capitolul 28 1. După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. 2. Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. 3. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. 4. Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi. 5. Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi. 6. Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniţi de vedeţi locul unde a zăcut. 7. Şi degrabă mergând, spuneţi ucenicilor Lui că S-a sculat din morţi şi iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată v-am spus vouă. 8. Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui. 9. Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat. 10. Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei, ca să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea. 11. Şi plecând ele, iată unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate. 12. Şi, adunându-se ei împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat bani mulţi ostaşilor, 13. Zicând: Spuneţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam; 14. Şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca şi pe voi fără grijă vă vom face. 15. Iar ei, luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi s-a răspândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de azi. 16. Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus. 17. Şi văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră. 18. Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ. 19. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, 20. Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.

Marcu Capitolul 16 1. Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. 2. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. 3. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? 4. Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. 5. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. 6. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. 7. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus. 8. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau. 9. Şi înviind dimineaţa, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică) El s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte demoni. 10. Aceea, mergând, a vestit pe cei ce fuseseră cu El şi care se tânguiau şi plângeau. 11. Şi ei, auzind că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut. 12. După aceea, S-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la o ţarină. 13. Şi aceia, mergând, au vestit celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut. 14. La urmă, pe când cei unsprezece şedeau la masă, li S-a arătat şi I-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat. 15. Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. 16. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi. 17. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi, 18. Şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi. 19. Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu. 20. Iar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni şi Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul, prin semnele care urmau. Amin.

Luca Capitolul 24 1. Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. 2. Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt. 3. Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus. 4. Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare. 5. Şi, înfricoşându-se ele şi plecându-şi feţele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi? 6. Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea, 7. Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze. 8. Şi ele şi-au adus aminte de cuvântul Lui. 9. Şi întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. 10. Iar ele erau: Maria Magdalena, şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea. 11. Şi cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare şi nu le-au crezut. 12. Şi Petru, sculându-se, a alergat la mormânt şi, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase. 13. Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. 14. Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. 15. Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei. şi Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. 16. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. 17. Şi El a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinşi de întristare. 18. Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea? 19. El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. 20. Cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii noştri; 21. Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea. 22. Dar şi nişte femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt, 23. Şi, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu. 24. Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut. 25. Şi El a zis către ei: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate câte au spus proorocii! 26. Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa? 27. Şi începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El. 28. Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe. 29. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei. 30. Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor. 31. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut nevăzut de ei. 32. Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile? 33. Şi, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, 34. Care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon. 35. Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii. 36. Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă. 37. Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. 38. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? 39. Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. 40. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. 41. Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? 42. Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. 43. Şi luând, a mâncat înaintea lor. 44. Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi. 45. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. 46. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi. 47. Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. 48. Voi sunteţi martorii acestora. 49. Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus. 50. Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. 51. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. 52. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. 53. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.

Ioan Capitolul 20 1. Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut piatra ridicată de pe mormânt. 2. Deci a alergat şi a venit la Simon-Petru şi la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, şi le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt şi noi nu ştim unde L-au pus. 3. Deci a ieşit Petru şi celălalt ucenic şi veneau la mormânt. 4. Şi cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la mormânt. 5. Şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat. 6. A sosit şi Simon-Petru, urmând după el, şi a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile puse jos, 7. Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfăşurată, la o parte, într-un loc. 8. Atunci a intrat şi celălalt ucenic care sosise întâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut. 9. Căci încă nu ştiau Scriptura, că Iisus trebuia să învieze din morţi. 10. Şi s-au dus ucenicii iarăşi la ai lor. 11. Iar Maria stătea afară lângă mormânt plângând. Şi pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt. 12. Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus. 13. Şi aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus. 14. Zicând acestea, ea s-a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că este Iisus. 15. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi ridica. 16. Iisus i-a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreieşte: Rabuni! (adică, Învăţătorule) 17. Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru. 18. Şi a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor că a văzut pe Domnul şi acestea i-a zis ei. 19. Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă! 20. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul. 21. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. 22. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; 23. Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute. 24. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. 25. Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. 26. Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă! 27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios. 28. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! 29. Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! 30. Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31. Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui.

Noile religii - ateismul VI

Homo religiosus nu se leagă intinsec de o divinitate sau de ideea de sacru, ci de ritualizarea existenţei sale.

Şi homo religiosus suntem toţi, atei şi teişti deopotrivă, fie că ne dăm sau nu seama de asta. Pentru că nevoia de ritual este "genetică", ca şi cum ar exista o genă care ne face să acceptăm şi să practicăm un anumit comportament. Comportamentele sunt avantajoase, ne oferă posibilitatea de a acţiona cu şanse pozitive fără a trece prin cheltuitorul efort de a aduna dovezi şi a gândi fiecare etapă. Iar comportamentele structurate devin ritualuri. Ateii nu fac excepţii, dimpotrivă.

De curând comunitatea vocală a ateilor şi agnosticilor de prin România a primit o lovitură ce i-a pus într-o poziţie de vulnerabilitate: a dispărut principala platformă de comunicare - grupul Atei & Agnostici Români de pe Facebook. Şi ca orice homo sapiens religiosus au început să caute răspunsuri, iar dacă acestea nu existau, le inventau. Vina nu este una capitală, face parte din natura umană, numai că natura umană nu este construită pentru a fi raţional pură ci pentru a supravieţui în mediul naturii sălbatice. A fost prea puţin timp pentru evoluţie ca structura predispusă spre a accepta manipularea să fie dizolvată, să devenim cu adevărat logici. Poate nu vom deveni niciodată aşa, nu mai sunt motive pentru ca evoluţia noastră să continue.

