13 noiembrie 2012

Mitizarea - cazul Einstein

Albert Einstein a fost unul dintre cei mai importanţi fizicieni deoarece a pus bazele teoriei relativităţii, teorie ce se ocupă de manifestările materiei la gravitaţie şi viteză extreme. El a generat şi demonstrat valabilitatea vestitei sale formule ce spune că energia este masa ori viteza luminii la pătrat (E=mc2). A stabilit comportamentul luminii, ce are o valoare maxim limitată, de aproape 300 000 km/s. Teoria sa a venit în contradicţie cu "bunul simţ comun".

Dacă o persoană se îndreaptă spre stânga cu o viteză de 3 km/h şi o alta spre dreapta cu 3 km/h, viteza cu care se depărtează o persoană de cealaltă este de ...
3 km/h + 3 km/h = 6 km/h
Dar dacă un foton (particula de lumină) se deplasează faţă de sursa sa spre stânga cu 300 000 km/s şi un altul se deplasează în sens invers tot cu aceeaşi viteză (maximă) de 300 000 km/s, viteza cu care se îndepărtează un foton de celălalt este de ... nu, nu este de 600 000 km/s cum unii ar crede, ci tot de 300 000 km/s, aceasta fiind cea mai mare viteză din univers, inclusiv relativ la oricare punct din întregul univers. Pentru foarte multă lume nu este de înțeles acest lucru și este pur şi simplu dat deoparte, ca fiind o chestiune ce-i depășește. Dacă Einstein a spus, şi pentru că Einstein este considerat de mai toţi ca fiind un mare fizician, înseamnă că aşa e, chiar dacă noi nu înţelegem cu adevărat cum stă treaba cu teoria relativităţii.

Această atitudine este specifică omului obedient, angrenat în relaţii bazate pe credinţă şi nu pe cercetare, ce reacţionează la informaţii conform unor tare sociale şi psihologice: apelul la majoritate, apelul la autoritate, spiritul de turmă, tradiţionalism. Se ajunge astfel la o situaţie paradoxală. Deşi nu înţelege cu adevărat teoria relativităţii îl considderă pe părintele său ca fiind o autoritate absolută în domeniul fizicii şi chiar în alte domenii, cum ar fi cel al religiei. Ei bine, Einstein a greşit. Nu în privinţa teoriei relativităţii, ci a altei teorii științifice, în privinţa dualităţii materiei, de particulă şi undă concomitent, bază a fizicii cuantice. Toată viaţa Einstein a căutat să găsească şi să demonstreze existenţa unei "constante universale" ce ar fi soluţionat unele inadvertenţe (pe atunci se considera că universul era static, fără început şi fără sfârşit, Einstein îmbrăţişa această idee, iar în cadrul acelui tip de univers ar fi însemnat că totul trebuia să se fi prăbuşit în sine datorită gravitaţiei, ceea ce nu este adevărat). Ba mai mult, nu a acceptat niciodată evidenţele rezultate din teoria mecanicii cuantice, deşi acestea erau demonstrate, lansând (din cu totul altă poziţie decât cea invocată de creaţionişti) vestita sa replică "Dumnezeu nu joacă zaruri".

Aceste replici au dat apă la moară creaţioniştilor şi credincioşilor de tot felul, ce au găsit un motiv de a-şi asuma numele Einstein, implicându-l în fantastice şi mincinoase situaţii. Una dintre ele este mitul elevului ce dă replici profesorului "ateu". Probabil mai sunt şi altele.

Motivaţiile demersului de afiliere a numelui Einstein la concepţiile creaţioniste sunt diverse dar se rezumă în mare la două. Una ar fi transferul de valoare prin simpatie, adică dacă Einstein este atât de mare și valoros, în cazul în care a spus ceva ce avantajează imaginea mea despre lume dovedește că imaginea mea este cea corectă, deși nu am dovezile mele pentru a demonstra asta. Iar dacă nu a spus facem cumva să fii spus, sau să pară că a spus. A doua are un sens invers, de denigrare a demersului științific prin reinterpretarea unor atitudini a oamenilor de știință, mai ales a celor mai importanți, de preferat morți pentru a nu mai putea dezminți informația. Ceva de genul: degeaba consideri că știința este superioară credinței odată ce cel mai mare om de știință a avut o altă părere decât tine.

