30 ianuarie 2010

Agora, creştinismul şi Eliade

Iată ce a scris Mircea Eliade în Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. II, cap. XXX, paragraful 239:

...Oricum ar sta lucrurile, convertirea lui Constantin a asigurat creştinarea oficială a Imperiului. Primele simboluri creştine au început să apară pe monede din anul 315, iar ultimele imagini păgâne dispar în 323. Biserica primeşte un statut juridic privilegiat, adică statul recunoaşte validitatea sentinţelor tribunalului episcopal, chiar în materie civilă. Creştinii acced la cele mai înalte demnităţi şi măsurile de restricţie împotriva păgânilor se înmulţesc. Sub Theodosie cel Mare (379-395), creştinismul devine religie de stat şi păgânismul este interzis definitiv; prigoniţii devin prigonitori...

...Pe de altă parte, solidaritatea creştinilor era fără egal; comunitatea îşi lua asupra ei sarcina întreţinerii văduvelor, orfanilor, bătrânilor şi îi răscumpăra pe cei căzuţi în mâinile piraţilor. În timpul epidemiilor şi asediilor oraşelor, creştinii erau singurii care se îngrijeau de cei răniţi şi îi îngropau pe cei morţi. Pentru toţi dezrădăcinaţii Imperiului, pentru victimele alienării culturale şi sociale, Biserica era singura speranţă de a dobândi o identitate, de a găsi sau de a regăsi o semnificaţie existenţei...

...Înnoirea cea mai neaşteptată şi care a avut consecinţe considerabile în istoria religioasă, culturală şi socială a Europei a fost monahismul, caracterizat prin separarea de lume şi printr-un ascetism foarte sever...
...După cum remarcă Peter Brown, călugării îşi aleseseră de bunăvoie "anticultura", pustiul şi peşterile...

...Către finele sec. al IV-lea, se asistă, din Mesopotamia până în Africa de Nord, la un val de violenţe săvârşite de călugări: în 388 ei incendiază o sinagogă din Callinicum, lângă Eufrat, şi terorizează satele siriene în care se găseau temple păgâne; în 391, patriarhul din Alexandria, Theofil, îi cheamă pe călugări să "cureţe" Serapeumul, citadela marelui templu al lui Serapis. În aceea epocă ei pătrund cu forţa în casele păgânilor ca să caute idoli. În 415, un grup de călugări fanatici comit una din cele mai odioase crime din istorie: ei o lişează pe Hypathia, nobila femeie-filosof din Alexandria, pe care discipolul ei, episcopul Synesios, o evoca astfel: "mamă, soră, profesoară şi binefăcătoare".
În Orient, episcopii îi ocrotesc pe călugări ca să-şi întărească propria situaţie: împreună, episcopi şi călugări, se pun în fruntea poporului şi îi dictează acestuia opiniile...

Fără cuvinte...

28 ianuarie 2010

Autismul religios

Cu ceva vreme în urmă am vizionat prezentarea unui experiment filmat: un prestidigitator asistat de o fată arăta cum reuşeşte să modifice culoarea spatelui unui pachet de cărţi de joc, cu excepţia cărţii alese de asistentă. În realitate experimentul era destinat a arăta limita percepţiei şi conştientizării umane. În afară de schimbarea de culoare a cărţilor de joc şi-au schimbat culoarea pe parcursul filmării tricoul prestidigitatorului, peretele din fundal, faţa de masă şi bluza asistentei. Dar acest lucru noi nu l-am sesizat. Am sesizat doar ceea ce ne-a fost indus.

Suntem setaţi pentru a accepta şi prelucra numai o parte din informaţii, celelalte sunt trecute cu vederea pur şi simplu. Aceste distilări eficiente le facem în funcţie de diferiţi factori ce şi-au arătat valoarea în mii de ani de evoluţie. Faptul că suntem capabili de a elimina anumite informaţii ce ne par la un moment dat irelevante creează potenţial pentru ca informaţiile care contează să fie mai bine prelucrate. Astfel cresc şansele noastre de supravieţuire.

Autismul se manifestă exact pe dos. Persoana în cauză nu este capabilă să elimine anumite informaţii pentru a prelucra eficient ceea ce contează. Nu are capacitatea de a discerne care sunt informaţiile importante. Toate informaţiile ce îi parvin sunt considerate de creierul său ca fiind de aceeaşi valoare. Şi atunci elimină aproape totul, deliberat oarecum, pentru a supravieţui la limita de avarie. Oricum ar fi incapabil să prelucreze tot volumul informaţional.

Bine bine, veţi spune, dar noi - credincioşii - nu suntem autişti. Nu chiar autişti, dar aproape. Pentru a "înghiţi" o anumită informaţie trebuie ca ea să îndeplinească minimum de condiţii: să aibă o cât de mică importaţă pentru noi pentru a fi luată în considerare şi să se poată încadra oarecum în ansamblul informaţional ce ne defineşte.

Această delimitare o facem instinctual aproape, şi procedăm ca ardeleanul ce văzu pentru prima dată o girafă: "Aşa ceva nu există". În momentul în care primim informaţii ce ne depăşesc puterea de înţelegere le eliminăm fără remuşcări, nu numai că nu putem să le acceptăm, dar nici nu dorim acest lucru. Am discutat cu persoane ce proclamă şi promovează o anumită religie şi le-am expus argumente ce contrazic baza acesteia. Răspunsul a fost de tipul: "Nu pot să te înţeleg" sau "Nu mă interesează ce spui".