Dar nu despre asta e vorba ci despre "zestrea religioasă" a ateilor.
Prima reacţie a fost cea de perplexitate, de parcă regulile existenţei în mediul respectiv, călduţ şi rotund delimitat, sunt imuabile şi eterne. Fals. Acest concept este de sorginte religioasă şi toţi îl avem până în momentul în care conştientizăm finalitatea, moartea. Iar asta, conştientizarea finalităţii, duce la următoarele luări de poziţie, tot cu specific manipulant şi de sorginte religioasă: trebuie găsit vinovatul şi pedepsit.
Este vital ca vina să nu fie a ta sau a colegului în ale dogmei ci a străinului, a celui altfel, a duşmanului. Şi au fost identificaţi câţiva. Cu doi am vorbit atunci, erau speriaţi şi au retractat orice implicare, de altfel unul dintre ei nu mai este de găsit pe facebook. Nici nu contează dacă aveau sau nu vreo vină, importantă e ideea care a încolţit în mintea celor ce se cred raţionali: Să-i linşăm! Defectuoasă gândirea de tip "cine nu e cu noi e împotriva noastră".

A doua reacţie este de prevenire a unor viitoare derapări, de sistematizare ritualică. I-am îndepărtat pe duşmanii din exterior, acum să-i îndepărtăm şi pe cei din interior. Iată ce zice cineva: Deși e grup închis, cumva, printre noi, s-au strecurat niscaiva habotnici. Foarte sigur se află aici doar pentru a raporta.
Deoarece orice creștin care se respectă nu va blasfemia în vecii vecilor numele sfintei fantome în care crede, propun administratorilor să ceară din partea membrilor o "dovadă de necredință". Orice blasfemie e acceptată ca tichet de intrare.
Binenţeles că aceste manifestări sunt extremele, colegul de mai sus a fost luat la mişto de mulţi, dar predispoziţia pe care o avem de a folosi scurtăturile în loc să evaluăm fiecare caz în parte ne predispune la sistematizarea acestor scurtături. Iar sistematizarea ritualurilor este ... religie.

Acum comunitatea de atei se recompune. Coagularea va avea noi valenţe, pe principiul "ce nu te ucide te face mai puternic". La mai mare! Şi "la mai raţional", dacă se poate...

Noile religii - ateismul
Noile religii - ateismul II
Noile religii - ateismul III
Noile religii - ateismul IV
Noile religii - ateismul V
Noile religii - ateismul VII

Ce este un ateu?

Freija Vanir ne pune iarăşi la-ncercare cu întrebări "şugubeţe":
După mintea voastră, și făra a o da prin dicționare, ce este un ateu?

Iată câteva răspunsuri spicuite de mine:
Andrei Muntean - O persoană care nu crede în existenţa zeilor.
Alexandra Ene - Aş adauga că este starea naturală a unui om. Ne naştem atei.
Radu Rosca - Un ateu este o persoană care respinge existenţa deităţilor.
Anima Atra - Ateu nu implică nimic mai mult decât negarea divinităţilor... orice altceva este pe lângă.
Alexandra Crişan Sârbu - Un ateu e un om care e în stare să facă diferenţa între bine şi rău fără frica de iad sau cu gând la răsplata raiului.
Mícheál Sagart - O poziţie faţă de afirmaţia existenţei unei zeităţi.
Andrei Muntean - Un ateu este o fiinţă care întruchipează raţiunea şi scepticismul, este iubitor de ştiinţă şi un filozof înnăscut. Deseori îl vei vedea cu o pipă în mână în timp ce-şi stimulează creierul cu dezbateri ştiinţifice la un nivel foarte ridicat. Când vine vorba de politică ţine cu stânga. Mare om, mare caracter.
Paul Dobre - Un ateu este omul care se desparte de fricile maimuţei ancestrale. Nu numai că se desparte de ele, dar le transformă într-o unealtă de cunoaştere şi le face să lucreze pentru el.

Şi răspunsul meu - Ateul este cel ce nu pune divinitatea ca răspuns la întrebările la care nu ştie să răspundă.

Voi ce definiţie daţi?
Aveţi dreptul la una singură, de maxim 10 rânduri. Comentariile la definiţii vor fi şterse.

Părerea lui Iisus despre tine...

Un citat din apologeţii creştinismului: Nu e important ce părere ai tu despre Isus, ci care este părerea lui despre tine. - Richard Wurmbrand

Prea puţin trebuie să ne pese de părerea lui Moş Crăciun despre noi. Pentru că Moş Crăciun nu există, doar ştim asta. Este adevărat că părerea celor ce se consideră trimişii lui Moş Crăciun contează, mai ales că ei sunt singurii care pot să ne comunice această "părere". Asta dacă primim cadouri de la ei, de obicei nefolositoare, dar dorim acest lucru în continuare.

A, era vorba despre Isus?
Pagubă-n papuci - se aplică acelaşi principiu.

