29 septembrie 2010

Experienţe personale - scutire la religie II

Buzz pe messenger. Un ID necunoscut...

el: esti online?
profudereligie: da, sunt
profudereligie: despre ce este vorba?
profudereligie: si cine esti?... detalii...
el: http://profudereligie.blogspot.com/2010/09/stop-indoctrinarii-religioase-in-scoli.html cat de legala e chestia asta? (formularele pentru a nu urma cursurile de religie)
el: pai sa vedem
el: numele meu e in id
el: sunt elev, din pacate in romania
el: si sunt ateu
profudereligie: :)
profudereligie: este foarte legala
profudereligie: eu sunt părinte, fiica mea este in clasa a VIIa si a functionat perfect
profudereligie: daca ai 16 ani cererea o poti face tu
el: copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-şi aleagă singur religia.” . faza asta e usor dubioasa : pentru ca ok, ai dreptul sa alegi o religie, oarecum nu acopera respingerea religiei
el: http://profudereligie.blogspot.com/2010/09/experiente-personale-scutire-la-religie.html
el: deci sa inteleg ca desi s-a intamplat asta, nu mai da religie?
el: note, etc?
profudereligie: da
profudereligie: nu vei mai primi note
el: atunci am sa imi incerc norocul
profudereligie: nu e vorba de noroc, este dreptul tau
profudereligie: tinem legatura
el: stai un pic : romania + drepturi ?
el: nah
el: exista dar nu se aplica
el: abea cu mita or stuff
profudereligie: daca nu muncesti pentru a le obtine, asa e, nu prea ai...
profudereligie: nu da nimeni nimic
el: hmm
el: ma refer in general
profudereligie: noi trebuie sa le castigam, si sa fim insistenti sa le pastram
el: eu am vorbit cu profesorul meu de religie si potrivit el , fara materia lui , nu pot obtine titlul de liceu
el: vreau sa zic, hai sa presupunem ca numai dau religie
el: dar eu imi i-au studiile?
profudereligie: intradevar, profesorii de religie fac presiuni pentru ca elevii sa mearga la orele lor
el: ca poate ma trezesc cu un stf in clasa a 12a , nu ai liceul ca nu ai dat religie
profudereligie: dar asta nu are influenta asupra accesului la diploma
profudereligie: se inceie media fara religie
el: sigur?
profudereligie: ca si cum ai avea scutire de religie...
el: cu bac-ul sunt asigurat
el: pai am vazut ca la adventisti, catolici , etc
el: aia trec niste note fictive in catalog, in baza unei adeverinte de la biserica la care merg
el: adica hai sa zicem ca aia sunt acoperiti cat de cat
el: minoritatea religioasa, etc
profudereligie: :)
profudereligie: sa iti dau eu note la ateism?
el: :)
el: ok. voi incerca
el: pai nu pot scoate de nicaieri o adeverinta cum ca sunt ateist
el: nu exista hartie legala pentru asta :(

26 septembrie 2010

Mecanismul voluntariatului

Voluntariatul pare la prima vedere o activitate altruistă, de împărtăşire, ce nu comportă o răsplată. Ei bine, nu! Acţiunile noastre sunt desfăşurate între necesitate şi eficienţă, între oportunitate şi răsplată. Conştientizarea acestora precum şi a motivelor de multe ori este lacunară şi influenţată de cultura şi prejudecăţile noastre. Din acest punct de vedere manifestările sunt specifice indivizilor ce fac parte dintr-o masă de oameni, de multe ori neomogenă.

Orice viitoare acţiune începe cu o acumulare, cu o necesitate. Această acumulare este la un moment dat conştientizată sau cel puţin definită de către lideri. Liderii, în cadrul maselor, sunt "nucleul dur" al acestora, indivizii alfa, cei ce au capacitatea de a concerta o anumită manifestare. Poziţionarea indivizilor ca lideri este complexă şi nu există o reţetă universal valabilă. De fapt dezvoltarea şi descoperirea liderilor este un proces ce satisface atât nevoia maselor de a fi conduse cât şi nevoia indivizilor respectivi de a "parveni", de a avea dreptate. Deşi nu toţi recunoaştem, dacă vom avea posibilitatea de a ne erija ca lideri vom profita de oportunitate. Acesta este de fapt motivul de bază al voluntarului, ca acţiunile sale să îi demonstreze valoarea, să fie împăcat cu sine. Şi de a fi urmat în manifestarea sa, respectiv de a deveni "lider".

