Se afișează postările cu eticheta internet. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta internet. Afișați toate postările

30 ianuarie 2021

În ce epocă ți-ar fi plăcut să trăiești?

Nu-mi fac iluzii, dar consider că pentru un individ de condiție medie ca mine perioada aceasta este cea mai bună din toate perioadele posibile pe care le-a avut Terra. Deci în niciun caz nu prefer un trecut. Prezentul este epoca cea mai favorabilă pentru specia umană, avem o explozie populațională care demonstrează asta: suntem peste șapte miliarde și cinci sute de milioane de indivizi, niciodată nu am fost atât de mulți. Ca termen de comparație toate celelalte primate mari (cimpanzeii, gorilele și urangutanii la un loc) sunt de 50.000 de ori mai puțini ca număr de indivizi.

Ca persoană obișnuită (nu am averi sau capacități fizice sau mintale peste medie) sunt surprins de evoluția pozitivă a calității vieții, fiind o tot mai bună și mai spectaculoasă evoluție. Un alt exemplu de eficacitate a speciei umane – o pandemie în trecut ucidea un mare număr de oameni și era stinsă în mod natural după ani și ani, uneori după generații. Acum avem „șansa” de a stopa o pandemie cu un agent patogen nou-nouț cu ajutorul unor vaccinuri în mai puțin de doi ani, plecând aproape de la zero.

O altă speranță este faptul că suntem singura specie ce știe că modifică mediul. Toate speciile modifică mediul prin simpla lor existență: nu am fi avut oxigen liber în apă și în atmosferă dacă nu ar fi existat bacteriile care au produs oxigenul ca reziduu pentru ele. Dar noi suntem singura specie care și știe asta. Lucru ce ar trebui să ne facă responsabili. Și ne face responsabili, am eu speranța.

De ce am speranțe? În anii de tinerețe descoperisem un studiu de prin anii 1970 al unor cercetători ce atrăgeau atenția cu privire la faptul că necesarul estimat de fotografie pentru anul 2050 ar fi fost atât de mare încât toată planeta ar fi fost distrusă pentru că tehnologia acelor vremi pentru efectuarea fotografiilor era cea fotochimică (film pe celuloid, transpus pe hârtie fotografică cu ajutorul acizilor și a bazelor toxice, apoi tipărirea lor în milioanele și miliardele de exemplare ale tuturor revistelor și ziarelor). Acum avem un consum de fotografie extraordinar, dar este digitală. Omenirea are soluții.

Trecutul în schimb este plin de războaie și boli, netehnologizat și riscant. Nu mureai de poluare cu metale grele dar mureai de ciumă. Sau te intoxicai cu metale grele dar nu știai asta. Chiar dacă tehnologiile salvatoare vor fi apanajul inițial (ca întodeauna) al celor puternici sau bogați, timpul va democratiza aceste tehnologii. Cunoașterea științifică, precum și valorile acesteia, vor fi democratizate deoarece inteligența colectivă întotdeauna este superioară oricărei inteligențe individuale, oricât de performantă ar fi aceasta.

Tot din acest motiv consider că viitorul simbiozei dintre inteligența umană biologică și cea artificială este un beneficiu pentru omenire, chiar dacă viitoarea omenire nu va mai arăta ca cea actuală. De altfel omenirea, respectiv specia Homo sapiens, este născută în eonul tehnologiei, fiind de la nașterea sa augmentată, inițial cu focul ce a permis o mai bună și sănătoasă alimentație ce a dus la premisele unui creier mai masiv și mai performant.
Socialul a făcut restul: etica, împărtășirea cunoașterii, performanța colectivă. Față de celelalte viețuitoare care și-au finisat zestrea biologică prin selecție naturală, noi ne-am folosit, încă dinaintea configurării omului actual, de o selecție artificială, „ne-am dresat” în a utiliza tehnologii în locul unui stomac mai mare, gheare și colți, blană și sistem imunitar. Am suferit și de o domesticire reciprocă împreună cu plantele și animalele ce ne-au favorizat dezvoltarea atfel încât nu știm cu adevărat dacă, de exemplu, noi am domesticit lupul pentru a ne folosi de el sau o rasă de lupi ne-a domesticit pe noi pentru a-i îngriji și a evolua în multitudinea de rase ale câinelui actual.

Cam în același mod se va manifesta și simbioza om-tehnologie pe viitor. Poate că interesul tehnologiei (ca replicator ce este, asemănător codului genetic ce construiește mașini de replicare a lui, respectiv ființele vii, tehnomema este replicatorul capabil să construiască mașinării de replicat tehnomeme) e să se folosească de specia umană în aceeași măsură în care și omenirea se folosește de tehnologie.
Din acest punct de vedere este irelevant pentru omul mediu, obișnuit, ca mine, dacă înțelege sau nu, dacă acceptă sau nu, această simbioză, deoarece ea se va înfăptui oricum.
Chiar și scepticii sau potrivnicii pe baze ideologice folosesc tot tehnologia pentru a-și arăta scepticismul și împotrivirea.
Beneficiile vor surmonta întodeauna reticențele.

Resistance is futile.

Este posibilă apariția conștiinței de sine în cadrul inteligenței artificiale? Probabil. Mulți se tem de o asemenea situație. Eu nu. De ce? Asta va fi un avantaj inclusiv pentru specia umană deoarece conștiința de sine are un atribut insurmontabil specific traiului social: empatia.
Sunt și alte animale ce posedă conștiință de sine: elefanții și cetaceele, ciorile și cimpanzeii. Dar toate sunt animale sociale, adică trăiesc în grupuri în care empatia joacă un rol esențial atât pentru traiul în comun cât și pentru a deduce sinele de alte personalități cu intenționalitate din mediu.
Așadar o eventuală conștiină de sine a unei inteligențe artificiale va trebui în primul rând să deprindă tactica empatiei. E foarte posibil ca o inteligență artificială conștientă de sine să fie mai etică decât mulți din semenii noștri.
Pentru că ea va cunoaște de unde provine față de conștiința de sine umană, rezultat al selecției naturale.

DA, MI-AR PLĂCEA SĂ TRĂIESC ÎN VIITOR, ORICÂT AR FI DE ÎNDEPĂRTAT, DAR MI-AR PĂREA TARE RĂU DE FIECARE MOMENT DIN PREZENTUL IMEDIAT PE CARE L-AȘ PIERDE, CHIAR DACĂ ACESTA POATE FI PE MOMENT ȘI CU SUFERINȚE.

7 martie 2015

EŞTI PRAF... de stele...



Asociaţia Secular-Umanistă din România (ASUR) anunţă lansarea concursului naţional “Nicolaus Copernic”, destinat instituţiilor din învăţământul preuniversitar. Echipele participante la concurs au ocazia de a câștiga unul dintre cele cinci laboratoare de informatică oferite de sponsorul competiției, iar profesorii coordonatori ai echipelor câștigătoare pot câștiga la rândul lor câte un laptop. Concursul urmăreşte să încurajeze interesul pentru astronomie și pentru știință, tema fiind ”Cum a apărut și cum evoluează Universul?”

Concursul se va derula în perioada 19 februarie – 24 septembrie 2015. Echipele participante vor trebui să realizeze o mini-expoziție pe teme de astronomie și cosmologie, să organizeze seminarii și dezbateri și să promoveze expoziția și evenimentele aferente în școală și în comunitate. Înscrierile la concurs se realizează în perioada 19 februarie-31 martie. Pentru înscrierea la concurs, click aici. Pentru a citi regulamentul complet al concursului, click aici.

”Ne face mare plăcere că acest concurs poartă numele astronomului polonez Nicolaus Copernic; cercetările sale având un impact uriaș în istoria știintei și a omenirii. Sperăm ca elevii, prin participarea la concurs, să aibă ocazia de a afla mai multe informații, atât despre marii oameni de știință, cât și despre importanța descoperirilor lor. ”, a declarat Maja Wawrzyk, directoarea Insitutului Polonez din București.

”Abia aștept să văd cum își vor folosi elevii creativitatea pentru a prezenta subiecte atât de captivante. Mă aștept să găsesc printre ei viitori cercetători și astronomi, ale căror cercetări vor îmbunătăți cunoștințele pe care le avem despre Univers.”, a declarat Magda Stavinschi, membră a Uniunii Astronomice Internaționale și membră a juriului concursului.

”Este pentru a doua oară când asociația noastră organizează o competiție națională interșcolară, după succesul pe care l-a avut în 2012 concursul ‘Emil Racoviță’, la care s-au înscris peste 120 de școli. De această data, am ales să ne axăm pe cosmologie; încercăm să le deschidem copiilor apetitul pentru știință, pentru astronomie, pentru subiecte care nu sunt, de obicei, abordate în cadrul învățământului preuniversitar. De asemeni, vrem să evidențiem rolul important pe care astronomia îl joacă în înțelegerea locului omului în univers și sa tragem un semnal de alarmă asupra faptului că, de 20 de ani, această materie nu se mai studiază în școlile din România.”, a declarat Toma Pătrașcu, preşedinte ASUR.

Startul concursului a fost dat joi, 19 februarie, în ziua aniversării nașterii lui Copernic, prin intermediul unei conferinţe organizate în cadrul Institutului Polonez din Bucureşti. Concursul ”Nicolaus Copernic” este organizat de Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR) și sponsorizat de System Plus, partener HP si Dell în România. Parteneri: Institutul Polonez din București, Institutul Astronomic al Academiei Române, Agentia Spațială Română (RoSA), ESERO România și Agentia Spatiala Europeana (ESA). Parteneri media: Hotnews, Știință și Tehnică, Radio România Cultural.
Pagina de facebook a concursului: https://www.facebook.com/science.contest
Pagina oficială a concursului: http://www.asur.ro/noutati/concurs-nicolaus-copernic

26 iunie 2014

Vaccinurile şi autismul

În acest articol sunt câteva studii ce doresc să indice ca posibilă cauză a autismului vaccinurile: http://www.activistpost.com/2013/09/22-medical-studies-that-show-vaccines.html

Studiile trecute în articol fac o sugestie, nesusţinută de dovezi, cum că autismul apare din ce în ce mai des şi propun ca motiv vaccinurile. Apriori, fără a şti în prealabil ce anume produce autismul (aici ştiinţa mai are de lucru, întradevăr).

Astfel
că înfierează, pe rând, diferite componente ale deferitelor vaccinuri, fără a stabili în clar care dintre ele este vinovat: ba că e tiomersalul, ba că sunt sărurile de aluminiu, ba că e virusul ăla, ba cealaltă parte de virus, complet diferit. Adică, de fapt, nu spun că anume ceva produce autismul.
Concluziile acestor "studii" sunt puse sub semnul îndoielii: ar putea fi vaccinurile, fără să ştim ce anume din ele. Adică, de fapt, ar putea fi orice, doar că am observat că sunt mulţi copii ce sunt diagnosticaţi cu autism. 


Dar asta este şi normal, odată ce diagnosticarea se face din ce în ce mai performant.
Iar pentru că evenimentele importante din viaţa unui copil sunt vaccinurile ia să dăm noi vina pe ele.
La general.
Deşi nu au cum să fie toate vaccinurile vinovate.
Nu au cum să fie toate substanţele din vaccinuri vinovate.
Chestiunea este că nu s-a găsit nimic vinovat ci doar nişte coincidenţe statistice.

Concluzia: studiile respective sunt de tot rahatul. Puteau foarte bine să dea vina pe încălzirea globală, că şi ea este evidenţiată cam în aceeaşi perioadă cu descoperitrea autismului.
Ideea este că nu putem accepta o cauză doar pentru că ne este la îndemână fără să cunoaştem mecanismul cauză-efect. Este ca şi cum ai considera că a plouat pentru că afară pământul e ud. Dar el poate fi ud şi pentru că a fost o revărsare de râu, nu o ploaie. Relaţia vaccinuri-autism conform studiilor prezentate nu este credibilă.

