Clasa zero, pregătirea pentru suprimarea inteligenţei

Şcoala românească în plin proces de modernizare. Din toamnă părinţii au ocazia să-şi trimită copiii la şcoală chiar dacă nu au 6 ani. Pardon, obligaţia... Vor fi în clasa pregătitoare. Las deoparte oportunitatea acestei măsuri ţinând seama de lipsurile materiale, umane şi financiare de care suferă şcolile la capitolul acesta. Voi discuta doar de ... orele de religie. Da, ore de religie la clasa pregătitoare.

Să nu vă pună sfântul să credeţi că sunt prezentate noţiuni de morală, alea sunt prezentate la capitolul Educaţie pentru societate. Nu este vorba de toleranţă religioasă, nici de obiceiuri folclorice sau poveşti cu tâlc. E vorba de faptul că un zeu e prezentat ca fiind părintele copiilor noştri, că preoţii sunt mesagerii lui şi că a avea dorinţe şi a verifica (adică a nu crede fără dovezi) sunt defecte.

Dar să nu ne grăbim şi să analizăm proiectele de programă. Iată obiectivele programei EDUCAŢIE PENTRU SOCIETATE ce are 1-2 ore pe săptămână:
1. Aplicarea unor norme de conduită în viaţa cotidiană
2. Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în diferite contexte de viaţă
3. Cooperarea cu ceilalţi pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru, manifestând iniţiativă şi creativitate

Şi iată-le pe cele pentru RELIGIE ce vin şi "suplimentează" educaţia moral-civică cu încă o oră:
1. Aplicarea unor norme de comportament specific moralei religioase, în diferite contexte de viaţă
2. Colaborarea cu copiii şi cu adulţii din mediul familiar, în acord cu valorile religioase
3. Explorarea activă a unor elemente din viaţa de zi cu zi, din perspectiva propriei credinţe

Ce toleranţă, ce drept la informare, ce libertate. Prozelitism pe faţă. Îndoctrinare cu acte ministeriale. Crimă intelectuală şi handicap emoţional.

Aţi observat chestia aia cu "din perspectiva propriei credinţe"? Aş!!! Ia uite aici cum stă treaba. Citez din Exemple de activităţi de învăţare (religie):
- organizarea de discuţii despre rolul lui Dumnezeu în viaţa omului;
- exerciţii de învăţare a închinării (gestul închinării, cuvintele însoţitoare);
- explicarea credinţei în Sfânta Treime, pornind de la gestul închinării;
- organizarea de dialoguri pe tema elementelor care definesc viaţa unui creştin
şi cea mai tare:
- organizarea unor exerciţii de manifestare a dezacordului faţă de comportamente care încalcă valorile moral-creştine.
Copiii noştri vor fi învăţaţi să-i condamne pe cei ce nu cred în Dumnezeul creştin. Vor fi învăţaţi să fie intoleranţi.
Oricum, iată primele trei norme moral-creştine:
1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
2. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor.
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert.
Am subliniat asta şi pentru că morala creştină are ca primă poruncă "a crede" şi nu "a judeca". Deoarece creştinii sunt morali pentru că execută orbeşte nişte norme trecute în Biblie şi în realitate ar fi fost criminali, hoţi, curvari sau mincinoşi. Nimic despre relaţiile dintre oameni, nimic despre iubire, altruism, echitate, frumuseţe. La nici 6 ani vor fi "catehizaţi". E vârsta optimă pentru ca ei să devină dreptcredincioşi.

Credeţi că vor scăpa? Nu! Religia, la "pregătitoare" face parte din trunchiul comun şi nu este "opţională" cum este de exemplu disciplina Tehnologii de informare şi comunicare (Jocul cu calculatorul). De inteligenţă şi aptitudini tehnice ne putem lipsi, de îndobitocire nu.