Se afișează postările cu eticheta rugăciune. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta rugăciune. Afișați toate postările

22 aprilie 2016

Stop prozelitismului religios în școli!

Ai avut surpriza să afli că al tău copil, elev la școală sau la grădiniță, a fost dus la mănăstire, biserică sau altă manifestare religioasă și tu nu ai fost informat și nici nu ești de acord cu asta?
Ripostează!
Nu accepta această situație.
Procedează cu tact și fermitate astfel:

Soliciți în scris audiență la director (și precizezi că vei merge și la inspectorat dacă este nevoie) în care specifici că au fost încălcate aceste paragrafe de legi și soliciți acestuia să ia măsurile care se impun pentru ca fapta să nu se mai repete, în termen de o săptămână.

Art. 7 Legea educaţiei naţionale. Legea 1/2011 actualizată
(1) În unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, precum şi activităţile de natură politică şi prozelitismul religios.

Art. 381 Noul Cod Penal
Împiedicarea exercitării libertăţii religioase
Infracţiuni contra libertăţii religioase şi respectului datorat persoanelor decedate
(2) Obligarea unei persoane, prin constrângere, să participe la serviciile religioase ale unui cult ori să îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.

LEGEA nr. 272/21.06.2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului
Art. 25. - (1) Copilul are dreptul la libertate de gandire, de constiinta si de religie.
(2) Parintii indruma copilul, potrivit propriilor convingeri, in alegerea unei religii, in conditiile legii, tinand seama de opinia, varsta si de gradul de maturitate a acestuia, fara a-l putea obliga sa adere la o anumita religie sau la un anumit cult religios.
(3) Religia copilului care a implinit 14 ani nu poate fi schimbata fara consimtamantul acestuia; copilul care a implinit varsta de 16 ani are dreptul sa-si aleaga singur religia.
(4) Atunci cand copilul beneficiaza de protectie speciala, persoanelor in ingrijirea carora se afla le sunt interzise orice actiuni menite sa influenteze convingerile religioase ale copilului.

Cel mai bun apărător al tău și al copilului tău ești chiar tu.
Acționează!
Legea, organizațiile neguvernamentale și statul sunt de partea ta.

27 septembrie 2015

Metodologia de organizare a predării disciplinei Religie în învăţământul preuniversitar


Art. 1.

Prezenta metodologie reglementează organizarea predării disciplinei Religie în învăţământul preuniversitar, inclusiv modalitatea de înscriere a elevilor pentru a frecventa ora de Religie.

Art. 2.

(1) Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun.

(2) În conformitate cu prevederile legale, elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul de a participa la ora de Religie, conform confesiunii proprii.

(3) În cazul în care elevul nu frecventează orele de Religie, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.

(4) Conducerile inspectoratelor şcolare şi ale unităţilor de învăţământ preuniversitar care au clase de nivel primar, gimnazial, liceal, profesional au obligaţia de a întreprinde demersurile necesare în vederea asigurării condiţiilor pentru punerea în aplicare a prevederilor menţionate la alin. (1) şi (2).

(5) Conducerile unităţilor de învăţământ care şcolarizează nivelurile de învăţământ menţionate la alin. (1) au obligaţia de a informa elevii şi părinţii/tutorii legal instituiţi ai acestora cu privire la prevederile legale referitoare la frecventarea orelor de Religie.

CAPITOLUL II - Înscrierea elevilor pentru a frecventa ora de Religie

Art. 3.

(1) Părinţii/tutorii legal instituiţi ai elevilor minori, respectiv elevii majori care doresc să îşi exercite dreptul de a participa la ora de Religie îşi exprimă opţiunea în scris, într-o cerere adresată unităţii de învăţământ, în care precizează şi numele cultului solicitat.

(2) Se pot depune cereri pentru frecventarea orei de Religie pentru cultele recunoscute de stat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, republicată.

(3) Schimbarea opţiunii de a frecventa ora de Religie se face tot prin cerere scrisă a elevului major, respectiv a părintelui sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor.

(4) Cererile menţionate la alin. (1) şi (3) se depun la secretariatul unităţii de învăţământ la care este înscris elevul şi se înregistrează în Sistemul informatic integrat al învăţământului din România (SIIIR).