O altă replică utilizată de creaționiști mi-a fost reamintită de un prieten virtual, printr-un mail:
De ce ţi-am scris:
- de ceva timp stă în atenţia presei internaţionale celebra scrisoare a lui Einstein - o mostră colosală din geniul de bun simţ al lui Einstein. Anterior, se vehicula ca argument pro religios un aforism atribuit lui Einstein "Religia fără ştiinţă este slabă, dar ştiinţa fără religie este oarbă".
(Formularea corectă este exact invers „știința fără religie este șchioapă, religia fără știință este oarbă”)
Ai informaţii privind originea acestuia - când şi în ce împrejurări a fost atribuit lui Einstein? Parcă nu prea se potriveşte, chiar şi în condiţiile în care Einstein a trăit o parte din viaţa în secolul 19 - atunci când religia era o regula socială şi era de bon-ton.
(Ca o paranteză, la "modă" pe atunci era să fii ateu, să îmbrăţişezi principiile socialiste şi să participi la manifestări antiguvernamentale.)
Trebuie să-i dau o veste proastă, cuvintele (dar așa cum sunt corectate de mine) sunt ale lui Einstein. Şi una bună, sunt spuse într-un anumit context (Science and Religion, Princeton Theological Seminary, 1939) ce schimbă radical datele problemei.
În traducere proprie sună cam așa:
Acum, chiar dacă tărâmurile religiei şi ale ştiinţei în sine sunt clar demarcate, totuși există între cele două puternice relaţii reciproce şi dependenţe. Dacă religia dorește a fi cea care determină scopul, fără nici o îndoială ea are de învățat de la știință, în sensul cel mai larg, deoarece asta contribuie la atingerea obiectivelor pe care și le-a asumat. Dar știința poate fi generată doar de cei ce sunt pătrunși de aspirația spre adevăr și înțelegere. Sursa acestui sentiment, totuși, izvorăște din sfera religiei. De asemenea există credința că regulile valide pentru existența lumii sunt raționale, sens ușor de înțeles. Eu nu pot concepe un om de știință autentic fără acea credinţă profundă. Situația poate fi exprimată printr-o imagine: știința fără religie este șchioapă, religia fără știință este oarbă.

Aici se vede clar că sensul frazei (care este promovat de creaționiști exact invers) este deturnat. Religia, dacă nu are în spate cunoașterea științifică este un zero, nefiind în stare să slujească chiar scopului său declarat, de a da un sens existenței. Și știința suferă fără un fel „religios” în a aborda cunoașterea, rezultatele sale putând fi eronate, pe lângă adevăr, deci infirme. Religia poate fi periculoasă (și chiar este), deoarece din considerente dogmatice devine oarbă, și oarbă fiind asemuie dușmanilor săi ceea ce nu vede. Faptul că știința este infirmă fără acea dăruire sublimă a omului de știință nu este chiar atât de grav, eventual se poate întârzia un pic evidențierea adevărului.

În concluzie, deși Albert Einstein nu este un sfânt, nici nu este nevoie să devină unul. Genialitatea sa este raportată la teoria relativităţii şi la fizică, nu la toate celelalte aspecte. A fost un om cu bunele şi relele sale, cu evidenţe pe care le-a folosit revoluţionând fizica şi cu evidenţe pe care le-a refuzat, nefiind în stare să-şi depăşească anumite limite. Trebuie să-i fim recunoscători fără a-l diviniza.
Din punctul meu de vedere - pentru un creaționist Einstein a fost ateu.

