19 ianuarie 2010

Noile religii - ateismul

Blasfemie! vor sări atei şi credincioşi deopotrivă...

Şi unii şi alţi au dreptate. Ateismul nu are cel mai important lucru care defineşte o religie în accepţiunea largă a cuvântului, îi lipseşte obiectul adorat - divinitatea. Dar...

Mircea Eliade a spus în lucrarea Sacrul şi Profanul: "Majoritatea celor „fără religie“ nu sînt de fapt eliberaţi de comportamentele religioase, de teologii şi mitologii, fiind uneori prinşi într‑un adevărat hăţiş magico–religios, degradat pînă la caricatură şi, prin urmare, greu de recunoscut." ... "În general, majoritatea celor „fără religie“ mai împărtăşesc pseudoreligii şi mitologii degradate, ceea ce nu este de mirare, de vreme ce omul profan este urmaşul lui homo religiosus şi nu–şi poate anula propria istorie, altfel spus comportamentele strămoşilor săi religioşi, datorită cărora este ceea ce este. Cu atît mai mult cu cît o mare parte a existenţei sale se hrăneşte din pulsiuni izvorîte din adîncul fiinţei, din zona numită inconştient. Un om exclusiv raţional este o abstracţiune, nu poate fi întîlnit în realitate."

Tare mi-e teamă că Eliade a avut dreptate. Primul semn ce îmi vine în minte referitor la a defini ateismul ca religie l-am avut prin vara lui 2009 şi a venit din partea prietenilor mei de pe Forumul Ateilor din România: certificatele de dezbotezare (aici discuţia). Iată spicuiri reprezentative:

- Asta este un non sens (certificatul), este ca şi cum după procesul de sacralizare pe care l-ai parcurs la botez mai faci un proces care are tot valenţe sacre, dar în sens invers. Odată ce dumnezeu nu există, nici nu conteaza dacă ai fost sau nu botezat, cu sau fară acordul tau. eu

- Proces cu valenţe sacre? Nu chiar - doar simbolice. Ar fi absurd să atribui valenţe "sacre" unui gest în absenţa gândirii magice. armand

- Tocmai invers. Este o renegare a "bălăcirii" sfinte. Şi ca să respecte simetria, au facut un "certificat de dezbotezare". Nu-i văd valenţele sacre, ci doar de atitudine sfidătoare şi de declaraţie pur anticreştină, anti-ritual. alberto

- Aici este problema, se trece de la areligios la antireligios, care este o atitudine negativă, distructivă. Cât despre "ca să respecte simetria" dă valenţe sacre (sau anti-sacre, nici nu contează asta), respectiv acceptul că botezul a fost un proces sacru, şi nu doar o "bălăcire". De exemplu, ca multi alţi români, sunt botezat ortodox. Dar asta nu înseamnă că sunt mai mult sau mai puţin ateu, iar faptul că deţin un certificat de dezbotezare nu mă face mai mult sau mai puţin ateu. Pe când dacă aş fi "credincios" ateu, atunci da, am nevoie de acest certificat pentru a simboliza (iaraşi un proces de sacralizare) devenirea mea ca ateist. eu

- Mie mi se pare o reacţie normala. Bălăcirea a fost un act forţat impus unui prunc. Este normal, ca acel prunc ... să îşi renege ... printr-o atitudine proactiva (la fel de forţat) eticheta de creştin (sau alte confesiuni) pusă în pruncie. Este o scuturare de etichetă, dacă vrei. Eu o înţeleg, credinţa este o alegere, nu o obligaţie. Şi la urma urmei, atitudinea areligioasă sau antireligioasă este alegerea fiecăruia ... şi nu trebuie cenzurată în nici un fel. Şi dezbotezarea este un proces la fel de sacru. alberto
- Atitudinea negativă faţă de ceva negativ e pozitivă. Atitudinea distructivă faţă de ceva distructiv e constructivă. adrian

- Poate tipu vrea doar o dovada ca aparţine (sau nu aparţine) unui anumit "grup". florin
- Singura utilitate practică pe care o văd e că poţi să dai peste nas unuia care îţi spune "ha, eşti botezat creştin, deci eşti creştin orice ai zice".
s

Iată cum suntem atei: dezbotezarea este un proces simbolic (sacru), valorizarea (pozitiv-negativ) acţiunilor făcută prin prisma ateismului (credinţei), nevoia de grup (biserică), limitarea de credincioşi (neateişti).

"Probabil Dumnezeu nu există", dar Homo Religiosus da, cu sau fără dumnezeu, şi e bătrân, are mii, dacă nu chiar zeci de mii de ani...