Moș Nicolae și Moș Crăciun - sau de ce religia în școală e toxică

Ce ne povestește Adinuța:

Până am dat de cadouri în dulap :)) cred că aveam vreo 8 ani... și ca să fie fain de tot, l-am târât și pe frate-miu de 5 ani în sufragerie și i-am arătat "vezi, vezi, nu există!! e mama și tata!"
Și cu cateva zile înainte de serbarea de Crăciun de la grădiniță , mama l-a întrebat dacă știe poezia pentru moșul. Dialogul a fost ceva de genul:
- Știi poezia de Crăciun?
- Nu!
- Păi ... și cand o inveti? Vrei să creadă moșul că nu ești cuminte?
- Moșul nu există!
- Cine ți-a spus așa o prostie?
- Adina!
Priviri nervoase îndreptate spre mine. Fratele este trimis în cameră, eu rămân pentru papară:
-Adina, tu esti mare de-acu'... știai că nici Moș Crăciun și nici Moș Nicolae nu există, dar chiar trebuia să-i spui și lui?

(eu): - CEEEEEEEE?? Nici Moș Nicolae nu EXISTĂ?!

Ai mei perplecși :D
Moș Nicolae era în manualul de religie, eram sigură că vine personal și lasă dulciuri în ghete :)

Preluat de aici: http://www.bucataras.ro/forum/post/497/traditii_proprii_de_craciun_nazbatii_de-ale_copiilor_amintiri.html?p=1

Copiii sunt dornici a „crede”. De asta sunt fascinați de povești, poveștile sunt poligonul sigur de încercare a realității. Poveștile sunt pline de magie iar magicul e spectaculos. Copiilor le plac magiile și câteodată sunt magician pentru ei. Tocmai de asta le arăt că „minunile” sunt iluzii și demontez propriile mele trucuri pentru ca ei să înțeleagă că „minunile” nu există și că magia realității nu are nimic supranatural în ea.

Din păcate minciunile poveștilor biblice le sunt prezentate ca adevăruri. În școală. De „profesori” de religie.

Dumnezeu - rezultat al evoluției memetice

Articolul se leagă de cel anterior, în sensul că trebuie aflat în prealabil de ce Dumnezeu este o memă și cum funcționează replicarea memetică.
Dar cum viața o ia înaintea gândirii mele limitate, provocarea a venit din spațiul multifuncțional al facebook-ului, de aici: „poate Dumnezeu sa faca o piatra atat de grea incat sa nu poata sa o miste/ridice?”
Un frumos răspuns îl dă Avram A Nitu: Atotputernicia lui Dumnezeu înseamnă puterea de a face tot ce e intrinsec posibil, nu de a face intrinsec-imposibilul. Lui Dumnezeu îi poţi atribui miracole, dar nu şi lucruri fără noimă. Asta nu înseamnă o limitare a puterii sale. Spunînd „Dumnezeu îi poate da făpturii liber-arbitru şi în acelaşi timp îi poate refuza liberul-arbitru”, n-ai reuşit să spui nimic despre Dumnezeu; combinaţiile de cuvinte fără sens nu capătă dintr-o dată înţeles doar fiindcă aşezăm înaintea lor cele două cuvinte „Dumnezeu poate”. Rămîne adevărat că toate lucrurile îi stau în putinţă lui Dumnezeu: imposibilităţile intrinseci nu sunt lucruri, ci non-entităţi. Nu-i stă în putere lui Dumnezeu mai mult decît celei mai slabe dintre creaturile Sale să ducă la îndeplinire deodată două alternative ce se exclud reciproc; nu fiindcă puterea Sa ar întîlni un obstacol, ci fiindcă lucrul lipsit de noimă rămîne lipsit de noimă, chiar atunci cînd i-l atribuim lui Dumnezeu.
Bună pledoaria!

Iată și răspunsul meu:
Dacă Dumnezeu se supune reglementărilor raționale, a acțiunilor cu sens, atunci ar fi trebuit și să-și recunoască limitele și să-l reconstruiască pe Adam. Nu de alta, dar acesta a ieșit cam greșit, odată ce a căzut în păcat. În plus, întotdeauna un bun creator va face o a doua creație mult mai performantă decât prima, având la îndemână experiența câștigată. De ce nu a făcut asta? Pentru că mitul Dumnezeu nu a trebuit, la nașterea sa, să rezolve aceste tipuri de raționamente. Aceste raționamente au apărut abia când umanitatea și-a dat seama că Dumnezeu este unul dintre mituri, exact ca și Zeus, Zarathustra, Zamolxis sau Quetzalquatl.

Și totuși, poate Dumnezeu să construiască o piatră pe care nici el însuși să n-o poată ridica?
Răspunsul este DA!!!
Dar nu dacă este Dumnezeu ca imobila și dogmatica idee a unei divinități „perfecte” ci dacă este una dintre cele mai fascinante și extraordinare situații naturale, dacă este viu, dacă se reproduce și se supune prin simpla sa existență legilor naturii, de selecție, adică dacă evoluează, ca o specie. Dacă este „perfectibil” și nu perfect.
Atunci ar putea să construiască o piatră pe care nici el nu o poate ridica în acel moment, dar va putea, cu siguranță, să evolueze pentru a ridica piatra, în viiitor.