PS: Credeți că numai religioșii umblă cu cioara vopsită? Nu. Și alții îi atribuie citate, două apărând chiar la mine pe blog.
"Fiecare stiinta este atata stiinta, dupa cata matematica contine". la Un profesor de religie analizează orele de religie și
"Valoarea morala a unui om nu se masoara prin convingerile sale religioase, ci prin inclinatiile afective pe care le-a primit de la natura." la Elevii la ce confesiune vor fi înscrişi din oficiu?
Comentarii
19 Comentarii

19 comentarii:

  1. http://profudereligie.blogspot.ro/2012/11/mitizarea-cazul-einstein.html

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai pus punctul pe "i" vorbind despre "mitizare" - adeseori se face asta si in alte discutii. In spatele numelui Einstein era un om, geniu recunoscut in fizica (unde a mai si dat gres - cum aratai si tu), dar in alte domenii avea slabiciuni umane - de pilda se spune ca nu era tocmai un sot bun - ei, si ce spune asta ? Apoi, ca la orice om, conceptiile evolueaza in timp - si atunci cand l-au reprezentat anumite declaratii - in tinerete, maturitate, batranete ? Iar daca sunt si scoase din context - vai si-amar !

    Pe de alta parte, scrisoarea in cauza mi se pare foarte reprezentativa, pentru ca era scrisa in privat, la o varsta matura, in contextul in care fusese provocat sa accepte ideea cu nuante sioniste a superioritatii evreiesti. Deci, dincolo de retorica publica, care de multe ori difera de conceptiile intime ale personajului, scrisoarea ne arata realmente ce credea Einstein, si in opinia mea este sclipitoare nu numai prin inteligenta dar si prin bun-simt.

    As vrea sa te contrazic intr-un punct, in opinia mea Einstein nu era ateu, ci mai curand agnostic - un agnostic naturalist. Si asta numai pe jumatate, sub imperiul educatiei lui si a mediului social (da-mi voie sa te contrazic si aici, nici atunci si nici macar astazi "vedetele" publice nu-si permit sa se declare fatis atei !), pentru care ideea de Dumnezeu era un loc comun pentru ignoranta si sperante - chiar si in evidenta lipsa a dovezilor. Nici chiar Einstein nu si-ar fi permis sa se declare ateu, asa ca in discutii libere l-a mai mentionat pe ici pe colo aforistic, dar in niciun caz nu era vorba de Dumnezeul Biblic !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am spus "un creaţionist" (credincios) ar trebui să-l considere pe Einstein ateu, pentru că acesta (credinciosul) se raportează la o divinitate identificată, iar acea divinitate este dezavuată de Einstein.

      Cât despre "ateismul" acelor vremi am alte opinii, argumentate. Nu uita că atunci au apărut mişcările sociale de tip socialist şi comunist, în care paradigma propusă de Marx (materialismul şi lipsa divinităţii) a fost centrul filosofiei lor. Aşa s-a născut bolşevismul şi comunismul. Intelectualitatea şi-a făcut un merit în a propovădui utopica societate egalitaristă, iniţial lipsită de autoritarismul emanat de la divinităţi, deci a fost atee prin conjunctură. Că în realitate a fost înlocuit un autoritarism cu un altul este altă poveste: Comunismul, o religie

      Ștergere
  3. salut Profule!

    Eu am sa comentez doar cu ce am încheiat comentariul pe blogul cu discuţia "student-profesor", care mai degrabă e una "creştin-ateu(neatent)"

    "CREDINŢA ca şi concept este OK! Este un mecanism extrem de simplu de a eficientiza raţionamentele, de a judeca rapid, un fel de scurtături mentale, toată lumea are crezuri sau principii şi ar fi anormal să nu fie aşa! Însă procedeele de dobândire şi logicile care stau în spatele acestor crezuri şi mai ales a celor care se constitue în principii fundamentale ale raţionamentelor, fac diferenţa între credinţa pe care o are religiosul şi cea pe care o are ateul (non-religiosul). Credinţele religioase eşuează grav la capitolul raţiunii, la capitolul dovezii general acceptabile. Că logică, staţi liniştiţi, există chiar multă, nu mi se pare de neînţeles, doar că eu de exemplu nu mă pot complace într-o logică atât de minimală şi limitativă. În schimb ştiinţa este cea mai bună metodă actuală de a evalua şi aproxima realitatea înconjurătoare, raportată la puterea mentală şi simţurile noastre native. Şi aporopos, ştiinţa nu afirmă că Dumnezeu nu există, ci doar că toată cunoaşterea actuală nu conduce spre un asemnea personaj sau concept."

