3 noiembrie 2012

Un profesor de religie analizează orele de religie

Gabriel Memelis este născut în 1967 la Ploieşti. Licenţiat al Universităţii „Politehnica" din Bucureşti (1992), Licenţiat (1996) şi apoi Masterat (1997) în teologie ortodoxă la Facultatea de Teologie a Universităţii Bucureşti. Doctorat la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna" din Sibiu (2005), cu teza Creştinism şi personalism. Paradigma personalistă a spiritualităţii ortodoxe.
Autor al cărţilor: Caduceul lui Hermes. Modele mitico-religioase în opere literare şi Iniţiere în paradigma religiei. Coautor în vol. colectiv Perspective româneşti asupra ştiinţei şi teologiei cu lucrarea Asupra unui posibil model epistemologic al "contradicţiei vii". De la antinomia limbajului teologic la gradualitatea fuzzy.
Preşedinte al sucursalei Ploieşti a Asociaţiei pentru Dialogul dintre Ştiinţă şi Teologie din România (A.D.S.T.R.).
Profesor titular de Religie la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul" din Ploieşti (din 1998).
Iată ce ne spune acesta prin intermediul Adevărului referitor la

„Statutul actual al disciplinei religie - o analiză critică"

(sublinierile îmi aparţin)

Nu trebuie să fii jurist ca să înţelegi, la o simplă analiză atentă, că legislaţia care reglementează predarea religiei ca disciplină de studiu în şcolile de stat din România suferă de profunde şi dureroase vicii: este contradictorie în sine şi antieuropeană, fixând orei de religie un cadru confesionalist şi discriminatoriu.

Textul alineatului 1 al articolului 18 din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 nu lasă loc altei interpretări: „Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun (i.e., disciplină de studiu obligatorie, n.m., G.M.). Elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii (s.m., G.M.)."

Aşa cum se poate lesne observa, acest text legiferează o confuzie nepermisă: aceea dintre învăţământul laic şi cel confesional. Afirmând că elevii participă la ora de religie în şcolile publice "conform confesiunii proprii", alineatul citat defineşte în mod explicit acestei ore - care se desfăşoară, aşadar, în cadrul învăţământului laic, sub toate formele lui - un statut strict confesionalizat. Spaţiul (şi timpul unei ore a) învăţământului public devine, conform acestei legi, unul în care religia ar trebui predată în mod diferenţiat elevilor împărţiţi după confesiuni. Implicit, conţinutului orei de religie i se anulează orice posibilă echidistanţă confesională, orice intenţie de generalitate şi deci de ştiinţificitate, calităţi indispensabile unei discipline predate în învăţământul laic; această oră de curs este aruncată, astfel, direct în arena diferenţelor (şi diferendelor) interconfesionale.

Ne aflăm, cu alte cuvinte, în situaţia în care însăşi Legea organică a învăţământului românesc aduce atingere gravă unuia dintre principiile fundamentale pe care s-a construit, practic, Europa modernă: principiul laicităţii statului (şi implicit învăţământului de stat), principiu care impune separarea Bisericii de stat, neutralitatea religioasă şi confesională a instituţiilor statului.

Se cuvine aici o precizare importantă, pentru a elimina riscul unei înţelegeri greşite: „laicitatea" nu înseamnă nici indiferentism religios, nici ateism militant sau adversitate între domeniul laic şi cel religios, ci doar distincţie ireductibilă şi neamestec reciproc între domeniul secular, aparţinând cezarului, şi „cele ale lui Dumnezeu" (cf. Luca 20, 25). Principiul laicităţii este, vreau să spun, întru totul conform cu Evanghelia (vezi şi Ioan 18, 36); aşa încât pledoaria pentru laicitate ne situează nu împotriva, ci în sensul şi în spiritul creştinismului, întrucât laicitatea este o vocaţie patentă a acestuia. Nici Iisus, nici apostolii Săi nu au folosit metoda anexării invazive a instituţiilor publice (inclusiv a şcolilor) pentru a-şi preda învăţăturile.