În ultimă instanță chiar asta s-a întâmplat. Imaginea divinității, care este o memă, se supune legilor selecției în mediul cultural conform unor mecanisme asemănătoare celor la care sunt supuse genele în mediul bio-chimic. Această memă trebuie, pentru a supraviețui și a se multiplica eficient, să se învelească, să se întovărășească cu alte meme, cu alte idei, pentru a construi o structură complexă și ușor de mimat. (Memele în sine nu au voință proprie, ideile nu au conștiință, doar că acele idei ce se coagulează cu altele compatibile și capabile a se copia eficient supraviețuiesc, celelalte dispar. Este aceeași situație ca în cazul genelor.) Trebuie și să găsească structurile materiale de transmitere și revelare eficiente și destul de funcționale pentru o bună copiere cu șanse de supraviețuire. Din acest motiv Dumnezeul iudaic, al Genezei, absurd, egoist, ranchiunos și violent, devine în timp Dumnezeul creștin, recalibrat, mai altruist, mai rațional și chiar uman în a găsi soluții morale. Pentru asta a fost nevoie nu numai de o nouă paradigmă, de un Ioan Botezătorul, Isus și Maria-Magdalena, dar a fost nevoie și de noi structuri, de capsule sociale conforme noii idei, de Biserică. A avut nevoie de un Toma de Aquino, Martin Luther, Jan Hus și nenumărați alții. Asta nu înseamnă, ca și în cadrul ființelor vii, că vechea specie s-a transformat pe de-antregul în noua specie. Doar că aceasta a evoluat separat, în alt sens, iudaismul existând în continuare, precum și rudimentarele biserici conservatoare, fiecare cu Dumnezeul ei, deși susțin că ar fi unul și același. Binențeles că sunt și Dumnezei dispăruți, exact cum sunt și specii de viețuitoare dispărute: religiile arhaice, păgâne, ale aborigenilor, ucise de noile idei cu aceeași ardoare cu care erau uciși și purtătorii lor. De obicei spargerea paradigmelor se lasă cu victime.

Acum cunoașterea umană, și prin asta imaginea întregii existențe, suferă de o evoluție mult mai rapidă datorită științei decât ceea ce pot întreprinde exegeții religiei. O schimbare radicală îi prinde nepregătiți atât pe simpli enoriași cât și pe inițiați. Nu mai vorbesc de capii bisericii, complet vasali ideilor statice despre divinitate. De înțeles atitudinea lor odată ce au ajuns acolo datorită vechilor structuri și idei. Un alt Dumnezeu mai „perfectibil”, dinamic, conform noilor paradigme filosofice, nu poate veni decât cu o nouă religie, cu o nouă structură socială. Nu ajunge doar ideea în sine, indiferent cât de apetisantă ar fi ea, este necesară o nouă „biserică”...
Numai că viteza pe care o are cunoașterea științifică doboară orice tendință de coagulare a unei viziuni conforme cu aceasta. Nu apucă filosofii să pună întrebările necesar a fi dezbătute la un moment dat că știința are deja nu numai răspunsurile ci și noi orizonturi de cercetat.
Dumnezeul perfect nu are sens pentru că sensul în sine este reinventat.
De fapt Dumnezeu, ca reper, este perimat, ineficient, anchilozat.
Dumnezeu e mort.

Ateii ca avocaţi ai diavolului...

Într-un mod absurd, unii adepţi ai lui Dumnezeu vor să ucidă sau sunt gata să o facă. De curând la Iaşi un schizofrenic a încercat detonarea unei bombe, presupun că la îndemnul unui dumnezeu, cu care vorbea curent. Acum un an o femeie ce discuta des cu dumnezeu şi-a ucis unul dintre copii, decapitându-l. Chestiunea este că nu numai omul de rând, singur, cade în capcana unei false divinaţii, ci chiar şi reprezentanţi ai clerului sau persoane cu o strânsă legătură cu Dumnezeu, cum este crima înfăptuită de mai multe măicuţe împreună cu preotul mănăstirii de la Tanacu.
De unde se vede că fiecare ne raportăm la Dumnezeu în mod diferit. Sau, altfel spus, fiecare vede un Dumnezeu diferit, după cât e de întreg la minte. Aici toată lumea trebuie să-mi dea dreptate şi să accepte ideea că, fiind prea mici pentru a cuprinde divinitatea, este posibil ca, personal, să ne înşelăm atunci când încercăm să comunicăm cu Dumnezeu şi fie să comunicăm cu un dumnezeu greşit, fals, fie să vorbim cu un Dumnezeu inexistent, posibil doar cu o imagine construită de noi înşine, ceea ce ne face cu adevărat bolnavi, mai ales dacă ne mai şi răspunde.

Aşa că este foarte dificil, poate chiar imposibil, să descoperim între credincioşii adevăraţi şi sănătoşi care vorbesc cu Dumnezeu pe credincioşii bolnavi care vorbesc cu Dumnezeu. Numai că sunt unele persoane cu adevărat capabile de a descoperi asta. Nu dacă persoana care vorbeşte cu Dumnezeu este schizofrenică sau nu, de asta se ocupă medicii psihiatri, ci dacă acel Dumnezeu cu care stăm noi de vorbă este Dumnezeu cu Adevărat sau doar o iluzie de-a noastră. Aceştia sunt ateii.

Mulţi credincioşi declară că "Ateii sunt avocaţii diavolului! Însă diavolul a fost lăsat liber să ne încerce credinţa până la sfârşitul veacului."
Se face o mare, mare greşeală, dacă se interpretează această idee precum că ateii sunt în slujba Satanei. Fals! A fi avocatul diavolului este situaţia în care te pui în partea cealaltă pentru a înţelege problema în ansamblu, pentru a sesiza toate aspectele şi pentru a avea acces la eventualele contradicţii înainte ca acestea să apară. Aşa că a fi "avocatul diavolului" este o situaţie plină de responsabilitate, ce arată tocmai capacitatea de a înţelege "partea adversă" şi de a avea astfel premisele unei soluţii corecte. De fapt ateii sunt o specie aparte.

