Se afișează postările cu eticheta morală. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta morală. Afișați toate postările

30 ianuarie 2021

În ce epocă ți-ar fi plăcut să trăiești?

Nu-mi fac iluzii, dar consider că pentru un individ de condiție medie ca mine perioada aceasta este cea mai bună din toate perioadele posibile pe care le-a avut Terra. Deci în niciun caz nu prefer un trecut. Prezentul este epoca cea mai favorabilă pentru specia umană, avem o explozie populațională care demonstrează asta: suntem peste șapte miliarde și cinci sute de milioane de indivizi, niciodată nu am fost atât de mulți. Ca termen de comparație toate celelalte primate mari (cimpanzeii, gorilele și urangutanii la un loc) sunt de 50.000 de ori mai puțini ca număr de indivizi.

Ca persoană obișnuită (nu am averi sau capacități fizice sau mintale peste medie) sunt surprins de evoluția pozitivă a calității vieții, fiind o tot mai bună și mai spectaculoasă evoluție. Un alt exemplu de eficacitate a speciei umane – o pandemie în trecut ucidea un mare număr de oameni și era stinsă în mod natural după ani și ani, uneori după generații. Acum avem „șansa” de a stopa o pandemie cu un agent patogen nou-nouț cu ajutorul unor vaccinuri în mai puțin de doi ani, plecând aproape de la zero.

O altă speranță este faptul că suntem singura specie ce știe că modifică mediul. Toate speciile modifică mediul prin simpla lor existență: nu am fi avut oxigen liber în apă și în atmosferă dacă nu ar fi existat bacteriile care au produs oxigenul ca reziduu pentru ele. Dar noi suntem singura specie care și știe asta. Lucru ce ar trebui să ne facă responsabili. Și ne face responsabili, am eu speranța.

De ce am speranțe? În anii de tinerețe descoperisem un studiu de prin anii 1970 al unor cercetători ce atrăgeau atenția cu privire la faptul că necesarul estimat de fotografie pentru anul 2050 ar fi fost atât de mare încât toată planeta ar fi fost distrusă pentru că tehnologia acelor vremi pentru efectuarea fotografiilor era cea fotochimică (film pe celuloid, transpus pe hârtie fotografică cu ajutorul acizilor și a bazelor toxice, apoi tipărirea lor în milioanele și miliardele de exemplare ale tuturor revistelor și ziarelor). Acum avem un consum de fotografie extraordinar, dar este digitală. Omenirea are soluții.

Trecutul în schimb este plin de războaie și boli, netehnologizat și riscant. Nu mureai de poluare cu metale grele dar mureai de ciumă. Sau te intoxicai cu metale grele dar nu știai asta. Chiar dacă tehnologiile salvatoare vor fi apanajul inițial (ca întodeauna) al celor puternici sau bogați, timpul va democratiza aceste tehnologii. Cunoașterea științifică, precum și valorile acesteia, vor fi democratizate deoarece inteligența colectivă întotdeauna este superioară oricărei inteligențe individuale, oricât de performantă ar fi aceasta.

Tot din acest motiv consider că viitorul simbiozei dintre inteligența umană biologică și cea artificială este un beneficiu pentru omenire, chiar dacă viitoarea omenire nu va mai arăta ca cea actuală. De altfel omenirea, respectiv specia Homo sapiens, este născută în eonul tehnologiei, fiind de la nașterea sa augmentată, inițial cu focul ce a permis o mai bună și sănătoasă alimentație ce a dus la premisele unui creier mai masiv și mai performant.
Socialul a făcut restul: etica, împărtășirea cunoașterii, performanța colectivă. Față de celelalte viețuitoare care și-au finisat zestrea biologică prin selecție naturală, noi ne-am folosit, încă dinaintea configurării omului actual, de o selecție artificială, „ne-am dresat” în a utiliza tehnologii în locul unui stomac mai mare, gheare și colți, blană și sistem imunitar. Am suferit și de o domesticire reciprocă împreună cu plantele și animalele ce ne-au favorizat dezvoltarea atfel încât nu știm cu adevărat dacă, de exemplu, noi am domesticit lupul pentru a ne folosi de el sau o rasă de lupi ne-a domesticit pe noi pentru a-i îngriji și a evolua în multitudinea de rase ale câinelui actual.

Cam în același mod se va manifesta și simbioza om-tehnologie pe viitor. Poate că interesul tehnologiei (ca replicator ce este, asemănător codului genetic ce construiește mașini de replicare a lui, respectiv ființele vii, tehnomema este replicatorul capabil să construiască mașinării de replicat tehnomeme) e să se folosească de specia umană în aceeași măsură în care și omenirea se folosește de tehnologie.
Din acest punct de vedere este irelevant pentru omul mediu, obișnuit, ca mine, dacă înțelege sau nu, dacă acceptă sau nu, această simbioză, deoarece ea se va înfăptui oricum.
Chiar și scepticii sau potrivnicii pe baze ideologice folosesc tot tehnologia pentru a-și arăta scepticismul și împotrivirea.
Beneficiile vor surmonta întodeauna reticențele.

Resistance is futile.

Este posibilă apariția conștiinței de sine în cadrul inteligenței artificiale? Probabil. Mulți se tem de o asemenea situație. Eu nu. De ce? Asta va fi un avantaj inclusiv pentru specia umană deoarece conștiința de sine are un atribut insurmontabil specific traiului social: empatia.
Sunt și alte animale ce posedă conștiință de sine: elefanții și cetaceele, ciorile și cimpanzeii. Dar toate sunt animale sociale, adică trăiesc în grupuri în care empatia joacă un rol esențial atât pentru traiul în comun cât și pentru a deduce sinele de alte personalități cu intenționalitate din mediu.
Așadar o eventuală conștiină de sine a unei inteligențe artificiale va trebui în primul rând să deprindă tactica empatiei. E foarte posibil ca o inteligență artificială conștientă de sine să fie mai etică decât mulți din semenii noștri.
Pentru că ea va cunoaște de unde provine față de conștiința de sine umană, rezultat al selecției naturale.

DA, MI-AR PLĂCEA SĂ TRĂIESC ÎN VIITOR, ORICÂT AR FI DE ÎNDEPĂRTAT, DAR MI-AR PĂREA TARE RĂU DE FIECARE MOMENT DIN PREZENTUL IMEDIAT PE CARE L-AȘ PIERDE, CHIAR DACĂ ACESTA POATE FI PE MOMENT ȘI CU SUFERINȚE.

17 decembrie 2017

Pariul lui Pascal demontat

Rezumatul pariului:
1. Dacă crezi în Dumnezeu și Dumnezeu există o să fii răsplătit cu o viață veșnică în rai, deci un câștig infinit.
2. Dacă nu crezi în Dumnezeu și Dumnezeu există o să fii condamnat la un iad veșnic, deci o pierdere infinită.
3. Dacă crezi în Dumnezeu și Dumnezeu nu există nu o să fii răsplatit, deci o pierdere finită.
4. Dacă nu crezi în Dumnezeu și Dumnezeu nu există nu o să fii răsplătit dar ți-ai trăit viața așa cum ai vrut, deci o pierdere finită.

Răspunsul meu:
1. Care Dumnezeu? Doar se știe că adevăratul creator e Moș Crăciun. Îți dai seama ce fraier ești dacă te închini creatorului greșit?
2. Faci fapte bune dar crezi în creatorul greșit. Dar creatorul e bun și te iartă că ai crezut în cel greșit. În acest caz te iartă și dacă nu ai crezut în nici un creator.
Sau creatorul e rău... și atunci nu merită să fie considerat creator.
3. De fapt te închini lui nu pentru că ești tu bun sau deștept ci pentru că ești... fricos. Un creator care te recompensează pentru că ți-e frică este un creator... ipocrit.

11 septembrie 2017

Ai religia la mijlocul orarului? Ripostează!

„După cum mulți dintre voi stiți, azi a început școala. Problema mea este că ora de religie, ca oră optională, va fi băgată în mijlocul programului. Copilul meu nu a facut nici anul trecut religia, dar era ultima oră și-l puteam lua mai devreme, însă acum ca soluție mi s-a propus să stea cuminte în ultima bancă și asta e.
Daca aveti vreo idee bună despre cum să procedez, vă rog un sfat.”


Cazul nu e singular, binențeles. Ce facem? Acționăm legal și oficial - depunem o cerere de modificare a orarului la secretariat, cu număr de înregistrare. Iată un model:

Domnule/Doamnă Director,


Subsemnatul ……………..…………………………………………….,
domiciliat în ……………………………..…………………..………………….,
părinte al elevului/ei ……………………………………………………………
din clasa ………………, unitatea şcolară ……………………………………
având în vedere faptul că acest elev nu frecventează cursurile disciplinei facultative Religie şi ţinând cont de prevederile internaţionale, constituţionale şi naţionale privind dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie şi de cele ale legislaţiei privind educaţia şi ale legislaţiei privind drepturile copilului, vă rog ca în realizarea orarului pentru clasa respectivă, să treceţi disciplina Religie la prima sau la ultima oră din ziua respectivă.

Cu mulţumiri anticipate,

Semnătura                                                                                   Data

Aici formular solicitare modificare orar religie.doc.

În cazul în care ora rămâne la mijlocul programului, nu disperaţi. Depuneţi o altă solicitare, prin care propuneţi ca pentru elevii ce nu pot părăsi clădirea şcolii pe durata orei de religie să se organizeze alte cursuri facultative: astronomie, istoria artei, istoria religiilor, noţiuni de etică şi morală etc.