Dacă cei ce încercă a fi lideri nu reuşesc acest lucru datorită incapacităţii personale sau a inerţiei masei respective este posibil ca ei să fie eliminaţi de contralideri care vor deveni la rândul lor lideri dar cu idei sau metode diametral opuse. Oricum, aceste persoane sunt primele forme ale voluntariatului. Cu un scop bine stabilit, chiar dacă nu este conştientizat, cel de a conduce. Câştigul lor nu pare egoist în ochii celorlalţi deoarece sensul manifestării este proclamat ca populist, de bine comun, dezinteresat.

Indiferent de scopul declarat acesta trebuie să fie benefic (cel puţin iluzoriu) pentru a atrage idivizii. Să scăpăm de gunoaie, cum ar fi ecologizarea "Let's do it, România" sau Să scăpăm de gunoaiele umane, cum ar fi "să eliminăm (moară) hoţii (ţigani), corupţii (politicieni), imoralii (homosexuali) etc." sunt perfect compatibile. Singura diferenţă este doar cea de a defini răul general acceptat. În funcţie de acestă definire umanul din fiecare răspunde pozitiv sau negativ acţiunii creând premisele de a deveni voluntar al acţiunii. Din acest motiv am şi pus în paranteze identificarea "răului" pentru a ne face o idee la ce solicitare morală ne supun mesajele de activare a acţiunilor de voluntariat.

Pe lângă sentimentul benefic pe care îl dezvoltă potenţialul voluntar acesta trebuie să mai fie (auto)convins de capacitatea sa de a schimba în sensul dorit rezultatul. Această "credinţă" este încurajată de o configurare predispusă spre religiozitate, chiar dacă persoana respectivă nu crede în existenţa vreunei divinităţi. Este vorba de convingerea intimă în corectitudinea eticii sale şi ideea că dreptatea este de partea sa. Fără această predispoziţie individul este amorf, incapabil de a lua decizii, deci incapabil de a participa doar pe baza stimulilor interni. Acesta nu va deveni voluntar.

Apoi mai este câştigul imediat. Acesta se manifestă mai ales în momentul acţiunii propriuzise. Sentimentul apartenenţei la grupul de voluntari format, ce acţionează către acelaşi obiectiv, îi dă acestuia convingerea că nu este singur ci dimpotrivă, că are dreptate şi că este normalul, valoarea, binele. Acest sentiment devine chiar un "drog", voluntarul va căuta să fie aclamat, să i se recunoască meritele, şi în consecinţă, dacă experienţa s-a ridicat la nivelul aşteptărilor, să o repete. În momentul acţiunii voluntarii se montează reciproc. Exemplul personal, comunicarea, stimularea emoţională sunt definitorii. Se porneşte o reacţie în lanţ. Pericolul ce planează asupra celor ce încă nu sunt voluntari de a fi excluşi din grup îi "forţează" să îşi revizuiască atitudinea. Pe ultima sută de metri, în cazul în care acţiunea este destul de bine promovată, este atrasă subit o masă mai mare de oameni ce acţionează de fapt în virtutea inerţiei. Scopul personal este imediat satisfăcut: individul este în interiorul grupului, este împreună cu cei ce au dreptate, este împreună cu învingătorii...

PS: Felicitări celor ce au participat la acţiunea de ecologizare "Let's Do It, România!", 25 septembrie 2010. Ne revedem la acţiunea următoare...