Noile religii - ateismul II
Noile religii - ateismul III
Noile religii - ateismul IV
Noile religii - ateismul V
Comentarii
11 Comentarii

11 comentarii:

  1. probabil ca era ceva sacru(debotezarea) daca botezul in sine ar fi fost cu acordul tau, dar asa nu e cazul sa adaugi o latura mistica unei acctiuni care e doar un act, practic, de protest fata de neluarea in seama a persoanei tale

    RăspundețiȘtergere
  2. 1. nu vad cum limitarea de crestini te face religios (incep cu raspunsul la citatul din mesajul meu). Ideologia nu este religie decat prin abuzarea fara masura a ambelor cuvinte.
    2. nevoia de grup de asemenea nu te face religios, eventual prin acelasi abuz al termenilor.
    3. valorizarea este si ea o actiune religioasa? Chiar si abuzul de mai sus se simte abuzat deja.
    4. Dezbotezarea nu implica nici o ceremonie - te duci si iei o hartie. Deci Alberto n-avea dreptate spunand ca trebuie sa te supui vreunui ritual, astfel ca dezbotezarea n-are nimic sacru.
    5. Pe grup sunt oameni cu pareri foarte diferite. Ai luat de la fiecare cate o parere si ai atribuit-o intregului grup - un abuz al generalizarii care neaga concluzia.
    6. Eliade a zis, diplomatic, peste tot "majoritatea". Nu toti, adica. Cam greu sa-l folosesc acum ca argument ca toti ar fi religiosi.
    7. Sinteza discutiei insa merita o concluzie. Care sa fie aia?

    SLSH

    RăspundețiȘtergere
  3. a. Confunzi ateismul cu antiteismul.
    b. Antiteismul nu e o religie.
    c. Mircea Eliade mananca cacat.
    d. Daca blasfemiez inseamna ca-s religios?
    e. Spalatul pe dinti e o religie?
    f. Religia implica in mod necesar credinta in supranatural.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ti-am oferit o mica critica la faza asta cu sacru-profan in ateism la mine pe blog.

    RăspundețiȘtergere
  5. D-le Prof., cind mori cu ce ceremonie vrei sa fi inmormintat?
    Cu stima Ateulabsolut
    ipodelean@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu te poti lupta cu cel ce nu exista . Este un nonsens. Sau poate e valabil doar pentru cei de la Spitalul Socola .
    Actul de dezbotezare este o lupta impotriva cuiva . Si nu a mea sau a oamenilor religiosi carora putin ne pasa daca dupa ce te-ai declarat ateu vii si ne fluturi in fata o fituica .Chestia asta chiar ca e foarte amuzanta . Si ce o face si mai comica este ca vine din partea unor oameni care se declara foarte rationali , lipsiti de orice sentimentalisme .
    Si sa stii ca nu mai esti crestin daca te-ai botezat cand erai mic iar acum nu mai crezi .
    Domnule profesor , ma bucur ca ati observat adevarata fata a lucrurilor . Insa ar fi bine sa sondati mai adanc , nu va opriti numai la suprafata .Daca veti fi sincer in continuare veti descoperi lucruri uimitoare .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E o mică-mare diferenţă între ceea ce ne declarăm şi ceea ce suntem. Pe de altă parte nu trebuie să înţelegi prin cel fără Dumnezeu ca fiind cel fără sentimente, dimpotrivă. Atâta doar că el ştie că sentimentele sunt "doar sentimente" şi nu trăiri mistice sau "revelaţii"...

      Ștergere
  7. Ratiune , sentiment si vointa ...iata chipul lui Dumnezeu in om . Toti le avem in grade diferite , indiferent in ce credem .Atata doar ca cei care isi spun atei considera ca le pot stapani sau ocoli , insa iata o dovada care ne arata contrariul atunci cand se face exces de ura ( chestia cu actul de dez...).
    Un crestin adevarat trebuie sa se foloseasca de ele atat cat sa poata inainta in Bine . Orice exces de-a stanga sau de-a dreapta duce la deviatii care ne afecteaza existenta.
    Atunci cand are loc o revelatie autentica ,sentimentele umane , obisnuite , pe care le traim cu totii , raman undeva jos si iau nastere altele noi , de o alta natura ce nu pot fi intelese si explicate in cuvinte , caci nu au termen de comparatie pentru lumea aceasta .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E, aici e cuiul lui Pepelea. Cel fără divinitate caută ca omul să fie om, pe când creştinul îi judecă pe ceilalţi în funcţie de cât de creştini sunt şi nu în funcţie de cât de umani sunt. Creştinul se crede superior, şi de asta consideră că şi ateul se crede superior, bătându-se în superiorităţi. La acel nivel ambii se comportă la fel, nu prin umanitate ci prin superioritate. Ambele atitudini nedemne, sau necreştine, dacă vrei...

      Ștergere
  8. Omul fara Dumnezeu nu este om , ci animal .Atat vede el la aceasta faptura minunata numita om , ca este un animal . Din aceasta cauza omul isi ia drept model de urmat dobitoacele . Exista destula literatura in librarii ( chiar si de psihologie) in care suntem sfatuiti sa facem ce fac si animalele , sub pretextul ca asa este natural .
    " Şi omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor. " ( psalmii lui David).
    Cat despre comparatia facuta , s-ar putea sa aveti dreptate , insa crestinul de care ziceti este numai cu numele . Smerenia este mantuirea crestinului . Fara smerenie credinciosul nu este decat "arama sunatoare si chimval rasunator". Insa aici mai este o mica mare problema : cel ce nu traieste starea de smerenie nu o poate recunoaste la altii .
    Din pacate , aceasta virtute este foarte rara in zilele noastre .

    RăspundețiȘtergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.