De la un anumit nivel de "credinţă", autismul religios se manifestă cu duritate chiar. Singurele idei pe care le acceptă credinciosul sunt doar cele ce îi dau sentimentul de corectitudine a viziunii induse de religia sa. Se hrăneşte cu aceste informaţii (a căror valoare de adevăr nici nu mai contează), lăsând deoparte toate celelalte realităţi. Dacă totuşi acestea sunt de neocolit, dacă nu pot fi pur şi simplu ignorate, le mistifică în sens negativ, le satanizează, le anti-evaluează. În schimb creează propria pretenţie de realitate, la nevoie producând chiar el "dovezi" pentru credinţa sa: revelaţii, viziuni, lanţuri pseudologice bazate pe falsuri etc. Transformarea într-un autist "veritabil" se completează... Începe să trăiască în lumea sa, singurii acceptaţi fiind doar cei ce se pliază pe schema acesteia.

O interesantă şi previzibilă manifestare a acestui autism religios o vedem la cei ce se laudă cu credinţele lor pe internet. Dacă vă uitaţi pe forumurile creştin ortodoxe mai ales (exemplu crestinortodox.ro) veţi vedea o mulţime de utilizatori blocaţi pentru părerile lor (şi nu pentru vocabular). Aceeaşi metodă de ascundere o practică până şi cei mai vocali bloggeri adepţi ai "credinţei adevărate", ce lasă doar impresia unor porţi deschise dezbaterilor, în realitate ştergând orice comentariu ce nu corespunde platformei lor. Aici îi amintim pe apologeticum, nostrabrucanus, nuvaccin, salvarearomaniei, razbointrucuvant etc. Astfel îşi securizează existenţa, fiind feriţi de informaţiile ce le depăşesc puterea de prelucrare şi înţelegere. În plus creează senzaţia celor ce îi citesc că ideile lor sunt general valabile, înconjurându-se de acelaşi tip de autişti ce nu sunt în stare să rumege complexitatea existenţei.

Din păcate, apariţia autismului duce la dispariţia iubirii...

PS:
Autismul este o boală caracterizată prin afectarea dezvoltării creierului. Autismul afectează grav abilităţile mentale, emoţionale şi comunicaţionale ale unei persoane. Aceşti oameni trebuie înţeleşi şi ajutaţi: www.autism.ro.

20 ianuarie 2010

Noile religii - ateismul II

Divinitatea este după chipul şi asemănarea noastră, este construită de noi, este acceptată de noi, face parte din ceea ce ne defineşte. Este copilul nostru. Este umană. Atunci cum putem spune că suntem atei? Pentru că încă nu ne-am definit divinitatea? Pentru că nu suntem în stare să ne-o definim? Sau pentru că nu ne trebuie şi de asta nu o avem? Dacă nu o avem de ce ne raportăm la ea?

A fi ateu este un paradox. Suntem în cercul vicios în care ne aruncară credincioşii raportându-ne la ceea ce nu există decât în urma creaţiei şi credinţei lor. Ne raportăm la divinitate nu din nevoia de divinitate ci din nevoia de delimitare faţă de divinitate. Înţelegerea existenţei în ansamblul căreia divinul este doar o latură a manifestării umane ne este suficientă. De ce mai trebuie să spunem acest lucru? Şi, mai ales, de ce trebuie să-l spunem prin aceste cuvinte: fără Dumnezeu?

Această raportare la divin valorizează de fapt divinul. Pentru că lupta ateilor cu teiştii este de fapt lupta ateilor cu divinul. Teiştii nu pot renunţa la credinţele lor pur şi simplu. Divinul face parte din lumea lor aşa cum apa face parte din lumea peştilor. Această luptă transformă (sau poate transforma) ateismul ca înţelegere a realităţii fără zei în ateismul ca religie fără zei. Pentru că metodele şi căile prin care se poate ajunge la credincioşi sunt doar cele pe care ei le pot accepta şi înţelege. Iar acestea sunt cele religioase. Iar a proclama corectitudinea viziunii asupra existenţei libere de divinitate faţă de cei ce deja sunt de acord cu asta este ca şi cum am vorbi doar cu noi înşine.

Omul, ca specie, a supravieţuit şi s-a dezvoltat tocmai datorită religiozităţii sale. Dumnezeu l-a deosebit de ceilalţi hominizi. Dar nu orice fel de dumnezeu. A fost dumnezeul care a proclamat (logic, de altfel) că hominidul Homo Sapiens este singurul om adevărat şi singurul în drept să supravieţuiască, în detrimentul celorlalţi hominizi. Ateismul este "superior" teismului? Nu cumva ajungem la religiozitatea enunţată mai sus? Dacă nu este superior, de ce mai suntem atei?

Pentru că Dumnezeu ne împarte şi ne valorizează. În credincios şi necredincios, în creştin şi musulman, în ortodox şi catolic, în evoluţionist şi creaţionist, în om şi femeie, în bun şi rău. Arbitrar...

Dumnezeu nu are nici o vină. Oamenii care cred sau nu în el DA.