Prin urmare, aş îndrăzni să spun că această confesionalizare a orei de religie prezente în spaţiul public al învăţământului preuniversitar aduce deservicii Bisericii ortodoxe înseşi, reiterând greşeala - din păcate cu o prea îndelungată carieră istorică începând de la Constantin cel Mare - imixtiunii dintre domeniul laic şi cel religios, dintre spaţiul public şi cel privat. Nu vreau să intru aici într-o analiză teologică minuţioasă, dar trebuie să ne amintim că instituţionalizarea învăţăturilor lui Hristos - adresate întotdeauna numai unor persoane şi comunităţi private, care decid mai întâi în mod liber să-L asculte şi, eventual, să-L urmeze - în forma unei religii ad usum populi, transformarea Bisericii într-o instituţie de putere şi totodată de utilitate publică au dus, în timp, la erodarea creştinismului, nicidecum la întărirea lui. Or, ce este această amestecare a laicului cu religiosul, a publicului cu privatul în perimetrul unei ore a învăţământului laic altceva decât o nouă formă de instituţionalizare a creştinismului?

Revenind la articolul 18, alineatul 2 încearcă să salveze - însă cu preţul unei grave erori logice şi juridice care face întregul articol nul de drept - ceea ce anulează alineatul precedent, şi anume libertatea de opţiune (a)religioasă a elevilor. Precis, textul spune că „la solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie". Se ajunge astfel într-o contradicţie explicită cu alineatul 1, în care religia era declarată „parte a trunchiului comun", adică disciplină obligatorie. Ne găsim în situaţia - inconsistentă logic şi juridic - în care consecinţa de facto a prevederii de la alin. 2 poate desfiinţa statutul de jure al orei de religie, stipulat la alin. 1: în cazul - deloc exclus, dat fiind faptul că pentru depunerea şi aprobarea cererilor nu se impune nicio motivare sau restricţie - în care toţi părinţii/tutorii/elevii ar depune cerere de retragere, ora de religie ar dispărea, literalmente, din orar şi din trunchiul comun.

Însă chiar dacă nu ar conduce, în realitatea de fapt, la consecinţa extremă a dispariţiei orei de religie, aplicarea aliniatului 2 al art. 18 poate provoca grave disfuncţionalităţi în managementul intern al unităţilor de învăţământ: direcţiunile acestora nu reuşesc decât cu greu să le ofere elevilor care renunţă la ora de religie - cu atât mai greu cu cât aceştia sunt mai numeroşi şi de la clase diferite - o activitate alternativă care să se desfăşoare în incinta şcolii, activitate care ar trebui să fie tot obligatorie de vreme ce substituie o oră din trunchiul comun.

Şi atunci ne întrebăm: cum, totuşi, inspectoratele şcolare judeţene au mai titularizat de-a lungul timpului pe catedre, în baza acestei legi, profesori de religie care pot rămâne oricând fără ore şi fără catedre?! Ca să nu mai vorbim de situaţia de-a dreptul penibilă în care sunt puşi aceşti profesori ajunşi, de cele mai multe ori, la domnia bunului-plac al elevilor care - numai pentru simplul motiv de a-şi mai decongestiona orarul zilnic - renunţă fără remuşcări şi fără motivaţii serioase la ora de religie.

Situaţia de fapt a predării religiei în şcolile laice este încă şi mai gravă: în temeiul acestui articol de lege antieuropean şi invocând majoritatea ei confesională în rândurile populaţiei din România, Biserica Ortodoxă Română a confiscat, practic, mediul laic al învăţământului de stat pentru a face ceea ce ar fi normal doar în cadrul comunităţilor sale parohiale sau, cel mult, al propriilor şcoli de teologie: anume, învăţământ religios confesional. Desigur, B.O.R. invocă aici majoritatea sa socială în rândurile populaţiei din România. Însă, chiar admiţând acest fapt şi trecând peste problema dacă această « ortodoxie majoritară » a populaţiei este reală sau mai degrabă una cutumiar asumată, formală în exerciţiu şi simplu declarativă la nivelul angajării, ne putem măcar întreba: invocarea majorităţii confesionale poate să anuleze principiul fundamental al laicităţii statului (şi învăţământului de stat)?