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Limba română are două cuvinte pe care le interpretez cu sens diferit, deşi reprezintă aproape aceeaşi situaţie, de asumare a unor idei: "credinţă" şi "convingere" (din câte ştiu engleza este mai săracă la acest capitol).
      Credinţa este situaţia în care anumite afirmaţii sunt acceptate chiar dacă nu au dovezi concludente, sau dacă aceste dovezi nu sunt obţinute în mod corect, fiind de fapt erori de logică sau interpretări subiective. (Pământul este sferic pentru că multă lume spune asta)
      Convingerea este situaţia în care afirmaţiile sunt acceptate deoarece o altă situaţie este imposibilă, dovezile sunt obiective şi covârşitoare. (Pământul este sferic deoarece dimensiunea umbrei solare a unui stâlp diferă de latitudinea la care este fixat pe sol, pentru că imaginile din sateliţi arată acest lucru, pentru că umbra lăsată pe Lună în momentul eclipsei este circulară etc)
      Ceea ce ai prezentat tu asimilez mai mult cu definiţia convigerilor decât a credinţelor.

      Ștergere
    2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
  4. M-am uitat şi eu în DEX, iar acolo "credinţă" şi "convingere" sunt tratate ca şi sinonime, aşa că o simplă interpretare subiectivă nu mi se părea edificatoare pentru cel care încearcă să facă o diferenţă. Deşi cele două cuvinte fac nişte diferenţieri, totuşi au prea multe elemente comune, care fac credinţele să fie "convingeri (adânci) religioase", iar convingerile să fie pur şi simplu "credinţe".

    Pentru acest motiv mi se pare mai de folos precizarea că nu contează prea mult cum îi spui, ci cum ajungi la acea formulare a acelui concept, care sunt mecanismele, raţiunile, argumentele şi cunoştinţele implicate în procesul de dobândire a unui crez sau convingere sau cum îi spune fiecare. Însă în cazul ăsta sinonimele mai mult încurcă decât să descurce, pentru că crează un dualism.
    Cuvintele nu au destulă putere uneori, iar interpretările uşor diferite deseori ajută la propagarea în avalanşa prin alte interpretări, a unor noţiuni radical diferite. Din dualism în dualism ajungem de la interpretări în care sunt strecurate fine detalii (uneori eronate, alteori neutre la acel moment, însă cu implicaţii ulterioare), la divergenţe crase, teorii foarte divergente.
    Dacă cele două cuvinte ar fi fost două concepte diferite clar, era mai uşor de făcut o diferenţiere acum.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact. Am spus că "eu interpretez diferit aceste cuvinte" tocmai pentru că "se pot face diferenţieri de mecanism", iar aceste diferenţieri le "traduc" în aceste două forme: "a crede" şi "a fi convins".
      Să nu uităm că limba este dinamică, poate pe viitor diferenţierile pe care eu le evidenţiez acum devin fundamentale, generând sensuri diferite, nu numai interpretări.

      Ștergere
    2. Da, poate, dar până asta se va întâmpla, prefer eventual să mai adaug un adjectiv pe lâgă ce numeşti tu "credinţe": "iraţionale"... asta ca să fie clar ce nu-mi convine la acele credinţe

      Ștergere
    3. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

      Ștergere
  5. Salut! Țin să anunț ca in două zile îmi voi închide blogul deoarece am probleme mari de sănătate mintală.
    Trebuie neapărat să-mi fac un control la cap si o să fie nevoie să mă internez la psihiatrie o bună bucată de timp.
    Îmi pare rău că trebuie să închid blogul dar chiar nu mai pot...asa este când suferi cu capul, cum sunt eu.
    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vezi tu, pseudo godless1859, există o nuanţă ce tu nu o poţi pricepe, se numeşte dovadă. Şi toate dovezile că tu eşti acest godless1859 au picat. Apropo, ce mai e pe acasă pe la tine, prin Buzău? Cât crezi că-ţi mai oferă UPS spaţiu pe internet pentru a substitui identităţi?

