28 octombrie 2009

Politica religiei şi religia politicii

Ca fiinţe sociale oamenii au două mari forţe cărora li se supun. Una este cea de respingere, frica de fiinţa necunoscută de lângă, teama de atingere, spaima de identificare. Cealaltă este cea de atracţie, nevoia de comunicare şi de recunoaştere (de preţuire), necesitatea adunării tocmai pentru a nu fi identificat în cadrul turmei care te înconjoară. Aceste forţe creează în mentalul fiecăruia o anumită stare de spirit, care, în funcţie de ceilalţi factori biologici şi sociali, ne forţează să căutăm acel sistem social în care să putem supravieţui. Aşa se nasc structurile politico-religioase. Le spun politico-religioase pentru că la începuturi oamenii nu făceau (nici nu aveau de ce) diferenţa între politică şi religie. Altfel spus, divinul nici nu era separat de concretul existenţei cotidiene. Aşa încât putem fi siguri că religia şi politica s-au născut împreună.

Pe de altă parte a considera că politicul a creat religia pentru a avea capacitatea de control, sau că sistemul religios a fost propice pentru apariţia liderilor politici este oarecum incorect. De fapt sistemele au profitat unul de celălalt pentru a se dezvolta. Pentru că dacă un lider politic ar fi dorit să impună o viziune religioasă neacceptabilă de majoritate, aceasta s-ar fi întors împotriva sa. Pe de altă parte mentalul, atât cel personal cât şi cel colectiv, era gata pregătit pentru a accepta şi suporta un lider politic prin faptul că spiritual aştepta unul: un mesia, profet, rege sau chiar victimă (ce paralelă frumoasă între execuţia lui Isus şi plăcerea de a-i îmbăla pe conducători).

Chiar şi acum, când prăpăstiile dintre conceptele despre divinitate devin din ce în ce mai adânci, când acţiunile de secularizare încearcă să scoată de sub influenţa religiosului cât mai mult din ceea ce înseamnă umanitate, tot formele şi sensurile religioase se folosesc în cotidianul politic. Chiar dacă, cum se întâmplă în prezent, unul dintre candidaţii la o funcţie politică ce presupune acceptul maselor (în cazul nostru prin vot, ce noroc...) este o persoană raţională şi cu acţiuni proseculare (Remus Cernea), tot metode specifice religiei trebuie să aplice pentru a acapara simpatia unui număr cât mai mare de oameni. Chiar Remus Cernea se plângea că nu ajunge la amvon pentru a predica (izolarea mediatică). Trebuie să arate că este un lider (folosiţi orice alt termen de mai sus, se va potrivi), că are o echipă (adică sunt mai mulţi cei care îi împărtăşesc ideile, dacă e singur devine o victimă), trebuie ca glasul său să se facă auzit, trebuie să fie mai înalt, mai mare şi mai potent decât ceilalţi şi - acum e acum - trebuie să îi înspăimânte atât de tare cu imaginea competitorilor astfel încât oamenii să se strângă în jurul lui. Iar promisiunea pentru viaţa de apoi, pardon, de după alegeri, trebuie să fie suculentă şi posibilă, chiar dacă nu o poate îndeplini niciodată (nu are nici o importanţă dacă este sau nu raţională). Nu acestea sunt şi metodele de persuasiune specifice religiilor?

Masa de oameni este guvernată de reguli specifice religiei nu numai prin reprezentanţii religioşi, ci chiar prin mecanismele sale intime care au făcut-o să fie ceea ce este. Nevoia de adunare, nevoia de a fi condusă, dorinţa de a nu se disipa, necesitatea conservării sale. Tocmai revoluţia o înspăimântă, schimbarea este nedorită dacă nu se referă strict la a se hrăni dacă îi e foame, la a se încălzi dacă îi e frig. Votul ca acţiune individuală înspăimântă tocmai deoarece asumă o răspundere (absenteismul actual), pe de altă parte, dacă toate cunoştinţele individului votează într-o anumită direcţie, a ieşi din rând este iarăşi un risc (recordul de participare de pe vremea comuniştilor sau în 90).

Bineînţeles că este lăudabil demersul, dacă cei raţionali nu au capacitatea şi dorinţa de a acţiona atunci cine?
Este posibil să trăim într-o lume din ce în ce mai raţională. Deşi asta presupune efort...
Comentarii
13 Comentarii

13 comentarii:

  1. «Votul ca acţiune individuală înspăimântă tocmai deoarece asumă o răspundere (absenteismul actual) (...)»

    Ei, na! Poți foarte liniștit să pui absenteismul pe seama inexistenței unei posibilități reale de a alege (din punctul de vedere al alegătorului, oferta de candidați din momentul X pur și simplu nu reprezintă o opțiune adevărată).

    Pe de altă parte, ești răutăcios: pui religia și politica (enfin, „leadership”-ul) în aceeași oală și în același „timp mitic”, examinîndu-le din perspectiva unui sistem social actual, cînd de fapt explicația de bază e una mult mai... antropologică.