În schimb avem un studiu întins pe câţiva ani ce arată reapariţia epidemiilor considerate sub control datorită faptului că părinţii nu-şi mai vaccinează copiii pentru că pică în plasa criminalilor antivaccinişti: http://www.cfr.org/interactives/GH_Vaccine_Map/#map
Unde credeţi că sunt epidemii? În statele prea sărace pentru programe de vaccinare naţionale şi în cele prea "dezvoltate" pentru ca acestă eroare de comunicare şi cunoştere să nu prindă. Păcat de copiii ce vor suferi şi vor muri pentru că părinţii lor sunt tâmpiţi. Dar de, nimeni nu-şi alege părinţii...

Şi alte articole despre vaccin:
http://profudereligie.blogspot.ro/2009/12/vaccinul-si-protocolul-religios.html
http://profudereligie.blogspot.ro/2009/12/vaccinul-anti-hpv-si-frica.html
http://profudereligie.blogspot.ro/2010/01/antivirusul-si-vaccinul.html
http://profudereligie.blogspot.ro/2014/01/crima-conceptiei-antivaccin.html

15 iunie 2014

Filosofia schimbă România

Dan Cristian Vulpe (18 ani), elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Silvania“ din Zalău (Sălaj), medalia de aur la Olimpiada Internaţională de Filosofie 2014, de la Vilnius, Lituania.
Mai jos este interviul integral acordat jurnaliştilor Adevărul.

1. Ce este filosofia și care este locul ei în cultura contemporană?

Filosofia, cum spunea Copleston, “este un domeniu legitim şi autonom al cercetării și cunoașterii umane, cu propria metodă și propriul obiect de cercetare”. Este o examinare scrupuloasă a presupozițiilor ce ne orientează gândirea, acțiuniile și existența noastră. Pentru aceasta, ea supune unui studiu critic și sistematic întrebările fundamentale ce se înfățișează în urma activitățiilor practice și cotidiene sau a celor intelectuale, uneori aflate chiar în domeniul altor discipline. Există o confuzie lingvistică în jurul termenului, adeseori fiind invocată etimologia acestuia pentru a-l elucida definițional, metodă ce nu o consider eficientă și adecvată. Cert este că filosofia a fost pentru două milenii și jumatate în centrul preocupăriilor noastre intelectuale, iar acum putem afirma că este esențială pentru înțelegerea noastră a lumii și a interacțiunii individului cu ea. Incursiunea filosofică începe de multe ori cu unele încurcături teoretice, unde acumulări noi de date experimentale nu sunt suficiente. Alteori, filosofia are nevoie de control factual. Filosofia se deplasează spre o sinonimie cu științele naturale, spre configurații teoretice mai abstracte și mai performante, lucru care se remarcă în proiectele naturalizate.
Cred că putem face o distincție între filosofia academică, ca program de cercetare și o filosofie ușoară, manifestată ca reflexie liberă, existențială. Referitor la filosofia academică, aceasta se înfățisează ca o activitate argumentativă, sobră și detașată, ce atribuie un rol central analizei logice și clarificării conceptuale, o atenție meticuloasă față de claritatea și rigoarea limbajului și a expresiei și o asumare deschisă a rezultatelor științifice ce le integrează în discurs în mod pertinent. Spun că este program de cercetare pentru că demersul acesteia este unul dezinteresat, însemnând că este eliberat de preconcepțiile subiective, exponenții acesteia având obiective comune, împărtășind metode și limbaje comunicabile intersubiectiv. Filosofia academică analitică abordează problemele într-un mod discret și detaliat, permițând astfel puternice specializări. Infrastructura tehnică a filosofiei contemporane cunoaște o sofisticare formală avansată. Este realmente dificil pentru un cercetător să dețina cunoștiințe avansate în ariile ce ies de sub specializarea sa.
În ceea ce privește locul filosofiei în cultura contemporană cred că putem face alte distincții. Pentru început, distincția dintre filosofia teoretică și filosofia practică. Cea din urmă se preocupă de aspectul social al umanului, e.g. etica, filosofia politică, estetica, filosofia socială, și este puternic și dinamic angrenată în viața contemporană. Statul și instituțiile lui politice sunt construite pe concepte filosofice. Să ne gândim la Declarația de independență a lui Thomas Jefferson construită pe contractualismul lui John Locke. Instituțiile legale sunt fundamentate pe o înțelegere filosofică a conceptelor fundamentale de justiție, egalitate, libertate, coerciție sau fericire. Emancipăriile de ordin ideologic au avut de multe ori origini filosofice, e.g. Iluminismul. Arta, literatura și științele naturale au fost puternic influențate de discursul filosofic. De altfel unul dintre rolurile filosofiei, privind istoric, a fost acela de incubator de idei științifice. Exemplul îl fac teoria relativității a lui Einstein, apariția și dezvoltarea psihologiei ca știintă, e.g. asociaționismul, cadrul teoretic al științelor cognitive și al lingvisticii, sau chiar apariția calculatoarelor în urma dezvoltării logicii formale moderne. Un alt aspect contemporan al filosofiei este rolul integrativ pe care il instanțiază. Diverse ramuri de cercetare ale filosofiei lucrează îndeaproape cu cele ale știintelor naturale sau sociale, e.g. filosofia minții cu științele cognitive, psihologia sau neuroștiințele, epistemologia formală cu matematica și economia.
Cred că se întrevede faptul că filosofia nu este o disciplină de cafenea, ci este o știință, i.e. scientia, ce are metode și obiective clare, un prestigiu istoric milenar și este centrală întelegerii lumii și a locului nostru în ea.

2. Ce ţi-a determinat interesul pentru filosofie și în ce a constat pregătirea ta?

Întrebările generale ale filosofiei, în forma lor naivă și nesistematică, sunt naturale individului încă de la o vârstă timpurie. Bineînțeles, filosofia implică o activitate de cercetare și argumentare riguroasă însă o premiză a existenței acesteia o reprezintă curiozitatea și atitudinea interogatoare. Întrebarea și dubiul reprezintă motivul creator al discursului rațional. Un soi de scepticism funciar, o îndoială de fond și o curiozitate incurabilă au fost cele care m-au orientat în actele mele de cunoaștere. Întrebările filosofice au fost un stimulent intelectual și o sursă de exercitare a facultățiilor critice. Îmi amintesc, de pildă, faptul că la Cultura civică aveam dezbateri și teme de gândire asupra unor concepte precum libertate sau egalitate. Am făcut cunoștință pentru prima dată, în urma unor investigări private lacunare, însă efervescente, cu figuri precum John Locke sau Baruch Spinoza. Nu cred că la momentul acela aveam vreo înţelegere adecvată sau temeinică a puținelor lucruri care le-am citit, însă întâlnirea aceasta a reprezentat un moment de reflecție personală și o premiză spre ceea ce a urmat. Ulterior am avut o preocupare, tot așa într-o măsură minoră, cu filosofia antică greacă. Pe la începutul liceului citisem câteva comentarii la Platon, printre care și o introducere de Andrei Cornea. Întrebări mari precum cele referitoare la ontologia predicatelor morale, e.g. faptul că acestea nu sunt fundamentate supranatural, la existența realității exterioare și la posibilitatea de a o cunoaște sau cele referitoare la relația dintre minte și corp au însemnat un mediu elastic, expansibil pentru interogarea și mirarea cognitivă. Ulterior, conștientizarea unei acumulări nesistematice și inconsistente de informații din ariile de studiu ale filosofiei m-au determinat să iau decizia de a citi istoria filosofiei într-o manieră mai organizată. Astfel, cuprins și de elanul entuziast al neofitului, am decis să încep cu Istoria Filosofiei a lui Frederick Copleston. Fiind traduse primele patru volume, încă înainte de vara dintre clasa a 10-a și clasa a 11-a, am demarat activitatea de lectură. După acele patru volume au urmat alte cărți care mi-au completat cunoștințele de istoria filosofiei. Timpul adiacent, odată familiarizat și introdus în această disciplină, l-am petrecut orientării în diferitele ramuri și direcții filosofice. Interesul meu creștea odată ce reușeam să pătrund și să investighez tot mai mult, se autoalimenta. Un aspect important al pregătirii mele a fost achiziția unor concepte care m-au ghidat ulterior în descoperirea unor surse importante de informații. Așa am reușit să acumulez date despre diferite enciclopedii, manuale sau, în general, articole academice. Am avut materialul necesar pentru a aprofunda ceea ce m-a interesat în mod deosebit. Am ajuns să studiez chestiuni de actualitate. Poate părea o chestiune sofisticată însă a fost un progres realmente natural și motivat doar de interese de cunoaștere. Nu am avut un mentor care să mă îndrume procedural, demersul meu a fost unul autotelic, de amorul artei, un proiect privat și individual. Cu atât mai mare a fost satisfacția descoperirii, fiind rezultatul unui travaliu al înțelegerii, necesitat de constante clarificări personale. Faptul care mi-a permis aceasta incursiune intelectuală a fost existența unor surse de informare libere, ceea ce este de admirat. Cunoașterea este accesibilă, mai greu este să secționăm printre cantitatea imensă și să selecționăm ceea ce este relevant. Documentarea și studiul individual este într-adevăr dificil, și poate fi inițiat doar de motivații sincere și autentice, însă în final este plin de satisfacții. Așa m-am format ca autodidact, iar metodele astfel deprinse le-am aplicat unei game de discipline și interese largi, care depășesc interesul pentru filosofie.

3. Ce părere ai despre sistemul de învățământ?

Cred că sistemul poate suferi amendamente. Cel puțin din punct de vedere statistic social este clar faptul că elevii nu au un interes autentic pentru domeniile de cultură și că de cele mai multe ori sunt angajați doar după o vânătoare vulgară de note. Se studiază o cantitate mare de cursuri iar contextul social general nu încurajează și promovează aceste valori ale educației. Cei mai mulți elevi nu înțeleg metodele științei și nu sunt curioși să meargă dincolo de preocupările de la clasă. Nu știu dacă este sistemul de învățământ responsabil sau este vorba de un concurs de împrejurări, o situație generală ce continuă să survină datorită unor cauze și premize complexe. Realitatea tristă, regretabilă este însă că elevul, în urma liceului, nu deprinde metodele gândirii critice, nu reușește să conceptualizeze, nu are o apreciere valorică a literaturii și a artei și nu își asumă obiective culturale și cognitive semnificative.
Încă rezidă gândirea miraculoasă și superstițioasă.

Cred că predarea religei sub forma confesională este periculoasă, în măsura în care contrazice ceea ce este instaurat la orele umaniste sau științifice.

Ce poate fi mai periculos decât o acumulare de contradicții de acest fel?
O predare a istoriei religilor și a eticii cred că ar reprezenta o substantială îmbunătățire a strategiei educaționale.
Mai mult de atât, poate că un curs ce are să familiarizeze tânărul cu metodele și obiectivele diferitelor științe (naturale, formale sau umaniste), cu valorile cultural-artistice contemporane și să-l încurajeze în formarea unor abilități critice, de discernământ ar fi binevenit. Aspectul valoric general trebuie pus în evidență. Cred ca un rol fundamental al școlii îl reprezintă formarea unor viitori cetățeni responsabili, activi și lucizi. Individul nu încetează să existe într-o configurație de grup și astfel este așteptat de la el să coopereze, să deprindă relații de empatie și să aibă o înțelegere a celor din jurul. Școala trebuie să contribuie la formarea acestor tării de caracter.