Ateii sunt sanitarii religiei. Adică sunt oamenii ce au curajul şi puterea de a arăta care sunt dumnezeii falşi. Pentru asta iau la rând fiecare duh, spirit, zeu, idee religioasă sau dumnezeu şi îl confruntă cu ceea ce este măsura tuturor lucrurilor: raţiunea. Pentru asta riscă să ajungă în iad, dacă Dumnezeul ce a construit iadul există şi se pune cu el. Vă daţi seama ce riscă un ateu? Din dorinţa de a vă ajuta să înţelegeţi dacă al vostru dumnezeu este chiar Dumnezeu, riscă se ia la trântă chiar cu Divinitatea Reală. Să fim serioşi, Dumnezeu (şi aici mă refer la Dumnezeul cel Adevărat, nu la falşii dumnezei ce parazitează minţile schizofrenicilor) nu are nevoie de apărători. La puterea Sa orice potrivnic i-ar sta în faţă ar fi ca şi inexistent. Cât l-ar costa pe Dumnezeu să-l arunce în Focurile Gheenei pe ateul insignifiant? Cu toate acestea se pare că nu o face. Sau nu o face imediat. De ce? Pentru că Dumnezeu cel Adevărat ştie că ateii sunt de fapt în slujba Lui. El ştie că dacă în mintea unui credincios există o idee despre dumnezeu care nu rezistă la atacul raţional al ateilor, înseamnă că aceea idee este de fapt o idee greşită şi nu-L reprezintă chiar pe Dumnezeu.

Ateii sunt puternici. Pentru că numai un om puternic îşi permite să se pună cu duhurile necurate, cu falşii dumnezei sau cu ideologiile toxice, pe faţă, fără nici o altă armă decât raţiunea.
Numai că ateii riscă enorm. Pot fi ucişi de schizofrenici, care sunt la fel de religioşi ca şi cei sănătoşi. Sunt zilnic înjuraţi, blamaţi, urâţi. Şi mai ales riscă să nu ajungă în Rai. Pentru curajul lor de a se pune cu falşii dumnezei riscă să ajungă în Iad. Ăsta da curaj.

Ateii sunt eroi.

Fericiți cei săraci cu duhul

Iată ce spune un „anonim”:
Nu exista incompatibilitate intre stiinta si religie. Stiinta explica legile pe care Dumnezeu le-a lasat ca aceasta lume materiala sa functioneze.

La o anumită situație există cel puțin un răspuns. În cazul în care răspunsul se rezumă la „acolo este Dumnezeu” putem spune că am găsit răspunsul universal, se potrivește oricărei întrebări. Numai că în baza acestui răspuns nu vom putea face predicții, nu putem să știm ce va urma (numai Dumnezeu știe).
Dar mai avem la îndemână un instrument, cunoașterea de tip științific. La o anumită situație corespunde un răspuns la care se pot face predicții, în baza acestuia putem genera un model al realității care chiar funcționează, culmea, fără a mai apela la soluția Dumnezeu. Aceste răspunsuri sunt supuse unei selecții riguroase, dacă ipotezele se confirmă, rezultatul poate fi luat în considerare și folosit. Dacă nu, acele ipoteze sunt date deoparte, sunt eliminate din ansamblul informațional ce construiește imaginea realității.
Încet încet, Dumnezeu a ajuns să mai conteze doar la limita cunoașterii noastre. Dar nu pentru că acolo este Dumnezeu însuși, ci pentru că nu suntem în stare să găsim alte răspunsuri, raționale și funcționale, libere de divinitate.

De fapt, la o întrebare cu privire la anumite lucruri greu de descifrat cu informațiile și tehnologia actuală, mi se pare mult mai de bun simț să răspunzi „nu știu” decât să fii infatuat în mod gratuit, emițând orgolioasa propoziție „Știu, e Dumnezeu”, mai ales că nu ai nici o dovadă care să-ți susțină afirmația.

Pentru a fi mai aproape de sensul gândirii tale încearcă un exercițiu: înlocuiește cuvântul Dumnezeu cu o altă noțiune, de exemplu Moș Crăciun. Să vezi că totul se potrivește la fel de perfect. Și dacă la limita cunoașterii tale este Moș Crăciun și nu Dumnezeu, dacă această permutare este posibilă, rezultă că Dumnezeu nu este altceva decât o noțiune lipsită de valoare, putând fi înlocuită cu orice fel de creație a imaginației noastre.

Cum apelăm la surogatul divin? Când facem asta? În orice moment? Atunci ne întoarcem la situația inițială, lucru dovedit nefuncțional. Doar când suntem depășiți? În acest caz persoanele ce au mai multă informație științifică înseamnă că au mai puțin Dumnezeu. Sau altfel spus, pe măsură ce cunoaștem mai multe în mod rațional, științific, cu atât mai mult ne îndepărtăm de Dumnezeu. Și atunci unde este Dumnezeu? Fiecare are o limită personală. Dacă fiecare pune divinitatea unde nu mai e în stare să pună informație științifică înseamnă că Dumnezeu e relativ, subiectiv, depinde de cum vede fiecare. În acest caz cel mai prezent Dumnezeu este în capul celor ce au cea mai puțină informație științifică. Vorba aia: „Fericiți cei săraci cu duhul.”