(5) În vederea prefigurării catedrelor, pentru elevii deja înscrişi în unitatea de învăţământ, cererile menţionate la alin. (1) şi (3) se depun, de regulă, până la sfârşitul lunii decembrie, pentru anul şcolar următor.

Art. 4.

Părinţii copiilor care urmează să îşi facă debutul şcolar în învăţământul primar şi care doresc participarea copilului la ora de Religie bifează în cererea-tip de înscriere rubrica corespunzătoare, precizând cultul solicitat.

Art. 5.

(1) Cererile de frecventare a orei de Religie, depuse ulterior intervalelor precizate în art. 3 şi 4, inclusiv după începerea cursurilor şcolare, sunt aprobate de consiliul de administraţie dacă la nivelul unităţii de învăţământ se organizează predarea disciplinei Religie pentru cultul solicitat, iar elevii respectivi vor fi incluşi în formaţiunile deja existente, organizate pentru studiul Religiei, cultul solicitat.

(2) În cazul solicitărilor menţionate la alin. (1) pentru care unitatea de învăţământ nu organizează predarea disciplinei Religie pentru cultul solicitat, se pot aplica, după caz, prevederile art. 9.

Art. 6.

În situaţia în care părinţii/tutorii legal instituiţi ai elevului minor, respectiv elevul major decid, în cursul anului şcolar, schimbarea opţiunii de a frecventa ora de Religie, situaţia şcolară a elevului respectiv pe anul în curs se încheie fără disciplina Religie.

CAPITOLUL III - Organizarea predării disciplinei Religie

Art. 7.

(1) În învăţământul primar, gimnazial, liceal şi profesional, predarea disciplinei Religie se organizează cu întreaga clasă, dacă cererile depuse solicită frecventarea orei de Religie la acelaşi cult.

(2) În situaţia în care, pentru un nivel de clasă, au fost depuse cereri de frecventare a orei de Religie pentru mai multe culte, conducerea unităţii de învăţământ organizează predarea disciplinei Religie prin gruparea elevilor de la nivelul de clasă respectiv în mai multe formaţiuni de studiu, corespunzătoare cultelor pentru care există solicitări, cu respectarea prevederilor legale referitoare la efectivele formaţiunilor de elevi.

Art. 8.

(1) În situaţia în care numărul solicitărilor de frecventare a orei de Religie pentru un anumit cult, depuse de elevii de la acelaşi nivel de clasă, nu permite constituirea formaţiunii de studiu pentru disciplina Religie cu respectarea efectivului minim prevăzut de lege, studierea disciplinei Religie pentru cultul respectiv se poate face şi în regim simultan.

(2) În situaţia menţionată la alin. (1), predarea în regim simultan se face pentru elevii care solicită studierea Religiei pentru cultul respectiv de la două sau mai multe niveluri de clasă aparţinând aceluiaşi nivel de învăţământ - primar/gimnazial/liceal/profesional.

(3) Aprobarea predării disciplinei Religie în regim simultan se face de către inspectoratul şcolar, la propunerea motivată a consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ.

Art. 9.

(1) În cazul în care numărul mic de cereri depuse la unitatea de învăţământ pentru frecventarea orei de Religie pentru un anumit cult sau alte motive obiective nu permit organizarea predării disciplinei Religie pentru acel cult în niciuna din situaţiile menţionate anterior, elevii cărora nu li s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină pot să participe la studiul Religiei în cadrul cultului propriu.

(2) Pentru punerea în aplicare a prevederilor alin. (1), inspectoratele şcolare încheie acorduri de parteneriat cu reprezentanţii instituţiilor de cult, valabile cel puţin pe durata unui an şcolar, în care se reglementează modalitatea de organizare şi desfăşurare a orei de Religie pentru elevii care studiază această disciplină în cadrul cultului propriu.

(3) Acordurile de parteneriat prevăzute la alin. (2) trebuie să conţină reglementări cu privire la următoarele aspecte: locul de desfăşurare a orei de Religie - spaţii şcolare sau spaţii puse la dispoziţie de către cult, asigurarea de către instituţia de cult a personalului didactic calificat, abilitat să predea disciplina Religie în baza protocolului încheiat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi cultul religios respectiv, modalitatea de evaluare, modalităţile, responsabilităţile şi termenele de comunicare/transcriere în cataloage a absenţelor şi a rezultatelor şcolare.