Noile religii - ateismul I
Noile religii - ateismul III
Noile religii - ateismul IV
Noile religii - ateismul V
Noile religii - ateismul VI
Noile religii - ateismul VII

19 ianuarie 2010

Noile religii - ateismul

Blasfemie! vor sări atei şi credincioşi deopotrivă...

Şi unii şi alţi au dreptate. Ateismul nu are cel mai important lucru care defineşte o religie în accepţiunea largă a cuvântului, îi lipseşte obiectul adorat - divinitatea. Dar...

Mircea Eliade a spus în lucrarea Sacrul şi Profanul: "Majoritatea celor „fără religie“ nu sînt de fapt eliberaţi de comportamentele religioase, de teologii şi mitologii, fiind uneori prinşi într‑un adevărat hăţiş magico–religios, degradat pînă la caricatură şi, prin urmare, greu de recunoscut." ... "În general, majoritatea celor „fără religie“ mai împărtăşesc pseudoreligii şi mitologii degradate, ceea ce nu este de mirare, de vreme ce omul profan este urmaşul lui homo religiosus şi nu–şi poate anula propria istorie, altfel spus comportamentele strămoşilor săi religioşi, datorită cărora este ceea ce este. Cu atît mai mult cu cît o mare parte a existenţei sale se hrăneşte din pulsiuni izvorîte din adîncul fiinţei, din zona numită inconştient. Un om exclusiv raţional este o abstracţiune, nu poate fi întîlnit în realitate."

Tare mi-e teamă că Eliade a avut dreptate. Primul semn ce îmi vine în minte referitor la a defini ateismul ca religie l-am avut prin vara lui 2009 şi a venit din partea prietenilor mei de pe Forumul Ateilor din România: certificatele de dezbotezare (aici discuţia). Iată spicuiri reprezentative:

- Asta este un non sens (certificatul), este ca şi cum după procesul de sacralizare pe care l-ai parcurs la botez mai faci un proces care are tot valenţe sacre, dar în sens invers. Odată ce dumnezeu nu există, nici nu conteaza dacă ai fost sau nu botezat, cu sau fară acordul tau. eu

- Proces cu valenţe sacre? Nu chiar - doar simbolice. Ar fi absurd să atribui valenţe "sacre" unui gest în absenţa gândirii magice. armand

- Tocmai invers. Este o renegare a "bălăcirii" sfinte. Şi ca să respecte simetria, au facut un "certificat de dezbotezare". Nu-i văd valenţele sacre, ci doar de atitudine sfidătoare şi de declaraţie pur anticreştină, anti-ritual. alberto

- Aici este problema, se trece de la areligios la antireligios, care este o atitudine negativă, distructivă. Cât despre "ca să respecte simetria" dă valenţe sacre (sau anti-sacre, nici nu contează asta), respectiv acceptul că botezul a fost un proces sacru, şi nu doar o "bălăcire". De exemplu, ca multi alţi români, sunt botezat ortodox. Dar asta nu înseamnă că sunt mai mult sau mai puţin ateu, iar faptul că deţin un certificat de dezbotezare nu mă face mai mult sau mai puţin ateu. Pe când dacă aş fi "credincios" ateu, atunci da, am nevoie de acest certificat pentru a simboliza (iaraşi un proces de sacralizare) devenirea mea ca ateist. eu

- Mie mi se pare o reacţie normala. Bălăcirea a fost un act forţat impus unui prunc. Este normal, ca acel prunc ... să îşi renege ... printr-o atitudine proactiva (la fel de forţat) eticheta de creştin (sau alte confesiuni) pusă în pruncie. Este o scuturare de etichetă, dacă vrei. Eu o înţeleg, credinţa este o alegere, nu o obligaţie. Şi la urma urmei, atitudinea areligioasă sau antireligioasă este alegerea fiecăruia ... şi nu trebuie cenzurată în nici un fel. Şi dezbotezarea este un proces la fel de sacru. alberto
- Atitudinea negativă faţă de ceva negativ e pozitivă. Atitudinea distructivă faţă de ceva distructiv e constructivă. adrian

- Poate tipu vrea doar o dovada ca aparţine (sau nu aparţine) unui anumit "grup". florin
- Singura utilitate practică pe care o văd e că poţi să dai peste nas unuia care îţi spune "ha, eşti botezat creştin, deci eşti creştin orice ai zice".
s

Iată cum suntem atei: dezbotezarea este un proces simbolic (sacru), valorizarea (pozitiv-negativ) acţiunilor făcută prin prisma ateismului (credinţei), nevoia de grup (biserică), limitarea de credincioşi (neateişti).

"Probabil Dumnezeu nu există", dar Homo Religiosus da, cu sau fără dumnezeu, şi e bătrân, are mii, dacă nu chiar zeci de mii de ani...

Noile religii - ateismul II
Noile religii - ateismul III
Noile religii - ateismul IV
Noile religii - ateismul V
Noile religii - ateismul VI
Noile religii - ateismul VII

17 ianuarie 2010

Antivirusul şi vaccinul

Dacă aţi ajuns aici înseamnă că staţi în faţa unui calculator legat la internet. Este foarte posibil să aveţi pe calculator un program numit antivirus. Acest program face un lucru foarte bun pentru calculatorul dumneavoastră: îl apără de viruşii informatici. Dar ce sunt aceşti viruşi şi cum procedează antivirusul?

