Ateismul este corect până la proba contrarie

Eu am spus că "ateismul este corect până la proba contrarie" şi nu că ateismul nu există până la proba contrarie.
Ca să mă explic...
Dumneavostră sunteţi (sper) atee faţă de Moş Crăciun. Dar dacă ar putea fi demonstrat că Moş Crăciun există şi că el este "alfa şi omega"? Numai că sarcina demonstraţiei aparţine celui ce susţine că Moş Crăciun există şi este "alfa şi omega", nu este sarcina dumneavoastră să infirmaţi că există Moş Crăciun. În consecinţă sunteţi atee (default) faţă de divinitatea Moş Crăciun, deşi, teoretic, poate în viitor, ar putea exista o probă care să demonstreze existenţa sa divină.
Numai că dumneavoastră aveţi cel puţin o divinitate, de dragul demonstraţiei să considerăm că este doar una şi să-i spunem Dumnezeu. În acest caz dumneavoastră aveţi destule dovezi ca ateismul de care daţi dovadă faţă de Moş Crăciun să dispară în cazul lui Dumnezeu. Asta presupune, teoretic, că dovezile sunt imbatabile. Poate pentru dumneavostră aşa şi este. Într-un fel sau altul la dumneavoastră au ajuns nişte meme, nişte idei culturale ce construiesc un ansamblu veridic pentru mintea dumneavoastră ce justifică prezenţa şi configuraţia entităţii Dumnezeu.

Dar cum a ajuns la dumneavoastră acestă memă? V-aţi născut cu aceste informaţii? Nu. V-au fost servite. V-au fost prezentate ca fiind veridice, probabil la momentrul în care capacitatea de a analiza corectitudinea informaţiilor era mult mai scăzută decât acum, adică când eraţi copil. Dar atunci eraţi şi credincios Moş Crăciun, aveaţi o sumă de "dovezi" ce veneau în sprijinul ideii că Moşul există (şi acestă idee plantată în mintea dumneavoastră de altcineva). În acea vreme credeaţi şi în Zâna Măseluţă sau Iepuraşul de Paşti, de exemplu. V-aţi născut cu aceste credinţe? Nu. Dar eraţi, ca noi toţi de altfel, predispusă la a crede ceea ce spun entităţile pe care, instinctual, le-am investit cu autoritate (părinţi, profesori, maturi, persoane cu mai multă experienţă).

Copiii au această predispoziţie de a crede orice pentru că nu au mecanismele de a discerne adevărul de iluzie şi nici destule informaţii pe care să le poată pune în ansambluri logice. De fapt nu au nici măcar un sistem logic de a judeca informaţiile. Acest lucru se face prin experimentări şi asimilare de informaţii, de-a valma, toate la fel de veridice pentru ei. Abia apoi începe analiza acestora şi se elimină neconcordanţele şi se umplu golurile de informaţie cu cele necesare a construi un sistem funcţional.
De ce acestă predispoziţie a copiilor de a crede orice? Este o consecinţă a evoluţiei. Copiii structuraţi să creadă şi să execute ceea ce le spun adulţii să spunem că au "gena ascutării", cei ce nu ascută au alela sa, "gena îndoielii" . De fapt oamenii au aceste gene concomitent, dar se manifestă diferit în timp. În caz de pericol (un prădător, de exemplu) adulţii solicită să fie ascultaţi şi îndeamnă la fugă. Copiii cu "gena ascultării" activă nu pun întrebări şi execută, cei cu "gena îndoielii" activată nu fug din dorinţa de a verifica şi sunt eliminaţi. În timp selecţia naturală a permis majorităţii copiilor cu "gena ascultării" ce se activează înainte de activarea alelei sale să supravieţuiască şi să devină adulţi capabili de a transmite acestă formulă mai departe, copiii cu "gena îndoielii" activată nu au prea multe şanse de a ajunge maturi.