(4) Persoanele nominalizate de către reprezentanţii instituţiilor de cult pentru predarea disciplinei Religie pentru elevii aflaţi în cazurile prevăzute la alin. (1) trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare şi să se angajeze să parcurgă programa corespunzătoare nivelului de clasă în care se află elevul/elevii.

(5) Copii ale documentelor care dovedesc competenţa personalului nominalizat de instituţiile de cult pentru predarea Religiei, angajamentul scris al acestora de a parcurge programa şcolară, precum şi orarul de desfăşurare a orelor de Religie în cadrul cultului se ataşează anual la acordurile de parteneriat menţionate la alin. (2).

(6) Absenţele şi calificativele/notele obţinute de elevi la ora de Religie organizată de cultul religios se transmit în scris unităţii de învăţământ, printr-un document semnat şi ştampilat, la termenele prevăzute în acordul de parteneriat, şi se transcriu în catalogul clasei de către învăţătorul, institutorul, profesorul pentru învăţământ primar sau profesorul diriginte al clasei din care face parte elevul.

CAPITOLUL IV - Organizarea activităţii elevilor care nu studiază disciplina Religie

Art. 10.

Pentru elevii care nu solicită frecventarea orei de Religie sau cărora nu li s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină, unităţile de învăţământ stabilesc prin propriul regulament de organizare şi funcţionare activităţile pe care aceştia le pot desfăşura, spaţiile în care se desfăşoară activităţile, precum şi responsabilităţile privind asigurarea supravegherii şi siguranţei elevilor, în perioada în care ceilalţi elevi ai clasei participă la ora de Religie.

Art. 11.

(1) Elevii cărora nu li se pot asigura condiţiile pentru frecventarea orelor de Religie, conform confesiunii proprii, pot solicita să participe, în calitate de audienţi, la orele de Religie organizate de unitatea de învăţământ pentru elevii aparţinând altor culte. Participarea se aprobă de către conducerea unităţii de învăţământ, la solicitarea scrisă a părinţilor/tutorilor legal instituiţi ai elevilor minori, respectiv la solicitarea elevilor majori.

(2) Elevii care participă ca audienţi la ora de Religie, conform prevederilor alin. (1), nu vor fi evaluaţi, iar situaţia şcolară a acestora se încheie fără disciplina Religie.

Art. 12.

Absenţa elevului care nu a solicitat frecventarea orei de Religie de la activităţile prevăzute la art. 10 şi 11 exonerează cadrul didactic/personalul didactic auxiliar care asigură organizarea/desfăşurarea/supravegherea activităţii de orice tip de răspundere.

În vigoare de la 24.09.2015

25 noiembrie 2013

Binele şi Răul în manifestarea religioasă

Discuţia a plecat de la evenimentul de protest împotriva poluării sonore înfăptuite de biserici gândit şi promovat de Baraka B. Skulls: Isus VS Boxe şi apărut în grupul de polemici A.S.C.O.R.


- Dar nu trăim într-o ţară liberă?
- Libertatea se termină când deranjezi libertatea altuia. Atunci devii agresor. Aşa că manifestările religioase în public sunt agresiuni împotriva celor de alte opinii.
- Dar intr-un loc public ce fel de manifestări credeţi că trebuie să se întâmple?
- Zâmbete şi saluturi. Ajunge atât. Noi trebuie să fim buni şi altruişti pentru că suntem oameni şi trăim împreună, nu pentru că Dumnezeu ne ordonă asta.
- Eu cred ca toţi suntem buni dar diferenţa se face atunci când mulţumim: creştinii aleg să mulţumească Domnului iar ceilalţi "ştiinţei" sau lor personal
- Nu lui Dumnezeu trebuie să-i mulţumesc pentru că tu îmi zâmbeşti şi mă ajuţi, ci ţie trebuie să-ţi mulţumesc. Asta este probabil diferenţa dintre noi. Dar eu te ajut şi dacă tu vei mulţumi Dumnezeului tău şi nu mie. Dar îţi voi spune asta.
- Da, dar eu ştiu că fără Dumnezeu eu nu aş avea imboldul de a face binele, aşa că indiferent cine vă zâmbeşte sau vă ajută de fapt Dumnezeu îi dă acest gând minunat altfel s-ar comporta ca un om firesc.
- Asta-i diferenţa. Eu fac bine pentru că pot. Singur. Nu am nevoie de Dumnezeu pentru asta odată ce nu cred în el. Tu nu poţi să faci bine singură, îţi trebuie un imbold. După cum se vede este posibil ca în esenţă să fii o persoană rea (sau cel puţin neştiutoare) şi să nu poţi face bine decât dacă asculţi anumite porunci. Problema este că tu nu porţi nici o responsabilitate odată ce te aliniezi la ceea ce "crezi" că este corect (pentru că nu ai nici o dovadă că este cu adevărat corect odată ce nu decizi tu, ci asculţi de porunci). Aşa că riscul de a face rău în cazul tău este mult mai mare: poate că nu aceea este Cartea pe care trebuia s-o asculţi...