16 septembrie 2010

Experienţe personale - scutire la religie

Când fetiţa mea a intrat în clasa I abia se introdusese în programa şcolară materia Religie. Supoziţia cunoscuţilor cu care am discutat era că va fi prezentat într-o formă analitică fenomenul religios, cu accent pe explicarea faptului că trebuie să fim toleranţi şi să acceptăm diferitele idei pe tema credinţei în divin. Sau a noncredinţei. Până aici a fost perfect. Clasele 1-4 au decurs cu doar câteva intervenţii din partea mea, oferindu-i copilei explicaţiile mele cu privire la fenomen în momentul în care mi le cerea.

Situaţia s-a schimbat radical în clasa a V-a. Fata tristă.
- Ce faci?
- Trebuie să învăţ la religie, ne dă notă mâine, la Crez.
- Notă?!?! De când se dau note la religie? Şi pe ce, pe cât crede fiecare? Nici pe vremea comuniştilor nu primeam note la învăţământul politico-ideologic. E o prostie...
- Eu ştiu că îmi dă notă şi nu am timp azi să învăţ şi Crezul.
Programa este aglomerată iar profesorii de colegiu sunt exigenţi...
I-am cerut manualul de Religie şi m-am pus pe treabă. Adică am analizat ce, cum, de ce se cer note la religie, cum se manifestă fenomenul, de unde şi până unde merge cunoaşterea şi cât este propagandă. Prieteni, profesori, elevi, preoţi. Am stat de vorbă, am citit, am analizat. Concluzia a fost tristă. Copiii noştri sunt manipulaţi şi direcţionaţi spre nonştiinţă punând egal între ştiinţă şi revelaţiile religioase, între metoda ştiinţifică şi apelul la autoritate promovat de cler. Stau de vorbă, binenţeles, şi cu fiica mea.

În semestrul II îmi spune că nu mai vrea să facă religie. Oricum este printre primii din clasă, deci media de la religie nu o poate ridica prea mult.
- De anul viitor nu mai vreau să fac religie, dacă este opţională, cum spui tu.
- OK!
La ultima şedinţă solicit dirigintei informaţii. Ridică din umeri. Îi prezint cererea şi îi comunic că de la anul fiica mea nu va mai face religie. O depun la secretariat. Secretare sunt două. Cea din spate: "Bine faceţi!". Cea de lângă mine mă priveşte acru. Are o cruce mare pe piept şi o icoană lipită pe monitor. Zâmbesc nevinovat şi îi cer un număr de înregistrare.

După vacanţă abordez diriginta. Nu ştie ce se va hotărî în consiliul profesoral. După două zile îi comunică fetei că nu o poate scoate de la religie pentru că nu există alte opţionale deoarece s-au redus fondurile şi nu sunt profesori care să stea cu cei ce nu fac şi nu are unde să îi trimită şi că ea nu poate răspunde şi că să îmi retrag cererea...
Văd negru. Fata plânge.
- De ce să mă oblige ei să cred în ce vor ei. Nu este corect! Eu nu mai vreau religie deloc, nu mai vreau nici să aud.
Întâmplarea face că fostul meu profesor de filosofie activează în aceeaşi şcoală. Îl abordez şi îi prezint cazul. Vede şi el negru.
- Dragule, e o prostie religia asta. E dreptul tău să o scoţi de la religie, e treaba lor să rezolve situaţia. Vorbeşte cu direcţiunea, se pare că trebuie să insişti deşi nu e normal...
Mă duc la Directoare dar nu-i. E Directoarea adjunctă. O scaldă şi acceptă că situaţia este incomodă. Ora de religie este la mijlocul zilei. O va trimite la biblioteca şcolii. Îşi cere scuze pentru neînţelegere. Profesoara de religie o ia pe copilă deoparte. Cică ar vrea să stea de vorbă cu mine (nu a încecat să mă contacteze niciodată). O face să plângă. În lipsa ei o prezintă în faţa clasei ca fiind un caz grav al abuzului părinţilor împotriva copiilor pentru a nu ajunge la dreapta credinţă.
- Nu mai vreau să mai fac niciodată religie!
La bibliotecă bibliotecarele şuşotesc. Fata face temele pentru mâine. A doua dată biblioteca e închisă. Un colocviu. Rămâne în clasă. Profesoara de religie zâmbeşte. A treia dată bibliotecara îi spune că ea e singura care stă la bibliotecă în ora respectivă. Îi dă de înţeles că nu este binevenită.