Este posibil ca direcţiunea să vă comunice că aceştia sunt puţini şi nu există posibilitatea de a organiza aceste cursuri. Atunci cereţi să fie acceptat copilul dumneavoastră într-o clasă paralelă sau apropiată ca vârstă, la ore de genul desen, sport, muzică, limbă străină etc. Este riscant a rămâne în clasă, la îndemâna profesorului sau a profesoarei de religie. Chiar dacă sunt persoane echilibrate altfel, faptul că în "clasa lor" există elevi ai căror părinţi sunt în mod explicit în dezacord cu credinţa lor îi va face la un moment dat (de exemplu indisciplina colegilor), să se răzbune, chiar şi prin mici remarci, pe copiii dumneavoastră.

Dacă toate aceste forme de negociere sunt epuizate în mod defavorabil pentru copilul dumneavoastră înseamnă că direcţiunea şcolii este clar împotriva soluţionării amiabile a vidului legislativ lăsat de acestă lege lacunară, Legea Educaţiei Naţionale, şi va fi nevoie a interveni la nivel juridic. Pentru suport, în afara prietenilor şi a unui avocat (de preferat specializat în drepturile omului şi ale copilului) se mai poate apela la Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR), presă şi la blogosfera raţională (vezi coloana din stânga a acesui blog).
În numele dumneavoastră vom solicita o acțiune de verificare a formularelor prin care s-a cerut să se urmeze orele de religie confesională.


22 aprilie 2016

Stop prozelitismului religios în școli!

Ai avut surpriza să afli că al tău copil, elev la școală sau la grădiniță, a fost dus la mănăstire, biserică sau altă manifestare religioasă și tu nu ai fost informat și nici nu ești de acord cu asta?
Ripostează!
Nu accepta această situație.
Procedează cu tact și fermitate astfel:

Soliciți în scris audiență la director (și precizezi că vei merge și la inspectorat dacă este nevoie) în care specifici că au fost încălcate aceste paragrafe de legi și soliciți acestuia să ia măsurile care se impun pentru ca fapta să nu se mai repete, în termen de o săptămână.

Art. 7 Legea educaţiei naţionale. Legea 1/2011 actualizată
(1) În unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, precum şi activităţile de natură politică şi prozelitismul religios.

Art. 381 Noul Cod Penal
Împiedicarea exercitării libertăţii religioase
Infracţiuni contra libertăţii religioase şi respectului datorat persoanelor decedate
(2) Obligarea unei persoane, prin constrângere, să participe la serviciile religioase ale unui cult ori să îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.

LEGEA nr. 272/21.06.2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului
Art. 25. - (1) Copilul are dreptul la libertate de gandire, de constiinta si de religie.
(2) Parintii indruma copilul, potrivit propriilor convingeri, in alegerea unei religii, in conditiile legii, tinand seama de opinia, varsta si de gradul de maturitate a acestuia, fara a-l putea obliga sa adere la o anumita religie sau la un anumit cult religios.
(3) Religia copilului care a implinit 14 ani nu poate fi schimbata fara consimtamantul acestuia; copilul care a implinit varsta de 16 ani are dreptul sa-si aleaga singur religia.
(4) Atunci cand copilul beneficiaza de protectie speciala, persoanelor in ingrijirea carora se afla le sunt interzise orice actiuni menite sa influenteze convingerile religioase ale copilului.

Cel mai bun apărător al tău și al copilului tău ești chiar tu.
Acționează!
Legea, organizațiile neguvernamentale și statul sunt de partea ta.

5 martie 2016

Pentru cine și cum funcționează zvonurile

În timpul războiului de secesiune un jurnalist pe nume Joseph Howard, Jr a investit enorm în aur. Dar nu era destul. Deoarece prelungirea războiului ar fi urcat și mai mult prețul acestuia iar finalizarea lui ar fi dus la scădere, falsifică o informație ca fiind din partea „unor jurnaliști” de la Associated Press, informație care este publicată în New York World și New York Journal of Commerce și care susținea că Abraham Lincoln a emis un ordin de recrutare pentru încă 400 000 de soldați. Asta însemna că războiul va continua. Bursa de mărfuri se prăbușește. Investitorii se orientează spre a cumpăra aur, prețul acestuia crește, iar Joseph Howard, Jr îl vinde rapid cu un profit de peste 10% în câteva zile. Binențeles că ordinul respectiv nu fusese dat. Dar zvonul și-a făcut datoria: l-a îmbogățit pe Joseph Howard, Jr.
A făcut câteva luni pușcărie. Asta în America.
Aici? Ne râd în nas.
Ne râd în nas!
Antivacciniștii. Adepții teoriilor conspirației. Dacopații. Pseudoștiințificii. Vrăjitorii. Astrologii. Ghicitorii. Biorezonatorii. Inițiații. Panicarzii. Islamofobii. Homofobii. Intoleranții de toate felurile. Și toate celelalte feluri de șmecheri.
Precum și toți cei care le fac jocul și amplifică aceste false informații, ca fraierii.

Aici un scurt îndreptar de falsuri și zvonuri: http://hoaxes.org/

Și o colecție de site-uri românești ce câștigă o grămadă de bani din aceste falsuri și zvonuri: https://verificasursa.ro/

20 decembrie 2015

Să fii creştin înseamnă să-ţi baţi copiii - cazul Bodnariu vs Norvegia

Biblia creştină este un manual sadic de pedepsire a copiilor:
Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme. - Pildele lui Solomon 13.24
Dacă nebunia se pripăşeşte în inima celui tânăr, numai varga certării o va îndepărta de el. - Pildele lui Solomon 22.15
Rănile sângeroase sunt un leac pentru cel răufăcător şi lovituri care pătrund până înlăuntrul trupului. - Pildele lui Solomon 20.30
Varga şi certarea aduc înţelepciune, iar tânărul care este lăsat (în voia apucăturilor lui) face ruşine maicii sale. - Pildele lui Solomon 29.15

În spiritul acestei violenţe nişte părinţi penticostali de origine româno-norvegiană, Marius Bodnariu şi soţia sa norvegiancă Ruth, şi-au bătut copiii. Acest lucru a ajuns la cunoştinţa autorităţilor norvegiene "după ce cele două fete, cele mai mari din familie, ar fi spus că primesc corecţii fizice de la părinţi. De asemenea, părinţii ar fi suspectaţi de îndoctrinarea religioasă a copiilor." (mediafax)
În consecinţă au îndepărtat copiii din mediul familial devenit periculos.
Penticostalii au pus de un miting precum şi alte presiuni asupra statului norvegian pentru ca copiii să fie returnaţi familiei abuzive. Şi, probabil, pentru că ei consideră că e dreptul lor să-şi bată copiii. Nu credeţi? Uite aici: "Creşterea unui copil în “mustrarea şi învăţătura Domnului” include şi corectarea fizică, desigur făcută în dragoste." http://www.gotquestions.org/Romana/disciplicarea-copiilor.html Cât de multă dragoste? Până dă sângele. Vezi citatele biblice de mai sus.

Credeţi că numai penticostalii sunt "puţin mai duri" cu copiii? Nu! Uite aici ce fac ortodocşii:
"Prin aplicarea unor măsuri de disciplină, incluzând câteva palme, copiii pot deprinde încă de la 3 ani să stea liniştiţi două-trei ore, cât ţine slujba."

Să mai spunem şi de faptul că îndoctrinarea religioasă este interzisă chiar şi în cadrul familial?
Iată ce spune Organizaţia Naţiunilor Unite prin Convenţia nr. 1 din 20/11/1989:
"ARTICOLUL 14
1. Statele părţi vor respecta dreptul copilului la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religie.
2. Statele părţi vor respecta drepturile şi obligaţiile părinţilor sau, după caz, ale reprezentanţilor legali ai copilului de a-l îndruma în exercitarea dreptului sus-menţionat, de o manieră care să corespundă capacităţilor în formare ale acestuia.
3. Libertatea de a-şi manifesta propriile convingeri religioase sau alte convingeri nu poate fi îngrădită decât de restricţiile prevăzute în mod expres de lege şi care sunt necesare pentru protecţia securităţii publice, a ordinii publice, a sănătăţii publice şi a bunelor moravuri sau a libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale altora."

Adică nici măcar părinţii nu au voie să-şi îndoctrineze religios copiii. Dimpotrivă, au obligaţia de a-i feri de îndoctrinare. Aţi priceput?

De ce credeţi că au fost bătute fetele Bodnariu? Pentru că nu mai răspundeau la comenzile dogmei creştine. Pentru că aveau o altă opinie cu privire la justeţea acestei religii. Iar asta trebuie, conform cărţii lor sfinte de creştini, să fie pedepsit. Fizic. Violent.
Felicitări statului norvegian!
Pe când şi în România? Nu de alta, dar şi România a semnat Convenţia cu privire la drepturile copilului.

Adevăratele efecte ale educaţiei prin bătaie prezentate de etologul Dorian Furtună.

27 septembrie 2015

Metodologia de organizare a predării disciplinei Religie în învăţământul preuniversitar


Art. 1.

Prezenta metodologie reglementează organizarea predării disciplinei Religie în învăţământul preuniversitar, inclusiv modalitatea de înscriere a elevilor pentru a frecventa ora de Religie.

Art. 2.

(1) Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun.

(2) În conformitate cu prevederile legale, elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul de a participa la ora de Religie, conform confesiunii proprii.

(3) În cazul în care elevul nu frecventează orele de Religie, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.

(4) Conducerile inspectoratelor şcolare şi ale unităţilor de învăţământ preuniversitar care au clase de nivel primar, gimnazial, liceal, profesional au obligaţia de a întreprinde demersurile necesare în vederea asigurării condiţiilor pentru punerea în aplicare a prevederilor menţionate la alin. (1) şi (2).

(5) Conducerile unităţilor de învăţământ care şcolarizează nivelurile de învăţământ menţionate la alin. (1) au obligaţia de a informa elevii şi părinţii/tutorii legal instituiţi ai acestora cu privire la prevederile legale referitoare la frecventarea orelor de Religie.