După un timp această predispoziţie devine ineficientă în viaţa individului. Adultul care se bazează pe deciziile altora nu poate lua de unul singur decizii. Încet, încet, viitorul adult este nevoit să verifice informaţiile, pentru a înţelege scopul lor, altfel va fi eliminat din schemele de reproducere, de alimentare sau securitate, în avantajul celor ce iau decizii şi pe care el îi ascultă necondiţionat. Astfel că oamenii activează "gena îndoielii", lipsa de analiză sau analiza defectă ducând la dispariţia celor fără acestă predispoziţie. Astfel, deşi iniţial copiii "cred" în Moş Crăciun, pe măsură ce cresc, pe măsură ce adună informaţii şi sunt capabili de analize, pe măsură ce "gena îndoielii" ajunge să se manifeste, se vor îndoi de "credinţele" lor, recompunând pe baze logice şi verificabile schemele necesare supravieţuirii. Astfel se pierde credinţa în Moş Crăciun, deoarece dovezile ce vin în sprijinul adeveririi existeţei acestei entităţi nu sunt valide.

Mecanismul folosit pentru a distinge realitatea (în sensul unui model conform, cu legi inteligibile şi cu previziuni funcţionale) este eminamente un mecanism raţional, evolutiv, din care sunt eliminate ipotezele eronate. Este mecanismul cunoaşterii de tip ştiinţific. Numai că acest mecanism nu vine la pachet cu structura noastră genetică, cum vine "gena ascultării", ci se asimilează pe parcurs, se învaţă. Deşi avem o predispoziţie biologică spre a gestiona aceste informaţii (un creier suficient de mare, capabil de conceptualizare, şi un mod performant de a transmite aceste concepte-meme: limbajul) abia împreună cu o altă aptitudine a noastră, inteligenţa, putem avea şi rezultate cu un nivel de performanţă superior antecesorilor. Noi suntem mai inteligenţi decât strămoşii noştri şi pentru că avem shortcut-urile parcurse de ei la dispoziţie, deoarece inteligenţa nu este numai o anumită configurare a creierului ci şi un antrenament al acestuia, o educare. Iar antrenamentul eficient este raţiunea, chiar dacă anumite probleme sunt rezolvate după modelul inteligenţelor multiple. Din acest motiv este o crimă a priva copiii de dezvoltarea gândirii analitice.

Din acest motiv a deveni ateu este o necesitate şi chiar devenim atei faţă de unele "credinţe" pe care le aveam în copilărie.
Cu toate acestea anumite credinţe rămân, deşi "dovezile" ce le justifică nu sunt valide nici ele. De ce? Pentru că acestea vin la pachet cu alte necesităţi de supravieţuire: confortul necesar în faţa morţii,  nevoia de comunicare cu cei asemenea, teama de greşeală, nevoia de siguranţă a informaţiei.
Pe măsură ce devenim mai inteligenţi eliminăm credinţele fără fundament, cum este cea în Moş Crăciun. Asta şi pentru că "miza" ce o însoţeşte nu este "existenţială".
Unii nu sunt în stare să se descurce îndeajuns de bine cu lipsa de absolut a cunoaşterii de tip ştiinţific (care este perfectibilă şi nu absolută), adică nu sunt destul de inteligenţi spiritual, şi în anumite domenii preferă să ia în considerare ca valabile informaţii subiective (revelaţiile) şi să dea credit unor entităţi doar pe baza autorităţii (instituţii religioase) sau a vechimii (tradiţie), fără a se întreba care este mecanismul prin care s-a ajuns la aceste concepte şi nici care este de fapt scopul acestor structuri.
A considera revelaţia personală, trăirea spirituală subiectivă, ca fiind o formă superioară de accesare a "informaţiei absolute" este pe acelaşi palier cu credinţa unui copil ce "ştie" că Moş Crăciun îi ascultă  rugăminţile.
Propoziţia "Intotdeauna este bine cand ai "o pila" la PROGRAMATOR. Poti avea acces si la date confidentiale/ascunse/protejate din sistem, nu-i asa?" este ilustrarea automanipulării induse religios. Ideea că acesta permite accesul în zona de securitate este minciunica cu care religiile prind: promisiunea vieţii de apoi ce "vindecă" spaima de moarte cu care instinctual organismul nostru este înzestrat. Programatorul în cauză are acelaşi nivel de veridicitate ca şi Moş Crăciun...

NB: "Gena ascultării", "gena îndoielii" şi celelalte enunţuri asemenea sunt doar modele virtuale pentru a înţelege fenomenul, nu sunt structuri evidenţiate biologic.