Ateul - un bestseller

A treia ediţie a Bibliotecii Vii din Braşov s-a desfăşurat sâmbăta trecută, în 27 octombrie. Cum deja a devenit o tradiţie, invitat fiind, am participat în rol de carte vie în rafturile bibliotecii. Am avut o companie deosebită, organizarea a fost foarte bună şi promovarea evenimentului excelentă. Iată rafturile cărţilor:

Nu voi discuta despre manifestare în sine, excelentă de altfel, ci strict despre propria-mi experienţă.
După cum se vede ateii sunt cărţi rare. Nu au nici semne exterioare şi nici manifestări care să le trădeze concepţiile, deci sunt greu de identificat printre oamenii "normali". Dar sunt rari în România după cum şi recensământul o arată: doar 21.196 atei din 19.043.767 persoane (unul la o mie). Această penurie face ca ideea de om lipsit de Dumnezeu să fie dacă nu spectaculoasă, cel puţin interesantă, lucru ce m-a bucurat. Şi am avut cititori, după cum scriu ziarele vremii:
„Deţinutul“ şi „Ateul“, cele mai citite „cărţi“ la Biblioteca Vie - Monitorul Expres
Printre cele mai răsfoite „cărţi vii” au fost, ca şi în ediţiile precedente, personajele care întruchipează deţinuţii, homosexualii şi ateii, dar la mare căutare au fost şi „vindecătorii”, care promovează terapiile alternative. - Transilvania Expres
Mare succes au avut Cărţile vindecătoare, la strânsă concurenţă cu Ateul. - Bună Ziua Braşov

Deşi mai mult am fost eu citit de ceilalţi, am încercat totuşi să-mi citesc cititorii. Şi am descoperit că mult mai multe persoane sunt atee decât cele ce se declară aşa în public. Este şi normal asta odată ce raportarea la divinitate este o problemă personală, ateii nefiind obligaţi în vreun fel să "demonstreze" apartenenţa prin cine ştie ce manifestări, cum este cazul credincioşilor. Ei nu sunt obligaţi să se închine când trec pe lângă o biserică, nu trebuie să poarte cruciuliţe sau să pună peştişori din autocolant pe maşină, după cum nu sunt obligaţi nici invers: să nu participe la manifestări religioase sau să nu-şi facă cruce când intră în biserică. Este treaba lor, personală, şi nu intervine nimeni pentru a reglementa această conduită.

Tinerii au fost cei mai activi cititori, deşi am avut şi persoane mai vârstnice. Şi am observat că pe măsură ce şcoala urmată de aceştia era mai pauperă, cu elevi mai slabi şi cu rezultate mai scăzute, şi "credincioşenia" elevilor era mai mare. De exemplu în liceele de top, deşi elevii lor frecventează orele de religie, au o altă abordare a religiozităţii şi consideră religia inoportună şi ineficientă, mulţi dintre ei fiind de fapt atei sau areligioşi. Asta probabil şi pentru că au răspunsuri ce nu implică apelul la divinitate, motivate ştiinţific. Nu acelaşi lucru se întâmplă cu elevii prea puţin pregătiţi, mulţi fiind chiar habotnici, dar numai datorită lipsei de informaţie şi a îndoctrinării şi nu pentru că nu ar fi capabili de judecată raţională.

Dar cea mai surprinzătoare situaţie pentru mine a fost replica unui profesor de română, ce venise cu elevii săi (citez din memorie): De asta v-am pus să staţi de vorbă cu ateul, să vedeţi şi să înţelegeţi ce înseamnă argumentarea realizată corect.
Am ajuns material didactic...