Virusul informatic este asemănător cu virusul biologic. Virusul informatic este un program mic care, pe lângă stricăciunile pe care le poate aduce calculatorului, se manifestă exact ca un virus biologic, se multiplică. Virusul informatic preia informaţia existentă în calculator şi o modifică astfel încăt să devină chiar ea virus. În acelaşi mod acţionează şi virusul biologic, intră în celulă, preia substanţele de acolo şi cu ele construieşte mii şi mii de copii ale lui. Celula moare. Apoi copiile lui se duc la celelalte celule şi tot aşa mai departe. Dacă sunt multe celule decedate corpul suferă. Procesul respectiv se numeşte infecţie, un amestec de celule moarte, alte tipuri de microorganisme, sânge şi compuşi ai sângelui. Dacă pagubele sunt mult prea mari corpul cedează şi apare moartea. În cazul calculatorului viruşii ajung să fie atât de mulţi şi de activi încât acesta se blochează.

Pentru un calculator este relativ simplu. Se şterge absolut totul de pe el, inclusiv viruşii informatici, apoi se reinstalează toate programele. Este posibil să se piardă anumite documente care nu mai pot fi recuperate. În cazul biologic acest lucru nu se poate executa, este imposibil să goleşti un corp viu de toate substanţele pentru a îndepărta şi boala virală. De altfel nici pentru calculator nu e bine să îl laşi descoperit în faţa viruşilor informatici, costurile pentru depanare devin mult prea mari şi nu merită. Din acest motiv s-a inventat antivirusul.

Protocolul antivirusului este relativ simplu. Acest program este instalat pe calculator şi are capacitatea de a controla fişierele din calculator. Pe de altă parte el deţine o listă cu semnăturile viruşilor informatici, respectiv partea aceea din virus care îl face identificabil, adică un fel de fotografie. În momentul în care distinge respectiva fotografie antivirusul acţionează dezinfectând, izolând sau ştergând acel fişier infectat.

Organismele noastre au şi ele propriul lor antivirus natural, sistemul imunitar. Acesta este format din nenumărate celule transportate prin sânge în tot corpul şi care deţin anumite configuraţii chimico-biologice numite anticorpi. Anticorp se numeşte o moleculă de natură proteică (globulină), produsă în limfocite, capabilă să recunoască o particulă străina de organism şi să declanşeze o reacţie imunologică care are ca rezultat îndepărtarea respectivei particule(Wikipedia).

Altfel spus anticorpul este o fotografie a virusului pe care celulele din sânge o deţin şi cu care acestea compară particulele cu care se întâlnesc. Dar de unde avem anticorpi? O parte importantă o primim de la mamele noastre, am trăit în corpul lor nouă luni şi apoi am fost hrăniţi cu laptele lor care este bogat în anticorpi. Multe din virusurile cu care vom lua contact sunt astfel identificaţi. Dacă virusul este diferit decât cei identificaţi de anticorpii pe care îi avem atunci ne vom îmbolnăvi. Corpul nostru va reacţiona şi este posibil să generăm anticorpi pentru noul virus şi să ne vindecăm. Dar asta abia după ce ne-am îmbolnăvit. Mai mult de atât, în acea perioadă transmitem boala noastră altor oameni care se vor îmbolnăvi şi ei dacă nu au anticorpii respectivi. Exact ca un calculator infectat cu viruşi informatici care infectează la rândul lui calculatoarele cu care intră în contact pe internet sau prin suporturile de memorie. Câteodată nu suntem în stare să producem destul de repede anticorpi sau aceştia nu sunt eficienţi şi atunci murim.

Cum procedăm? La calculatoare e oarecum simplu. Programatorii care au realizat antivirusul dezasamblează noul virus, identifică fotografia sa şi o pun pe serverul de unde antivirusul instalat la noi pe calculator o preia (up-date). Astfel calculatorul nostru este protejat împotriva noului virus. Până atunci putem să oprim calculatorul pentru a nu transmite mai departe virusul şi pentru a opri multiplicarea lui.

În cazul oamenilor nu putem face acest lucru. Dar avem la dispoziţie o metodă de contracarare a virusurilor: vaccinul. Procedura are un concept cam tot la fel de simplu, specialiştii preiau virusul, îl demontează şi identifică formula prin care se poate transmite fotografia acestuia sistemului imunitar (de obicei prin injectare). Astfel noi vom construi anticorpii necesari fără a mai fi nevoie să ne îmbolnăvim. Mai mult, fiind vaccinaţi nu ne îmbolnăvim (adică virusurile nu se multiplică în corpul nostru), deci nu vom transmite virusul mai departe, astfel că salvăm de la boală şi pe cei ce nu se vaccinează, fie pentru că nu au voie (au contraindicaţii medicale pentru acel vaccin) fie pentru că sunt iresponsabili (cineva trebuie să aibă grijă şi de ei).