    «plăcerea de ai îmbăla pe conducători»

    E contragere de la „a îi”.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc, Alexandra, pentru corectură.
    Cât despre inexistenţa «unei posibilităţi reale de a alege» este un motiv comod care conservă sentimentul de nevinovăţie dat de inacţiune. Şi să nu uităm că religia face parte din ceea ce defineşte... antropologicul.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu mă înțelege greșit, nu am vrut să spun că „apăr” absenteismul, ci doar că îl pot înțelege ca fenomen.

    În ceea ce mă privește, îmi exprim nemulțumirea vizavi de imposibilitatea de a alege prin prezentarea la urne și invalidarea buletinului de vot. (Nu „nul”, evident, ci ștampila de sus pînă jos.) În primu' tur, din fericire, nu e cazul.

    RăspundețiȘtergere
  4. "Diavolul nu exista!" Oare?! Ma tem ca o sa ai o mare-mare supriza..>:)Iar in ceea ce priveste indemnul tau la ratiune..ma tem ca nu faci decat sa grabesti un pic sfarsitul. Daca ratiunea e cea care ne-a guvernat pana acum si cea care ne-a adus in starea de animalitate si de prostie in care salasluim ca niste purcei in ziua e azi..mai bine am fi ramas doar niste prosti! Lumea ar fi fost mult mai buna si mai linistita! Cu respect!

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, Anonimule, așa e. Tu și cu Martin Luther aveți perfectă dreptate. De la maestrul tău citire:

    «Reason is a whore, the greatest enemy that faith has.»

    «Reason should be destroyed in all Christians.»

    Te sfătuiesc să nu ieși din vorbele luminatului Luther... mare om, mare caracter!

    RăspundețiȘtergere
  6. Draga, noi(adica eu si Luther) n-avem nimic in comun..pt mine este un pic eretic, intelegi? S-a dus prea la extrem cu gandirea lui..Hristos spune: "cauta si vei afla!" Insa nu numai cu ratiunea, pt ca n-ai sa-L afli..Domnul cu tine, fiica mea! ;))

    RăspundețiȘtergere
  7. Dacă după tine rațiunea ne-a adus într-o stare „de animalitate și de prostie” și dacă ar fi fost mai bine să „fi rămas doar niște proști”, am toate motivele să te îndemn să aderi la acea părticică a viziunii lui Luther zice că ar trebui să-ți stîrpești orice fărîmă de gîndire.

    Ca să știi o treabă, nu de alta. Pînă una-alta, ești inconsistent.

    RăspundețiȘtergere
  8. Draga, el se referea la altceva cand spunea ceea ce sustii tu ca spunea..cred ca la cunoasterea lui Dumnezeu. A exagerat putin, dar ideea ca prin ratiune nu poti cunoaste mare lucru(mai ales pe Dumnezeu) este pe deplin intemeiata! De aia s-a ajuns la concluzia mult iubita ca "diavolul nu exista" ..pt ca suntem prea destepti dom'le! De aia e atata suferinta in lumea asta, razboaie, boli, rautare, etc..pt ca suntem prea destepti domshoara! de aia! Da! Suntem foarte rationali, ce sa zic..(!!) Si nu vreau sa fiu nici consistent si nici sa intru in polemica cu cineva, ci doar sa "dau" si eu un comment la concluzia din titlul blogului intr-un mod relaxant.. Domnu cu tine, fiica mea! O:)

    RăspundețiȘtergere
  9. Inca o precizare: ma refeream nu la ratiunea daruita de Dumnezeu naturii umane, care de fapt este o trasatura a chipului lui Dumnezeu in om, ci la "ratiunea" care ne conduce pe noi in ziua e astazi, aceea care spune ca .."diavolul nu exista"! Exact asta vrea si el sa spuna...>:)

    RăspundețiȘtergere
  10. «De aia s-a ajuns la concluzia mult iubita ca "diavolul nu exista" ..pt ca suntem prea destepti dom'le!»

    Da' matale de ce nu crezi că există Zeus și Thor și Allah? Dacă înțelegi asta, vei vedea de ce unii dintre noi demit orice drac, zeu, spirit ș.cl.

    «De aia e atata suferinta in lumea asta, razboaie, boli, rautare, etc..pt ca suntem prea destepti»

    Tocmai, pentru că încă nu sîntem destul de înțelepți. Cu precizarea că bolile nu țin de înțeleptciune sau de etică. Țin însă de lipsă de informare, în cazul în care se răspîndesc prea repede.

    RăspundețiȘtergere
  11. Draga, eu sunt sigur ca ai sa te convingi de existenta sau non-existenta diavolului..Insa ai grija sa nu fie prea tarziu! Pace si bucurie!

    RăspundețiȘtergere
  12. Sau mai bine zis, nu-ti doresc sa ajungi sa te convingi de existenta diavolului, ci doar sa te convingi de existenta lui Dumnezeu..Domnul cu tine, fiica mea!

    RăspundețiȘtergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.