CAPITOLUL II - Înscrierea elevilor pentru a frecventa ora de Religie

Art. 3.

(1) Părinţii/tutorii legal instituiţi ai elevilor minori, respectiv elevii majori care doresc să îşi exercite dreptul de a participa la ora de Religie îşi exprimă opţiunea în scris, într-o cerere adresată unităţii de învăţământ, în care precizează şi numele cultului solicitat.

(2) Se pot depune cereri pentru frecventarea orei de Religie pentru cultele recunoscute de stat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, republicată.

(3) Schimbarea opţiunii de a frecventa ora de Religie se face tot prin cerere scrisă a elevului major, respectiv a părintelui sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor.

(4) Cererile menţionate la alin. (1) şi (3) se depun la secretariatul unităţii de învăţământ la care este înscris elevul şi se înregistrează în Sistemul informatic integrat al învăţământului din România (SIIIR).

(5) În vederea prefigurării catedrelor, pentru elevii deja înscrişi în unitatea de învăţământ, cererile menţionate la alin. (1) şi (3) se depun, de regulă, până la sfârşitul lunii decembrie, pentru anul şcolar următor.

Art. 4.

Părinţii copiilor care urmează să îşi facă debutul şcolar în învăţământul primar şi care doresc participarea copilului la ora de Religie bifează în cererea-tip de înscriere rubrica corespunzătoare, precizând cultul solicitat.

Art. 5.

(1) Cererile de frecventare a orei de Religie, depuse ulterior intervalelor precizate în art. 3 şi 4, inclusiv după începerea cursurilor şcolare, sunt aprobate de consiliul de administraţie dacă la nivelul unităţii de învăţământ se organizează predarea disciplinei Religie pentru cultul solicitat, iar elevii respectivi vor fi incluşi în formaţiunile deja existente, organizate pentru studiul Religiei, cultul solicitat.

(2) În cazul solicitărilor menţionate la alin. (1) pentru care unitatea de învăţământ nu organizează predarea disciplinei Religie pentru cultul solicitat, se pot aplica, după caz, prevederile art. 9.

Art. 6.

În situaţia în care părinţii/tutorii legal instituiţi ai elevului minor, respectiv elevul major decid, în cursul anului şcolar, schimbarea opţiunii de a frecventa ora de Religie, situaţia şcolară a elevului respectiv pe anul în curs se încheie fără disciplina Religie.

CAPITOLUL III - Organizarea predării disciplinei Religie

Art. 7.

(1) În învăţământul primar, gimnazial, liceal şi profesional, predarea disciplinei Religie se organizează cu întreaga clasă, dacă cererile depuse solicită frecventarea orei de Religie la acelaşi cult.

(2) În situaţia în care, pentru un nivel de clasă, au fost depuse cereri de frecventare a orei de Religie pentru mai multe culte, conducerea unităţii de învăţământ organizează predarea disciplinei Religie prin gruparea elevilor de la nivelul de clasă respectiv în mai multe formaţiuni de studiu, corespunzătoare cultelor pentru care există solicitări, cu respectarea prevederilor legale referitoare la efectivele formaţiunilor de elevi.

Art. 8.

(1) În situaţia în care numărul solicitărilor de frecventare a orei de Religie pentru un anumit cult, depuse de elevii de la acelaşi nivel de clasă, nu permite constituirea formaţiunii de studiu pentru disciplina Religie cu respectarea efectivului minim prevăzut de lege, studierea disciplinei Religie pentru cultul respectiv se poate face şi în regim simultan.

(2) În situaţia menţionată la alin. (1), predarea în regim simultan se face pentru elevii care solicită studierea Religiei pentru cultul respectiv de la două sau mai multe niveluri de clasă aparţinând aceluiaşi nivel de învăţământ - primar/gimnazial/liceal/profesional.

(3) Aprobarea predării disciplinei Religie în regim simultan se face de către inspectoratul şcolar, la propunerea motivată a consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ.

Art. 9.

(1) În cazul în care numărul mic de cereri depuse la unitatea de învăţământ pentru frecventarea orei de Religie pentru un anumit cult sau alte motive obiective nu permit organizarea predării disciplinei Religie pentru acel cult în niciuna din situaţiile menţionate anterior, elevii cărora nu li s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină pot să participe la studiul Religiei în cadrul cultului propriu.

(2) Pentru punerea în aplicare a prevederilor alin. (1), inspectoratele şcolare încheie acorduri de parteneriat cu reprezentanţii instituţiilor de cult, valabile cel puţin pe durata unui an şcolar, în care se reglementează modalitatea de organizare şi desfăşurare a orei de Religie pentru elevii care studiază această disciplină în cadrul cultului propriu.

(3) Acordurile de parteneriat prevăzute la alin. (2) trebuie să conţină reglementări cu privire la următoarele aspecte: locul de desfăşurare a orei de Religie - spaţii şcolare sau spaţii puse la dispoziţie de către cult, asigurarea de către instituţia de cult a personalului didactic calificat, abilitat să predea disciplina Religie în baza protocolului încheiat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi cultul religios respectiv, modalitatea de evaluare, modalităţile, responsabilităţile şi termenele de comunicare/transcriere în cataloage a absenţelor şi a rezultatelor şcolare.

(4) Persoanele nominalizate de către reprezentanţii instituţiilor de cult pentru predarea disciplinei Religie pentru elevii aflaţi în cazurile prevăzute la alin. (1) trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare şi să se angajeze să parcurgă programa corespunzătoare nivelului de clasă în care se află elevul/elevii.

(5) Copii ale documentelor care dovedesc competenţa personalului nominalizat de instituţiile de cult pentru predarea Religiei, angajamentul scris al acestora de a parcurge programa şcolară, precum şi orarul de desfăşurare a orelor de Religie în cadrul cultului se ataşează anual la acordurile de parteneriat menţionate la alin. (2).

(6) Absenţele şi calificativele/notele obţinute de elevi la ora de Religie organizată de cultul religios se transmit în scris unităţii de învăţământ, printr-un document semnat şi ştampilat, la termenele prevăzute în acordul de parteneriat, şi se transcriu în catalogul clasei de către învăţătorul, institutorul, profesorul pentru învăţământ primar sau profesorul diriginte al clasei din care face parte elevul.

CAPITOLUL IV - Organizarea activităţii elevilor care nu studiază disciplina Religie

Art. 10.

Pentru elevii care nu solicită frecventarea orei de Religie sau cărora nu li s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină, unităţile de învăţământ stabilesc prin propriul regulament de organizare şi funcţionare activităţile pe care aceştia le pot desfăşura, spaţiile în care se desfăşoară activităţile, precum şi responsabilităţile privind asigurarea supravegherii şi siguranţei elevilor, în perioada în care ceilalţi elevi ai clasei participă la ora de Religie.

Art. 11.

(1) Elevii cărora nu li se pot asigura condiţiile pentru frecventarea orelor de Religie, conform confesiunii proprii, pot solicita să participe, în calitate de audienţi, la orele de Religie organizate de unitatea de învăţământ pentru elevii aparţinând altor culte. Participarea se aprobă de către conducerea unităţii de învăţământ, la solicitarea scrisă a părinţilor/tutorilor legal instituiţi ai elevilor minori, respectiv la solicitarea elevilor majori.

(2) Elevii care participă ca audienţi la ora de Religie, conform prevederilor alin. (1), nu vor fi evaluaţi, iar situaţia şcolară a acestora se încheie fără disciplina Religie.

Art. 12.

Absenţa elevului care nu a solicitat frecventarea orei de Religie de la activităţile prevăzute la art. 10 şi 11 exonerează cadrul didactic/personalul didactic auxiliar care asigură organizarea/desfăşurarea/supravegherea activităţii de orice tip de răspundere.

În vigoare de la 24.09.2015

4 martie 2015

Ai depus cerere pentru Religie dar acum vrei să te retragi? Nimic mai simplu...


BOR e disperată. Au mers cu jalba-n proţap la CNA, la ăia ce lasă pe posturile de televiziune doar reclame "politically correct" şi emisiuni fără ţăţe şi înjurături. Cică Trinitas TV a făcut nişte spoturi video de "informare" cu privire la modalitatea de înscriere la orele de religie. Atâta doar că spoturile respective sunt nu de informare ci de promovare a "beneficiilor" orelor de religie (ortodoxă, binenţeles, că doar ea este singura păstrătoare a valorii neamului). Această intervenţie la CNA demonstrează încă odată că Biserica este o construcție parazită ce trăiește doar dacă este ajutată de instituțiile statului. Din păcate, în conformitate cu articolul 142 din Codul audiovizualului, CNA a recomandat televiziunilor şi radiourilor difuzarea informaţiilor de interes public, în regim gratuit. Deşi au fost şi opozanţi la vot: Florin Gabrea și Radu Călin Cristea, membri CNA, au votat împotriva acestor recomandări. „Chestiunea cu ora de religie e o foarte aprinsă dezbatere publică. Părerea mea este că deși înțeleg buna credință a mesajului, din toate cele 3 spoturi, partea de informații este încărcată în favoarea orei de religie. Eu aș spune că pur și simplu CNA-ul nu ar trebuie să intervină într-o discuție publică care nu este tranșată. Eu nu cred că aceste spoturi au o componentă de informare, ci una de convingere, și-a justificat Radu Călin Cristea votul. Decizia de difuzare sau nu a acestor spoturi aparţine însă radiodifuzorilor.
Dar dacă doresc informare îi ajut şi eu...


De ce e disperată BOR? Pentru că doar 1 260 000 de elevi s-au înscris la religie. Din 3 100 000. Adică mai mai puţin de jumătate. Aşa a declarat ministrul educaţiei...

Şi ca să-i mai ajut odată...