      Ștergere
    2. godleeees (fara 1859)28 noiembrie 2012, 21:20

      Imi pare rau sa te dezamagesc, dar nu sunt din Buzau...sunt chiar godless, acela cu blogul "sclavii lui Darwin". Doar ne stim, chiar ai comentat pe blogul meu.
      Nu ma mai cunosti? Se pare ca nu numai eu am probleme psihice, ci si tu. Vrei sa-ti recomand pe psihiatrul meu? Sa stii ca e un doctor cu mana usoara, mi-a facut niste injectii si perfuzii in cap si nu m-a durut absolut deloc. ;)
      Nu de alta dar atunci cand o sa ma internez la psihiatrie, ar fi chiar fain sa fim colegi de camera...gandeste-te, amandoi in camasi de forta realizate dupa ultima moda.
      Zi tu daca nu e tentant!

      Ștergere
    3. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

      Ștergere
  6. Salut, profule!

    Afla ca Enistein asta atat de slavit de toata lumea si privit ca un mare geniu nu a fost altceva decat un sarlatan.
    Citeste-i biografia. Nu a fost un mare geniu... Povestea ca citea in timpul liber este evident una dintre minciunile sale.

    In realitate, Enistein era un sarlatan de prima clasa.

    El a furat teoria relativitatii de la Henri Poincaré si si-a atribuit-o fraudulos ca fiind a sa dupa care si-a facut un renume.

    MINCIUNA REPETATA DES= ADEVAR IN OCHII MASELOR. Asa si asta cu Einstein este geniu.

    Nu pune botul pe labe la prostiile cre(s)tinilor. Dupa cum, probabil stii, cre(s)tinii iau tot ceea ce au fost invatati cand au fost mici ca fiind adevarat. Asta pentru ca sunt igonranti si nu se informeaza din mai multe surse.
    Nu fi precum sunt ei.

    Hail Satan!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Consider că-ţi trebuie un pic de inteligenţă şi numai să "furi" calculele lui Poincaré. De altfel Einstein a recunoscut valoarea acestuia în elaborarea teoriilor relativităţii. A-l diavoliza pe Einstein este tot un act mistic (în sensul mistificării) ca şi cel de a-l sacraliza.
      Apoi oamenii conservă informaţiile în cultura populară pe alte principii decât cele de adevăr absolut. De asta aproape nimeni nu cunoaşte valoarea lui Henri Poincaré pe când Einstein este mascota unor emisiuni sau jocuri de popularizare a ştiinţei, de exemplu.

      Ștergere
    2. Nu iti trebuie inteligenta ca sa furi niste calcule. Nu iti trebuie inteligenta ca sa copiezi ceva.
      A luat calculele si le-a scris el, atat a facut.

      A-l diavoliza pe Einstein este tot un act mistic (în sensul mistificării) ca şi cel de a-l sacraliza.

      Nu dizolv pe nimeni. Spun adevarul.

      De asta aproape nimeni nu cunoaşte valoarea lui Henri Poincaré

      Sau poate pentru ca nu a avut sprijinul rabinilor?

      pe când Einstein este mascota unor emisiuni sau jocuri de popularizare a ştiinţei, de exemplu.

      Ti-am spus mai sus aia cu adevarul in ochii maselor. Asa sta treaba.
      Peste tot se repeta ca Einstein a fost un geniu.
      Cand defapt a fost doar un sarlatan.


      Ștergere
  7. omul oricata stiinta ar cunoaste fara elementul de religiozitate sufera de un mare handicap . necredinta e ca o boala mintala trebuie sa ne tratam nebunia nu sa o promovam ca ideal .Iertati-ma, eu asa gandesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Religiozitate în sensul respectului față de dovezi, asta da. Necredința în dovezi e toxică, nu necredința în religii, indiferent care ar fi ele. Necredința nu e boală mintală, e rațiune.

      Ștergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.