Ora de religie în şcolile publice din România a devenit, de facto, o anexă catehetică a ortodoxismului, ceea ce nu face deloc cinste orthodoxiei - proclamate, măcar prin denumire, păstrătoare a rectitudinii închinării şi implicit a învăţăturilor lui Hristos (printre care - ar fi normal, cum am văzut - şi a principiului laicităţii. Disting între orthodoxie „dreaptă slăvire" şi ortodoxism, ultimul fiind versiunea ideologizată, formalist-tradiţionalistă şi monumentalizată idolatru a primei.). Şi această anexare se întâmplă în timp ce elevii care aparţin altor confesiuni sunt expediaţi să participe la ora de religie în cadrul propriilor comunităţi confesionale, aşa cum este, de altfel, firesc şi legal pentru un învăţământ laic. Dar ne putem întreba din nou: de ce nu se aplică această normalitate şi ortodoxismului, mai ales în condiţiile în care aceeaşi Lege a Educaţiei Naţionale prevede, la art. 7 alin. 1, că prozelitismul religios este interzis în şcolile de stat?

În fine, accentul confesionalist-ortodoxist al orei de religie din învăţământul public românesc este acutizat de programele şi manualele şcolare care au fost impuse elevilor, la insistenţele şi de către "specialiştii" Patriarhiei Române şi pe care, din păcate, Ministerul de resort le girează în continuare. Aceste "suporturi de predare" prezintă religia creştină într-o manieră ermetic închisă confesional, prozelitistă şi cu totul neştiinţifică, de Ev Mediu balcanic, calchiind practic conţinuturile unor programe şi manuale - ele însele anacronice - care încă se mai predau în şcolile teologice ortodoxe din România. Predarea religiei în această manieră şi după asemenea "surse" nu poate avea - şi nu are în realitate - alt efect asupra elevilor decât îndoctrinarea prost disimulată, suprasaturaţia catehetică şi "dresajul" ritual.

Există o ieşire din această situaţie? Protestele din ultimul timp, care s-au făcut auzite prin intermediul unor O.N.G.-uri, arată că problema este reală şi că există o reacţie sănătoasă a corpului social. Din păcate, soluţiile propuse sunt fie prea punctuale - accentuând excesiv rolul decizional al părinţilor asupra orei de religie sau schimbarea (mai degrabă cosmetizarea) unor manuale prea terifiante prin conţinut, fie pleacă de la premisa că, în cazul orei de religie, cea mai bună schimbare este eliminarea.

În ce mă priveşte, afirm că eliminarea orei de religie nu este nicidecum o soluţie; se impune doar modificarea cadrului legislativ şi didactic în care se desfăşoară această oră, în sensul aducerii lui la un format laic. Un enunţ de lege care ar elimina contradicţia internă a celui actual şi ar integra principiul echidistanţei religioase şi confesionale a învăţământului într-un stat laic, ar comunica limpede că participarea elevilor la orele de religie nu este condiţionată de adeziunea lor religioasă, nici nu îşi propune să o determine dacă ea nu există; că majoritatea sau minoritatea socială a unei confesiuni nu constituie un argument pentru discriminarea elevilor, nici pentru confesionalizarea orei de religie.