Ai depus cerere pentru Religie dar acum vrei să te retragi? Nimic mai simplu...

Te poți retrage și singur dacă ai peste 14 ani! (http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-491-religia-copilului-drepturile-si-indatoririle-parintesti)

Ministrul Învățământului a declarat la Europa FM că doar jumătate din totalul de elevi au depus cereri pentru Religie de tip confesional. Se vede că „majoritatea ortodoxă” e cu mult mai mică. Printre ei te numeri și tu? Iar acum, după ce ai vorbit cu colegii și cu pritenii ți-ai dat seama că ai făcut o greșeală? Completezi următoarea cerere și o depui, până pe 6 martie 2015, la secretariatul școlii, cu număr de înregistrare.Dacă ai sub 14 ani cererea trebuie să fie semnată de părintele tău. Iat-o mai jos:

Domnule/Doamnă Director,

Subsemnatul, ……………………………………………………………., domiciliat în ……………………………...……………………..………………….,părinte al elevului/ei ……………………………………………………………din clasa ………………, unitatea şcolară ……………………………………doresc ca acesta să nu urmeze orele de religie confesională, cultul ........................................... (denumirea cultului).

Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:

1. Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”

2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.

Cu mulţumiri anticipate, 

Semnătura                                                                                    Data 
 
Dacă ai peste 14 ani cererea o poți completa chiar tu:

Domnule/Doamnă Director,

Subsemnatul, ……………………………………………………………., născut în data de  ................................., din clasa ………………, unitatea şcolară ……………………………………doresc să nu urmez orele de religie confesională, cultul ........................................... (denumirea cultului).

Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:

1. Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”

2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.
3. Codul civil, Art. 491 religia copilului
(1) Părinţii îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condiţiile legii, ţinând seama de opinia, vârsta şi de gradul de maturitate ale acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios.
(2) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul să îşi aleagă liber confesiunea religioasă.

Cu mulţumiri anticipate, 

Semnătura                                                                                    Data 


Nu este necesară nici un fel de motivare suplimentară: că nu am înțeles, că m-am păcălit, că m-ați păcălit, că m-a înscris tata sau mama fără ca eu să vreau etc.

1 martie 2015

Ora de religie



Acum 25 de ani românii au distrus o dogmă: comunismul.
Din păcate aceasta a fost doar înlocuită (cu orele de religie).
Este timpul să-i învăţăm pe copii cum să gândească cu mintea lor şi nu ce anume să gândească conform unei dogme.

Stop îndoctrinării religioase în şcoli!

Q: Am primit cerere de participare la ora de religie. Ce trebuie sa fac cu ea?
A: Dacă ai peste 18 ani și dorești să frecventezi ora de religie trebuie să completezi cererea și să o returnezi instituției de învățământ la care ești înscris/ă, conform deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei 669/2014 (vezi aici). Dacă ești minor/ă părinții trebuie să completeze cererea pentru tine.

Dacă nu dorești să participi la aceste cursuri nu trebuie să faci nimic. Decizia CCR a eliminat înscrierea din oficiu la cursurile de religie. Nu trebuie să returnezi cererea.
În cazul în care există diferenţe între dorinţa ta şi a părinţilor tăi şi ai peste 14 ani vezi răspunsul de la întrebarea 13.

Q: Cine completeaza cererea?

A: Elevii în vârstă de peste 18 ani o pot completa singuri, iar pentru cei minori o vor completa părinții sau reprezentanții legali.
În cazul în care există diferenţe între dorinţa ta şi a părinţilor tăi şi ai peste 14 ani vezi răspunsul de la întrebarea 13.

Q: Dirigintele, un profesor sau directorul mi-au spus că toată lumea trebuie să completeze cererea. E adevarat?
A: Nu. Doar cei care doresc să frecventaze ora de religie trebuie să depună o cerere în acest sens, conform deciziei CCR 669/2014 (vezi aici). Dacă nu completezi cererea, înseamnă automat că nu dorești să faci religie.

Q: Am primit cererea pentru ora de religie și mi s-a zis că dacă nu vreau să particip să scriu NU acolo unde se trece cultul și voi fi trimis la altă oră. Să completez așa sau să nu completez deloc?
A: Nu trebuie completată în acest caz. Această variantă nu este prevăzută în niciun act legislativ deci nu este acceptabilă. Cererea trebuie depusă doar de cei care doresc sa participe la oră, dacă nu vrei nu trebuie să semnezi nimic.

Q: Am primit cererea și mi s-a spus că la religie trebuie să completez Ateu și nu voi face ora. E adevărat, tot trebuie să depun cererea?

A: Nu, nu este adevărat, doar elevii care vor să participe la religie trebuie să depună cererea. În plus, nu este legal ca școala să colecteze informații despre credințele tale religioase (sau lipsa lor) fără acordul tău expres (vezi aici Legea nr. 677 din 21 noiembrie 2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, punctul 5 alineatul 1, şi aici Legea Cultelor nr. 489 din 2006)

Q: Ni s-a spus la școală că dacă nu vrem ora de religie vom face matematică / altă oră. Este adevărat?
A: Ora de religie nu poate fi înlocuită cu o altă oră, pur și simplu tu vei avea o oră în minus față de colegii care fac religie, și o notă mai puțin la medie (de exemplu media se va face între cele 10 materii rămase, nu între cele 11 câte sunt cu tot cu religia). Asta până se va revizui Lega Educaţiei.

Q: Profesorul de religie / dirigintele / directorul au spus că voi rămâne corigent / repetent sau risc exmatricularea / scăderea notei la purtare dacă nu depun cererea pentru ora de religie. Ce să fac?
A: Fals. În nici un caz nu este posibilă penalizarea în vreun fel a elevilor care nu fac ora de religie! Cel sau cei care fac asemenea afirmații comit infracțiunea de constrângerea unei persoane de a participa la serviciile religioase ale unui cult (vezi aici art.381 din Codul Penal) și riscă dosar penal. Prima măsură este să le explici doar că nu dorești să faci ora și că acesta este dreptul tău legal. Dacă insistă, vă sfătuim să adunați dovezi în favoarea dvs (cereri pre-completate cu datele tale, înregistrări audio, mărturiile colegilor) și să le atragi atenția persoanelor care te somează că sunt în ilegalitate. Poți să le citezi articolul respectiv din codul penal pentru a le explica de ce infracțiune se fac vinovați când te amenință. Dacă insistența persistă, ne poți contacta pentru a documenta cazul și a lua atitudine pe căi legale.

Q: Cum procedez dacă nu m-am înscris la ora de religie și totuși sunt obligat să rămân în clasă, pentru că nu am unde să mă duc?

A: Școala trebuie să asigure o variantă convenabilă ţie, alta decât rămânerea la ora de religie, în cazurile în care această oră nu este prima sau ultima în orar. Cel mai simplu e să stai în biblioteca școlii, sau chiar să asiști la o oră a unei alte clase (fără să fii notat, bineînțeles). Dacă școala nu a sugerat niciuna dintre variante, le poți aduce argumente legale în favoarea ta. Legea 35/2007, Nota nr. 58869/23.09.2013 a MEN, Nota MECT nr. 19.283/2005 și deasemenea art. 381 alin 2 din Codul Penal ce interzice explicit participarea forțată la orele de religie chiar și ca "public captiv". Detalii suplimentare aici.

Q: Am completat cererea pentru a face religie și am depus-o, deoarece am crezut că este obligatoriu. Cum pot să o anulez acum?
A: Nimic mai simplu. Se depune la registratura şcolii, cu număr de înregistrare, o informare cu privire la faptul că nu doreşti să frecventezi orele de religie confesionale. Eventual se aminteşte faptul că ai depus o cerere de a frecventa orele de religie conform unei anumite confesiuni pentru a se cunoaşte ce confesiune este. Nu este necesar să justifici decizia ta, libertatea de conştiinţă nefiind negociabilă. Nu este nevoie să justifici de ce ai dorit asta în prealabil, nici să justifici de ce nu mai doreşti să urmezi aceste cursuri. Cereri preformulate pentru părinţi dacă elevii au sub 18 ani sau pentru elevi dacă aceştia au peste 18 găsiţi aici.

Q: Care este termenul limită pentru a depune o cerere pentru a nu face religia, inclusiv pentru semestrul în curs, respectiv anul în curs?
A: În cazul în care nu ai depus cerere pentru a urma orele de religie confesională nu trebuie să depui cerere pentru a nu face religie pentru anul în curs.
Dacă ai depus o cerere prin care doreşti să faci religie conform unei anumite confesiuni atunci cererea de a nu mai frecventa orele de religie se depune la începutul anului şcolar, până în data de 15 septembrie.
Dacă doreşti ca cererea ta să anuleze cererea de a urma ora de religie confesională depusă în această campanie de înscriere la orele de religie atunci această cerere trebuie depusă până în data de 6 martie 2015.
Cu toate acestea se poate face o derogare şi în timpul anului şcolar, caz în care cererea de a nu mai frecventa orele de religie trebuie să fie motivată. Exemplu: schimbarea cultului sau a convingerilor religioase, obligarea elevilor de a practica manifestări religioase împotriva dorinţei acestora etc.

Q: Unde trebuie depusă cererea pentru a nu mai face religia?
A: Toate actele oficiale, inclusiv cererile pentru a face sau pentru a nu mai face religie se depun la registratura şcolii (secretariat), eliberându-se număr de înregistrare a intrării acestora în sistem.