4. Ce alte interese ai și care este viziunea ta despre viață?

“Trei pasiuni simple, dar extrem de puternice, mi-au guvernat viaţa: nevoia de iubire, foamea de cunoaştere şi mila neţărmurită pentru suferinţele omenirii.” - Bertrand Russell
Cele trei motive primordiale care îmi orientează întreaga existență sunt curiozitatea intelectuală, necesitatea experienței artistice și sensibilitatea morală, dintre care pe primele două mi le îngădui din plin și fără reținere. Este ceea ceea ce mă dinamizează: voluptatea cunoașterii, curiozitatea descoperirii, a noutății, a saltului în necunoscut, a deconspirării misterului, stringența înțelegerii continue. Angajamentul meu central este cel față de naturalismul ontologic, i.e. ideea conform căreia nimic nu există dincolo de lumea naturală, materială, legile naturale fiind cele care guvernează structurași ordinea universului. Nu există suficiente dovezi pentru a sprijini existența fenomenelor supranaturale și a unor entități ce depășesc sfera aceasta. Aceasta este o chestiune de etica opiniilor: este epistemic corect să formăm opinii doar pentru ce avem suficiente probe.

Cred că este o sfidare intelectuală să crezi în afirmații miraculoase în absența unei reflexii și considerații circumspecte. 

Iar formarea opiniilor pe baza unor resorturi emoționale tribale și pe o gândire deziderativă nu reprezintă o metodă fiabilă. Weltanschauung-ul meu este bazat pe o apreciere profundă a gândirii științifice și a rezultatelor acesteia, dublată de necesitatea personală a experienței estetice. Cred că individul trebuie să apeleze la logică, rațiune, confirmare empirică și consistență argumentativă în actele lui de cunoaștere. El trebuie să iasă de sub tutela dogmatismului, autorității și a gândirii populare. Individul este emancipat prin punerea în practică a facultăților critice. Demnitatea umană se regăsește în exercițiul constant al rațiunii, în aspectul reflexiv, întrebător și creator al firii. Concepțiile mele se întrepătrund cu cele ale umanismului secular și ale liberei cugetări: suntem ființe finite, parte a diversității naturale, deciziile noastre morale sunt bazate pe necesitățile naturii umane și a respectului reciproc, trebuie să ne formăm opiniile pe baza observației, rațiunii și a analizei critice și caracterul semnificativ al vieții este dat de dedicarea față de idealurile umane ale cunoașterii și ale contemplației artistice.
Sub aceste concepții se regăsesc și curiozitățile mele adiacente. Sunt preocupat să pătrund într-o multitudine de domenii științifice, pentru fiecare având interese specifice. Maturitatea care am dobândit-o în urma studiului individual îmi permite acum să aplic același metode de învățare unei largi game. Câteva dintre cele ce mi-au ocupat și îmi vor ocupa timpul pe viitor sunt: istoria intelectuală, teoria evoluției, chestiuni generale dar și specifice din fizică, astronomie și astrofizică, științele ale minții și neuroștiințele și modele formale de decizie și strategie din economie. Pentru figuri precum Galileo Galilei, Charles Darwin sau Albert Einstein port o stimă și o considerație deosebită.
Pe partea artistică am acordat de mult timp o atenție deosebită muzicii. Am ascultat muzica clasică sistematic, de la origini până în perioada contemporană. Cred că nu aș putea să surprind preferințele mele într-un spațiu scurt și nu aș reuși să dau seama de reala diversitate a muzicii clasice însă îi pot aminti pe puțini dintre giganții care mi-au cultivat gustul: de la Bach, Mozart, Beethoven la Tchaikovsky, Straus, Rachmaninoff, Debussy, de la Chopin, Schoenberg si Stravinsky la Messiaen, Lutosławski, Babbitt, Xenakis. Am avut un interes mai deosebit la un moment dat pentru muzica electronica clasica, i.e. Electroaucustica, Musiqueconcrete, ElektronischeMusik, Scoala de la New York, de la Columbia-Princeton ș.a.m.d. M-am preocupat considerabil de muzica de avangarda și experimentală.
O altă arie o reprezintă muzica rock cu subreprezentările ei de rock progresiv, psihedelic, electronic sau fusion, e.g. Krautrock-ul sau scena Canterbury. Ar fi un gest ostentativ să enumăr formații. Există un număr prea mare care m-au influențat în orientarea mea culturală: începând cu formațiile Invaziei Britanice, a blues rockului și a rockului psihedelic. Un eveniment important a fost descoperirea marilor formații de rock progresiv și de art rock. În special noua complexitate compozițională și inovațiile stilistice dobândite prin incorporarea unor elemente de jazz și clasic m-au orientat spre o largă diversitate de artiști și formații. Am ascultat formații și artiști de rock alternativ, punck rock și new wave ca în final să ajung la o plajă de avangardă. M-a fascinat diversitatea muzicală și mi-am cultivat estetic interesele și în acest aspect.
Și probabil un gen care rămâne central audiților mele muzicale îl reprezintă jazz-ul. Ar fi un exercițiu futil să încerc să surpind jazz-ul și compozitorii lui în câteva rânduri. Bineînțele nume precum Miles Davis, John Coltrane, Charles Mingus, Thelonious Monk, Dave Brubeck, Ornette Coleman, Herbie Hancock, Duke Ellington nu încetează să rezoneze în cercurile largi. Eu însă, am încercat să pătrund sistematic și disciplinat în diversitatea jazz-ului și m-am aplecat asupra subgenurilor de bebop, cool jazz, hard bop, modal jazz, free jazz și a proiectelor ce înglobează o diversitatate de stiluri și sunt în general experimentale, i.e. post-bop, jazz fusion și jazz rock și etapa finală, jazzcore-ul. Sunt dispus să îmi împărtășesc mai pe larg interesele muzicale și sunt deschis la discuții pe această temă. Dincolo de actul audiției cânt la chitară clasică, unde am și mici compoziții personale.
După interesul pentru muzică vine interesul pentru cinema. Pot să specific regizori pentru care port o considerație deosebită: Stanley Kubrick, Federico Fellini, Krzysztof Kieślowski, Ingmar Bergman, Andrei Tarkovski, Michelangelo Antonioni, Orson Welles, Martin Scorsese, Francis Ford Coppola, Alfred Hitchcock, Terrence Malick și mulți alții. Am avut o perioadă în care mă documentam în domeniu și dedicam mult timp ca spectator. M-am familiarizat cu critica de film, cu câte puțin din componentele estetice și de producție ale filmului, iar filmul râmâne pentru mine un prilej de meditație și delectare.
În artele fine m-a preocupat în special pictura modernă și contemporană. Nu cred că justifică în mod adecvat situația însă pot amintii impresionismul lui Monet, prerafaelismul lui Millais și Waterhouse, expresionismul abstract a lui de Kooning sau Gorky, cubismul lui Picasso, suprarealismul lui de Chirico, Dali sau Magritte, Klimt ca reprezentant al Secesiunii vieneze sau expresionismul lui Schiele și Kokoschka. Adevărul e că am fost în principal interesat de pictura secolului XX cu câteva excepții și cu o apreciere sinceră a perioadelor premergătoare.Nu cred că sunt deja un connoisseur al artelor fine însă sunt preocupat să îmi rafinez perceptia asupra lucrărilor de artă. În fotografie am apucat să ma familiarizez doar cu alfabetul: Richard Avedon, Helmut Newton, Henri Cartier-Bresson, Edward Weston, Herb Ritts, Brassaï, Ansel Adams, Ellen von Unwerth.
În ceea ce privește literatura am câteva preferințe, în special din secolul XX. Nu am avut timpul necesar pentru a mă apropia de literatura așa cum aș fi dorit, însă sper că o să îmi pot gestiona suficient de eficient timpul încât să lecturez ficțiune cu regularitate. Cărțile care vreau să le citesc le am în biblioteca mea personală, sunt rezultatul unui efort de orientare personal, reprezintă o proprie achiziție.
Am început cu citatul lui Russell și voi încheia cu unul de Kant:
"Două lucruri umplu sufletul cu mereu nouă şi crescândă admiratie si veneratie, cu cât mai des si mai stăruitor gândirea se ocupă de ele: cerul înstelat deasupra mea fi legea morală în mine. Pe ambele [ . . . ] le văd în fața mea si le leg nemijlocit cu conștiinta existenţei mele."

28 martie 2014

Să aflăm împreună de unde venim...

Asociatia Secular-Umanistă din România, adică ASUR, a hotărât să sprijine lansarea cărţii „Cosmos”, cea mai populară operă a scriitorului Carl Sagan. În prezent, cartea este în lucru la Editura Herald.

”Cosmos” este una dintre cele mai bine vândute cărţi dedicate ştiinţei din toate timpurile. Folosind o proză clară, Sagan ne dezvăluie o lume albastră, asemănătoare unei pietre preţioase, locuită de o formă de viaţă care abia începe să-şi descopere propria identitate şi să se aventureze în marele ocean al spaţiului. Cu o nouă introducere scrisă de colaboratoarea lui Sagan, Ann Druyan, ilustraţii color şi un nou Cuvânt înainte de astrofizicianul Neil deGrasse Tyson, ”Cosmos” retrasează cei 14 miliarde de ani de evoluţie cosmică şi explorează subiecte precum originea vieţii, creierul uman, hieroglifele egiptene, misiunile spaţiale, moartea Soarelui, evoluţia galaxiilor şi, totodata, forţele şi indivizii care au contribuit la naşterea ştiintei moderne.

„Cosmos” este fără îndoială una dintre cele mai influente cărţi de popularizare a ştiinţei care a stârnit publicului larg interesul şi pasiunea pentru astronomie timp de mai bine de trei decenii... iar acum urmează a fi tradusă şi în limba română. Însă avem nevoie de sprijinul vostru!

Cartea se află deja în lucru la Editura Herald. La data lansării acestui proiect, cartea a fost tradusă în proporţie de 70%. Dorim să o publicăm în limba română în luna mai. Puteţi participa la finanţarea proiectului accesând link-ul http://www.we-are-here.ro/p/cosmos-carl-sagan.

28 ianuarie 2014

Noile religii - ateismul VI

Homo religiosus nu se leagă intinsec de o divinitate sau de ideea de sacru, ci de ritualizarea existenţei sale.

Şi homo religiosus suntem toţi, atei şi teişti deopotrivă, fie că ne dăm sau nu seama de asta. Pentru că nevoia de ritual este "genetică", ca şi cum ar exista o genă care ne face să acceptăm şi să practicăm un anumit comportament. Comportamentele sunt avantajoase, ne oferă posibilitatea de a acţiona cu şanse pozitive fără a trece prin cheltuitorul efort de a aduna dovezi şi a gândi fiecare etapă. Iar comportamentele structurate devin ritualuri. Ateii nu fac excepţii, dimpotrivă.

De curând comunitatea vocală a ateilor şi agnosticilor de prin România a primit o lovitură ce i-a pus într-o poziţie de vulnerabilitate: a dispărut principala platformă de comunicare - grupul Atei & Agnostici Români de pe Facebook. Şi ca orice homo sapiens religiosus au început să caute răspunsuri, iar dacă acestea nu existau, le inventau. Vina nu este una capitală, face parte din natura umană, numai că natura umană nu este construită pentru a fi raţional pură ci pentru a supravieţui în mediul naturii sălbatice. A fost prea puţin timp pentru evoluţie ca structura predispusă spre a accepta manipularea să fie dizolvată, să devenim cu adevărat logici. Poate nu vom deveni niciodată aşa, nu mai sunt motive pentru ca evoluţia noastră să continue.