Mai mult, văd ca obligatorie şi schimbarea denumirii actuale a acestei ore, o denumire care - prin rezonanţa ei echivocă - contribuie în primul rând la apariţia unor justificate suspiciuni de prozelitism mascat din partea părinţilor şi elevilor. Un nume ca „ştiinţa religiilor", de pildă, care aparţine nomenclatorului disciplinelor academice pe plan european şi care declină explicit intenţia de a prezenta religiile într-un mod adaptat învăţământului laic, ar fi mult mai potrivit. Programele, metodele şi conţinuturile de predare s-ar adapta, la rândul lor, acestei noi denumiri, expunând religiile într-o manieră generală, ştiinţifică, interdisciplinară şi interreligioasă; ele ar da elevilor posibilitatea unui studiu obiectiv, relaxat şi „necolorat" confesional al religiei.

prof. Gabriel Memelis,
Colegiul Naţional „Mihai Viteazul" din Ploieşti


Textul de faţă constituie, pe fond, substanţa unui memoriu pe care l-am adresat de curând ministrului educaţiei, memoriu în care am propus şi soluţii concrete pentru modificarea statutului juridic şi didactic al religiei în şcolile publice. Unele fragmente sunt preluate din articolul meu „Ora de religie, cui prodest?", publicat în revista electronică Oglindanet a scriitorului şi patrologului Cristian Bădiliţă.


Subscriu!
Comentarii?
Comentarii
32 Comentarii

32 de comentarii:

  1. http://profudereligie.blogspot.ro/2012/11/un-profesor-de-religie-analizeaza-orele.html

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai de graba 'istoria religiilor' decat stiinta, ca asocierea termenilor sinta si religie caza confuzie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi cer scuze ca lipsesc litere din comentariu, asa e cand scriu de pe tableta. ...asocierea termenilor stiinta si religie... am vrut sa scriu

      Ștergere
    2. Nu este nici o contradacţie, doar aşa pare. Ştiinţa se ocupă cu cercetarea a tot ceea ce există şi lasă urme în existenţă, iar fenomenul religios este unul dintre ele (aparţine de spaţiul social, dacă nu mă înşel). Istoria se referă strict la derularea temporală şi la conxiunile macrosociale, dar există şi o psihologie a omului religios (sunt chiar interpretări biochimice pentru trăirea de tip mistic), o psihologie a maselor conduse de lideri cu instrumente religoase, avem o artă extraordinară cu temă religioasă ce poate fi analizată precum şi o literatură aferentă. Aşadar domeniul este fascinant şi vast şi poate fi prezentat elevilor. Fără catehizare.

      Ștergere
    3. @isabella
      Vrei sa spui ca ar fi bine sa se predea Istoria religiilor la clasele mici in locul orelor de religie? Tin sa te anunt ca istoria religiilor e un domeniu foarte complex, pt intelegerea caruia trebuie sa ai o cultura si un bagaj de cunostinte cat de cat bun si care necesita studiu indelungat, o munca intelectuala cu care copiii la varste fragede nu sunt deprinsi. Orele clasice de religie sunt mult mai bune deoarece ajuta la dezvoltarea copiilor pe toate planurile, inclusiv la educarea lor. Copiii trebuie sa cunoasca credinta crestin-ortodoxa.

      Ștergere
    4. In schimb e bine sa-i inveti pe micuti ca cine bate mai multe cruci are parte de mai multa atentie de la doamne-doamne decat aceia care bat mai putine sau deloc...

      Ștergere
    5. O da? Asta intelegi tu prin credinta crestin-ortodoxa? "Baterea" de cruci? Credinta e mult mai profunda decat iti poti tu imagina draga "prietene". Mai bine sa crezi in Dumnezeu decat sa-l pupi in dos pe Darwin.

      Ștergere
    6. @Coco
      Fă bine şi respectă părerea altora! Nu ai vreun drept suplimentar dacă te declari "creştin-ortodoxă" şi faci prozelitism religios (interzis în mod clar în şcoli), nu eşti cu nimic mai deşteaptă că te declari tu aşa, educaţia se poate face în multe feluri, iar dacă ţi îţi place educaţia creştină şi ortodoxă pe de-asupra, este FIX părerea şi opţiunea ta!! Pe mine personal nu mă impresionezi deloc, dar îţi simt agresivitatea şi lipsa crasă de respect, fapt pentru care iţi cer să-ţi vezi de lungul nasului!