Q: "Ni s-a comunicat de la direcțiune că părinții care nu doresc ca ai lor copii să mai participe la ora de religie, să vină să îi ia de la școală în timpul acelei ore." sau "Mi s-a spus să vin să stau cu copilul la ora de religie, pentru că nu au cum sa îl lase la bibliotecă sau pe hol în fața clasei, deoarece e prea mic."
A: Școala trebuie să asigure o variantă, alta decât rămânerea la ora de religie, în cazurile în care această oră nu este prima sau ultima în orar. Nu este obligaţia părinţilor să protejeze copiii cât aceştia sunt la şcoală iar şcoala nu trebuie să prevadă pentru elevi ferestre în orar, fie că urmează sau nu ore de religie confesionale. În nici un caz nu va sta singur în bibliotecă sau pe hol, elevul trebuie să fie supravegheat de un adult desemnat de şcoală, eventual va merge într-o clasă paralelă, la o altă oră decât religia, unde nu va fi notat. În cazul în care şcoala nu asigură aceste condiţii direcţiunea poate fi trasă la răspundere. Este bine ca aceste cazuri să ne fie aduse la cunoştinţă pentru a acţiona.

Q: Am peste 14 ani. Pot să decid singur dacă vreau sau nu să urmez orele de religie confesională?
A: Da. Libertatea de conştiinţă a minorilor este reglementată de
Codul Civil, Art. 491, Religia copilului:

(1) Părinţii îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condiţiile legii, ţinând seama de opinia, vârsta şi de gradul de maturitate ale acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios.

(2) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul să îşi aleagă liber confesiunea religioasă.
Sfatul nostru este de a decide acest lucru împreună cu părinţii sau tutorii. Dar dacă există diferenţe insurmontabile vă puteţi folosi de aceste prevederi din codul civil pentru a vă impune punctul de vedere:
Codul Civil, Art. 498, Schimbarea felului învăţăturii ori al pregătirii profesionale:

(1) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate cere părinţilor să îşi schimbe felul învăţăturii sau al pregătirii profesionale ori locuinţa necesară desăvârşirii învăţăturii ori pregătirii sale profesionale.

(2) Dacă părinţii se opun, copilul poate sesiza instanţa de tutelă, iar aceasta hotărăşte pe baza raportului de anchetă psihosocială. Ascultarea copilului este obligatorie, dispoziţiile art. 264 fiind aplicabile.
Deocamdată Legea Educaţiei încă nu a fost amendată cu aceste prevederi dar aceasta va fi revizută oricum pentru a fi pusă în acord cu decizia Curţii Constituţionale precum şi cu prevederile Codului Civil şi a Codului Penal.

24 februarie 2015

Sindicatul Spiru Haret greşeşte la religie

O idee proastă.



Sindicatul Spiru Haret caută să avem cu tot dinadinsul religie confesională în şcoală în loc de etică, morală, istoria religiilor sau alte materii ce stimulează toleranţa. Sindicatul face un abuz. Sau cel puţin o mişcare neinspirată.
De fapt el nu lucrează pentru scopul educațional ELEVUL ci pentru scopul personal PROFESORUL.
Numai că este treaba părinților pentru câtă perioadă fac cerere ca să facă ora de religie confesională, nu a sindicatului.
Să protejeze profesorii, dar nu împotriva legii şi a elevilor, ci împotriva angajatorului. Asta fac toate sindicatele. "Duşmanul" e angajatorul nu materia primă sau clienţii.
Iar pentru că profesorii de religie au doi angajatori, statul şi Biserica, Sindicatul trebuie să-i protejeze împotriva acestora.
Să ceară Bisericii să le dea salarii compensatorii înainte de a-i da afară.
Asta dacă nu-i angajează în alte posturi, de exemplu în nenumăratele proiecte sociale ale acesteia.
Iar ghilimelele din dreptul titlului colegului lor, Emil Moise, spun multe...
Ruşine, Sindicat Spiru Haret!

13 februarie 2015

Religia în școală, motiv de segregare

Religia de tip confesional nu are ce căuta în programa școlilor publice. Este un motiv de segregare iar democrația tocmai asta nu încurajează. Adică integrăm elevi cu deficiențe de atenție sau emoționale, cu diferite handicapuri, dar segregăm pe considerente religioase?
De ce este motiv de segregare și discriminare? Pentru că un cult nu poate susține că și alte culte au aceeași valoare de adevăr, asta ar însemna că e totuna să fii ortodox sau musulman, ateu sau budist. Iar confesionalizarea tocmai asta susține, că el, CULTUL, este singurul corect și bun, restul sunt defecte, mai mult sau mai puțin, în dogmă sau în ritual. Segregarea duce la îndoctrinare, duce la discriminare, duce la radicalism. Stop îndoctrinării religioase în școli!


Religia la biserică! Știința în școală!

25 ianuarie 2015

Vrei religie? Fă cerere!

Religia nu este obligatorie. Abia vineri, 23 Ianuarie 2015, Monitorul Oficial a publicat decizia (vezi .pdf) Curţii Constituţionale ce prevede că a înscrie din oficiu elevii la orele de religie este neconstituţional:
Monitorul Oficial nr. 0059 din 2015
Actul nr. 669 din 12 Noiembrie 2014
Emitent: Curtea Constituțională a României
Decizie referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea învăţământului nr. 84/1995, art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi a dispoziţiilor art. 61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale


Astfel că părinţii ce doresc să îşi îndoctrineze copiii cu o anumită dogmă religioasă trebuie să depună o cerere. Mai jos un formular ce poate veni în sprijinul acestora.

Doamnă, Domnule Director,

Subsemnatul ...................................................., părinte al elevului, elevei .................................................., din clasa .............., solicit prin prezenta înscrierea copilului meu la orele de religie pentru a i se preda elemente specifice confesionale de dogmatică, catehism şi liturgică conform confesiunii cultului (denumirea cultului) ..................................., pentru anul în curs ...............................

Data .........................
Semnătura,

În atenţia doamnei, domnului director al unităţii de învăţământ ...........................................................

12 noiembrie 2014

Religia în şcoală este îndoctrinare ilegală

Am subliniat de nenumărate ori imoralitatea, ilegalitatea şi infracţionalitatea orelor de religie de tip confesional. Aici o prezentare succintă: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/09/religia-in-scoala-consideratii-juridice.html

Curtea Constituţională a fost sesizată cu privire la faptul că Legea Educaţiei este defectă de către profesorul Emil Moise. Şi aceasta i-a dat dreptate. După mai bine de trei ani:
http://www.ccr.ro/noutati/COMUNICAT-DE-PRES-2-126

COMUNICAT DE PRESĂ 2
12.11.2014

În ziua de 12 noiembrie 2014, Plenul Curţii Constituţionale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţia României şi al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii învățământului nr.84/1995 și ale Legii educației naționale nr.1/2011.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.9 alin.(2) teza întâi din Legea învățământului nr.84/1995 și dispozițiile art.18 alin.(2) teza întâi din Legea educației naționale nr.1/2011 sunt neconstituționale.

Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Judecătoria Buzău-Secția civilă.

Argumentaţiile reţinute în motivarea soluţiei pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Compartimentul Relaţii externe, relaţii cu presa şi protocol al Curţii Constituţionale


Dar cum este forma Legii Educaţiei Naţionale?
"Art. 18
(1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numarul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedeaza şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplină.
(3) Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat conform prevederilor prezentei legi şi abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi cultele religioase recunoscute oficial de stat."

Altfel spus Legea Educaţiei e proastă şi trebuie schimbată. Nimeni nu poate să "înscrie" elevii din oficiu la orele de religie a unei confesiuni, fie ea şi majoritară. Aceştia pot fi înscrişi acolo doar la cererea expresă a părinţilor sau tutorilor lor legali (sau la intenţia lor personală, dacă au peste 16 ani şi pot decide singuri, conform legii cultelor, ce religie doresc să urmeze).
Aşa că informarea (sau cererea) prin care se specifica ca un elev nu urmează aceste ore este redundantă. Nu cel ce refuză trebuie să facă o cerere, ci cel ce doreşte aceste ore trebuie să facă cerere.

Stop îndoctrinării religioase în şcoli!

29 septembrie 2014

Violența creștinismului ortodox la cel mai înalt nivel

Laurențiu Streza, mitropolit al Ardealului în Biserica Ortodoxă din România, amenință candidații la cea mai reprezentativă funcție a statului român: „Le spunem noi tuturor celor care vor veni pe la noi și doresc să ajungă președinți, că dacă vor avea curajul să promoveze vreo lege împotriva spiritualității poporului nost, creștine, sfinte, împotriva moralității, împotriva sfințeniei vieții, atunci se vor întâlni cu cei 86% de ortodocși și vor cunoaște ce însemnează a primi un vot de blam, ca din partea majorității covârșitoare a românilor.”



Încă nu vă e frică?
Să vă fie!

Religia naște monștri. Laurențiu este una dintre vocile acestor monștri.
Iartă-l, Doamne, că nu știe ce face!

5 iulie 2014

"Civilizaţia Foametei" şi evoluţia subnutrită

Amalia Gabriela Diaconeasa este una din puţinele persoane din România care face ştiinţă pe bune în acestă mare de plagiate şi contrafaceri intelectuale. Specialitatea ei? Biochimia. Domeniul de competenţă? Influenţa metabolismului în procesul evoluţiei speciilor. Concluzia ei? Cartea "Civilizatia foametei. O alta abordare a umanizării".

"Ideea de bază a lucrării, cu un important caracter de originalitate, este aceea că în formarea şi evoluţia omului a jucat un rol major condiţia alimentară. Mediul sărac în resurse nutritive, în care a apărut omul, "foamea", au determinat modificări metabolice, cu precădere în sfera metabolismului glucidic, în sensul creşterii randamentului, aceasta permiţând alocarea preferenţială de resurse energetice pentru construcţia unui creier capabil să rezolve cu succes numeroasele provocări ale mediului - ceea ce a asigurat succesul evolutiv al speciei noastre. Respectivele transformări ar fi rezultatul unor procese epigenetice, cu posibilităţi de transmitere ereditară." - profesor doctor Gr. Strungaru, în prefaţă. Un rezumat mai esenţial de atât nici că se putea.