Dar nu despre asta e vorba ci despre "zestrea religioasă" a ateilor.
Prima reacţie a fost cea de perplexitate, de parcă regulile existenţei în mediul respectiv, călduţ şi rotund delimitat, sunt imuabile şi eterne. Fals. Acest concept este de sorginte religioasă şi toţi îl avem până în momentul în care conştientizăm finalitatea, moartea. Iar asta, conştientizarea finalităţii, duce la următoarele luări de poziţie, tot cu specific manipulant şi de sorginte religioasă: trebuie găsit vinovatul şi pedepsit.
Este vital ca vina să nu fie a ta sau a colegului în ale dogmei ci a străinului, a celui altfel, a duşmanului. Şi au fost identificaţi câţiva. Cu doi am vorbit atunci, erau speriaţi şi au retractat orice implicare, de altfel unul dintre ei nu mai este de găsit pe facebook. Nici nu contează dacă aveau sau nu vreo vină, importantă e ideea care a încolţit în mintea celor ce se cred raţionali: Să-i linşăm! Defectuoasă gândirea de tip "cine nu e cu noi e împotriva noastră".

A doua reacţie este de prevenire a unor viitoare derapări, de sistematizare ritualică. I-am îndepărtat pe duşmanii din exterior, acum să-i îndepărtăm şi pe cei din interior. Iată ce zice cineva: Deși e grup închis, cumva, printre noi, s-au strecurat niscaiva habotnici. Foarte sigur se află aici doar pentru a raporta.
Deoarece orice creștin care se respectă nu va blasfemia în vecii vecilor numele sfintei fantome în care crede, propun administratorilor să ceară din partea membrilor o "dovadă de necredință". Orice blasfemie e acceptată ca tichet de intrare.

Binenţeles că aceste manifestări sunt extremele, colegul de mai sus a fost luat la mişto de mulţi, dar predispoziţia pe care o avem de a folosi scurtăturile în loc să evaluăm fiecare caz în parte ne predispune la sistematizarea acestor scurtături. Iar sistematizarea ritualurilor este ... religie.

Acum comunitatea de atei se recompune. Coagularea va avea noi valenţe, pe principiul "ce nu te ucide te face mai puternic". La mai mare! Şi "la mai raţional", dacă se poate...

Noile religii - ateismul
Noile religii - ateismul II
Noile religii - ateismul III
Noile religii - ateismul IV
Noile religii - ateismul V
Noile religii - ateismul VII

23 ianuarie 2014

Crima concepției antivaccin

Imunizarea oferă două tipuri de protecție: cea personală (cel imunizat nu dezvoltă boala deși intră în contact cu agentul) și cea de grup (deoarece cei imunizați nu desfășoară boala nici nu transmit mai departe agentul astfel că epidemia este blocată din fașă).
Imunizarea se poate face pe căi naturale, oamenii ce intră în contact cu agentul dezvoltă boala și, dacă supraviețuiesc, dezvoltă anticorpii necesari, sau artificiale - vaccinul - metodă prin care se dezvoltă anticorpii fără a fi nevoie să facă boala sau fac o formă foarte ușoară.
Întrucât atât imunizarea naturală, bolind, cât și cea artificială, prin vaccin, nu generează o protecție de 100%, înseamnă că sunt persoane care fie că nu devin imune fie își pierd imunitatea în timp, fie nu pot fi vaccinate din considerente de contraindicații. Din acest motiv efectul de protecție de grup este esențial, deoarece chiar dacă unul dintre oameni se îmbolnăvește acesta nu transmite boala, ceilalți din jur fiind deja imunizați.
Din acest motiv toată lumea, cu excepția celor pentru care sunt contraindicate vaccinurile, trebuie să fie vaccinată. Din acest motiv campaniile antivaccin sunt criminale, pentru că-i lasă pe cei ce nu pot fi vaccinați sau pe cei ce nu răspund pozitiv la imunizare descoperiți în fața bolii. Iar aceștia sunt de obicei sortiți pieirii, deoarece ei dezvoltă forme grave, doar de asta nu pot fi imunizați sau la ei nu ține imunizarea.



Iresponsabilii ce promovează ideea că vaccinurile sunt o plagă au generat zone, inclusiv în state civilizate, unde au reapărut boli și epidemii ce au fost evitate în trecut prin vaccinare.
Iată aici o hartă interactivă a epidemiilor din perioada 2008-2013 unde se vede cum prostia umană ascultă de iresponsabilitatea ucigașilor antivacciniști: http://www.cfr.org/interactives/GH_Vaccine_Map/#map

25 noiembrie 2013

Binele şi Răul în manifestarea religioasă

Discuţia a plecat de la evenimentul de protest împotriva poluării sonore înfăptuite de biserici gândit şi promovat de Baraka B. Skulls: Isus VS Boxe şi apărut în grupul de polemici A.S.C.O.R.


- Dar nu trăim într-o ţară liberă?
- Libertatea se termină când deranjezi libertatea altuia. Atunci devii agresor. Aşa că manifestările religioase în public sunt agresiuni împotriva celor de alte opinii.
- Dar intr-un loc public ce fel de manifestări credeţi că trebuie să se întâmple?
- Zâmbete şi saluturi. Ajunge atât. Noi trebuie să fim buni şi altruişti pentru că suntem oameni şi trăim împreună, nu pentru că Dumnezeu ne ordonă asta.
- Eu cred ca toţi suntem buni dar diferenţa se face atunci când mulţumim: creştinii aleg să mulţumească Domnului iar ceilalţi "ştiinţei" sau lor personal
- Nu lui Dumnezeu trebuie să-i mulţumesc pentru că tu îmi zâmbeşti şi mă ajuţi, ci ţie trebuie să-ţi mulţumesc. Asta este probabil diferenţa dintre noi. Dar eu te ajut şi dacă tu vei mulţumi Dumnezeului tău şi nu mie. Dar îţi voi spune asta.
- Da, dar eu ştiu că fără Dumnezeu eu nu aş avea imboldul de a face binele, aşa că indiferent cine vă zâmbeşte sau vă ajută de fapt Dumnezeu îi dă acest gând minunat altfel s-ar comporta ca un om firesc.
- Asta-i diferenţa. Eu fac bine pentru că pot. Singur. Nu am nevoie de Dumnezeu pentru asta odată ce nu cred în el. Tu nu poţi să faci bine singură, îţi trebuie un imbold. După cum se vede este posibil ca în esenţă să fii o persoană rea (sau cel puţin neştiutoare) şi să nu poţi face bine decât dacă asculţi anumite porunci. Problema este că tu nu porţi nici o responsabilitate odată ce te aliniezi la ceea ce "crezi" că este corect (pentru că nu ai nici o dovadă că este cu adevărat corect odată ce nu decizi tu, ci asculţi de porunci). Aşa că riscul de a face rău în cazul tău este mult mai mare: poate că nu aceea este Cartea pe care trebuia s-o asculţi...

22 iunie 2013

Calitatea unor profesori de religie

Sunt multe feluri de oameni şi profesorii de religie nu fac excepţie. Sunt unii mai buni, alţii mai răi. Unii cu tact pedagogic, alţii au chemare catehetică. Unii chiar sunt destul de citovi pentru a înţelege că au ajuns să facă propagandă deşănţată şi imorală şi iau atitudine (http://profudereligie.blogspot.ro/2012/11/un-profesor-de-religie-analizeaza-orele.html). Dar mai sunt şi alţii, excepţii, sper, ce fac de ruşine nu numai ideea de profesor dar şi cea de creştin, de ortodox, şi chiar cea de om. Unul dintre ei este profesorul de religie Vâju Mihai de la Școala cu clasele I – VIII ”Adrian V. Rădulescu” din Murfatlar. În cadrul grupului Ortodoxia şi Ateismul am purces la a aduce câteva informaţii suplimentare cu privire la opiniile asupra familiei şi de ce nu trebuie să interzicem unora dreptul de a organiza o familie. Şi aici am prezentat câteva paragrafe testamentare cu spusele lui Iisus, deoarece se considera apriori că familia este o structură specifică creştinismului:

Profu' de Religie Iată cum susține familia Iisus:
31. Şi au venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis la El ca să-L cheme.
32. Iar mulţimea şedea împrejurul Lui. Şi I-au zis unii: Iată mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară. Te caută.
33. Şi, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea şi fraţii Mei?
34. Şi privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei.
35. Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.
Cap. 3 Marcu, cap. 12 Matei, cap. 8 Luca. Numai Ioan nu spune nimic despre acestă întâmplare. Puțin îi păsa lui Iisus de familie, mamă, frați sau surori. El dorea numai ca oamenii să-l asculte orbește. Creștinismul dorește ca să fie ascultat orbește.

Adrian Ionescu E o interpretare superficiala. Hristos arata ca omul trebuie sa-i iubeasca in mod real pe toti la fel de mult ca pe cei din propria familie.Dimpotriva, nu e o micsorare a dragostei fata de cineva ci o ridicare a celorlalti, straini, la statutul pe care il are familia.

Profu' de Religie Chestia este că nu s-a dus la familia sa. Nu i-a ridicat pe ceilalți, a înlocuit membri familiei cu alții, convenabili.
Creștinismul este o religie apocaliptică, care nu are nici un interes în a prezerva ceva ci doar în a impune ideile sale ca normă. Încă o pildă a valorii familiei în ochii lui Iisus: Matei cap 8
21. Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu.
22. Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor.

Adi Maharaj Ma, Profu' de Religie, ce bati campii? familie in sensul de frati si surori... ce legatura are cu familie, adica cuplul sot-sotie ???

Acum intră în scenă şi profesorul nostru: Mihai Vaju DEJA TE DAI IN STAMBA CU INTREBARI RETORICE SI POSTARI DE RASPUNSURI ERETICE ....CU CE A ZIS IISUS DE FAMILIE NENEA Adi Maharaj !!!!!!!!!!

Profu' de Religie Creștinismul a devenit atent cu familia ca structură socială abia când a devenit religie de stat, pentru că prin familia conformă dogmei avea posibilitatea de a controla toate generațiile și viața socială, apoi și cea politică.

Adrian Ionescu @Profu de religie "ridicarea familiei la, sau respectarea ei..." dvs o intelegeti raportandu-va la alte aspecte din societatea/cultura crestina, sau ca si simplu fapt in sine, raportandu-va la ceea ce insemna familia in general in orice societate din istorie?

Profu' de Religie O lege împotriva firii este ca două persoane ce se iubesc să nu aibă posibilitatea de a fi împreună social.

Mihai Vaju BAI TU ASAT NU Profu' de Religie , de ce esti doar Prof si nu Profesor ...? handi , ce cauti ce aici dk vb doar tembelinuni de idei ...??? Si nici nu esti profesor macar si un ateu fara ateism !

Profu' de Religie Adi Maharaj
Conform imaginii de la care a plecat discuţia familia are ca scop procreerea, generarea de copii (fraţi, surori). Sau creştinii doresc doar familia cu scop de sex? În acest caz, pardon!
Profu' de Religie Andrei Mihai
Deocamdată spusele mele se bazează pe citate din Biblie. Sau Biblia nu trebuie luată în considerare? Dacă ai o contestaţie fă-o lui Marcu, Matei şi Luca, nu mie.
Profu' de Religie Mihai Vaju
Pseudonimul meu nu este fără fundament: "Aici sunt adunate câteva opinii cu privire la fenomenele religioase, superstiţiile şi pseudoştiinţele care au bântuit sau vor bântui lumea. Viziunea este analitică, fără scrupule de etică religioasă, eretică chiar din punct de vedere al credinciosului îndoctrinat. Dar nu este nici pe departe intenţionat ireverenţioasă sau fără respect pentru credinţele noastre pro, contra sau lipsite de divinitate." - http://profudereligie.blogspot.ro/
Profu' de Religie Adrian Ionescu
Mă refer la familie aşa cum lasă să se înţeleagă că ar trebui să fie familia autorul imaginii de la care a pornit discuţia: creştină, heterosexuală, monogamă, biparentală, obligatoriu cu scop de procreere (cu copii).

