20 ianuarie 2010

Noile religii - ateismul II

Divinitatea este după chipul şi asemănarea noastră, este construită de noi, este acceptată de noi, face parte din ceea ce ne defineşte. Este copilul nostru. Este umană. Atunci cum putem spune că suntem atei? Pentru că încă nu ne-am definit divinitatea? Pentru că nu suntem în stare să ne-o definim? Sau pentru că nu ne trebuie şi de asta nu o avem? Dacă nu o avem de ce ne raportăm la ea?

A fi ateu este un paradox. Suntem în cercul vicios în care ne aruncară credincioşii raportându-ne la ceea ce nu există decât în urma creaţiei şi credinţei lor. Ne raportăm la divinitate nu din nevoia de divinitate ci din nevoia de delimitare faţă de divinitate. Înţelegerea existenţei în ansamblul căreia divinul este doar o latură a manifestării umane ne este suficientă. De ce mai trebuie să spunem acest lucru? Şi, mai ales, de ce trebuie să-l spunem prin aceste cuvinte: fără Dumnezeu?

Această raportare la divin valorizează de fapt divinul. Pentru că lupta ateilor cu teiştii este de fapt lupta ateilor cu divinul. Teiştii nu pot renunţa la credinţele lor pur şi simplu. Divinul face parte din lumea lor aşa cum apa face parte din lumea peştilor. Această luptă transformă (sau poate transforma) ateismul ca înţelegere a realităţii fără zei în ateismul ca religie fără zei. Pentru că metodele şi căile prin care se poate ajunge la credincioşi sunt doar cele pe care ei le pot accepta şi înţelege. Iar acestea sunt cele religioase. Iar a proclama corectitudinea viziunii asupra existenţei libere de divinitate faţă de cei ce deja sunt de acord cu asta este ca şi cum am vorbi doar cu noi înşine.

Omul, ca specie, a supravieţuit şi s-a dezvoltat tocmai datorită religiozităţii sale. Dumnezeu l-a deosebit de ceilalţi hominizi. Dar nu orice fel de dumnezeu. A fost dumnezeul care a proclamat (logic, de altfel) că hominidul Homo Sapiens este singurul om adevărat şi singurul în drept să supravieţuiască, în detrimentul celorlalţi hominizi. Ateismul este "superior" teismului? Nu cumva ajungem la religiozitatea enunţată mai sus? Dacă nu este superior, de ce mai suntem atei?

Pentru că Dumnezeu ne împarte şi ne valorizează. În credincios şi necredincios, în creştin şi musulman, în ortodox şi catolic, în evoluţionist şi creaţionist, în om şi femeie, în bun şi rău. Arbitrar...

Dumnezeu nu are nici o vină. Oamenii care cred sau nu în el DA.
Comentarii
6 Comentarii

6 comentarii:

  1. heavy metalul poate deveni religie oficială şi recunoscută în anglia

    http://iq666.dap.ro/?p=2101

    RăspundețiȘtergere
  2. Trebuie s-o spunem tot timpul ca sa nu vina mereu vreun pseudointelectual sa ne puna cuvinte in gura si ganduri in cap. Dar pseudointelectualii tot vin, se erijeaza in atei si emit tot felul de judecati generalizatoare "noi" "ne raportam" ca si cum vezi dom'le ei sunt "noi" si implicit stiu tot ce noi gandim si de ce gandim.

    Impresia mea este mai degraba ca pseudointelectualii au o obsesie si vorbind despre ea la persoana 1 plural spera sa-si usureze constiinta alaturandu-se cu forta cand unui grup cand altuia.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai dreptate, Osterhase, doar ceilalţi au dreptul de a ne critica, "noi" nu o putem face... doar nu suntem ca ceilalţi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Inca mai astept dupa critica aia, asta inca n-a fost sa fie.

    Stii de ce am zis pseudointelectual? Din pricina dispretului fata de logica pe care-l observ: totul este generalizat pana la extrem iar dictionarul este intors pe dos (forma cuvantului inlocuind continutul). Toate teoria de mai sus imi suna mai degraba dadaist/punk decat logic. Nu ca poezia nu-si are rostul ei, insa nu cu poezie, cu metafore si parabole se pot explica oamenii si lumea.

    Cred ca am gresit totusi cu "pseudointelectual", trebuia sa zic "pseudostiintific". Scuze pentru confuzie, m-a luat valul. Ce astept insa? Pai sa vad:
    - exemple pentru un anumit fel de comportament (implicit deci si stop generalizarilor)
    - DE CE se inscrie acest comportament intr-o anumita categorie (deci stop lipirii de etichete)

    Atunci putem discuta la modul serios fiindca avem ce pune pe masa. Acum vad numai o suita de etichete lipite de-a valma, nici macar nu pot sa apreciez daca si cate dintre ele sunt corecte.

    RăspundețiȘtergere
  5. Îmi pare rău, Osterhase, sunt greu de cap, nu înţeleg ce vrei...
    Ce te deranjează - că mă consider ca fiind în tagma prezentată în eseu sau că tu nu te vezi acolo?

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu ma intereseata tagmele, ma intereseaza argumentatia. Deci, poti te rog sa:
    - dai exemple pentru un anumit fel de comportament
    - apoi sa explici DE CE se inscrie acest comportament intr-o anumita categorie

    RăspundețiȘtergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.