Codul genetic al lui Iisus Hristos

Întrebarea de mai sus a fost pusă pe forumul Scienţia Q&A.

Să considerăm că divinitatea este o conştiinţă superioară, atotcuprinzătoare, dar imaterială. Nu are masă, nu are energie. Aceste lucruri se pot evidenţia pe când evidenţierea divinităţii este peste puterile umane prin definiţie. Avem acces la revelarea acesteia, personal, dar nu la atingerea şi cuprinderea fizică a ei. Deoarece nu are la îndemână (de fapt nu are nici mâini) posibilitatea de a deţine materie, Dumnezeu nu are nici ADN, deci nu are nici ce să transmită în mod concret, singura formulă fiind capacitatea de a interveni în materie, folosind ceea ce găseşte la faţa locului.

Această conştiinţă este totuşi raţională, odată ce existenţa generată de ea este inteligibilă. De altfel ştiinţa modernă a apărut din dorinţa de a justifica raţional existenţa divinităţii creştine: http://profudereligie.blogspot.ro/2011/12/stiinta-moderna-necesitate-teologica.html

Aşa încât putem presupune, motivat, că alegerea şi metoda însărcinării Fecioarei Maria s-a efectuat cu mult înainte de existenţa acesteia, odată ce Fiul a existat spiritual încă dintru-nceput, fiind parte şi totodată unitate cu Dumnezeu Tatăl şi Sfântul Duh. Singura formulă acceptabilă raţional este că sarcina Mariei a fost generată prin procese biologice "normale", extraordinare din punct de vedere a efectelor, dar evidenţiabile şi deci raţionale, inteligibile. Asta şi datorită faptului că divinitatea creştină are capacitatea cunoaşterii trans-temporale, ante-cunoscând ceea ce se va întâmpla cu omenirea, inclusiv cu structura genetică a indivizilor umani. Astfel că avea posibilitatea de a concepe un mecanism biologic de reproducere, înscris de la început în codul genetic al primilor oameni. Generaţi în concret de Dumnezeu, Adam şi Eva aveau înmagazinată formula ADN prin care organismul Fecioarei Maria să dea naştere Pruncului Iisus. De altfel ovulele deţinute de mamă sunt concepute, fizic, încă de pe vremea când este embrion, adică bunica deţine în uter corpul mamei ce generează ovulele din care se vor dezvolta viitorii nepoţi. La naştere mama are toate ovulele pe care le va elibera pe parcursul vieţii sale, gata programate. Aşa încât Imaculata Concepţie a avut loc cu mult înainte ca Fecioara Maria să se nască, pe vremea când era încă în uterul mamei sale, Sfânta Ana.

Dar cum era programat genetic corpul Fecioarei Maria? Să nu uităm că aceasta era fertilă şi a mai avut şi alţi copii (Matei 13:55,56).
În mod normal femeile au perechea de cromozomi sexuali XX, iar bărbaţii XY. În reproducere un ovul de la mamă ce deţine un singur cromozom sexual, X, se uneşte cu un spermatozoid de la tată ce are şi el un singur cromozom sexual. Dacă spermatozoidul are un cromozom X rezultă o fată (XX) şi dacă are cromozomul Y rezultă un băiat (XY). Numai că asta se întâmplă când există un contact între un ovul şi un spermatozoid. Dar de la Dumnezeu nu a venit nici un spermatozoid deoarece concepţia respectivă a fost imaculată. În acest caz a fost vorba de un fenomen asemănător clonării. Clonarea este un fenomen natural, nu numai microbii având această posibilitate, ci chiar unele insecte, păduchii de plante, de exemplu. În cazul în care programarea genetică divină făcea posibilă clonarea umană ambii cromozomi sexuali au fost ai mamei, respectiv XX. Adică un fenomen de partenogeneză.
Iisus Hristos a fost femeie.

Numai că Fecioara Maria a fost un caz special, preprogramat de divinitate, iar Iisus nu a fost copia fidelă a mamei sale. Avea aceasta anumite structuri extraordinare? Mai mulţi cromozomi, de exemplu? Există astfel de persoane. Aceştia au mai mulţi cromozomi sexuali devenind superfemei (XXX) sau hermafrodiţi (XXY). În cazul unei superfemei genetice organismul este feminin dar o eventuală clonare va da naştere tot unei femei, neexistând posibilitatea existenţei unui cromozom masculin Y.
Şi în acest caz Iisus Hristos a fost femeie.

Mai este o soluţie, în care Iisus Hristos să fie totuşi bărbat: Fecioara Maria a fost o persoană hermafrodită şi a reuşit o autofecundare.

Laurenţiu Streza ameninţă

Iată ameninţarea pe care Mitropolitul Ardealului, Laurenţiu Streza, a lansat-o de curând:

"Din momentul în care Biserica nu are nici un reprezentant în mod direct între parlamentari (n.r. ce putem face)? Dacă în noua Constituţie s-ar oferi câteva posturi, dacă am avea, cum erau înainte, senatorii de drept, fiecare confesiune să aibă un senator de drept, care să nu treacă prin alegeri. Dacă noi am intra în politică, dacă Biserica ar intra în alegeri, vă daţi seama câţi senatori am putea să punem şi câţi deputaţi? Dar nu asta ne interesează pentru că ne-am îndepărta de misiunea pe care o avem. Însă dacă ar exista senatori de drept, atunci problemele bisericii ar putea fi apărate și susținute direct acolo fără complicații și pseudoapărători.(...) Biserica nu se implică în problemele politice..."