Adi Maharaj Ma,familia nu are un scop. Ci este dezvoltarea naturala a relatiei intre 2 oameni.

Profu' de Religie Adi Maharaj
Adică există un scop pentru existenţa fiecăruia pe pământ dar familia nu are un scop? Tare mi-e că e o contradicţie pe aici...
Oricum, autorul imaginii consideră că familia are scop. Şi în realitate chiar are. L-am subliniat într-un comentariu anterior. Are scopul de a conserva acea religie şi pentru asta trebuie să fie conformă cu acel cult. De altfel asta a spus şi Iisus: lăsaţi-vă familiile acelea, construiţi familiile astea. O familie, conform creştinismului, trebuie să fie într-un singur fel: creştină. La fel cum o familie, conform islamului, trebuie să fie într-un singur fel: islamică. Nu e greu de înţeles.

Mihai Vaju Mai Profu' de Religie , dupa ce scrii tu acolo pe blogul tau , mai tembel ca tine nu este pe tot internetul ! Am zis .....
Mihai Vaju Asta e pagina de blog , cu atatea minciuni si analize fara temei moral , si firesc , nu mai zic de experiere a vietii ....
Mihai Vaju Profu' de Religie ce scrii tu aici , deja exista : '' oră de religie comparată şi de istorie a fenomenului religios '' ! ASA CA MAI INTERESEAZA-TE DE PROGRAMA SCOLARA ....!!!!

Profu' de Religie Mihai Vaju
În România sunt doar ore de îndoctrinare religioasă în cultul ortodox, nu de analiză a fenomenului. Probabil în programa din Statele Unite sau Marea Britanie. În România nu este voie, adică BOR nu dă voie. Dacă ai dovezi pentru a susţine afirmaţia te invit să le prezenţi. Eu nu am găsit acea programă, fie nu există fie ministerul o ţine ascunsă.

Reţineţi că Mihai Vaju este profesor de religie, dar nu a fost în stare să prezinte acea Programă şcolară cu subiect istoria religiilor şi studiu comparat al vieţii spirituale. Oare de ce?

Andrei Mihai Ateismul e negarea Creatorului, negarea Creatorului e o credinta pe invers.
Necredinta in Dumnezeu e credinta in "opozitie". Dogma ateista presupune blasfemierea Crestinismului, iata un exemplu:
http://sclavii.blogspot.com/2010/03/mic-ghid-de-comportament-anticrestin.html

Profu' de Religie Andrei Mihai şi alţii asemenea:
Credeţi în Moş Crăciun? Nu? Înseamnă că sunteţi atei faţă de Moş Crăciun.
Credeţi în Zâna Măseluţă? Dacă nu înseamnă că sunteţi atei faţă de Zâna Măseluţă.
Dar în Spiritul Renaşterii Continue credeţi? Sunteţi atei faţă de acesta? Când veţi descoperi de ce sunteţi atei faţă de iluziile altora poate că veţi descoperi şi de ce alte persoane sunt atee faţă de iluzia voastră. Succes!

Cât despre Biserica Ateistă sensul e mult mai clar, simplu şi modest prezentat: oamenii au nevoie, ca animale sociale ce sunt, de a se aduna şi a petrece timpul împreună. Dacă în bisericile religioase acest timp este în slujba şi avantajul iluziei ce a acaparat mintea credincioşilor la cea ateistă este doar o satisfacţie simplă a nevoii de comunicare. Problema oricărei adunări întru comuniune este că va naşte dogme şi reguli specifice, indiferent dacă acea religie va avea sau nu divinitate, adică ideea parazită subjugă acţiunile adepţilor în scopul propriei conservări şi nu în avantajul credincioşilor ca persoane.

Dobre Alexandru "Zis-a cel nebun în inima sa: “Nu este Dumnezeu!” Psalm 13 cu 1

Profu' de Religie Dobre Alexandru
"Zis-a cel nebun în inima sa: “Nu este Moş Crăciun!”
Psalm 13 cu 1
Argumentul circular - Biblia este corectă pentru că aşa scrie în Biblie - nu este un argument valid. Pentru că în acest caz şi Coranul este corect pentru că aşa scrie în Coran. Dacă scria în Coran că Biblia este corectă merita să ne gândim un pic la asta, dar aşa...

Dobre Alexandru esti cel mai prost ateu din cate am vazut , mecla zice totul , afirmatiile tale lasa de dorit , rarionalitatea ta o gasesc profund dezamagitoare ! Daca esti ateu de ce propovaduiesti asta? cauti adevar? Dupa cunostiintele mele un ateu are menirea de a sta in banca sa ! ateu contemporan porneste de la niste afrimatii si filosofii banale. Tu vii cu argumente foarte slabe si lipsite de cooerenta in exprimare...dupa parerea mea esti o pierdere de timp .

Mihai Vaju ARE HANDICAP CONGENITAL LA MINTE , E BOALA SECOLULUI : MANDRIA PROST INTELEASA ! SAU MAI BINE SIS MANDRIA PROSTULUI CARE SE CREDE SAU SE DA CULT..DESPRE Profu' de Religie ....!

Dobre Alexandru :)) bai" nascut talent si mor speranta" ce filosofie ambramburesti tu ? ce argumente valide zici ma tu?
Dobre Alexandru te faci ateu dupa ce il citesti pe dawkins? cred ca e singura ta carte citita . numai ala face afirmatii gen mos craciun

Profu' de Religie Dobre Alexandru, Mihai Vaju
Faptul că mă faceţi prost nu înseamnă că aveţi argumente pentru ceea ce susţineţi ci că neavând argumente deveniţi violenţi. Deocamadată în limbaj, iar dacă se va întâmpla să fim faţă în faţă probabil mă veţi ataca fizic. Eu nu am considerat pe nimeni prost, nebun, iraţional, mincinos, nu am spus nimic de fizicul nimănui şi nici de mintea acestuia. Dimpotrivă, vă consider pe toţi capabili de a vă depăşi teama de a recunoaşte că greşiţi şi că puteţi să fiţi oameni înainte de a fi "credincioşi".

Dobre Alexandru esti precum o baba de la tara care zice ca stie toata randuiala , dar ea vine de doua ori pe an la Biserica si atunci o barfeste pe tata leana!
Dobre Alexandru :))) chiar ca esti prost , te hranesti cu afirmatii vide !

Mihai Vaju hei eu nu te fac prost ..
Mihai Vaju eu zic ca esti
Mihai Vaju :))) CHIAR NU TE SIMTI ?
Dobre Alexandru ai dreptatea , nu doar te-as bate , te-as lega cu lanturi de masina si te-as tarii pana ai ajunge la os!
Mihai Vaju NU SIMTI CE STARE TEMBELA AIUREZI PRIN CE RAHATURI DEBITEZI ....? SINCER LASAND VB URATE ....CHIAR ASA DE PROST POTI SA FI ?
Dobre Alexandru vorba aceea prostia nu are limite , dar ca asta nici eu nu am vazut!
Mihai Vaju MAI ARE SI BLOG :))))
Dobre Alexandru Crezi ca daca ai o varsta te respect? Pentru mine esti un rahat cu ochi , faci parte din categoria izolatilor la minte ! ai dat dovada ca ratiunea ta este blocata in spatiul vid ! Estetica uratului spune asa impletesti uratul cu frumosul si vezi ce iese ! dar la tine a iesit o mare MIGRENA DE STOMAC !

Mihai Vaju Dobre Alexandru , LASA-L CA E IN MEDITATIE PE BLOG :)))
Dobre Alexandru astept cu nerabdare sa imi "predea ceva" ,

Profu' de Religie Simplu, dragii mei. Căutaţi în cuvintele voastre morala creştină. Ortodoxă. Când o găsiţi arătaţi-o lumii, să ştie şi cei din jur câtă dragoste şi înţelegere au dreptcredincioşii. Succes!

Mihai Vaju Letia ''despre prostie aplicata la clasa '' e moderna :)) si contagioasa
Dobre Alexandru tind sa cred ca se hraneste cu mancare de caini !
Mihai Vaju Nu cred , cainii sunt mai destepti ca el ....:)) !

Mihai Vaju Spunei Profu' de Religie , ca sa nu zica lumea ca sunt eu ...:)) ! Adica eu chiar sunt Profesor de Religie , dar el e Sarlatanul Ateist !

Dragi părinţi,
oameni ca aceştia au copiii dumneavoastră pe mână şi-i învaţă despre "valorile morale creştine".
Încă nu vă e frică?
Să vă fie!

Şi pentru că există posibilitatea ca aceste comentarii să fie şterse, dacă, prin absurd, îşi va da seama că a făcut o greşeală...

8 iunie 2013

Propunere pentru a înlocui ora de religie

E-mail-ul de mai jos a fost trimis elevilor şi părinţilor acestora. Să vedem ce va ieşi...

Stimată doamnă diriginte,
Dragi părinţi,
Iubiţi elevi,

Mă simt dator să vă transmit mulţumirile domnului deputat Remus Cernea:

Eu va multumesc. Ma bucur mult ca ne-am intalnit...
Tinem legatura :)

Remus Cernea
2013/6/4 Cornel Cretu <cornel_cretzu@yahoo.com>
Stimate domnule deputat Remus Cernea,
Doresc să vă aduc la cunoştinţă mulţumirile exprimate de "fenomenalii" elevi ai clasei a IX-a F de la Colegiul Naţional Andrei Şaguna din Braşov, după întâlnirea de duminică, 2 iunie 2013. Alături de cele ale doamnei diriginte Andreea Bell, care, deşi nu vă cunoaşte personal, a avut numai cuvinte de laudă pentru dumneavoastră în urma portretizării pe care v-au făcut-o elevii săi. Sper ca seminţele democraţiei şi a răspunderii civice sădite în acea întâlnire să construiască adulţii responsabili de mâine, capabili să construiască o lume mai fericită şi mai împlinită decât a noastră.
Vă mulţumesc şi eu,
Cornel Creţu

Unul dintre cele mai importante drepturi este dreptul la informare corectă.
În urma acelei întâlniri precum şi a altor excursii, a discuţiilor particulare cu elevii clasei noastre şi nu numai, am ajuns la concluzia că orele de religie de tip confesional, aşa cum sunt ele acum, nu sunt un avantaj informaţional sau educaţional pentru tinerii noştri şi ei sunt conştienţi de asta. Indiferent cât de deschis ar fi profesorul de religie, deoarece religia este prezentată doctrinar, doar din punctul de vedere al unui anumit cult, nu se poate arăta bogăţia spirituală a omenirii şi nici diversitatea de opinii sau de atitudini faţă de divinitate şi sacralitate. Acest lucru este subliniat până şi de specialişti în pedagogie sau psihologie, inclusiv de profesori de religie valoroşi cum este doctorul în teologie Gabriel Memelis ce face o analiză pertinentă aici: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/11/un-profesor-de-religie-analizeaza-orele.html

Curiozitatea copiilor noştri nu a dispărut încă şi merită să fie satisfăcută. Am primit întrebări de tipul "Ce este budismul?" sau constatări de genul "La religie este plictisitor, orice comentariu de-al nostru este considerat afront" subliniind nevoia de a schimba ceva aici. Pentru copilul meu e simplu, conform legii poate fi scutit de religie şi asta s-a şi întâmplat, la dorinţa ei. Dar asta nu înseamnă că situaţia este benefică pentru ea (cu excepţia faptului că face o oră mai puţin) după cum nu este normal ca şcoala să genereze aceste situaţii de segregare. În consecinţă propun să iniţiem noi schimbarea, mai ales că se poate face asta. Mai multe detalii despre condiţia religiei în şcoală aici: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/09/religia-in-scoala-consideratii-juridice.html şi aici: http://profudereligie.blogspot.ro/2013/02/stop-indoctrinarii-religioase-in-scoli.html

Propunerea mea este de a solicita retragerea elevilor de la orele de religie confesională, lucru posibil legal, şi solicitarea de a introduce în programă, în schimb, oră de religie comparată şi de istorie a fenomenului religios, mai ales că profilul de ştiinţe sociale ar fi benefic completat de această materie. Mai jos cadrul legal ce permite retragerea de la orele de religie confesională:
Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:
“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.
Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie.
În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie.
În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”


Am convingerea că se poate asigura de către direcţiune un profesor competent pentru a susţine această materie, doar are la dispoziţie o vară întreagă pentru asta.