Pentru că oamenii iresponsabili sunt unul din factorii ce favorizează apariţia a noi virusuri. Virusul biologic lucrează de fapt cu materialul clientului, copiile pe care le face nu sunt perfect identice, suferă modificări. Câteodată chiar din cauza medicamentelor pe care le ia bolnavul. Astfel poate apare un nou tip de virus, la care încă nu există vaccin. Şi până se produce vaccinul pentru noua versiune a virusului mulţi oameni se îmbolnăvesc, unii mor, şi este posibil ca virusul să mai sufere încă o modificare... Şi tot aşa...
Dar eu sunt optimist. Voi sunteţi?


definiţii şi gramatică:
VÍRUS, virusuri (substantiv neutru): Agent patogen care se reproduce numai în interiorul celulelor vii şi provoacă diverse boli infecţioase
VÍRUS, viruşi (substantiv masculin): Program care se autocopiază pe calculatoare infectând părţi din sistemul de operare sau alte programe sau documente

vedeţi şi:
Vaccinul şi protocolul religios
Zvonurile antivaccin
Vaccinul anti-hpv şi frica

14 ianuarie 2010

Buget nou, religii vechi

Vânturând posturile lui TLP am găsit asta: http://www.tlp.ro/2010/01/bugetul-sgg-mai-rezonabil-cu.html şi acolo TLP spune că
Banii "investiţi" în biserici sunt ca banii investiţi în fumat.
"Păi dacă tot m-am apucat...".

Aici este articolul pe care el l-a comentat: HOTNEWS - UPDATE Bugetul SGG a fost suplimentat cu 40 de milioane de lei. Amendamentele parlamentarilor privind alocari de sume pentru construirea de biserici au fost respinse pe banda rulanta.

Iată ce i-am răspuns:
Din păcate nu este aşa. Banii pentru biserici sunt bani negri albiţi cu Bugetu. Negri de două ori. Parlamentaru vrea bogăţie. Pentru asta parlamentaru vrea la parlament. Pentru asta trebe bani. Bani ia de la Pretini. Pretinii cei mai buni e statu (doar nu sunt proşti oamenii să dea din buzunaru lor). Ca să ia de la stat e simplu: pune de o biserică... vorbeşte cu preotu... ce cădelniţează preotu se duce juma la parlamentar, juma rămâne în sutană... iar parlamentaru pune la loc cu acte de la guvern... şi preotu face biserică... să poată cădelniţa la mai mulţi. Interesul este direct şi crud de mercantil, bani pentru preoţii care aduc bani parlamentarilor care fac bani pentru preoţi. Bugetul de stat pentru culte este doar un mod jegos de a spăla banii negri.

Această tehnică este una dintre cele mai performante tehnici: omul politic, dintr-o singură acţiune, loveşte la două capete, obţine bani şi recunoştinţa enoriaşilor. Astfel, la o eventuală a doua tură de campanie electorală va avea şi bani, şi alegători.

Acum vis-a-vis de faptul că s-au respins amendamentele... iată ştirea:

UPDATE 1 Dupa ora 14.00 pana aproape de finalul zilei au fost discutate peste 900 de amendamente privind suplimentarea bugetului Secretariatului General al Guvernului in vederea construirii si renovarea unor biserici.

Cele 944 de amendamente privind alocarile de sume la aceste biserici au fost respinse. Parlamentarii au cerut, in medie, cate 30 de mii de lei pentru fiecare biserica in parte. Sumele cerute erau pentru constructia, renovarea sau finalizarea unor lucrari.

UPDATE 2 Toate aceste amendamente au fost respinse. In schimb, a fost aprobata suplimentarea bugetului SGG cu 40 de milioane de lei pentru "sustinerea cultelor". Repartizarea sumei de 40.000 mii lei pe unitati de cult se face prin hotarare a Guvernului.

Altfel spus, doar popii noştri să fie ajutaţi... cu grija ca data viitoare să bată palma cu cine trebe...

10 ianuarie 2010

Noile religii - anarhismul II

Acest articol este un răspuns la http://ateireligiosi.blogspot.com/2010/01/profu-de-anarhie.html care este un răspuns la http://profudereligie.blogspot.com/2010/01/noile-religii-anarhismul.html

"Acuzatia este clara, anarhismul este religie."
Între filosofia ce îmbrăţişează anarhismul ca pricipiu de organizare (dezorganizare) şi punerea în practică a unei societăţii anarhice este o diferenţă. Da, anarhismul ca practică socială este religie. După cum Biblia este filosofie creştină iar aplicarea conceptelor sale în realitate este religie. Dogma impusă de anarhism este lipsa dogmelor. Nu se poate spune că anarhismul nu are dogme, are...

"Anarhismul nu este o biserica".
Aici Lex are dreptate, anarhismul nu este o biserică (este un concept filosofic), dar organizaţiile ce îl propovăduiesc da. De altfel există biserici fără structuri organizatorice clasic definite în care ordinea este spontană (ex. noile curente creştine în care fiecare aderent este atât învăţăcel cât şi învăţător). Pe de altă parte relaţia stat-biserică este simbiotică doar în cadrul unui stat monoreligios (cum e pe cale să devină şi România, din păcate). Împotriva acestui lucru acţionează secularişti (umaniştii sunt altceva) ce aparţin diferitelor concepte vis-a-vis de religie, unii creştini fiind (chiar ortodocşi luminaţi) sau anarhişti atei. Aici notă distonantă fac anarhiştii, folosind o metodă radicală de tipul omorâm bolnavul (statul) pentru a eradica boala. Această metodă o va folosi, dacă va avea ocazia, orice cult religios extremist sau organizaţie bazată pe ideologii perfecte. Probabil din acest motiv la conceptele anarhismului se aliniază extremişti cu diferite forme de raportare la divinitate (de la atei la ultrareligioşi), distrugerea statalităţii fiind pentru ei una din căile de a realiza societatea ideală.