Câtă ipocrizie. Biserica nu se implică în politică... Doar foloseşte ameninţări... Dacă e cazul.

Creştinopaţii blamează Antipa

Expoziția „THE HUMAN BODY” se deschide pe data de 22 martie 2013 la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” unde poate fi vizitată până pe data de 30 iunie 2013. Pudibonzii de serviciu au sărit în sus deoarece "Copiii cu vârste mai mici de 7 ani beneficiază de acces gratuit." Vezi doamne, cum să privească nişte "cadavre" copiii sub 7 ani? Şi gratis.

Ce interesant! Copiii sub 7 ani nu consumă cadavre (de animale, binenţeles, dar tot cadavre, că doar nu mai sunt vii). Sunt hrăniţi numai cu plante. Ei nu trebuie să cunoască mecanismele corpului lor, vor afla asta direct la facultate. De medicină, că toţi vor face medicina (de preferat homeopatie, că aia "alopată" e toxică). Până şi a discuta cu copiii despre sex sau erotism este interzis, deşi, contrar indicaţiilor şi "legii" câinii vagabonzi sunt chiar în acestă perioadă în călduri şi îi văd îmbârligaţi pe străzi (repede nişte ochelari "de cal" pentru inocentele vederi). Moaştele creştine în schimb sunt indicate, că acele cadavre-s îmbălsămate cu fast şi "miros" frumos. Ba trebuie atinse de buzele copiilor, ca nu cumva să scape vreo rămăşiţă de forţă divină neutilizată. Mi-a plăcut un comentariu la postul lui Dan Negru: Sf.Paraschiva - "Ei lasă maică, şi la hoitul meu s-au perindat copiii iar adulţii îi puneau să-mi pupe racla. Măcar la Antipa nu o să-i pună şi să aduleze cadavrele. De ce esti ipocrit, evlaviosule? Unele cadavre sunt bune, altele nu? Ei hai!"

Chiar mă gândeam cum va scăpa societatea (mai exact familia mea, că pe ei îi obligă la asta) de cadavrul meu. Arderea e ineficientă energetic, iar depozitarea în sol durează prea mult. Şi mai e şi monopolizată de afacerişti veroşi cu sau fără sutană. Dacă e să fie ceva utilizabil la o transplantare, foarte bine, dar cu restul? Soluţia de a deveni exponat de muzeu, sau chiar de laborator modest de biologie dintr-o şcoală rurală, devine din ce în ce mai convenabilă. Bănuiesc că cheltuielile de plastinaţie vor reveni celor ce doresc un asemenea exponat. Mai ales că preţul biletelor pentru vizitarea expoziţiei nu-s de colo...

Elucubrații versus știință în librăriile românești

Căutam câteva cărticele pentru copii. La Okian, în Piața Sfatului, în Brașov. Găsesc și o carte interesantă despre Univers și cucerirea spațiului cosmic pentru un tânăr „om de știință” de 6 ani.
Găsesc și cartea special recomandată despre elefănțelul Tobias. O neconcordanță între prezentarea de pe site și realitatea din magazin. Cartea respectivă presupune și un ansamblu din carton, un circ. Care nu există. Este adevărat că este ieftină cartea, doar 10 lei, dar în carte este prezentat acesta ca făcând parte din proiect. „Probabil au realizat 30 000 de cărți și doar 10 000 de cartoane” risc o supoziție.
„O, asemenea tiraje nu are decât Dan Puric.”

Întreb și de Originea Speciilor a lui Darwin. Sau orice scris de Charles Darwin.
„Nu de alta dar nici la biblioteca județeană n-au.”
„Nu avem așa ceva. Nu a mai apărut nimic de mult. Dacă doriți putem comanda, dar numai în engleză.”

Dumnezeu există? Asta nu contează.

Credincioșii au răspunsurile. Toate. Adică nu cunosc mecanismul genetic prin care se ajunge de la organisme simple la organisme mai complexe, de exemplu, dar știu cum de sunt ele atât de diverse: așa le-a făcut Dumnezeu. Nu știu ei care sunt atributele unei găuri negre, dar universul este simplu de înțeles cum s-a născut: Dumnezeu l-a creat.

Atâta doar că ăia de au descoperit cum e cu universul sau cu evoluția nu au prea ținut cont de părerea lor. Că n-au ținut cont de părerea lor, pagubă-n ciuperci, oricum nu au o imagine prea bună despre ei înșiși, doar sunt niște păcătoși: așa a spus Dumnezeu. Problema care-i macină este că Dumnezeu a ajuns să nu mai conteze. Sunt atât de multe lucruri cunoscute, încât nu mai e nevoie de El. A ajuns să fie ignorat.

Printre primii a fost Pierre-Simon Laplace: Venind în audiență la Napoleon, pentru a-i aduce ca omagiu un exemplar al cărții sale recent apărute „Exposition du système du monde”, Laplace a fost întrebat de către împărat: „Monseur Laplace, mi s-a spus că ați scris această lucrare voluminoasă despre sistemul Universului, fără a menționa niciodată pe Creatorul său”. Laplace, deși avea un comportament diplomatic în relațiile cu curtea imperială, a răspuns brusc și direct: „Sire, această ipoteză nu era necesară!”. Napoleon, foarte amuzat, i-a relatat acest răspuns lui Joseph-Louis Lagrange, care a exclamat: „Ah! este o ipoteză frumoasă; ea ar explica multe lucruri”.