5 decembrie 2012

Povestea cabliştilor

de Lucian Mândruţă

A fost odată ca niciodată un telespectator. Acest cetăţean se uita zilnic la televizor, pentru că avea gratis la serviciu: era cablist. Şef la societatea de cablu, mai precis.

Uitându-se el mult, mult, ani întregi, a observat că la televizor e multă reclamă, iar într-o bună zi a aflat de la un bun prieten că pentru reclama aceea unii plătesc ca să apară. Imediat s-a dus val-vârtej la contabilitate şi-a început să întrebe în dreapta şi în stânga:

- Aţi văzut reclama aia la Coca Cola? Noi cât am încasat din ea? Dar la Orange? HP? Pateu de ficat? Noul Logan, care depăşeşte orice aşteptări?

- Nimic, şefu', noi nu încasăm nimic din reclamele astea. Noi luăm bani de la abonaţi. Televiziunile încasează.

- Seriooos? Şi cât încasează?

- Pai, să tot fie câteva milioane pe luna la televiziunile astea mai mari!

- Câââât? Pe cablul meu? Şi eu nu iau nimic?

- Nu şefu, că nu-s produse de noi! Îs ale lor show-urile astea! Şi ei taie chitanţă.

- Aşaaa, deci! Bine!

După aceste vorbe, şeful s-a încuiat în birou, fără secretară de data asta, şi n-a mai ieşit de acolo trei zile şi trei nopti. Iar când a ieşit, avea în mână un vraf de hârtii pe care le-a trântit în faţa managementului, la prima şedinţă:

- Băieţi, ăsta e planul nostru de dezvoltare! Urmaţi-l şi ne va creşte ca Făt Frumos, într-un an cât alţii în şapte! Citiţi şi apucaţi-vă de lucru: ne facem şi noi canale, cu show-uri, cu reclame, cu tot ce vrei. De fapt, cu tot ce vrea publicul, bine?

- Bine şefu', eşti extraordinar, cum ţi-a venit ideea asta, incredibil.... a urmat un val de felicitări sincere, ca de la angajat la şef.

Fireşte, planul a fost pus imediat în aplicare, pentru că era al şefului. Societatea a scos banii de la bancă, a cumpărat camere de filmat, lumini, paiete, maşini de teren şi câteodata chiar şi vedete. Oamenii au mai cumpărat şi filme şi documentare, tot ce trebuie la o televiziune serioasă. Şi-au deschis canalele proprii şi şi-au suflecat mânecile şi şi-au pregătit facturierele pentru publicitatea care urma să vină.

Au emis o zi, au emis două, au emis o lună, au emis chiar nouă. Numai că nimeni nu venea să cumpere publicitate. Prin biroul de vânzări proaspăt dotat cu mobilă Bo Concept bătea vântul. Şi, odată cu el, într-o bună zi, a intrat şeful.

- Beeey, ce naiba e aici! De ce-am făcut noi televiziunile astea dacă nu încasăm nimic pe ele? Voi ştiti cât mă costă pe ora de emisie?

- Ştim şefu', dar n-avem ce face. Oamenii nu se uită la ce producem noi, au rămas tot cu ăilalţi. Cică le plac şi nu vor să schimbe pe noi!

- Pai mey proştilor, voi nu ştiţi că orice învăţ are şi dezvăţ? Ia să le tăiem canalele alea la care se uită, că la noi e heblul! Şi să vedem, la cine-o să vină? Nu la noi?

- Ba da, şefu', incredibil, iar ne-aţi salvat cu ideile dumneavoastră!

Zis şi făcut.

Iar povestea se încheie aici cu o morală: Când ai monopol, ai de fapt o licenţă pentru a face lucrurile prost fără să fii pedepsit pentru asta. De aici, capitalismul nu mai poate face nimic.

Însă putem noi. Sigur, dacă n-am fi oameni care s-au obişnuit doar să se uite!

1 decembrie 2012

RCS RDS versus Discovery

"Sunt dezamăgit de faptul că decizia de a nu mai difuza programele grupului Discovery a fost luată şi pusă în practică.
Suspendarea transmisiei acestor canale de calitate este un atentat la cultură şi limitarea accesului la cunoaşterea reală, ştiinţifică. Prin asta RCS RDS arată o incalificabilă atitudine de dezinteres faţă de valoare şi denotă că urmăreşte doar profit cu orice preţ. Managementul acestei societăţi a făcut o mare greşeală, care va fi plătită nu numai de acţionariatul său, ci chiar de societate în ansamblu, prin prejudiciile de informaţie aduse abonaţilor. Să nu mai vorbim de faptul că acestă măsură a fost luată arbitrar, unilateral, fără ca abonaţilor săi să le fie adus la cunoştinţă această decizie, fiind puşi în faţa faptului abia după ce canalele Discovery au fost eliminate din grila de programe.

În consecinţă solicit prin prezenta rezilierea contractului cu dumneavoastră. Întrucât neseriozitatea de care daţi dovadă este deja evidentă, voi interveni şi pe lângă reprezentanţa dumneavoastră din teritoriu, cu o cerere scrisă şi înregistrată."

Aceasta este scrisoarea electronică ce am transmis-o furnizorului de servicii de televiziune prin cablu, aici: clienti@rcs-rds.ro. Nu pentru că Discovery ar fi singura sursă de cunoaştere ci pentru că este una din cele mai valoroase.

Iată mesajul preşedintelui Discovery Networks International, Mark Hollinger:

"În urmă cu o săptămână, Discovery Networks îi avertiza pe abonaţii RCS&RDS că este foarte posibil să piardă cele şase canale Discovery, inclusiv Discovery Channel, TLC şi Animal Planet. Din păcate, aceste temeri s-au adeverit, iar RCS&RDS a scos canalele noastre din ofertele sale în seara de 29 noiembrie, cu o zi înainte de expirarea contractului. Astfel, aproximativ 3 milioane de telespectatori au pierdut accesul la programele lor preferate, printre care Vânătorii de mituri, Cum se fabrică sau Curiosity. Acest lucru se întâmplă după aproape un an de încercări ale Discovery Networks de a aduce RCS&RDS la masa negocierilor.

Relaţia cu telespectatorii este foarte importantă pentru Discovery, aşadar suntem extrem de dezamăgiţi de situaţia la care s-a ajuns. Fără voi, telespectatorii noştri, Discovery Channel nu ar fi fost cel mai iubit canal de documentare din România în ultimii 15 ani, iar vedete precum Adam şi Jamie, Steve Irwin sau Buddy Valastro nu ar fi ajuns în casele românilor. Avem încredere în publicul din România şi în economia ţării, tocmai de aceea am investit aici în crearea unui birou local, care este responsabil de operaţiunile Discovery în Sud-Estul Europei. Din acelaşi motiv, am creat în parteneriat cu Ministerul Educaţiei proiectul Şcoala Discovery, o iniţiativă unică prin care oferim conţinut educaţional video şi online gratuit, tuturor profesorilor şi elevilor din România.

Cel mai important este că voi, telespectatorii români, sunteti privaţi de posibilitatea de a alege în funcţie de preferinţele voastre. Având o poziţie dominantă în piaţă, dacă RCS&RDS va continua să elimine canale precum Discovery, în final, telespectatorul va rămâne cu foarte puţine opţiuni în ceea ce priveşte producţiile de calitate, ca cele pe care noi vi le-am oferit, zi de zi, în ultimii 15 ani.

Discovery a oferit celor de la RCS&RDS reduceri ale tarifelor tocmai pentru a veni în întâmpinarea preocupărilor lor legate de condiţiile economice în schimbare din România şi poziţia lor pe piaţă. Cu toate acestea, nu au considerat necesar să se întoarcă la masa negocierilor şi să discute pe marginea ofertei noastre.

Suntem indignaţi de ceea ce se întâmplă, motiv pentru care am demarat discuţiile cu autorităţile din România şi cu Uniunea Europeană. Judecând după ceea ce vedem acum, există riscul ca telespectatorii să fie prinşi în contracte la preţuri mari, pentru servicii pe care nu şi le doresc sau asupra cărora nu au niciun control. Nu credem că este o situaţie pe care şi-o doreşte cineva în viitor.

Suntem norocoşi să avem alţi parteneri precum Romtelecom, UPC, AKTA sau alţi operatori locali, care au în continuare portofoliul Discovery în ofertele lor. Suntem în mod special bucuroşi că UPC va lansa două noi canale Discovery – ID Investigation Discovery şi Animal Planet HD, începând cu 1 decembrie.

Sprijinul vostru în ultimii 15 ani a fost remarcabil şi aş vrea să mulţumesc pe această cale celor peste 20,000 de fani care au semnat petiţia noastră în ultima săptămână. Îi asigurăm că susţinerea lor nu a fost în van. Astfel de telespectatori ne inspiră să producem cele mai bune programe precum Universul văzut de Stephen Hawking, Vânătorii de mituri sau cel mai nou serial de referinţă, Curiosity. Continuăm să facem toate eforturile pentru ca programele noastre să fie disponibile cât mai multor telespectatori."

Semnaţi şi voi petiţia aici: http://www.petitieonline.ro/petitie/vrem_discovery_pe_rcs_rds_-p40340139.html
Şi renunţaţi la serviciile monopoliste ale RCS RDS.

6 noiembrie 2012

Sfat pentru ora de religie

Bună :). Am 17 ani şi sunt tare curioasă cu privire la renunţarea la ora de religie. Sunt o eleva bună, deci nu cred că media la religie mă va ridica foarte mult, plus că mi se pare ipocrizie. Mama mea banuieşte că sunt atee, dar nu am avut niciodată o discuşie clară despre acest subiect. Şi nu sunt sigură că mi-ar semna cererea... Ideea e că noi chiar trebuie să învăţăm la religie. Avem lucrări bazate pe capitole din biblie care trebuie citite. Profesorul meu pare un om foarte de treabă, chiar un om cu caracter. Nu i-am deranjat niciodată ora, deci nu cred că ar avea de ce să se ia de mine când observă că eu nu-mi spun rugăciunea cu restul clasei. Dar de anul acesta facem bioetică cu dânsul. Este un opţional, iar când l-am ales anul trecut nu mă gândeam că toate temele pe care le abordăm sunt discutate strict din punct de vedere religios, deci de religie complet nu am cum să scap, însă mi-ar folosi mult un sfat cât de mic despre cum aş putea s-o rog pe mama să-mi semneze cererea.
Mulţumesc mult. L D.