Acum fata mea este în continuare prezentă la orele de religie. În faţa ei tronează o icoană. Face teme, desenează, citeşte romanele acelea cu vampiri sau Ionel Teodoreanu. Încercă să o ignore pe profesoară, deşi din când în când se mai leagă de ea. Tot în acel an a renunţat la ora de religie o altă colegă. Are o credinţă diferită şi va aduce notele de la biserica ei. A trecut un an. Acum am aflat că mai sunt şi alţi colegi ce doresc să completeze cererea de retragere de la religie. Sunt în clasa a VII-a şi încep să aibă opinii. Dar cei mai mulţi preferă să ia un 10 cât de cât uşor. Speră să prindă un loc mai bun la liceu cu acele câteva sutimi în plus...

Cum trebuie să arate cererile pentru retragerea de la ora de religie, conform legii educaţiei.

13 septembrie 2010

Stop îndoctrinării religioase în şcoli

Noua versiune a unei cereri conform noii legi a învăţământului (Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea educaţiei naţionale) găsiţi aici: http://profudereligie.blogspot.com/2011/02/scutire-la-religie-conform-legii.html

A început şcoala şi au apărut presiunile pentru includerea nonştiinţei şi a prozelitismului religios în programa şcolară şi în psihologia copiilor. Un prim pas pentru a contracara aceste fapte este cel de a apela la bruma de acţiuni legale pe care doritorii le au la dispoziţie, respectiv să solicite direcţiunii scoaterea de la orele de religie a elevilor. Pentru asta trebuie să completeze o cerere care va fi depusă la secretariatul şcolii (este bine să se obţină un numar de înregistrare a cererii). Legiuitorul a stabilit că numai elevii peste 16 ani pot fi destul de maturi pentru a solicita fără acordul părinţilor acest lucru, pentru cei sub 16 ani decizia aparţine părinţilor sau tutorilor legali. Mai jos cererile corespunzătoare:

Cerere pentru retragerea de la ora de religie pentru elevii sub 16 ani (completată de părinţi)

Către Şcoala / Liceul ............. din …...................

Stimate domnule Director / doamnă Directoare

Subsemnatul, nume prenume, CNP......................, C.I. Seria......, nr. ….............., părinte al elevului / elevei cu numele …............................................................... din clasa….................doresc ca acesta / aceasta să nu urmeze ora de religie în anul şcolar 2010 – 2011.

Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:

1. Legea nr. 84 din 24 iulie 1995 – Legea învăţământului – modificată şi republicată în 1999: “Art. 9:
Planurile-cadru ale învăţămîntului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul părinţilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea.
La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz situaţia şcolară se încheie fără această disciplină. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”
2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.

Cu mulţumiri anticipate,
Semnătura
Data

Cerere pentru retragerea de la ora de religie pentru elevii peste 16 ani

Către Şcoala / Liceul ............. din …...................

Stimate domnule Director / doamnă Directoare

Subsemnatul/a, ..........................................., CNP.................................., C.I. Seria…... nr …............., născut la data de ......................... elev / elevă în clasa…............................ doresc să nu urmez ora de religie în anul şcolar 2010 – 2011.

Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:

1. Legea nr. 84 din 24 iulie 1995 – Legea învăţământului – modificată şi republicată în 1999: “Art. 9:
Planurile-cadru ale învăţămîntului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul părinţilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea.
La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz situaţia şcolară se încheie fără această disciplină. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”
2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.
3. Legea nr. 489 din 2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor prevede la Art. 3. alin. (2) că “Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-şi aleagă singur religia.”

Cu mulţumiri anticipate,
Semnătura
Data

În subiect:
Eliminaţi religia din şcoală
De ce trebuie să se studieze religia în regim confesional în şcoală?