"anarhismul nu contine convingeri metafizice despre libertate deplina sau o forma ideala de societate. Noi propunem o forma mai buna decat cea prezenta, nu una utopica unde orice om are tot ce vrea"
Societatea ideală nu există. Poate fi un concept cu atribute specifice fiecărei ideologii, dar punerea ei în practică este imposibilă. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu societatea pe principii anarhice, nu va exista niciodată (sunt chiar cuvintele anahiştilor). Aşadar statul este organizarea socială dinamică care se va modifica în funcţie de condiţii. El nu este perfect, dar cu certitudine este perfectibil. Din acest punct de vedere ţelul anarhiştilor de fapt este deja atins, respectiv există o ordine spontană, atâta doar că la conducerea acestei ordini nu sunt anarhiştii, sunt ceilalţi. Scopul de a face o societate mai bună este (şi trebuie să fie) universal şi toţi participăm la el prin acţiune (în sensul credinţelor noastre) sau inacţiune. Pentru unii statul trebuie să fie puternic şi capabil să îi îngrijească pentru că siguri nu sunt în stare să trăiască, pentru alţii trebuie să fie minimal sau chiar să dispară. Cum va arăta societatea viitorului depinde de noi toţi... Eu sunt optimist, va fi mai bună pentru din ce în ce mai mulţi dintre noi...

PS:
despre simbol - http://profudereligie.blogspot.com/2009/11/simbolul.html
despre stat - http://profudereligie.blogspot.com/2009/10/politica-religiei-si-religia-politicii.html
despre societăţi ideale - http://profudereligie.blogspot.com/2009/10/comunismul.html

8 ianuarie 2010

Noile religii - anarhismul

Am găsit azi pe Atei intr-un Hristos chestia de mai jos.
Având convingerea că pentru a defini o religie nu este nevoie de divinitate m-am apucat să îi comunic omului părerea mea (este notată cu R).

1.Ce este Anarhismul?
O filozofie politica ce considera statul inutil, daunator sau indezirabil si este in favoarea unei societati fara stat.
R - Fără comentarii, este doar o definiţie.

2.Anarhia este haos!
Nu, anarhia este ordine spontana.Anarhismul nu propune criminalitatea si violenta ca mod de viata in societate. Dar nici pacifismul, fiindca omul nu este sfant, un sistem de justitie este necesar pentru ordine. Justitia este alfa si omega argumentului nostru.
R - În orice societate există ordine "spontană", cei ce pot conduc pe ceilalţi, iar ei pot în funcţie de reguli (justiţie).

3.Anarhia este utopica!
O alta minciuna. Anarhia nu propune o societate utopica in care fiecare primeste absolute ce doreste. Anarhismul propune doar eliminarea autoritatilor false precum Statul si Biserica (si altele) care exploateaza omul prin taxe,sclavie,violenta,inchisoare,santaj,etc.
R - Utopie nu înseamnă şi autorităţi false înlocuite de alte autorităţi (false)?

4.O societate nu poate exista fara stat!
Fals, primele comunitati umane au existat fara stat si guvern. Acum este la fel de posibil si dezirabil. Stim ca sclavia este rea, la fel este si taxarea! Singura diferenta intre sclavie si taxare este procentul de munca furat!
R - Noi îi spunem stat formei actuale de organizare. Pe vremuri se numea trib sau ceată. În viitor se va numi, probabil, altfel (Matrix?).

5.Anarhistii sunt doar niste adolescenti rebeli care fac proteste!
Nu, anarhistii sunt cei care nu recunosc autoritatile false si se opun lor.
R - Adică sunt şi alţii ca adolescenţii rebeli.

6.Anarhistii sunt comunisti?
O parte din aripile de gandire anarhiste sunt socialiste. Anarho-sindicalismul, anarho-comunismul, socialismul libertarian. Insa exista mai multe variante de organizare propuse care nu sunt socialiste sau comuniste.
R - Corect, anarhiştii au şi ei aripile lor.

7.Anarhistii sunt tradatori de neam!
Fals. Anarhismul nu propune eradicarea diferentelor culturale dintre popoare, nici nu este o conspiratie pentru distrugerea neamului tau sau al etniei. Statul nu este sinonim cu natie, sau popor. Noi luptam doar contra statului ca autoritate falsa.
R - Adică anarhia este un fel de naţionalism transfrontalier...!!!???

8.Anarhismul este compatibil cu capitalismul?
Exista doctrina anarho-capitalista care propune eliminarea statului si inlocuirea sa cu piata libera unde firmele vor indeplini functiile traditional indeplinite de stat (sanatate,aparare,educatie,etc).
R - Ceva de tipul etatismului minimalist, până dispare de-a dreptul...