Dragă L D,
Părinţii tăi sunt în primul rând prietenii tăi cei mai buni, chiar dacă nu ai acest sentiment. De altfel ei sunt la fel de "bătrâni" ca părinţi pe câţi ani ai tu, ei sunt părinţi de 17 ani, deci nu au cum să fie mai "experimentaţi" în a fi părinţi faţă de cât de experimentată eşti tu în a fi adolescentă. Poate chiar dimpotrivă, viaţa să le-o fi luat înainte şi să nu fi observat încă cât de mare ai crescut. Aici deja trebuie să-ţi intri tu în rol. Ei nu pot afla despre tine dacă nu le spui tu. Informaţiile care ar veni de la alţii ar fi trunchiate sau deformate, şi tu ştii cel mai bine ce-i cu tine şi ce vrei. Aşa că stai de vorbă cu ei. Fără teamă, chiar dacă reacţia lor iniţială va fi poate una de respingere (din instinct părinţii resping ideea că al lor copil a crescut).
Nu mi-ai spus nimic despre tatăl tău. Părinţii nu sunt identici, este posibil ca tata să fie aliatul tău în acest demers. De obicei taţii acceptă mai uşor eliberarea de cutumele religiei, bărbaţii sunt mai puţin religioşi decât femeile, poate şi datorită nevoii lor de independenţă ca semn de masculinitate.
Oricum, până nu împlineşti vârsta de 18 ani, legea, strâmbă fiind, te pune în situaţia de a fi la mâna părinţilor pentru a te scoate de la orele de religie. Deşi, tot legal, eşti încă de la 16 ani cu drept de a alege singură ce religie vrei să ai... sau să nu ai...
De altfel Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor prevede la Art. 3:
“(2) Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-şi aleagă singur religia”.
Mai multe informaţii despre cum sunt acum prevederile legale în privinţa religiei în şcoală aici: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/09/religia-in-scoala-consideratii-juridice.html
Despre relaţia părinţi-copii în privinţa învăţământului doctrinar religios am scris aici: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/10/ora-de-religie-conflict-intre-parinti.html
Cât de defecte sunt acum orele de religie prezintă şi un profesor de religie, doctor în teologie aici: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/11/un-profesor-de-religie-analizeaza-orele.html
Prezintă-le părinţilor tăi situaţia, ajută-i să înţeleagă cât de "confesionale" sunt orele de religie şi că acestea nu te ajută să devi mai bună şi mai tolerantă, ci dimpotrivă.
Arată-le că efortul depus pentru a asimila informaţii despre un anumit cult nu te face mai credincioasă, ci dimpotrivă.
Şi mai ales explică-le că nu ei au greşit în educarea ta dacă tu ai devenit atee, ci chiar ora de religie în sine, ce intră în conflict cu toate celelalte cunoştinţe ştiinţifice.

Despre ora de bioetică... Ca principiu este un domeniu ce merită studiat, dar ca organizare este posibil să fie doar o formă de justificare a "moralei religioase" odată ce profesor este un teolog (preferam un filosof sau unul de ştiinţe sociale). Dar chiar şi aşa domeniul este valoros, eu nu l-aş rata şi aş învăţa în paralel chiar şi ceea ce nu prezintă profesorul, de plăcere.

Succes!

3 august 2012

Pomelnice on line şi crestinortodox.ro

În ani de criză şi insecuritate acţiunile vânzătorilor de iluzii explodează. Profitul obţinut de Patriarhia Română subliniază asta. Dar cum piaţa e volatilă securizarea veniturilor devine necesară. Prin monopol, binenţeles, conform cu viscerala configuraţie a Bisericii Ortodoxe din România. Aşa încât publică o atenţionare în care înfierează practica rugăciunilor on line, altele decât cele sub directa sa supraveghere, "întrucât se constată o creştere a numărului de persoane induse în eroare şi prejudiciate material în urma apelării la servicii religioase oferite prin internet şi mica publicitate de către pretinşi slujitori ai Bisericii". Proferează chiar ameninţări voalate, conform cu legea, pentru cei ce practică pomelnice on line şi sunt pasibili de infracţiuni de înşelăciune.

Crestinortodox.ro este unul dintre site-urile ce încasa bani pentru pomelnice, conform gandul.info. Iată mai jos şi un reportaj Antena1.



Acum a renunţat la practică, rămânând doar versiunea gratuită, dar cu rugămintea de a face donaţii într-un cont bancar. Dar cine este crestinortodox.ro? Acţionarii site-ului sunt înregistraţi la un off shore din Cipru, adică acolo unde nu-i întreabă nimeni de câţi bani câştigă şi din ce, unde nu plătesc taxe şi nici impozite pe profit.
"În mod concret, potrivit informaţiilor disponibile pe site, administratorul www.crestinortodox.ro este societatea Active Soft S.R.L. cu sediul în sectorul 2, Bucureşti.
Potrivit datelor de la Registrul Comerţului, acţionarul majoritar al Active Soft S.R.L este Romarta SRL din Bucureşti (98,8664 % din acţiuni), care la rândul său are ca acţionar majoritar societatea Broadhurst Investments Limited din Cipru (98,4178 %)." - spune Mediafax. Cine este Broadhurst Investments Limited din Cipru? Vezi aici: http://ro.scribd.com/doc/65763969/Broadhurst-Investment-LTD.

Nu numai creştinii din România sunt invitaţi la pomelnice on line, ci şi cei din Republica Moldova. "Un click spre rai! Mitropolia Moldovei îţi primeşte pomelnicul on-line, dar NUMAI cu bani" - spune PRO TV Chişinău.

Dragii mei preoţi, că sunt on line sau prin viu grai, că sunt scrise pe hârtie sau repetate în gând, pomelnicele, rugăciunile, acatistele, odată ce sunt condiţionate de primirea unor foloase materiale, sunt pasibile de infracţiunea de înşelăciune. Pentru că nu puteţi dovedi cât de corecte sunt serviciile realizate şi cât de folositoare sau de conforme cu prezentarea sunt acestea. Dumneavoastră nu faceţi altceva decât executarea unui protocol, probabil cu bune intenţii, dar în nici un caz nu puteţi da asigurări că Dumnezeu chiar răspunde acestuia.

Dragii mei credincioşi, nu vă lăsaţi păcăliţi de nenumăratele soluţii de mântuire, indiferent cât de "însemnate" cu fel de fel de simboluri sacre sunt ele. Odată ce vă cer bani, este clar că nu mântuirea voastră e scopul celor ce vi le oferă, ci multiplicarea veniturilor lor. Fiţi măcar atât de grijulii cu banii voştri pe cât sunteţi de atenţi cu ideile ce credeţi că ar putea să vă clatine credinţa.

1 martie 2012

Clasa zero, pregătirea pentru suprimarea inteligenţei

Şcoala românească în plin proces de modernizare. Din toamnă părinţii au ocazia să-şi trimită copiii la şcoală chiar dacă nu au 6 ani. Pardon, obligaţia... Vor fi în clasa pregătitoare. Las deoparte oportunitatea acestei măsuri ţinând seama de lipsurile materiale, umane şi financiare de care suferă şcolile la capitolul acesta. Voi discuta doar de ... orele de religie. Da, ore de religie la clasa pregătitoare.

Să nu vă pună sfântul să credeţi că sunt prezentate noţiuni de morală, alea sunt prezentate la capitolul Educaţie pentru societate. Nu este vorba de toleranţă religioasă, nici de obiceiuri folclorice sau poveşti cu tâlc. E vorba de faptul că un zeu e prezentat ca fiind părintele copiilor noştri, că preoţii sunt mesagerii lui şi că a avea dorinţe şi a verifica (adică a nu crede fără dovezi) sunt defecte.

Dar să nu ne grăbim şi să analizăm proiectele de programă. Iată obiectivele programei EDUCAŢIE PENTRU SOCIETATE ce are 1-2 ore pe săptămână:
1. Aplicarea unor norme de conduită în viaţa cotidiană
2. Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în diferite contexte de viaţă
3. Cooperarea cu ceilalţi pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru, manifestând iniţiativă şi creativitate

Şi iată-le pe cele pentru RELIGIE ce vin şi "suplimentează" educaţia moral-civică cu încă o oră:
1. Aplicarea unor norme de comportament specific moralei religioase, în diferite contexte de viaţă
2. Colaborarea cu copiii şi cu adulţii din mediul familiar, în acord cu valorile religioase
3. Explorarea activă a unor elemente din viaţa de zi cu zi, din perspectiva propriei credinţe

Ce toleranţă, ce drept la informare, ce libertate. Prozelitism pe faţă. Îndoctrinare cu acte ministeriale. Crimă intelectuală şi handicap emoţional.

Aţi observat chestia aia cu "din perspectiva propriei credinţe"? Aş!!! Ia uite aici cum stă treaba. Citez din Exemple de activităţi de învăţare (religie):
- organizarea de discuţii despre rolul lui Dumnezeu în viaţa omului;
- exerciţii de învăţare a închinării (gestul închinării, cuvintele însoţitoare);
- explicarea credinţei în Sfânta Treime, pornind de la gestul închinării;
- organizarea de dialoguri pe tema elementelor care definesc viaţa unui creştin
şi cea mai tare:
- organizarea unor exerciţii de manifestare a dezacordului faţă de comportamente care încalcă valorile moral-creştine.
Copiii noştri vor fi învăţaţi să-i condamne pe cei ce nu cred în Dumnezeul creştin. Vor fi învăţaţi să fie intoleranţi.
Oricum, iată primele trei norme moral-creştine:
1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
2. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor.
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert.
Am subliniat asta şi pentru că morala creştină are ca primă poruncă "a crede" şi nu "a judeca". Deoarece creştinii sunt morali pentru că execută orbeşte nişte norme trecute în Biblie şi în realitate ar fi fost criminali, hoţi, curvari sau mincinoşi. Nimic despre relaţiile dintre oameni, nimic despre iubire, altruism, echitate, frumuseţe. La nici 6 ani vor fi "catehizaţi". E vârsta optimă pentru ca ei să devină dreptcredincioşi.

Credeţi că vor scăpa? Nu! Religia, la "pregătitoare" face parte din trunchiul comun şi nu este "opţională" cum este de exemplu disciplina Tehnologii de informare şi comunicare (Jocul cu calculatorul). De inteligenţă şi aptitudini tehnice ne putem lipsi, de îndobitocire nu.

14 februarie 2012

Concurs pentru elevi


"A şti sau a nu şti, aceasta este întrebarea! Căci a nu şti înseamnă: superstiţii, egoism orb, concurenţă sălbatică, neîntelegere, duşmănie, război, foamete, prăpăd. A şti înseamnă pentru omenire: organizare temeinică, activitate raţională, cooperatism, solidaritate, evoluţie paşnică."
Cu acest motto al lui Emil Racoviţă debutează pagina de prezentare a Concursului Naţional Interşcolar organizat de Asociatia Secular-Umanista din Romania (ASUR) şi găzduit de darwinday.ro. Concursul este fascinant de provocator nu numai datorită subiectului: proiecte desfăşurate în echipă, pe tema evoluţionismului. Premiile cele mari, cinci la număr, constau în laboratoare de informatică (fiecare câte 27 de calculatoare de la sponsorul concursului - System Plus), abonamente la revista National Geographic şi cartea "Originea speciilor" de Charles Darwin. Nu sunt uitaţi nici cei ce nu sunt chiar în frunte: vizite gratuite la Muzeul de Geologie şi diplome de participare.
De ce nu mai sunt elev...