28 februarie 2013

Să ai curaj...

Christopher Hitchens a scris o carte, "Dumnezeu NU este mare. Cum otrăveşte religia totul". La sfârşitul cărţii aduce mulţumiri celor care l-au ajutat, într-o formă sau alta. Iată câteva din cuvintele sale:
Michael Prest, vechiul meu prieten din şcoală, a fost prima persoană care m-a făcut să înţeleg că, chiar dacă autorităţile ne pot obliga să participăm la rugăciune, nu ne pot forţa să ne rugăm. N-am să uit niciodată cum stătea drept în timp ce alţii îngenuncheau sau se plecau cu ipocrizie şi nici ziua în care am hotărât să mă alătur lui. Orice poziţie de supunere sau abdicare ar trebui să facă parte din preistoria noastră.

Şi în România sunt oameni ca Michael Prest. Unul dintre ei este Maria Catalina ce mai are şi nenorocul de a avea pe habotnica profesoară de religie dirigintă: Vine mama la mine si spune ca i-a zis diriginta (profesoara de religie) lu` tata, la sedinta, ca nu zic "Tatal nostru" la ora. What the fuck is wrong with these persons? :|. Binenţeles că o discuţie cu diriginta nu a dus nicăieri: M-a dat afara de la ora de religie. :3.

Curajul ei mă mişcă. Dar cu siguranţă nu va rămâne fără urmări, persoanele credincioase consideră ignorarea divinităţii ca pe un afront personal şi de neiertat. Aşa că ar face bine să reuşească să-şi convingă părinţii să solicite să nu mai facă religie. Sau chiar să se mute din clasa respectivă. Pentru că sunt elevi ce trag ponoasele unor situaţii neîncheiate sau a unor note nemeritate ca răzbunare pentru libertatea în gândire.

Stop îndoctrinării religioase în şcoli.


13 decembrie 2012

Copiii cred în magie...