9.Dar noi credem intr-un stat puternic care sa ne apere de straini si de teroristi!
Atunci inseamna ca va place sa fiti sclavi. Preferati sa fiti lachei unui stat in defavoarea altui stat. Nu vad nici un progres in asta.
R - Asta îmi place foarte mult. Nu eşti de acord cu ideea mea (anarhistă) rezultă că eşti prost (sclav).

10.Anarhismul este incompatibil cu religia?
Nu neaparat. Anarhia este incompatibila cu Bisericile care proclama dreptul absolut asupra omului sau care incearca sa il exploateze prin minciuni. Exista destui oameni religiosi cu convingeri anarhiste.
R - Ce biserică mai bună poate exista decât biserica anarhistă? Niciuna, binenţeles...

11.Anarhia va distruge moralitatea si familia traditionala?
Nu asta este scopul nostru.
R - Dar care este scopul anarhismului?

12.Anarhistii lupta pentru drepturile femeii si ale minoritatilor sexuale?
O parte dintre ei da, eu personal consider homosexualitatea o boala. Iar feminismul este o alta ideologie moderna care nu vrea decat favoruri pentru femei din partea statului, nu cauta libertate pentru oameni.
R - După cum bănuiam, să fie anarhie, dar nu pentru căţei.

13.Ce pot face eu? Sunt doar un simplu angajat!
Nu stiu. Problema societatii noastre romanesti este dezinteresul major si analafabetismul politic. Nu cunosc sa avem o organizatie anarhista in Romania.
R - Succes! După atâtea dezorganizaţii ce mai contează una în plus?

Ce mi-a mai plăcut este că a numerotat ideile mesajului şi s-a oprit la treisprezece.

În esenţă o religie are doar un singur scop, să ofere aderenţilor săi o viziune asupra existenţei şi, implicit, calea pentru a pune în practică realizarea acestei viziuni. Lipsa divinului, configurarea unor foruri atipice sau o cale de urmat elastică nu înseamnă că acea ideologie nu se poate transforma într-o religie. Dimpotrivă, este chiar apetisantă pentru cei revoltaţi sau neînţeleşi.

Acum să facem câteva paralele cu una din religiile la îndemână: creştinismul.

Pentru credincios biserica este mai importantă decât statul. Dacă statul impune anumite norme ce depăşesc limita conceptului religios sau îngrădesc manifestările specifice devine periculos pentru biserică şi aceasta se va opune din răsputeri. Din acest punct de vedere biserica şi anarhismul sunt pe aceeaşi baricadă.

Creştinismul are o idee a libertăţii depline, a raiului, ca societate ideală. Anarhismul doreşte acelaşi lucru, deși respinge ideea de stat, forma socială este idealizată. În ambele situaţii acest lucru se va realiza doar când toate condiţiile vor fi îndeplinite: în viaţa de apoi (eventual după apocalipsă) în creştinism; când statul va dispare (eventual va fi înlocuit de altceva) în anarhism. Aceste obiective nu se pot atinge decât dacă toţi vom fi creştini adevăraţi (abia atunci va coborî Hristos pe pământ) sau anarhişti adevăraţi (societatea anarhică este implementată). Apoi este abordarea regulilor, regulile corecte pentru anarhişti sunt doar regulile lor (anarhice), există o justiţie anarhistă, şi acestea sunt singurele corecte, exact după cum cele corecte pentru creştini sunt cele 10 porunci și învățăturile Noului Testament. Simbolismul anarhismului este bine stabilit, chiar dacă încă nu este pe deplin fixat: bandane negre, litera A în cerc, pleiada de inițiați, necesitatea militantismului (ca manifestare purificatoare) etc.
Una din manifestările speciale sunt demonstrațiile de forță, specifică ideologiilor ce au conotație religioasă: argumentul forței în lipsa argumentului logic.

Dorința de libertate este naturală și înălțătoare, dar numai însoțită de rațiune. Deși asta pesupune efort...

4 ianuarie 2010

Zvonurile antivaccin

După cum am promis voi trata fenomenul zvonurilor. Faţă de ştiri, care sunt informaţii verificate de jurnalişti responsabili, zvonurile au doar această aură superficială de ştire, de informaţie credibilă. Pentru aceasta zvonul trebuie să fie emis de persoane creditate de cel ce recepţionează zvonul. Dacă persoana care transmite informaţia respectivă nu întruneşte minimum de credibilitate, dacă nu este considerată de receptor ca fiind iniţiată în problemă, mesajul este respins ca fiind incorect sau incert. De exemplu l-am întrebat pe un cunoscut ce lucrează în Londra (în construcţii) dacă stie ceva de fetiţa ce a fost vaccinată antiHPV şi a murit. Prin acest act eu l-am considerat iniţiat în problemă doar pentru faptul că locuieşte în Londra... Deşi nu are nici o cădere să îmi furnizeze informaţii medicale, nefiind de specialitate şi având informaţii parţiale şi reinterpretate de alţi cunoscuţi ai săi, acesta mi-a comunicat ce credea el ca fiind adevărat (nu contează ce anume, important este procesul). Zvonul s-a lansat... Acest tip de lansare a zvonului o putem numi generare naturală. La un moment dat, în anumite conjuncturi, cineva investit de receptori cu credibilitate îşi dă cu părerea vis-a-vis de un subiect. Dacă mai şi deţine minimum de capacitate de a transmite informaţia într-un ansamblu logic sunt toate şansele să lanseze un zvon.