Regulamentul concursului îl găsiţi aici: http://darwinday.ro/regulament.
Iată câteva detalii calendaristice...
- 12 februarie – 11 martie: realizarea machetelor expoziţionale şi înscrierea şcolilor/liceelor participante
- 12 martie – 22 mai: expunerea materialelor expoziţionale în şcoli şi promovarea lor
- 13 mai: ultima zi în care şcolile pot trimite organizatorilor materialele pentru jurizare
- 14-20 mai: jurizarea proiectelor
- 22 mai: De Ziua Mondială a Diversităţii Biologice, vor fi anunţaţi câştigătorii concursului
- 1 iunie: Festivitate de premiere

... şi juriul...
- Conf. Univ. Dr. Alexandra Simon Gruiţă, Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti
- Cercetător Ştiinţific - Paleontologie Dr. Dan Grigore, Institutul Geologic al României
- Cristian Lascu, geolog, National Geographic România
- Cristian Roman, scriitor de ştiinţă
- Ancuţa Becherescu, profesor de biologie, consultant ştiinţific al concursului
- Liliana Voicu, vicepreşedinte Asociaţia Secular-Umanistă din România
- Toma Pătraşcu, director marketing System Plus

Succes tuturor participanţilor şi felicitări organizatorilor şi sponsorilor!

6 februarie 2012

Libertatea ca blestem: SOPA şi ACTA

Negura cenzurii manevrată de politicienii vânduţi marilor finanţe se aşterne peste libertatea noastră.
În afară de ACTA (Acordul comercial de combatere a contrafacerii) a mai existat o intenţie de control pentru americani, cu specific pentru mediul on line: SOPA (Stop Online Piracy Act). Nenumărate organizaţii şi personalităţi au înfierat această tentativă de blocare a libertăţii informaţiei specifică Internetului. Printre ele şi Paulo Coelho ce a publicat pe blogul său propriile opinii:

"În fosta Uniune Sovietică, în anii 1950-1960, multe cărţi ce puneau la îndoială sistemul politic au început să circule în privat sub forma de copii. Autorii acestor cărţi nu au câştigat nici un ban de pe urma lor. Din contră, au fost persecutaţi, denunţaţi în presa oficială şi exilaţi în notoriile gulaguri siberiene. Dar ei au continuat să scrie.
De ce? Pentru că simţeau nevoia să împartă cu alţii ceea ce simţeau. De la evanghelii la manifeste politice, literatura a permis ideilor să călătorească şi să schimbe lumea.
Nu am nimic împotriva faptului că oamenii câştigă bani de pe urma cărţilor lor; tot aşa îmi câştig şi eu existenţa.
Dar uitaţi-vă la ce se întâmplă acum. S.O.P.A. (Stop Online Piracy Act) poate distruge internetul. Acesta e un PERICOL REAL, nu numai pentru americani, ci pentru noi toţi, deoarece legea – dacă va fi aprobată – va afecta întreaga planetă.
Ce cred eu despre asta?
Ca autor, ar trebui să îmi apăr "proprietatea intelectuală", dar nu o fac.
Piraţi din toata lumea, uniţi-vă şi "pirataţi" tot ceea ce am scris!
Vechile zile bune, în care fiecare idee avea un proprietar, sunt duse pe vecie.

Mai întâi, pentru că toata lumea reciclează aceleaşi 4 teme: o poveste de dragoste între doi oameni, un triunghi amoros, lupta pentru putere şi povestea unei călătorii.
În al doilea rand, pentru că toţi scriitorii vor ca ceea ce scriu să fie citit, fie că e vorba de un ziar, de un blog, de un pamflet sau de un zid.
Cu cât mai des auzim un cantec la radio, cu atât mai dornici de a cumpăra C.D.-ul devenim. La fel e şi cu literatura.
Cu cât mai multi oameni "piratează" o carte, cu atât e mai bine. Dacă le place începutul, vor cumpăra întreaga carte a doua zi, deoarece nu e nimic mai obositor decât cititul unor şiruri lungi de caractere de pe ecranul unui calculator.
1. Unii oameni vor zice: Dar tu eşti suficient de bogat încât să permiţi distribuţia liberă a cărţilor tale.
E adevarat. Sunt bogat. Dar dorinţa de a face bani m-a împins să scriu? Nu. Familia mea şi profesorii mei, cu toţii mi-au zis că nu am nici un viitor în scris.
Am început să scriu şi continui să scriu deoarece asta îmi oferă plăcere şi dă sens existenţei mele. Dacă banii ar fi fost motivul, aş fi putut să mă opresc cu mulţi ani în urmă, şi să încetez să mă mai expun eternelor critici negative.
2. Industria cărţilor va spune: Artiştii nu pot supravieţui dacă nu sunt plătiţi.
În 1999, când am fost publicat în Rusia pentru prima oara (cu un tiraj de 3.000 de cărţi), ţara suferea de lipsa hârtiei. Întâmplător, am descoperit o versiune "piratata" a Alchimistului şi am pus-o pe pagina mea de web.
Un an mai târziu, când criza hârtiei nu mai era, am vândut 10.000 de copii ale ediţiei tipărite.
Până în 2002, am vândut un milion de copii în Rusia, iar la momentul în care scriu aceste rânduri am vândut peste 12 milioane.
Când m-am reîntors în Rusia cu trenul, am întâlnit câţiva oameni ce mi-au spus că m-au descoperit prin intermediul ediţiei "piratate" postate pe pagina mea de web. In prezent, administrez un site "Pirate Coelho", şi ofer link-uri către toate cărţile mele ce sunt valabile pe site-urile P2P.
Iar vânzările mele continuă să crească – aproape 140 de milioane vândute în întreaga lume.
Dupa ce mănânci o portocală, trebuie să te întorci la magazin şi să iei alta. În cazul acesta, are sens să plăteşti pe loc.
În cazul unui obiect de artă, nu cumperi hârtia, cerneala, pensulele, pânza sau notele muzicale, ci cumperi ideea născuta din combinaţia acestora.
"Piratarea" poate avea rolul de introducere în opera unui artist. Dacă îţi place ideea acestuia, atunci o să o vrei să o ai în casă; o idee bună nu are nevoie de protecţie.
Restul e doar lăcomie sau ignoranţă."

Iată ce spun creatorii RObotzilor despre ceea ce ar putea să devină Internetul prin ACTA:
"Ne pare rău dar întrerupem acest program pentru că marile corporaţii nu îşi pot adapta afacerile internetului şi atunci fac tot posibilul să-l controleze. În continuare vom vorbi despre ACTA: ce este şi de ce e atât de important să ne opunem ei. ACTA sau Anti Counterfeiting Trade Agreement, tradus Tratatul comercial împotriva produselor contrafăcute, este o iniţiativă legislativă al cărei scop este de a crea stadarde unanim acceptate la nivel internaţional în privinţa protejării proprietăţii intelectuale. A fost semnat pentru prima dată pe 1 octombrie 2011 de către Australia, Canada, Maroc, Noua Zeelandă, Coreea de Sud şi Statele Unite ale Americii. Pe scurt, prin ACTA statele semnatare doresc să oprească producţia de bunuri contrafăcute, medicamente generice şi distribuţia de materiale piratate pe internet. Sună relativ nevinovat: doar producători de conţinut care vor să-şi apere... conţinutul.
Ei bine, situaţia nu e chiar aşa de... roz. În spatele intenţiilor pozitive se ascunde o nevoie disperată de a deţine controlul asupra fluxului de informaţie liberă de pe internet care ar urma să fie îngrădit şi pedepsit prin diverse sancţiuni. Există deja legi care protejează drepturile de autor, dar pentru ei sunt insuficiente atât timp cât nu pot profita suficient de pe urma lor.
În fapt, dacă acest tratat va fi ratificat în vara acestui an, internetul, aşa cum îl ştim astăzi, va dispărea pentru totdeauna. Hai să vedem cum te afectează asta pe tine.
În primul rând, conform ACTA, toţi providerii de internet (da, omuleţii de la care ai tu net) sunt obligaţi să facă pe poliţiştii în ce priveşte clienţii lor, adică să urmărească şi să dea raportul în ce priveşte tot ce faci tu pe net. Să ţină evidenţa tuturor site-urilor pe care le vizitezi şi a sharing-ului pe care îl faci pentru a depista orice urmă de piraterie. În momentul în care te prind în fapt fie-ţi pierzi accesul la internet fie, ajuns pe mâna deţinătorilor drepturilor de autor eşti dat în judecată şi rişti amenzi de sute de mii de dolari şi chiar până la 5 ani de închisoare. Da! 5 ani de închisoare pentru un amărât de mp3. Dincolo de asta, dacă te filmezi la un chef să zicem, şi în fundal merge o piesă oarecare, iar tu, din dorinţa de a arăta lumii că poţi să bei trei beri în două minute cu nasul, upload-ezi acel clip pe YouTube, rişti, din nou, aceleaşi pedepse, amenzi uriaşe şi ani de închisoare, pentru folosirea acelei bucăţi muzicale din fundal, asupra căreia nu deţii drepturi de autor.
Funny? Yes!
Dar sancţiunile merg şi mai departe de atât. Dacă ai materiale piratate pe laptop, telefon, tabletă sau orice alt device, atunci când te afli la graniţă sau într-un aeroport, în baza ACTA, autorităţile au dreptul să-ţi verifice conţinutul acelui device şi în cazul în care găsesc ceva în neregulă pot distruge sau confisca aparatul iar tu te alegi cu o amendă frumoasă.
Şi încă ceva!
După cum bine ştim, internetul e un mediu în care-ţi poţi exprima nemulţumirea faţă de un regim politic. Nu? NU! Dacă ACTA intră în vigoare putem spune adio protestelor antiguvernamentale şi video-urilor în care cetăţeni de pretutindeni demască fraude politice sau politicieni corupţi. Şi asta pentru că ACTA pune puterea în mâinile aparatelor politice, puterea de a reduce la tăcere orice fel de astfel de iniţiativă.
Odată cu ACTA putem spune adio site-urilor (precum YouTube, Vimeo, Twitter, Facebook) şi drepturilor de care ne-am bucurat până acum pe internet, dintre care, cel mai important, DREPTUL LA LIBERA EXPRIMARE.
În ianuarie 2012, statele membre ale Uniunii Europene, printre care şi România, au semnat acest tratat, ridicând numărul ţărilor semnatare la 31. Reprezentanţii României au semnat fără a aduce acest lucru în atenţia publică. Românii nu au fost informaţii în privinţa acestei decizii, totul derulându-se într-o manieră ascunsă, departe de public şi presă. De altfel, înaintea unor scurgeri de informaţii, toate discuţiile privind ACTA, începând cu cele din anul 2008, s-au purtat cu uşile închise. Nimeni nu a cerut opinia consumatorilor de internet, a noastră, a celor care SUNT internetul.
Decizia finală asupra implementării ACTA aparţine parlamentului european, ratificarea acestui tratat urmând să aibă loc în urma unor dezbateri ce se vor desfăşura în luna iunie a acestui an (2012). În Polonia peste zece mii de tineri au ieşit în stradă protestând la semnarea tratatului de către reprezentanţii polonezi. Peste tot în lume au loc proteste împotriva acestui tratat. De la semnarea de petiţii, publicarea de articole pe bloguri, imagini şi video anti-ACTA postate pe reţele de socializare, fiecare din noi poate şi TREBUIE să facă ceva.
Informează-ţi cunoscuţii şi prietenii!
Hai să luptăm împreună pentru internetul nostru!
"

Eu sunt braşovean, aşa că vă invit la protest în Braşov: http://www.facebook.com/events/353334364691465/
În subiect: ACTA - mâna lui Dumnezeu pe internet