Astrologia şi zodiacul

Pornită din necesitatea de previziune specifică speciei umane, astrologia a observat repetabilitatea fenomenelor cereşti. Fiind în strânsă legătură cu ansamblul simbolurilor de sorginte religioasă, în lipsa altor informaţii, pentru om deplasarea ansamblurilor stelare era cu certitudine voinţa şi expresia divinităţii. Acest lucru a transformat trecerea timpului în Timp, formula anuală fiind repetată cu sfinţenie. Chiar au fost folosite manifestări specifice pentru ca Timpul să nu se oprească, să treacă peste momentele dificile (de exemplu solstiţiul de iarna). Totodată au observat că acest lucru se întâmplă, că dacă rugăciunile sunt susţinute şi jertfele sunt suficiente, Timpul reîncepe (acest lucru s-ar fi întâmplat oricum, dar era bine să fie siguri). Acelaşi lucru se întâmpla şi cu fenomenele mai rare, cum ar fi eclipsele de luna, sau, şi mai rare şi mai spectaculoase, eclipsele de soare. Să nu mai vorbim de ploile de meteoriţi sau de trecerea unor comete pe lângă pamânt, care, pentru omul fără informaţii suficiente, păreau inexplicabile şi le punea în sarcina divinului.
Pe de altă parte timpul, respectiv ziua şi noaptea, anotimpurile, diferitele fenomene cereşti, îi transforma, fără putinţă de tăgadă, existenţa. Ziua îşi căuta hrana sau cucerea noi teritorii, noaptea se retrăgea pentru odihnă. Primăvara semăna şi toamna culegea. Vara îşi făcea sanie şi iarna car. În funcţie de astrul solar, omul făcea previziuni care îl ajutau. Putea astfel să îşi îmbunătăţească viaţa, ţinând seama de astre, în special de soare. Şi atunci soarele a devenit Soare, astru divin, făuritor de existenţă. Prin extrapolare, întregul cer a devenit Cerul, iar astrele si constelaţiile au devenit Zodii.
Dar nu toată lumea era în stare să facă aceste previziuni. Cei ce erau în stare erau oameni deosebiţi, învăţaţi, iniţiaţi, probabil mai inteligenţi decât ceilalţi. Aceştia sunt vracii, astrologii, specialiştii în zodiace. Dar iniţierea lor se baza de cele mai multe ori pe observaţii simple, revelaţii, tradiţii şi emiteau nişte teorii ce nu puteau fi combătute. Dar atunci era mai bine să îi asculţi, pentru că tu, ca om simplu, neiniţiat, erai învăţat încă de mic de către mama ta să îi asculţi pe cei mari, pe cei importanţi. Mai bine îi asculţi şi supravieţuieşti, dacât să nu îi asculţi şi să te mănânce lupul.
Omenirea s-a dezvoltat, credinţele simple sau transformat în religii, astrele divine în zei, învăţătura în ştiinţă. Astrologia s-a despărţit în două. Studiul ştiinţific, astronomia, a devenit apanajul oamenilor de ştiinţă. Este mult prea complicat pentru omul obişnuit să se apuce a învăţa matematică, fizică, chimie, geografie, geologie şi o grămadă de alte ştiinţe pentru a înţelege în ce măsură stelele îi vor influenţa viaţa. Dar, ancestral, informaţia că acestea îi influenţează viaţa există. Şi i-o influenţează binenţeles. Ziua se hrăneşte sau cucereşte noi teritorii, noaptea se odihneşte. Soarele conduce ritmic viaţa noastră. Pentru că noi dorim asta, suntem nişte fiinţe diurne totuşi.
Astrele celelalte în schimb... Chiar şi un om simplu a învăţat totuşi componenţa sistemului solar sau faptul că stelele sunt interdependente şi formează galaxii. Că stelele conţin energie. Dar de aici şi până la a accepta că ele ne influenţează viaţa în mod concret, personal, e cale lungă. Şi prea puţin raţională.
Cea mai apropiată stea de noi este Proxima Centauri, la o distanţă de 4,22 ani lumină, adică aproape 40.000.000.000.000 km. De la această distanţă singura formă energetică ce ajunge la noi este o mică licărire. Şi o vedem dupa ce reacţiile nucleare din interiorul ei s-au întâmplat acum 4,22 ani, adica acum 1.541 de zile. Ne influenţează? Cu certitudine, dar la nivelul la care ne poate influenţa pe noi, cei ce trăim în România, faptul că un chinez în China a aprins un chibrit. Mult mai mare influenţă o avem de la Soare, dar nu de la Proxima Centauri (şi aceasta este doar cea mai apropiată stea). Ce să mai vorbim despre celelalte stele, galaxii sau constelaţii, care se gasesc la miliarde de miliarde de miliarde de kilometri.
Şi ce influenţează ?... Faptul că voi câştiga la LOTO (sau nu). Sau că mă voi întâlni cu o veche cunoştinţă. Interesant, dar chiar mă hotărâsem să stau în casă, pentru că plouă (Soarele iar şi-a făcut de cap şi a evaporat prea multă apă din ocean). Sau, într-o versiune mai elevată şi presupus credibilă, că este posibil să mă împac cu cineva deoarece o anumită planetă se deplasează în sens invers pe bolta cerească (deşi doar nouă ni se pare acest lucru, pentru că o privim de pe pământ).
Şi cine ne spune asta? Cei iniţiaţi... Este posibil?
Dacă au citit nişte cărţi, presupun că sunt scrise de cei ce au reuşit să măsoare distanţele dintre astre, dimensiunile lor, capacitatea lor energetică. Apoi au adunat suficiente experienţe povestite de către cei ce au trăit pe pământ pentru a face o analiză între poziţia şi dimensiunile acestor stele şi diferitele întâmplări ale oamenilor supuşi studiului. Apoi au analizat motivele acelor întâmplări, au eliminat orice alte motive datorate altor cauze decât cele astrale, şi, în mod logic, au dedus că acele întâmpălări se datorează numai şi numai configuraţiei astrale respective. Oare cum era poziţia stelelor când s-a întâlnit cu o veche cunoştinţă? Apoi au calculat viitoarele poziţii ale astrelor şi au concluzionat că de fiecare dată când o anume stea este într-o anumită poziţie, un anumit eveniment se va întâmpla. De exemplu, când Soarele va fi la orizont în partea de est mă voi trezi. Sau dacă Mercur este retrograd înseamnă că voi fi calm şi dipus spre discuţii. Asta pentru că sunt Geamăn. Dacă eram Berbec, dimpotrivă, aş fi nervos.
Sau este totuşi un alt procedeu, divin. Adică persoanele iniţiate sunt de fapt atinse de divinitate şi prin metode specifice (ca de exemplu revelaţia) ştiu, pur şi simplu, ce se va întâmpla.
Nu vi se pare că este absurd?

Dar oamenii au nevoie de previziuni. Chiar dacă acestea sunt false. Am, totuşi, convingerea că vom fi din ce în ce mai inteligenţi şi mai raţionali. Deşi asta presupune efort...

Informaţii suplimentare: http://ro.wikipedia.org/wiki/Stea