      Ștergere
    7. "Prietene" Luke, in primul rand vezi ca vorbesti cu cineva de gen masculin. In al doilea rand eu respect parerile altora atata timp cat sunt argumentate (si aici ma refer la argumente pertinente, nu la ineptii). Opiniile personale neargumentate sau insuficient argumentate sunt egale cu zero (dupa parerea mea).
      "Nu ai vreun drept suplimentar dacă te declari "creştin-ortodoxă" şi faci prozelitism religios"-o rectificare: crestin-ortodox, nu ortodoxa; Si am zis eu vreodata ca as avea vreun drept suplimentar? Ateii de obicei "uita" ca se afla intr-o tara cu majoritate zdrobitoare crestina si incep a jigni si a improsca cu noroi in stanga si in dreapta.
      Stai linistit ca nu incerc sa te impresionez, deoarece mai am si alta treaba pe pamantul asta. Impresionarea ta sau a altuia nu e un obiectiv pt mine.
      "iţi cer să-ţi vezi de lungul nasului!"- tu poti sa-mi ceri ce vrei si cat vrei pana te saturi de cerut. Nu esti tu in masura sa-mi dai solutii cu privire la educatie si la ce am de facut. Vezi ca nu te recunosc de profesor.

      Ștergere
    8. @coco
      „Orele clasice de religie sunt mult mai bune deoarece ajuta la dezvoltarea copiilor pe toate planurile, inclusiv la educarea lor. Copiii trebuie sa cunoasca credinta crestin-ortodoxa.”???
      Tu crezi că morala estre apanajul creștinismului ortodox? Iar faci confuzie între ore „clasice” (ce/o fi aia) și catehizare (îndoctrinare).
      Probabil ceea ce interpretezi tu sunt ore de etică, nu confesionalism. Tu nu citești articolele la care comentezi? Domnul citat e profesor de religie cu patalama la mână, ba chiar doctor în teologie.

      Ștergere
    9. " Ateii de obicei "uita" ca se afla intr-o tara cu majoritate zdrobitoare crestina"
      Iar ĂSTA îl numeşti tu argument??.. ASTA este o inepţie, o formă justificativă a tuturor inepţiilor emise în formă democratică. Şi de fapt n-au nici o treabă cu democraţia ci cu manipularea maselor, lucru care se întâmplă de mii şi mii de ani.
      În general adevărul şi realităţile măsurate sau dovedite de intelectul uman, de ştiinţe, n-au nici o treabă cu democraţia, nu au nevoie de dumnezei sau draci! Ateii preferă adevărurile dovedite, cred în puterea minţii umane (dacă vorbim de crezut) şi refuză să pună vreo fantomă pe post de răspuns acolo unde pur şi simplu nu ştiu, dar nu asta contează ci faptul că regula la credincioşieste că uită voit că legea supremă în statul ăsta democratic NU poziţionează ortodoxismul sau vreo altă formă de religie, vreo altă ideologie PERSONALĂ ca şi obligatorie, supusă vreunei majorităţi, dimpotrivă!!.. Iar religia asta ortodoxă este o formă clară de încălcare a drepturilor unor oameni care nu numai ca NU SUNT cu doar atei, ci sunt şi cei care se închină la alte bazaconii religioase! E dreptul lor, dar ce spui tu aici este o susţinere făţişă a încălcării drepturilor (necondiţionate de NICI O MAJORITATE) acelor persoane. În momentul în care statul român nu va mai fi laic, eu voi părăsi instantaneu acest loc de sub soare! Dar până una alta ESTE laic!
      Asumă-ţi ce susţii şi asumă-ţi faptul că unii oameni îţi vor da "peste bot" când îţi vor auzi inepţiile "justificate" prin celebrul dublu-standard sau prin apelul la majorităţi!