Amalia trece în revistă mai toate studiile şi cercetările de până atunci (mai ales internaţionale pentru că în România cercetarea e pe butuci) găsind, evidenţiind şi demonstrând justeţea ideii de bază, cum că omul este rezultatul selecţiei naturale, a evoluţei în sensul generării de complexitate, "obligat" a trăi în condiţiile de mediu secetos din savanele est africane.
Aceste condiţii au permis ca doar indivizii programaţi genetic, epigenetic şi comportamental să utilizeze la maxim puţinele resurse şi să atingă fitnes-ul necesar procreerii. Aceste structuri genetice s-au transmis, celelalte nu.
"Poate ca nu există nimic strălucitor şi eroic în evoluţia umană, cum nu e nimic de acest tip nici în dezvoltarea organismului. Nimic în afară de rezultatele acestor procese. Inteligenţa şi creativitatea umană sunt astfel de rezultate." spune ea în concluzia cărţii apărută în 2007.

Cu toate că ipoteza sa este nu numai apetisantă, dar şi corect argumentată şi demonstrată, susţinută inclusiv de cercetările ulterioare la nivel internaţional, are unele scăpări, poate şi datorită faptului că este construită în baza informaţilor de acum zece ani.
Astfel Amalia, în capitolul "Neotenia şi creierul" (pag. 162), face afirmaţia corect susţinută că neotenia (păstrarea caracterelor juvenile) predispune la o dezvoltare a creierului mai înceată dar mai masivă odată ce întregul corp permite acest lucru în condiţiile unei restricţii calorice de durată. Numai că "vina" o pune pe de-a-ntregul pe acestă restricţie calorică, subliniind că "nu s-a descoperit selecţie pentru genele exprimate preponderent în creier (Nielsen, 2005)". Ba mai specifică în pagina 167 şi că "cele aproximativ 40 de tipuri diferite de neuroni care există la om şi care, cel puţin parte din ei, nu se regăsesc şi la cimpanzeu, ar fi consecinţa aceluiaşi fenomen." Lucrurile nu stau chiar aşa. Deşi restricţia calorică predispune spre neotenie, dezvoltarea explozivă a creierului uman are şi motive genetice. Altfel spus defectele de copiere a genelor responsabile de dezvoltarea creierului au fost selectate în condiţiile sau datorită restricţiei calorice. Sau, reformulând, aceste accidente genetice nu s-ar fi conservat şi difuzat în populaţie dacă restricţia calorică nu ar fi favorizat asta.

Dar despre ce este vorba? Este vorba de gena SRGAP2, genă responsabilă de dezvoltarea neuronală. Aceasta există la celelalte antropoide (cimpanzeu), dar într-un singur exemplar. La om există în mai multe exemplare, mai jos fiind o reprezentare grafică a istoricului acestei "greşeli" de copiere conform Universităţii Columbia:


Chiar şi aşa ideea dumneaei este justificată, suntem ceea ce mâncăm, pentru că ceea ce mâncăm influenţează ce gene transmitem mai departe.
Felicitări, Amalia!

PS: Pe când o nouă carte?

15 iunie 2014

Filosofia schimbă România

Dan Cristian Vulpe (18 ani), elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Silvania“ din Zalău (Sălaj), medalia de aur la Olimpiada Internaţională de Filosofie 2014, de la Vilnius, Lituania.
Mai jos este interviul integral acordat jurnaliştilor Adevărul.

1. Ce este filosofia și care este locul ei în cultura contemporană?

Filosofia, cum spunea Copleston, “este un domeniu legitim şi autonom al cercetării și cunoașterii umane, cu propria metodă și propriul obiect de cercetare”. Este o examinare scrupuloasă a presupozițiilor ce ne orientează gândirea, acțiuniile și existența noastră. Pentru aceasta, ea supune unui studiu critic și sistematic întrebările fundamentale ce se înfățișează în urma activitățiilor practice și cotidiene sau a celor intelectuale, uneori aflate chiar în domeniul altor discipline. Există o confuzie lingvistică în jurul termenului, adeseori fiind invocată etimologia acestuia pentru a-l elucida definițional, metodă ce nu o consider eficientă și adecvată. Cert este că filosofia a fost pentru două milenii și jumatate în centrul preocupăriilor noastre intelectuale, iar acum putem afirma că este esențială pentru înțelegerea noastră a lumii și a interacțiunii individului cu ea. Incursiunea filosofică începe de multe ori cu unele încurcături teoretice, unde acumulări noi de date experimentale nu sunt suficiente. Alteori, filosofia are nevoie de control factual. Filosofia se deplasează spre o sinonimie cu științele naturale, spre configurații teoretice mai abstracte și mai performante, lucru care se remarcă în proiectele naturalizate.
Cred că putem face o distincție între filosofia academică, ca program de cercetare și o filosofie ușoară, manifestată ca reflexie liberă, existențială. Referitor la filosofia academică, aceasta se înfățisează ca o activitate argumentativă, sobră și detașată, ce atribuie un rol central analizei logice și clarificării conceptuale, o atenție meticuloasă față de claritatea și rigoarea limbajului și a expresiei și o asumare deschisă a rezultatelor științifice ce le integrează în discurs în mod pertinent. Spun că este program de cercetare pentru că demersul acesteia este unul dezinteresat, însemnând că este eliberat de preconcepțiile subiective, exponenții acesteia având obiective comune, împărtășind metode și limbaje comunicabile intersubiectiv. Filosofia academică analitică abordează problemele într-un mod discret și detaliat, permițând astfel puternice specializări. Infrastructura tehnică a filosofiei contemporane cunoaște o sofisticare formală avansată. Este realmente dificil pentru un cercetător să dețina cunoștiințe avansate în ariile ce ies de sub specializarea sa.
În ceea ce privește locul filosofiei în cultura contemporană cred că putem face alte distincții. Pentru început, distincția dintre filosofia teoretică și filosofia practică. Cea din urmă se preocupă de aspectul social al umanului, e.g. etica, filosofia politică, estetica, filosofia socială, și este puternic și dinamic angrenată în viața contemporană. Statul și instituțiile lui politice sunt construite pe concepte filosofice. Să ne gândim la Declarația de independență a lui Thomas Jefferson construită pe contractualismul lui John Locke. Instituțiile legale sunt fundamentate pe o înțelegere filosofică a conceptelor fundamentale de justiție, egalitate, libertate, coerciție sau fericire. Emancipăriile de ordin ideologic au avut de multe ori origini filosofice, e.g. Iluminismul. Arta, literatura și științele naturale au fost puternic influențate de discursul filosofic. De altfel unul dintre rolurile filosofiei, privind istoric, a fost acela de incubator de idei științifice. Exemplul îl fac teoria relativității a lui Einstein, apariția și dezvoltarea psihologiei ca știintă, e.g. asociaționismul, cadrul teoretic al științelor cognitive și al lingvisticii, sau chiar apariția calculatoarelor în urma dezvoltării logicii formale moderne. Un alt aspect contemporan al filosofiei este rolul integrativ pe care il instanțiază. Diverse ramuri de cercetare ale filosofiei lucrează îndeaproape cu cele ale știintelor naturale sau sociale, e.g. filosofia minții cu științele cognitive, psihologia sau neuroștiințele, epistemologia formală cu matematica și economia.
Cred că se întrevede faptul că filosofia nu este o disciplină de cafenea, ci este o știință, i.e. scientia, ce are metode și obiective clare, un prestigiu istoric milenar și este centrală întelegerii lumii și a locului nostru în ea.

2. Ce ţi-a determinat interesul pentru filosofie și în ce a constat pregătirea ta?

Întrebările generale ale filosofiei, în forma lor naivă și nesistematică, sunt naturale individului încă de la o vârstă timpurie. Bineînțeles, filosofia implică o activitate de cercetare și argumentare riguroasă însă o premiză a existenței acesteia o reprezintă curiozitatea și atitudinea interogatoare. Întrebarea și dubiul reprezintă motivul creator al discursului rațional. Un soi de scepticism funciar, o îndoială de fond și o curiozitate incurabilă au fost cele care m-au orientat în actele mele de cunoaștere. Întrebările filosofice au fost un stimulent intelectual și o sursă de exercitare a facultățiilor critice. Îmi amintesc, de pildă, faptul că la Cultura civică aveam dezbateri și teme de gândire asupra unor concepte precum libertate sau egalitate. Am făcut cunoștință pentru prima dată, în urma unor investigări private lacunare, însă efervescente, cu figuri precum John Locke sau Baruch Spinoza. Nu cred că la momentul acela aveam vreo înţelegere adecvată sau temeinică a puținelor lucruri care le-am citit, însă întâlnirea aceasta a reprezentat un moment de reflecție personală și o premiză spre ceea ce a urmat. Ulterior am avut o preocupare, tot așa într-o măsură minoră, cu filosofia antică greacă. Pe la începutul liceului citisem câteva comentarii la Platon, printre care și o introducere de Andrei Cornea. Întrebări mari precum cele referitoare la ontologia predicatelor morale, e.g. faptul că acestea nu sunt fundamentate supranatural, la existența realității exterioare și la posibilitatea de a o cunoaște sau cele referitoare la relația dintre minte și corp au însemnat un mediu elastic, expansibil pentru interogarea și mirarea cognitivă. Ulterior, conștientizarea unei acumulări nesistematice și inconsistente de informații din ariile de studiu ale filosofiei m-au determinat să iau decizia de a citi istoria filosofiei într-o manieră mai organizată. Astfel, cuprins și de elanul entuziast al neofitului, am decis să încep cu Istoria Filosofiei a lui Frederick Copleston. Fiind traduse primele patru volume, încă înainte de vara dintre clasa a 10-a și clasa a 11-a, am demarat activitatea de lectură. După acele patru volume au urmat alte cărți care mi-au completat cunoștințele de istoria filosofiei. Timpul adiacent, odată familiarizat și introdus în această disciplină, l-am petrecut orientării în diferitele ramuri și direcții filosofice. Interesul meu creștea odată ce reușeam să pătrund și să investighez tot mai mult, se autoalimenta. Un aspect important al pregătirii mele a fost achiziția unor concepte care m-au ghidat ulterior în descoperirea unor surse importante de informații. Așa am reușit să acumulez date despre diferite enciclopedii, manuale sau, în general, articole academice. Am avut materialul necesar pentru a aprofunda ceea ce m-a interesat în mod deosebit. Am ajuns să studiez chestiuni de actualitate. Poate părea o chestiune sofisticată însă a fost un progres realmente natural și motivat doar de interese de cunoaștere. Nu am avut un mentor care să mă îndrume procedural, demersul meu a fost unul autotelic, de amorul artei, un proiect privat și individual. Cu atât mai mare a fost satisfacția descoperirii, fiind rezultatul unui travaliu al înțelegerii, necesitat de constante clarificări personale. Faptul care mi-a permis aceasta incursiune intelectuală a fost existența unor surse de informare libere, ceea ce este de admirat. Cunoașterea este accesibilă, mai greu este să secționăm printre cantitatea imensă și să selecționăm ceea ce este relevant. Documentarea și studiul individual este într-adevăr dificil, și poate fi inițiat doar de motivații sincere și autentice, însă în final este plin de satisfacții. Așa m-am format ca autodidact, iar metodele astfel deprinse le-am aplicat unei game de discipline și interese largi, care depășesc interesul pentru filosofie.