9 septembrie 2010

Eliminaţi religia din şcoală II

„Stimate Domnule Director,

Ca profesor în general, de discipline socio-umane în special, am iniţiat mai multe acţiuni privind respectarea şi promovarea drepturilor copilului, în vederea urmăririi interesului superior al acestuia, în cadrul Colegiului Agricol, dar şi în general, în sistemul de învăţământ din România, acţiuni şi demersuri personale care au fost completate cu proiectele organizaţiei neguvernamentale din care fac parte.

În general, toate aceste acţiuni au fost finalizate în favoarea interesului superior al copilului, însă în majoritatea cazurilor rezultatele au venit după ce am depus eforturi susţinute sau chiar după câştigarea unor procese în faţa instanţelor de judecată.

Prin prezenta, în baza obligaţiilor legale pe care le am în calitate de cadru didactic şi totodată având încredere în disponibilitatea dumneavoastră de a fi receptiv la probleme ce ţin de drepturile copiilor, elevi în cadrul Colegiului Agricol, vă aduc la cunoştinţă situaţia elevului Stere Ştefan, din clasa a IX-a G (an şcolar 2009/2010), cu rugămintea de a dispune, de urgenţă, măsurile legale ce se impun în soluţionarea problemei acestuia.

Încă din prima zi a perioadei de încheiere a situaţiilor şcolare neîncheiate, elevul Stere Ştefan a venit la şcoală zi de zi, pentru a îşi încheia, printre altele, situaţia şcolară la disciplina Religie. Venirea zilnică la şcoală a elevului Stere Ştefan a implicat costuri foarte mari pentru familia acestuia, în condiţiile în care tatăl său este decedat, iar domiciliul este situat la aproximativ 40 km de şcoală.

Deşi, în una din zile, domnul profesor de Religie, Banu Cristian, i-a spus că îi va încheia situaţia şcolară, acesta nu a mai venit la şcoală, încălcându-şi obligaţiile profesionale (de altfel, unii colegi mi-au spus că domnul Banu a afirmat că nu o să îi încheie situaţia şcolară a elevului Stere Ştefan).

În contextul obligaţiei noastre de a asigura satisfacerea dreptului fundamental al copilului la educaţie, în situaţia, nu atât de importantă, dar nicidecum de neglijat, în care în şedinţele consiliului profesoral aţi insistat pe faptul că banii alocaţi unităţilor şcolare sunt în funcţie de numărul elevilor, vă amintesc că am avut nenumărate discuţii cu dumneavoastră, urmate de propunerile mele concrete, în care v-am adus la cunoştinţă cazuri ale unor elevi care, deşi în cadrul învăţământului obligatoriu, au fost nevoiţi să abandoneze şcoala pentru că, provenind din familii cu situaţie materială sub limita subzistenţei, în condiţiile în care decontarea banilor cheltuiţi cu transportul a întârziat, nu şi-au permis să suporte costurile transportului din mediul rural în cel urban.

Problema însă este mult mai gravă: aşa cum acesta mi-a declarat, fapt confirmat de majoritatea colegilor de clasă, situaţia elevului Stere Ştefan a rămas neîncheiată la disciplina Religie, deoarece în timpul unei ore acesta l-a întrebat pe domnul Banu, care teorie ar trebui să fie luată în considerare cu privire la apariţia fiinţei umane – teoria evoluţionistă, a celebrului naturalist Charles Darwin, care i-a fost predată la ora de biologie, sau teoria creaţionistă, predată ad litteram la ora de Religie. Astfel de întrebări pot genera discuţii fructuoase pe care, cred, orice profesor şi le-ar dori, indiferent dacă se află într-o tabără sau alta ori dacă încearcă să păstreze neutralitatea epistemologică. Numai că domnul Banu, ca urmare a întrebării interesante adresate de elevul Stere Ştefan, l-a mustrat şi l-a ameninţat că pentru o astfel de întrebare nu îi va încheia situaţia şcolară, ceea ce s-a şi întâmplat.