Alt tip de lansare este cea făcută de specialiştii în comunicare. Aceştia au interes pentru a transmite anumite informaţii în regim de zvon pentru ca o eventuală demontare a minciunii cuprinsă în acesta să nu fie posibilă şi astfel să fie feriţi de repercursiuni. Exemple sunt destule şi au fost multe companii ce au suferit în aceste războaie informaţionale lansate de profesionişti. Chiar şi în cadrul revoluţiei din decembrie 1989 se ia în cosiderare activarea profesionistă a zvonurilor ce circulau pe atunci: apa este otrăvită, se trage în draci în diferite oraşe, zeci de mii de victime, helicoptere ruseşti ne atacă etc. Faţă de zvonul născut oarecum din întâmplare acesta este cu un scop bine stabilit: discreditarea ţintei vizate pentru fel de fel de foloase. În cazul nostru (zvonurile antivaccin) ar putea să fie anumiţi producători de substanţe fără valoare medicală care îşi văd ameninţate afacerile de vânzare a iluziilor tămăduitoare datorită acţiunii vaccinurilor. Variola a fost eradicată, în curând vor fi şi alte boli virale de domeniul trecutului, pentru ei vaccinurile înseamnă faliment... merită să lanseze zvonuri.

Armele unui zvon se găsesc în ambele tabere: cel ce lansează informaţia utilizează metode de manipulare, inconştient chiar, pentru că doreşte să fie crezut (faptul că este ascultat îl face să se simtă bine, cui nu-i place să îi fie luată în considerare opinia); cel ce primeşte informaţia doreşte să o creadă, de asta îl şi acceptă pe lansator, îl creditează din start (inconştient consideră că dacă deţine mai multă informaţie şansa de a fi el creditat în viitor de altcineva creşte). Acest principiu se aplică până şi la micile şi nevinovatele bârfe dintre vecine, valoarea de adevăr a informaţiei nu contează, important este să fii în lanţul de transmitere a ei. Şi dacă este spectaculos de absurdă şi mai bine, plăcerea de a o transmite mai departe se dublează...

O altă armă este pretenţia de veridicitate, şi pentru asta sunt aduse de către transmiţători date, informaţii, concluzii sau supoziţii. Important este ca amănuntele tehnice să fie cât se poate de greu de combătut, şi pentru asta se dau detalii cât se poate de sofisticate în partea balanţei ce slujeşte credibilităţii zvonului şi sunt ocolite celelalte, având convingerea că nimeni dintre receptori nu va avea răbdarea sau capacitatea de a le verifica. Şi, întradevăr, aşa este... Receptorii se reped orbeşte la a transmite mai departe zvonul. Mai mult de atât, în dorinţa de a deveni cât mai credibili caută sau inventează chiar ei noi date tehnice ce vin în sprijinul afirmaţiei.

Pe vremuri zvonurile se transmiteau din gură în gură. Apoi au apărut zvonurile tipărite specifice presei de scandal dar în capcana căreia cădeau şi publicaţiile serioase. România lui decembrie 1989 a electronizat zvonul şi la transmis cu o viteză uluitoare unei mase imense de oameni. Intoxicările, voite sau nu, au penetrat în aproape orice casă, până şi reticenţii occidentali le-au căzut pradă. Acum internetul este noua platformă de răspândire a zvonurilor. Comoditatea accesului la informaţie de oriunde precum şi capacitatea de a transmite oriunde informaţia dă ghes oamenilor de a se exprima. De a se face ascultaţi. Nu contează că lansează sau transmit mai departe un zvon, important este să fie în centrul atenţiei, să câştige adepţi şi să creadă că sunt valoroşi. Ce dacă oamenii nu se mai vaccinează şi transmit bolile celor ce nu se pot apăra (58 decese în România, peste 12200 în lume - date valabile la 1 ianuarie 2010 referitor la victimele virusului AH1N1), ei se simt bine...

Pericolul apare pentru zvon în momentul în care saturaţia a atins un anumit punct. Toată lumea eligibilă este informată, zvonul se pare că şi-a atins ţinta. Acesta este un moment periculos din nou, zvonul se poate întoarce împotriva lui însuşi printr-un contrazvon. Care este la fel de fals şi are aceleaşi atribute, dar susţine ideea contrară. Deşi este posibil ca contrazvonul să fie construit de profesionişti acesta nu se poate susţine decât la momentul oportun, altfel nu are nici o şansă deoarece cei mai înfocaţi depanatori ai contrazvonului sunt cei ce au susţinut zvonul iniţial şi care acum au de pierdut, şi în primul rând credibilitatea.

Zvonul se poate şi stinge, timpul trece, previziunile nu se adeveresc, lumea se plictiseşte de el sau pur şi simplu apare alt zvon mai interesant care îl eclipsează. Pentru un anumit moment însă acesta şi-a făcut datoria... cu victimele de rigoare, în cazul zvonurilor antivaccin...

Dumnezeu să-i ierte!

PS: Pe de altă parte şi eu lansez un zvon, de data asta provaccin, chiar prin acest articol, nu? Tocmai că nu...
Nu vă lăsaţi manipulaţi, căutaţi informaţii corecte, din surse sigure, chiar dacă asta presupune efort...