3. Ce părere ai despre sistemul de învățământ?

Cred că sistemul poate suferi amendamente. Cel puțin din punct de vedere statistic social este clar faptul că elevii nu au un interes autentic pentru domeniile de cultură și că de cele mai multe ori sunt angajați doar după o vânătoare vulgară de note. Se studiază o cantitate mare de cursuri iar contextul social general nu încurajează și promovează aceste valori ale educației. Cei mai mulți elevi nu înțeleg metodele științei și nu sunt curioși să meargă dincolo de preocupările de la clasă. Nu știu dacă este sistemul de învățământ responsabil sau este vorba de un concurs de împrejurări, o situație generală ce continuă să survină datorită unor cauze și premize complexe. Realitatea tristă, regretabilă este însă că elevul, în urma liceului, nu deprinde metodele gândirii critice, nu reușește să conceptualizeze, nu are o apreciere valorică a literaturii și a artei și nu își asumă obiective culturale și cognitive semnificative.
Încă rezidă gândirea miraculoasă și superstițioasă.

Cred că predarea religei sub forma confesională este periculoasă, în măsura în care contrazice ceea ce este instaurat la orele umaniste sau științifice.

Ce poate fi mai periculos decât o acumulare de contradicții de acest fel?
O predare a istoriei religilor și a eticii cred că ar reprezenta o substantială îmbunătățire a strategiei educaționale.
Mai mult de atât, poate că un curs ce are să familiarizeze tânărul cu metodele și obiectivele diferitelor științe (naturale, formale sau umaniste), cu valorile cultural-artistice contemporane și să-l încurajeze în formarea unor abilități critice, de discernământ ar fi binevenit. Aspectul valoric general trebuie pus în evidență. Cred ca un rol fundamental al școlii îl reprezintă formarea unor viitori cetățeni responsabili, activi și lucizi. Individul nu încetează să existe într-o configurație de grup și astfel este așteptat de la el să coopereze, să deprindă relații de empatie și să aibă o înțelegere a celor din jurul. Școala trebuie să contribuie la formarea acestor tării de caracter.

4. Ce alte interese ai și care este viziunea ta despre viață?

“Trei pasiuni simple, dar extrem de puternice, mi-au guvernat viaţa: nevoia de iubire, foamea de cunoaştere şi mila neţărmurită pentru suferinţele omenirii.” - Bertrand Russell
Cele trei motive primordiale care îmi orientează întreaga existență sunt curiozitatea intelectuală, necesitatea experienței artistice și sensibilitatea morală, dintre care pe primele două mi le îngădui din plin și fără reținere. Este ceea ceea ce mă dinamizează: voluptatea cunoașterii, curiozitatea descoperirii, a noutății, a saltului în necunoscut, a deconspirării misterului, stringența înțelegerii continue. Angajamentul meu central este cel față de naturalismul ontologic, i.e. ideea conform căreia nimic nu există dincolo de lumea naturală, materială, legile naturale fiind cele care guvernează structurași ordinea universului. Nu există suficiente dovezi pentru a sprijini existența fenomenelor supranaturale și a unor entități ce depășesc sfera aceasta. Aceasta este o chestiune de etica opiniilor: este epistemic corect să formăm opinii doar pentru ce avem suficiente probe.

Cred că este o sfidare intelectuală să crezi în afirmații miraculoase în absența unei reflexii și considerații circumspecte. 

Iar formarea opiniilor pe baza unor resorturi emoționale tribale și pe o gândire deziderativă nu reprezintă o metodă fiabilă. Weltanschauung-ul meu este bazat pe o apreciere profundă a gândirii științifice și a rezultatelor acesteia, dublată de necesitatea personală a experienței estetice. Cred că individul trebuie să apeleze la logică, rațiune, confirmare empirică și consistență argumentativă în actele lui de cunoaștere. El trebuie să iasă de sub tutela dogmatismului, autorității și a gândirii populare. Individul este emancipat prin punerea în practică a facultăților critice. Demnitatea umană se regăsește în exercițiul constant al rațiunii, în aspectul reflexiv, întrebător și creator al firii. Concepțiile mele se întrepătrund cu cele ale umanismului secular și ale liberei cugetări: suntem ființe finite, parte a diversității naturale, deciziile noastre morale sunt bazate pe necesitățile naturii umane și a respectului reciproc, trebuie să ne formăm opiniile pe baza observației, rațiunii și a analizei critice și caracterul semnificativ al vieții este dat de dedicarea față de idealurile umane ale cunoașterii și ale contemplației artistice.
Sub aceste concepții se regăsesc și curiozitățile mele adiacente. Sunt preocupat să pătrund într-o multitudine de domenii științifice, pentru fiecare având interese specifice. Maturitatea care am dobândit-o în urma studiului individual îmi permite acum să aplic același metode de învățare unei largi game. Câteva dintre cele ce mi-au ocupat și îmi vor ocupa timpul pe viitor sunt: istoria intelectuală, teoria evoluției, chestiuni generale dar și specifice din fizică, astronomie și astrofizică, științele ale minții și neuroștiințele și modele formale de decizie și strategie din economie. Pentru figuri precum Galileo Galilei, Charles Darwin sau Albert Einstein port o stimă și o considerație deosebită.
Pe partea artistică am acordat de mult timp o atenție deosebită muzicii. Am ascultat muzica clasică sistematic, de la origini până în perioada contemporană. Cred că nu aș putea să surprind preferințele mele într-un spațiu scurt și nu aș reuși să dau seama de reala diversitate a muzicii clasice însă îi pot aminti pe puțini dintre giganții care mi-au cultivat gustul: de la Bach, Mozart, Beethoven la Tchaikovsky, Straus, Rachmaninoff, Debussy, de la Chopin, Schoenberg si Stravinsky la Messiaen, Lutosławski, Babbitt, Xenakis. Am avut un interes mai deosebit la un moment dat pentru muzica electronica clasica, i.e. Electroaucustica, Musiqueconcrete, ElektronischeMusik, Scoala de la New York, de la Columbia-Princeton ș.a.m.d. M-am preocupat considerabil de muzica de avangarda și experimentală.
O altă arie o reprezintă muzica rock cu subreprezentările ei de rock progresiv, psihedelic, electronic sau fusion, e.g. Krautrock-ul sau scena Canterbury. Ar fi un gest ostentativ să enumăr formații. Există un număr prea mare care m-au influențat în orientarea mea culturală: începând cu formațiile Invaziei Britanice, a blues rockului și a rockului psihedelic. Un eveniment important a fost descoperirea marilor formații de rock progresiv și de art rock. În special noua complexitate compozițională și inovațiile stilistice dobândite prin incorporarea unor elemente de jazz și clasic m-au orientat spre o largă diversitate de artiști și formații. Am ascultat formații și artiști de rock alternativ, punck rock și new wave ca în final să ajung la o plajă de avangardă. M-a fascinat diversitatea muzicală și mi-am cultivat estetic interesele și în acest aspect.
Și probabil un gen care rămâne central audiților mele muzicale îl reprezintă jazz-ul. Ar fi un exercițiu futil să încerc să surpind jazz-ul și compozitorii lui în câteva rânduri. Bineînțele nume precum Miles Davis, John Coltrane, Charles Mingus, Thelonious Monk, Dave Brubeck, Ornette Coleman, Herbie Hancock, Duke Ellington nu încetează să rezoneze în cercurile largi. Eu însă, am încercat să pătrund sistematic și disciplinat în diversitatea jazz-ului și m-am aplecat asupra subgenurilor de bebop, cool jazz, hard bop, modal jazz, free jazz și a proiectelor ce înglobează o diversitatate de stiluri și sunt în general experimentale, i.e. post-bop, jazz fusion și jazz rock și etapa finală, jazzcore-ul. Sunt dispus să îmi împărtășesc mai pe larg interesele muzicale și sunt deschis la discuții pe această temă. Dincolo de actul audiției cânt la chitară clasică, unde am și mici compoziții personale.
După interesul pentru muzică vine interesul pentru cinema. Pot să specific regizori pentru care port o considerație deosebită: Stanley Kubrick, Federico Fellini, Krzysztof Kieślowski, Ingmar Bergman, Andrei Tarkovski, Michelangelo Antonioni, Orson Welles, Martin Scorsese, Francis Ford Coppola, Alfred Hitchcock, Terrence Malick și mulți alții. Am avut o perioadă în care mă documentam în domeniu și dedicam mult timp ca spectator. M-am familiarizat cu critica de film, cu câte puțin din componentele estetice și de producție ale filmului, iar filmul râmâne pentru mine un prilej de meditație și delectare.
În artele fine m-a preocupat în special pictura modernă și contemporană. Nu cred că justifică în mod adecvat situația însă pot amintii impresionismul lui Monet, prerafaelismul lui Millais și Waterhouse, expresionismul abstract a lui de Kooning sau Gorky, cubismul lui Picasso, suprarealismul lui de Chirico, Dali sau Magritte, Klimt ca reprezentant al Secesiunii vieneze sau expresionismul lui Schiele și Kokoschka. Adevărul e că am fost în principal interesat de pictura secolului XX cu câteva excepții și cu o apreciere sinceră a perioadelor premergătoare.Nu cred că sunt deja un connoisseur al artelor fine însă sunt preocupat să îmi rafinez perceptia asupra lucrărilor de artă. În fotografie am apucat să ma familiarizez doar cu alfabetul: Richard Avedon, Helmut Newton, Henri Cartier-Bresson, Edward Weston, Herb Ritts, Brassaï, Ansel Adams, Ellen von Unwerth.
În ceea ce privește literatura am câteva preferințe, în special din secolul XX. Nu am avut timpul necesar pentru a mă apropia de literatura așa cum aș fi dorit, însă sper că o să îmi pot gestiona suficient de eficient timpul încât să lecturez ficțiune cu regularitate. Cărțile care vreau să le citesc le am în biblioteca mea personală, sunt rezultatul unui efort de orientare personal, reprezintă o proprie achiziție.
Am început cu citatul lui Russell și voi încheia cu unul de Kant:
"Două lucruri umplu sufletul cu mereu nouă şi crescândă admiratie si veneratie, cu cât mai des si mai stăruitor gândirea se ocupă de ele: cerul înstelat deasupra mea fi legea morală în mine. Pe ambele [ . . . ] le văd în fața mea si le leg nemijlocit cu conștiinta existenţei mele."