Este de observat că elevul Stere Ştefan nu are absenţe la disciplina Religie. De asemenea, vă amintesc că în privinţa domnului Banu Cristian au mai fost depuse plângeri în acest sens, care, în mod nelegal, nu au fost soluţionate de conducerea şcolii. Mai mult, domnul Banu este învinuit într-un proces penal, în care Judecătoria Buzău şi Tribunalul Buzău au decis începerea urmăririi penale, pentru că a bătut un elev şi a jignit o elevă, în timpul programului şcolar, deoarece au solicitat, în mod oficial şi legal, să nu frecventeze disciplina facultativă Religie.

Astfel de fapte grave ale domnului Banu, sancţionate în legislaţia din România cu răspundere penală, exercitate în calitate de cadru didactic, prin care se aduce atingere nu numai integrităţii fizice ori psihice ale copiilor dar şi dreptului fundamental al acestora la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie ar trebui analizate mult mai atent, în contextul în care nu sunt singulare şi sunt săvârşite în mod repetat.

Faptul că domnul Banu nu a încheiat situaţia şcolară a elevului Stere Ştefan este cu atât mai grav cu cât cadrul didactic respectiv a pus note sau a încheiat numeroase alte situaţii şcolare unor elevi care nu au venit nicio zi la şcoală.

Astfel: eleva Trandafir Cristina Valentina, clasa a IX-a A, are două note 9, la disciplina Religie pe semestrul al II-lea, deşi nu a venit nicio zi la şcoală şi nici un alt cadru didactic nu i-a acordat vreo notă; eleva Petre Oana, clasa a IX-a B, are două note 9, la disciplina Religie pe semestrul al II-lea, deşi nu a venit nicio zi la şcoală şi nici un alt cadru didactic nu i-a acordat vreo notă; elevul Chioveanu Ionuţ Emil, clasa a IX-a I, are două note 9, la disciplina Religie pe semestrul al II-lea, deşi nu a venit nicio zi la şcoală şi nici un alt cadru didactic nu i-a acordat vreo notă; elevul Feraru Emil, clasa a IX-a F, are media 10 pe primul semestru la disciplina Religie, deşi nu a venit nicio zi la şcoală şi nici un cadru didactic nu i-a acordat vreo notă. În acest context, este de observat că domnul Banu i-a trecut elevului Stere Ştefan, care a frecventat orele disciplinei facultative Religie, numai nota 6 (având pe primul semestru media 6, iar pe al doilea doar o notă, 6 şi situaţia neîncheiată).

Prin prezenta, în conformitate cu prevederile Legii 272/2004 privind respectarea drepturilor copilului, ale Legii învăţământului şi ale Regulamentului de ordine interioară al Colegiului Agricol Buzău, vă rog ca de urgenţă să procedaţi la evaluarea elevului Stere Ştefan, de o comisie din care să nu facă parte domnul Banu Cristian şi astfel să îi fie încheiată situaţia şcolară la disciplina Religie.

Vă amintesc că la finele anului şcolar 2009-2010, v-am mai sesizat situaţia unei eleve căreia unul din cadrele didactice i-a încheiat situaţia cu media de corigenţă fără să o evalueze în ultima oră de curs, deşi eleva a fost prezentă, şi aţi soluţionat legal şi favorabil solicitarea elevei de a fi evaluată de o comisie din care nu a făcut parte cadrul didactic respectiv, cu menţiunea că în situaţia sesizată în prezenta lucrurile sunt mult mai grave.

Deoarece elevul Stere Ştefan a venit zi de zi la şcoală în perioada evaluărilor şi nu i-a fost încheiată situaţia şcolară, făcând naveta din localitatea Năieni, ceea ce a determinat familia să suporte cheltuieli suplimentare, vă rog să dispuneţi contactarea elevului şi chemarea acestuia la şcoală pe cheltuiala persoanelor vinovate.

Vă mulţumesc!

Cu respect,
Emil Moise
Profesor discipline socio-umane

Domnului Director al Colegiului Agricol Dr. C. Angelescu Buzău”


Iată încă o dovadă a faptului că religia predată în regim confesional nu poate fi o cale de cunoaştere adecvată pentru elevi. Şi nu numai atât, este şi o metodă de a distruge spiritul analitic necesar dezvoltării tinerilor.