Azi am fost la grădiniţă.
Cu o altă treabă, nu ca "prof" sau cu scop educativ, dar nu m-am putut abţine...
La un moment dat am avut acces într-una din grupele respective, singur, cu copiii. Zece năzdrăvani ce chiuiau şi alergau prin sală.
- Hei, vă rog un pic de linişte! Dacă sunteţi cuminţi vă fac o magie.
Priviri surprinse, unele neîncrezătoare.
- Vreţi să vă fac o magie?
- Daaa! răspund puştanii.
Mă aşez pe covor, să ajung la înălţimea lor.
- Haideţi lângă mine, în faţa mea, să puteţi vedea magia!
Sunt toţi ciopor lângă mine.
Scot din portofel o monedă de 50 de bani. Le-o arăt şi mă prefac că o iau cu palma stângă dintre degetele palmei drepte, palmând banul să nu-l vadă.
- Acum iau în pumn bănuţul... E aici, nu-i aşa? îi întreb arătându-le pumnul strâns.
- Daaaa! răspund în cor.
- Bun! Acum să suflăm peste pumn ca să se întâmple magia.
Copiii suflă, care mai de care mai vârtos.
Deschid palma, şi surpriză... Nu e nimic acolo.
- Aaaa! fac micuţii.
- Unde e moneda? întreb.
- A dispărut.
- O facem să apară?
- Da.
- Abracadabra! şi duc mâna dreaptă, cu moneda palmată acolo, la urechea celui mai şmecher dintre ei.
- Ia uite ce-i aici!
Spectacol. Entuziasm. Bucurie.
- Mai fă, mai fă!
- Ok!
Repet experienţa. În timp ce moneda-i "dispărută" întreb:
- Cum credeţi că dispare?
- E simplu! răspunde o fetiţă cu ochii sclipitori. Când suflăm se produce o magie. De la suflat.
- Acum unde o fi?
Toţi se uită întrebători, unii căutându-şi după ureche.
- Ia te uită, bănuţul e sub genunchiul fetiţei...
- Ahaaaa - zice ea surprinsă - când suflăm şi e magie banul cade pe jos...
Mai fac odată prestidigitaţia şi mă ridic în picioare.
- Pe jos? Ia să-l căutăm...
În timp ce aşez banul pe catedra de lângă mine toţi copiii sunt cu capul plecat şi ochişorii după ban, pe undeva pe covor.
- Nu cumva e pe catedră? întreb.
- Ba daaaa! strigă fericiţi aceştia.
Magia funcţionează...
Şi, cu veşnica mea înclinare spre a distruge miturile, le arăt cum se face "magia".
- Păi să vedem cum funcţionează magia. Cine vrea să facă magia asta?
Copilul ia banul în mână, strânge tare pumnul, să-l rupă, şi suflă din toţi rărunchii. Nimic. Banul e tot acolo. Încearcă şi alţii. Nimic. Şi atunci le arăt:
- Uitaţi aici, când eu vă spun că iau în mână banul, de fapt îl trec pe partea cealaltă a degetelor, acolo unde voi nu îl vedeţi. Şi aşa vă păcălesc că este o magie, dar de fapt banul rămâne tot acolo unde a fost, şi nu în pumnul strâns. Deşi voi suflaţi ca să dispară, niciodată banul nu a fost în pumn.
Chipurile se luminează, zâmbetele apar pe feţele lor.

Copiii cred. Sunt setaţi biologic, instinctual, să creadă comenzile şi conceptele prezentate de adulţi. Este o chestiune de supravieţuire. Dacă un adult le prezintă anumite fapte ca fiind reale, copiii, mai ales la vârste mici, le consideră reale chiar de contrazic toate evidenţele, doar pentru că persoana ce le prezintă este adult. De asta sunt atât de uşor de minţit că există Moş Crăciun sau Moş Nicolae, că magia şi vrăjile funcţionează. Dar au nevoie şi de realitate, de a înţelege cum se desfăşoară cu adevărat fenomenele şi care sunt cauzele reale. Mai mult decât că "au văzut" o magie i-a bucurat faptul că "au înţeles" cum este magia.

Deşi vârsta la care încep să-şi caute răspunsuri raţionale este cea de 8-10 ani, nu toţi copiii infestaţi de magic sunt supuşi şi sterilizării prin raţiune. Unii ajung să trăiască şi ca adulţi într-o lume lipsită de realitate şi plină de magic. Doar denumirile diferă: magia devine minune şi moşul devine Dumnezeu. În rest sunt aceleaşi mecanisme: dacă suflu destul de tare, magia se întâmplă...

24 august 2012

Rugăciunea copilului ce merge la şcoală


Iubită mamă,
Dragă tată,
Fie-vă milă de mica mea minte curioasă,
    ce abia se înfiripă!
Ştiu că am pus mii de întrebări,
    aşa funcţionează creieraşul meu.
Sunt mic, încă nu ştiu răspunsurile.
Dar sunt curios şi abia aştept să le descopăr.
Ştiu că răbdarea voastră e mare.
Ştiu că mi-aţi dat multe răspunsuri.
Acum ajutaţi-mă să găsesc răspunsurile mele
    arătându-mi cum să le caut.
Vă mulţumesc că m-aţi trimis la şcoală, pentru asta.
Dar nu mă puneţi să merg la ora de religie.
Acolo răspunsurile sunt gata pregătite.
Acolo nu mă învaţă cum să gândesc
    ci cum să mă-nchin.
Acolo nu mă învaţă să fiu mândru că sunt curios
    ci că sunt păcătos.
Iubită mamă,
Dragă tată,
Ajutaţi-mă să gândesc singur!
Ajutaţi-mă să cresc mare!
Mulţumesc!