      Ștergere
    10. Draga "prietene" Luke, care e problema ta? Atatea dezbateri si bataie de cap in legatura cu orele de religie...omule, face religie cine vrea. Nimeni nu e obligat sa faca nimic din ceea ce nu vrea. In cazul meu, atunci cand eram la generala si liceu, am avut colegi de alte religii si nu a fost nicio problema. Nu i-a obligat nimeni sa stea la ore. In toate scolile pot exista copii de alte religii sau atei. Voi faceti pe aici din tantar armasar (ca de obicei) si incepeti sa aruncati si cu noroi pe credinciosi. Daca majoritatea parintilor vor ca odraslele lor sa invete religie la scoala, cine esti tu sa spui nu? Esti cumva avocat? Ai studii in drept? Esti cumva pedagog? Daca nu vrei ca ai tai copii sa invete religie, stai linistit ca nu o sa-i oblige nimeni.

      Ștergere
    11. @Coco

      Nu are importanta care este religia majoritara in Romania si nici daca multi parinti accepta predarea religiei in scoli in forma de azi. Intr-un stat laic, asa cum Romania se pretinde a fi, prozelitismul religios nu are ce cauta in scolile publice, indiferent de procentul de credinciosi. In prezent, orele de religie crestin-ortodoxa, predate confesional, exact asta sunt: prozelitism religios.

      Ștergere
    12. @Coco
      "si incepeti sa aruncati si cu noroi pe credinciosi"

      Cred că ai dreptate, e incorect să generalizez pentru că majoritatea credincioşilor fac din credinţa lor religioasă un lucru intim, o filozofie proprie şi nu-şi afişează aceste lucruri.
      Dar atunci am să fac o precizare, pentru că eu chiar consider o formă de protest faptul că scriu pe aici, un protest împotriva CONDUCĂTORILOR organizaţiilor religioase şi a susţinătorilor făţişi ai acestora (aici să şti că te-am inclus şi pe tine), în special ai bisericii ortodoxe majoritare, care nu numai ca fac presiuni şi nu numai că încearcă să promoveze acţiuni ILEGALE, care încalcă drepturi fundamentale ale unor cetăţeni, dar din păcate şi reuşesc lucrul ăsta mai mult cu, dar chiar şi fără sprijinul guvernelor ţării ăsteia!
      Chiar nu am nimic cu părinţii care vor să-şi dea copiii la şcoli care promovează o educaţie religioasă, deşi eu personal nu văd absolut nimic bun în asta, dar asta NU LA ŞCOLILE DE STAT!! Pentru că o parte din acei bani se duc atât spe acele şcoli cât şi spre salarii (ilegale) pentru popi sau pentru profesori de religie, ceea ce înseamnă că banii mei (plătiţi pe taxe la stat) sunt folosiţi atât ilegal, cât şi împotriva convingerilor mele. Am deci dreptul să obiectez!

      Ștergere
  3. Einstein spunea, si bine spunea: "Fiecare stiinta este atata stiinta, dupa cata matematica contine".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici pentru acest citat nu există dovada paternităţii lui ca fiind Einstein.

      Ștergere
  4. Mi-as trimite co mare drag copilul la orele de "religie", daca aceasta s-ar preda dupa "programa" lui Morgan Freeman - through the wormhole

    RăspundețiȘtergere
  5. @coco - "Daca nu vrei ca ai tai copii sa invete religie, stai linistit ca nu o sa-i oblige nimeni." Păi tocmai asta se întâmplă în România, coco-ule. Copiii sunt "OBLIGAŢI" să participe la orele de religie pentru că sunt înscrişi DIN OFICIU, fără ca părinţii lor să spună dacă vor asta sau nu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exagerezi "prietene", toate astea pe care le faci tu aici sunt EXAGERARI. Tu mie imi spui ca sunt copiii obligati? Pai mai "profule" doar am trecut si eu prin scoala si stiu cum sta treaba si nu "pun botul" la asemenea "informatii". Ti-am zis, am avut si eu in scoala destui colegi care nu erau ortodocsi. Nu a fost nicio problema, nici macar nu a fost nevoie sa faca nu-stiu-ce cerere sau interventii pe la director si nimeni nu i-a luat la misto.