De ce orele de religie nu au ce căuta în programa şcolară găsiţi aici: Eliminaţi religia din şcoală.

4 septembrie 2010

Sexualitate, morală, religie II

Odată cu nevoia traiului în comun specifică societăţilor umane şi a dezvoltării conştiinţei oamenii au fost nevoiţi să traseze reguli şi norme cât se poate de clare pentru a se putea înţelege şi descurca în noua "natură": civilizaţia umană. Deşi apariţia limbajului a favorizat integrarea indivizilor prin educaţie, bazele relaţiilor umane erau (şi încă mai sunt) instinctuale în privinţa sexualităţii: limbajul corpului, emisia de feromoni, sincronizarea etc.

Primele reguli au fost trasate, bănuiesc, de femei. Acestea au observat şi conştientizat capacitatea masculilor de a fi disponibili actului sexual în funcţie de semnalele pe care le primeau de la sexul opus, cele inteligente având astfel oportunitatea de a utiliza "farmecele" specifice într-un mod conştient pentru ca bărbatul ales să fie cât se poate de montat pentru împerechere la un anumit moment şi totodată să rămână fidel în restul timpului. Aceste perioade duale, în care bărbatul este atras sau respins, dar nu prea mult pentru a nu fi pierdut, au creeat un comportament conştient specific speciei umane.

Procesul este complex şi a dus la generarea eticii cu privire la comportamentul sexual. Morala sexuală a fost, şi este în continuare, o dinamică între instinctul sexual, simţul echităţii, nevoia de îngrijire şi de a fi îngrijit, teama de eşec sau frica de durere, paradigmele sociale şi oportunităţile tehnologice. Astfel atât masculii, dar mai ales femelele, au avut capacitatea de a decide ceea ce este corect din ceea ce este oportun cu privire la relaţiile sexuale. Aceste decizii le-au rezumat, sacralizat şi transmis viitoarelor generaţii prin sistemele de credinţe religioase, singurele ce conturau în acea vreme ansamblul cognitiv uman.

Morala sexuală a devenit apanajul religiilor. Regulile sociale, reprezentate iniţial în cadrul religios, au suferit şi pe latura sexualităţii deformări şi transformări în funcţie de ideile religioase promovate de masa socială majoritară. În acest mediu cultural etica sexualităţii a fost supusă transformării şi de veşnicul conflict între generaţii. Odată cu conştientizarea posibilităţii de a putea fi sexy oamenii au căutat şi soluţii tehnice pentru a deveni aşa. Astfel au apelat la artificii specifice (buze roşii, pupile mărite, parfum, simetrie corporală etc) pentru a fi apetisanţi atunci când doreau, adică mai ales când nu mai aveau aceste atuuri doar datorită tinereţii şi sănătăţii sau nu aveau afişate aceste semne într-un mod natural. Sentimentul de bine datorat faptului că se simţeau atractivi îi făceau pe aceştia să practice obiceiurile de înfrumuseţare şi după ce le trecea "sezonul", generaţia următoare fiind nevoită să "inventeze" alte soluţii pentru a se defini ca persoane predispuse spre împerechere şi cu un potenţial mult mai mare decât cei de dinainte.

Aceste presiuni au forţat paradigmele religioase, lăsând loc tinerilor pentru a alege alte idei religioase în măsura în care li se oferea posibilitatea aceasta. Metoda prin care tradiţiile, respectiv cei puternici, stabileau limitele moralităţii au precizat, definitivat şi acutizat legea morală cu specific religios, legea lui "trebuie", în detrimentul lui "se poate". Tinerii au fost nevoiţi să accepte şi apoi să impună urmaşilor lor aceleaşi reguli, aici fiind de fapt vorba de oportunitatea dată de forţa cu care o anumită generaţie se poate impune. Dar presiunea în ambele sensuri a existat, există şi va exista atâta timp cât diferenţele reale dintre generaţii nu vor fi surmontate de tehnologie, lucru care deja începe să se întâmple...

Va urma...
Sexualitate, morală, religie III

În subiect:
Sexualitate, morală, religie
Sexualitate şi înmulţire