Mai nou este Stephen Hawking, încă în viață. Spun „încă” cu gândul la un habotnic ce-l întâlnesc zilnic și care, vâzănd cartea ce-o aveam în mână, exclamă: „Ăsta încă n-a murit?” (Ce i-ar mai plăcea... E o gândire creștinească asta?)
Hawking spune: „Ştiinţa răspunde din ce în ce mai mult la întrebări care intrau în sfera religiei. Explicaţiile date de ştiinţă sunt complete. Teologia este inutilă.”

Luke ne ajută să ne lămurim: „E important de observat ca Hawking (de exemplu) nu spune că nu există Dumnezeu, ci doar că, din prisma cunoştinţelor lui dar mai ales al cunoaşterii actuale, teologia e inutilă. Probabilitatea ca aceste forme supranaturale ce guvernează după bunul plac universul să existe tinde incredibil de mult spre ZERO! Nu este nevoie de nici un Dumnezeu, de nici o culoare, de nici o formă sau asemănare, de nici o super-forţă, de nimic neinteligibil pentru ca lucrurile să funcţioneze!
De fapt nici un om de ştiinţă serios nu se pune cu un teolog, pentru că pur şi simplu nu se pot înţelege, noţiunile de bază ale fiecăruia sunt practic total diferite, sistemele de raţionament foarte diferite pentru a putea exista un dialog constructiv. În schimb se rezumă la a nega cu argumente şi raţionamente puternice anumite afirmaţii din repertoriul teologilor. Atât!”

Tocmai asta este cea mai cruntă situație pentru credincioși. Mai bine să fie hulit Dumnezeul lor decât să fie ignorat. Este tipul de reacție specific unei „religii a jeluirii”, a unei religii sado-masochiste, cum sunt religiile abrahamice (iudaismul, creștinismul, islamul): „Hai, distruge-mi Dumnezeul, prin acțiunea ta de fapt el trăiește, asta este dovada pentru mine că Dumnezeu există, te bați tu cu el.”

Dumnezeu există? Asta nu contează. Pentru înțelegerea existenței nu are nici o importanță.
Dar contează pentru oamenii ce suferă datorită deciziilor aberante și periculoase luate în numele unui dumnezeu, chiar dacă este ignorat ca fiind cauză a existenței.

Ateii nu au voie să fie inculţi

Incultura sau pseudo cultura (lipsa de răspunsuri) generează soluţii mistice, fantastice, religioase. Inculţi mai repede sunt oamenii religioşi, mai ales cei de nivel intelectual jos, ce nu pot avea alt răspuns la întrebarea "de ce" decât "Dumnezeu", nu pentru că răspunsul Dumnezeu este adevărat ci pentru că este cel mai simplu răspuns. Oamenii inculţi preferă răspunsurile simple, chiar dacă nu sunt adevărate. Pentru ei este convenabil să aibă un răspuns, de preferat să fie îmbrăţişat de majoritate sau foarte simplu, care să poată fi înghiţit pe nemestecate.
Nu contează dacă este sau nu corect. Dacă el consideră că-l înţelege sau dacă mulţi alţii îl utilizează este destul pentru omul incult să accepte şi să proclame acel răspuns ca adevăr suprem.

Ateii au trecut prin furcile caudine ale asumării lipsei de răspuns. Au eliminat răspunsul fals tocmai pentru că au accesat cultura care dă răspunsuri corecte. Ateii sunt oameni culţi pentru că nu au altă soluţie.

Nu poţi trăi dacă pui de fiecare dată Dumnezeu în locul realităţii, dar eşti nevoit să pui un răspuns acolo. Şi care să fie corect, care să poată face predicţii funcţionale şi să dezvolte o structură raţională de legi, metode şi concluzii predictibile, adică teorie ştiinţifică. Ştiinţa este forma de cultură maximă. Restul sunt poveşti, frumoase sau morale, cu emoţii şi sentimente, dar sunt doar poveşti.
Ateii sunt nevoiţi să fie culţi. Sunt obligaţi la cunoaştere, la cunoaştere reală, ştiinţifică. Eliminând divinitatea, pentru a avea răspunsuri, ateii caută cunoaşterea veritabilă, poate relativă din punct de vedere a finalizării ultime (în sensul că nu au toate răspunsurile) dar cu certitudine mult mai aproape de adevăr decât mistificările religioase.
"Pot să trăiesc cu dubii, incertitudini şi neştiinţă. Cred că e mult mai interesant să trăieşti aşa decât să ai răspunsuri ce pot fi greşite." a spus Richard P. Feynman
"Există o diferenţă fundamentală între religie, care se bazează pe autoritate (dogmă impusă, credinţă), şi ştiinţă, care se bazează pe observaţie şi raţiune. Ştiinţa va câştiga pentru că funcţionează... Ştiinţa răspunde din ce în ce mai mult la întrebări care intrau în sfera religiei. Explicaţiile date de ştiinţă sunt complete. Teologia este inutilă." Sunt cuvintele lui Stephen Hawking

Cultura e ştiinţă.
Iar ştiinţa e atee.