      Ștergere
    2. Este o exagerare faptul că elevii sunt înscrişi DIN OFICIU la religie?
      Mai citeşte odată nota internă a ministerului către inspectorate, publicată de mine aici: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/10/elevii-la-ce-confesiune-vor-fi-inscrisi.html
      Scrie negru pe alb: "Ceilalti elevi sunt inscrişi din oficiu pentru studiul disciplinei religie"
      Iar acea "libertate" de a se retrage este doar praf în ochi. Părinţii ar trebui să decidă, dacă ar fi informaţi, lucru care nu se întâmplă.

      Ștergere
    3. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

      Ștergere
    4. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

      Ștergere
    5. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

      Ștergere
    6. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

      Ștergere
    7. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

      Ștergere
  6. Vad ca "domnul" Coco a trecut si pe aici. A fost si pe la mine pe blog si a inceput la un articol despre referendum sa urle cum ca nu argumentez de ce nu cred in Dumnezeu si de ce cred in pinguinul Dorel. Credeam ca doar pe mine i s-a pus pata, dar pare-se ca are o problema generala - nu stiu daca de intelegere sau de gandire.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici in el nu cred, dar am voie sa o fac fara sa fiu lapidata, nu? :) Sau in Harry Potter. Serios acum, tot ceea ce am scris in articolul ala cred.

      Ștergere
  7. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  8. V-am citit si m-am crucit! Cred ca voi de fapt sunteti niste oameni frustrati care se refuleaza aici, si carora in acelasi timp le place sa se citeasca! Nu uitati ca datorita, in mare parte, ortodoxiei avem lucrurile bune din societate (din statul laic pe care il amintiti) asa cum, tot in mare parte, datorita ateismului sau altor rataciri spirituale avem lucrurile rele din aceeasi societate (stat laic). De fapt, daca a ajuns Remus Cernea sa fie postat impreuna cu tinerii pe blogul acesta, si Memelis sa-si dea cu parerea de doctor despre ora de religie (pe care de fapt se teme ca o va pierde, si cu ea si chifla de zi cu zi), este clar ca nu meritati sa fiti cititi! Nu va obositi sa imi raspundeti, deoarece voi mai intra decat sa vad daca eliminati si acest comentariu, iar nu pentru a citi eventuala replica savanta data de "prof" (pardon, de guru!), sau de ceilalti discipoli ai sai! Apropo, daca sunteti botezati ortodocsi, de ce nu va "dezbotezati"? Caci ora de religie ortodoxa este normal sa se adreseze elevilor ortodocsi si sa fie acceptata de parintii lor tot ortodocsi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Statul laic este datorat umanismului nu ortodoxiei. Biserica Ortodoxă e adepta sclaviei nu a statului laic: http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Sclavi_Tiganesti.jpg
      Dezbotezarea este tot atât de neimportantă că şi botezarea, un fâs, deci nu merită efortul.
      Ateismul poate fi şi el o religie dacă este dogmatic: http://profudereligie.blogspot.ro/2010/01/noile-religii-ateismul.html. Atâta doar că ateismul se bazează pe dovezi, deci nu e dogmă, îşi revizuieşte poziţia dacă sunt dovezi. Atâta doar că Dumnezeul creştin ortodox nu e susţinut de absolut nici o dovadă, cât de mică.
      „Dar chiar nu crezi în nimic?”
      „Ba da”, i-am răspuns. „Cred în dovezi. Cred în observație, măsurători și raționament, confirmate de observatori independenți. Voi crede orice, indiferent cât de exagerat și de ridicol, dacă mi se prezintă dovezi. Dar cu cât mai exagerat și mai ridicol e acel ceva, cu atât mai clare și mai substanțiale vor trebui să fie dovezile.” – Isaac Asimov

      Ștergere
  9. Si, by the way, fiti mai atenti la reclamele pe care le publicati, caci vorbesc si ele despre blogul care le gazduieste: "oua naturale de prepelita" - exista si artificiale? Adica din lemn, sau gen "kinder"?!?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De ce n-ai făcut click, să vezi despre ce e vorba? Câştigam şi eu un ban cinstit.

      Ștergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.