Mecanismul voluntariatului

Voluntariatul pare la prima vedere o activitate altruistă, de împărtăşire, ce nu comportă o răsplată. Ei bine, nu! Acţiunile noastre sunt desfăşurate între necesitate şi eficienţă, între oportunitate şi răsplată. Conştientizarea acestora precum şi a motivelor de multe ori este lacunară şi influenţată de cultura şi prejudecăţile noastre. Din acest punct de vedere manifestările sunt specifice indivizilor ce fac parte dintr-o masă de oameni, de multe ori neomogenă.

Orice viitoare acţiune începe cu o acumulare, cu o necesitate. Această acumulare este la un moment dat conştientizată sau cel puţin definită de către lideri. Liderii, în cadrul maselor, sunt "nucleul dur" al acestora, indivizii alfa, cei ce au capacitatea de a concerta o anumită manifestare. Poziţionarea indivizilor ca lideri este complexă şi nu există o reţetă universal valabilă. De fapt dezvoltarea şi descoperirea liderilor este un proces ce satisface atât nevoia maselor de a fi conduse cât şi nevoia indivizilor respectivi de a "parveni", de a avea dreptate. Deşi nu toţi recunoaştem, dacă vom avea posibilitatea de a ne erija ca lideri vom profita de oportunitate. Acesta este de fapt motivul de bază al voluntarului, ca acţiunile sale să îi demonstreze valoarea, să fie împăcat cu sine. Şi de a fi urmat în manifestarea sa, respectiv de a deveni "lider".

Dacă cei ce încercă a fi lideri nu reuşesc acest lucru datorită incapacităţii personale sau a inerţiei masei respective este posibil ca ei să fie eliminaţi de contralideri care vor deveni la rândul lor lideri dar cu idei sau metode diametral opuse. Oricum, aceste persoane sunt primele forme ale voluntariatului. Cu un scop bine stabilit, chiar dacă nu este conştientizat, cel de a conduce. Câştigul lor nu pare egoist în ochii celorlalţi deoarece sensul manifestării este proclamat ca populist, de bine comun, dezinteresat.

Indiferent de scopul declarat acesta trebuie să fie benefic (cel puţin iluzoriu) pentru a atrage idivizii. Să scăpăm de gunoaie, cum ar fi ecologizarea "Let's do it, România" sau Să scăpăm de gunoaiele umane, cum ar fi "să eliminăm (moară) hoţii (ţigani), corupţii (politicieni), imoralii (homosexuali) etc." sunt perfect compatibile. Singura diferenţă este doar cea de a defini răul general acceptat. În funcţie de acestă definire umanul din fiecare răspunde pozitiv sau negativ acţiunii creând premisele de a deveni voluntar al acţiunii. Din acest motiv am şi pus în paranteze identificarea "răului" pentru a ne face o idee la ce solicitare morală ne supun mesajele de activare a acţiunilor de voluntariat.

Pe lângă sentimentul benefic pe care îl dezvoltă potenţialul voluntar acesta trebuie să mai fie (auto)convins de capacitatea sa de a schimba în sensul dorit rezultatul. Această "credinţă" este încurajată de o configurare predispusă spre religiozitate, chiar dacă persoana respectivă nu crede în existenţa vreunei divinităţi. Este vorba de convingerea intimă în corectitudinea eticii sale şi ideea că dreptatea este de partea sa. Fără această predispoziţie individul este amorf, incapabil de a lua decizii, deci incapabil de a participa doar pe baza stimulilor interni. Acesta nu va deveni voluntar.

Apoi mai este câştigul imediat. Acesta se manifestă mai ales în momentul acţiunii propriuzise. Sentimentul apartenenţei la grupul de voluntari format, ce acţionează către acelaşi obiectiv, îi dă acestuia convingerea că nu este singur ci dimpotrivă, că are dreptate şi că este normalul, valoarea, binele. Acest sentiment devine chiar un "drog", voluntarul va căuta să fie aclamat, să i se recunoască meritele, şi în consecinţă, dacă experienţa s-a ridicat la nivelul aşteptărilor, să o repete. În momentul acţiunii voluntarii se montează reciproc. Exemplul personal, comunicarea, stimularea emoţională sunt definitorii. Se porneşte o reacţie în lanţ. Pericolul ce planează asupra celor ce încă nu sunt voluntari de a fi excluşi din grup îi "forţează" să îşi revizuiască atitudinea. Pe ultima sută de metri, în cazul în care acţiunea este destul de bine promovată, este atrasă subit o masă mai mare de oameni ce acţionează de fapt în virtutea inerţiei. Scopul personal este imediat satisfăcut: individul este în interiorul grupului, este împreună cu cei ce au dreptate, este împreună cu învingătorii...

PS: Felicitări celor ce au participat la acţiunea de ecologizare "Let's Do It, România!", 25 septembrie 2010. Ne revedem la acţiunea următoare...