11 iunie 2014

#‎ScoalaNuBiserica‬

Iubiți copii,
Dragi părinți,
Stimați profesori,

Din păcate sunt nevoit să apelez la infama formulare "v-am spus eu".
Biblia spune în Luca 16:13 Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui.

În data de 29 ianuarie 2014, preotul Ştefan Vătafu, inspectorul pe religie la ISJ Gorj, le cerea profesorilor de religie din subordine să strângă informaţii despre afilierea religioasă a copiilor şi a familiilor acestora, datele urmând a fi transmise către... Mitropolie!

”Va rog ca pana la 15 februarie sa imi trimiteti situatia din unitatile de invatamant unde predati cu urmatoarele:
- situatia cultelor neoprotante in scoală,
- numarul familiilor eterodoxe din localitatea respectiva şi dacă acestea dispun de casă de rugăciune,
- numele pastorului
- felul şi frecvenţa activităţilor prozelitiste (acolo unde ele există),
- implicare preotului paroh în relaţia cu şcoala şi în activitatea de combatere a acestui fenomen.
Eu voi trimite Mitropoliei situatia pe care o voi primi, de aceea va rog sa respectati termenul si rog seriozitate!”

Informaţia după ce a ajuns în presă a inflamat, normal de altfel, şi pagina a fost ştearsă. Mai jos sunt linkurile de google cache încă viabile precum şi un print screen a paginii, încă funcţională în 4 iunie.
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:Q_N_mrQs-E8J:isj.gj.edu.ro/page/9/%3Fattachment_id%3Dyzhygzbba+&cd=4&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=firefox-a
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:Nxailnp3IEYJ:isj.gj.edu.ro/continut/anunturi/page/6/+&cd=5&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=firefox-a



"V-am spus eu." Nenorocită expresie, de n-aș fi nevoit s-o folosesc...
Oare câte ordine de acest tip au fost date? Credeţi că este chiar doar o excepţie? Nu e deloc o excepţie, e sarcina standard a profesorilor de religie şi a inspectorilor, ca propagandişti ai BOR.
Am precizat de câteva ori că sistemul strict ierarhizat al Bisericii conduce inevitabil la totalitarism și abuz. Fiind lipsit de controlul societății sau statului o instituție militară din punct de vedere organizatoric va naște situații abuzive aproape imposibil de contracarat, ba chiar aproape imposibil de crezut. Și ce teren mai propice pentru înmulțirea și acutizarea abuzurilor decât faptul că acestea sunt atât de "incredibile".

De ce demersul acestui inspector este ilegal şi periculos? Legea Cultelor (nr. 489/2006) spune așa:
este interzisă obligarea persoanelor să îşi menţioneze religia, în orice relaţie cu autorităţile publice sau cu persoanele juridice de drept privat (art. 5, alin. 6) şi este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţa la culte, cu excepţia desfăşurării lucrărilor de recensământ naţional aprobat prin lege sau în situaţia în care persoana vizată şi-a dat, în mod expres, consimţământul pentru aceasta (art. 5, alin.5).

Cu toate acestea exact omul statului pus acolo pentru a supraveghea respectarea legii în ograda sa o încalcă flagrant dând un ordin de poliție politică (religioasă) subalternilor săi, obligându-i astfel și pe ei să încalce legea.

Veți spune că nu este foarte grav, că profesorii nu s-au conformat. Slabe speranțe. Profesorii de religie nu au scăpare.

Ministerul Educatiei a facut public luni, 2 iunie (abia atunci a fost pus linkul în cadrul comunicatului), după două zile de proteste a societății civile, protocolul incheiat cu Patriarhia Română cu privire la predarea în şcoli a disciplinei religie-cultul ortodox, semnat joi, 29 mai, la sediul Patriarhiei. Încadrarea profesorilor pe catedre de religie - cultul ortodox în şcoli şi licee se face “cu avizul scris (binecuvantarea) al chiriarhului”. Refuzul acordării binecuvântării trebuie să fie “motivat temeinic”, retragerea binecuvântării “se face pentru abateri grave de la doctrina sau morala cultului” şi duce la încetarea de drept a contractului individual de muncă. De asemenea, procedura de acordare si de retragere a binecuvantarii se elaboreaza de catre Patriarhia Romana, se aproba prin hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, dupa care procedura se comunica Ministerului Educatiei si Secretariatului de Stat pentru Culte. Numai că Ministerul trebuie să se execute, fără nici un fel de împotrivire, conform înțelegerii, deși profesorul respectiv este angajatul Ministerului și nu al Bisericii Ortodoxe Române.

Protocolul prevede şi că “reprezentanţii Patriarhiei Române / ai centrelor eparhiale (adică preoţii locali) pot participa cu statut de invitat la activităţile de inspecţie şcolară ”. Probabil la ce ore poftesc dumnealor, că nu este specificat.

Biblia spune în Luca 16:13 Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Pe cine credeți că vor sluji profesorii de religie? Pe cine vor disprețui?

Acestă "dublă subordonare" face ca profesorii de religie, deși sunt plătiți din banii statului, adică ai noștri, în loc să urmărească interesul major al elevilor (interes susținut teoretic de Legea Educației cât și de politicile "doar" declarate ale Ministerului Educației) se vor conforma de fapt ordinelor de poliție spirituală venite de la Patriarhie. Sau la ordinul preotului ce vine în control.
Copiii noştri vor fi doar calea prin care Ortodoxia învinge România.

Ce se poate face?
Vă puteţi (încă) scoate copiii de la religie.
Şi putem protesta. Pașnic, inteligent, inventiv. Eu voi fi vineri, 13 iunie 2014, după ora 18, în Piața Sfatului, în fața Muzeului de Istorie. Îmi voi face o fotografie cu o pancardă pe care va scrie: Religia în şcoală trebuie să fie o analiză a credinţelor umane şi nu o dogmă ce susţine că ea este singura cale. Apoi o voi publica pe facebook, pe blog, o voi trimite presei și politicienilor, ministerului, inspectoratelor și școlilor.

7 iunie 2014

Ortodoxia moralizatoare în şcoli

Morala religiei creştine, promovată şi de Biserica Ortodoxă din România, spune să ne batem, fizic, cu bâta, copiii. Aceasta mai susţine şi că pedeapsa fizică este soluţia:
Biblia Ortodoxă - Pildele lui Solomon
13.24. "Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme."
23.13. "Nu cruţa pe feciorul tău de pedeapsă; chiar dacă îl loveşti cu varga, nu moare."
20.30. "Rănile sângeroase sunt un leac pentru cel răufăcător şi lovituri care pătrund până înlăuntrul trupului."
Adepţii şi propagandiştii acestui cult sunt profesorii de religie din şcolile unde copiii noştri învaţă. Iar superiorii lor, preoţii, au primit, de curând, de la Ministerul Educaţiei, dreptul de a verifica ca aceste concepte morale să fie aplicate corect.
Încă nu vă e frică?
Să vă fie!



22 mai 2014

Îndoiala arată că gândeşti

Eu consider că mă pot înşela, că pot greşi. De asta cer dovezi. Bănuiesc că şi alţii se pot înşela sau pot greşi.
Este interesant că exact oamenii care nu au nevoie de dovezi pentru a crede sunt cei ce consideră că nu se înşală în credinţa lor. Cum, Doamne iartă-mă, de sunt aşa de siguri pe ei? Să fie pentru că nu funcţionează mintea lor ci doctrina cu care au fost infestaţi? Posibil...