28 ianuarie 2010

Autismul religios

Cu ceva vreme în urmă am vizionat prezentarea unui experiment filmat: un prestidigitator asistat de o fată arăta cum reuşeşte să modifice culoarea spatelui unui pachet de cărţi de joc, cu excepţia cărţii alese de asistentă. În realitate experimentul era destinat a arăta limita percepţiei şi conştientizării umane. În afară de schimbarea de culoare a cărţilor de joc şi-au schimbat culoarea pe parcursul filmării tricoul prestidigitatorului, peretele din fundal, faţa de masă şi bluza asistentei. Dar acest lucru noi nu l-am sesizat. Am sesizat doar ceea ce ne-a fost indus.

Suntem setaţi pentru a accepta şi prelucra numai o parte din informaţii, celelalte sunt trecute cu vederea pur şi simplu. Aceste distilări eficiente le facem în funcţie de diferiţi factori ce şi-au arătat valoarea în mii de ani de evoluţie. Faptul că suntem capabili de a elimina anumite informaţii ce ne par la un moment dat irelevante creează potenţial pentru ca informaţiile care contează să fie mai bine prelucrate. Astfel cresc şansele noastre de supravieţuire.

Autismul se manifestă exact pe dos. Persoana în cauză nu este capabilă să elimine anumite informaţii pentru a prelucra eficient ceea ce contează. Nu are capacitatea de a discerne care sunt informaţiile importante. Toate informaţiile ce îi parvin sunt considerate de creierul său ca fiind de aceeaşi valoare. Şi atunci elimină aproape totul, deliberat oarecum, pentru a supravieţui la limita de avarie. Oricum ar fi incapabil să prelucreze tot volumul informaţional.

Bine bine, veţi spune, dar noi - credincioşii - nu suntem autişti. Nu chiar autişti, dar aproape. Pentru a "înghiţi" o anumită informaţie trebuie ca ea să îndeplinească minimum de condiţii: să aibă o cât de mică importaţă pentru noi pentru a fi luată în considerare şi să se poată încadra oarecum în ansamblul informaţional ce ne defineşte.

Această delimitare o facem instinctual aproape, şi procedăm ca ardeleanul ce văzu pentru prima dată o girafă: "Aşa ceva nu există". În momentul în care primim informaţii ce ne depăşesc puterea de înţelegere le eliminăm fără remuşcări, nu numai că nu putem să le acceptăm, dar nici nu dorim acest lucru. Am discutat cu persoane ce proclamă şi promovează o anumită religie şi le-am expus argumente ce contrazic baza acesteia. Răspunsul a fost de tipul: "Nu pot să te înţeleg" sau "Nu mă interesează ce spui".

De la un anumit nivel de "credinţă", autismul religios se manifestă cu duritate chiar. Singurele idei pe care le acceptă credinciosul sunt doar cele ce îi dau sentimentul de corectitudine a viziunii induse de religia sa. Se hrăneşte cu aceste informaţii (a căror valoare de adevăr nici nu mai contează), lăsând deoparte toate celelalte realităţi. Dacă totuşi acestea sunt de neocolit, dacă nu pot fi pur şi simplu ignorate, le mistifică în sens negativ, le satanizează, le anti-evaluează. În schimb creează propria pretenţie de realitate, la nevoie producând chiar el "dovezi" pentru credinţa sa: revelaţii, viziuni, lanţuri pseudologice bazate pe falsuri etc. Transformarea într-un autist "veritabil" se completează... Începe să trăiască în lumea sa, singurii acceptaţi fiind doar cei ce se pliază pe schema acesteia.

O interesantă şi previzibilă manifestare a acestui autism religios o vedem la cei ce se laudă cu credinţele lor pe internet. Dacă vă uitaţi pe forumurile creştin ortodoxe mai ales (exemplu crestinortodox.ro) veţi vedea o mulţime de utilizatori blocaţi pentru părerile lor (şi nu pentru vocabular). Aceeaşi metodă de ascundere o practică până şi cei mai vocali bloggeri adepţi ai "credinţei adevărate", ce lasă doar impresia unor porţi deschise dezbaterilor, în realitate ştergând orice comentariu ce nu corespunde platformei lor. Aici îi amintim pe apologeticum, nostrabrucanus, nuvaccin, salvarearomaniei, razbointrucuvant etc. Astfel îşi securizează existenţa, fiind feriţi de informaţiile ce le depăşesc puterea de prelucrare şi înţelegere. În plus creează senzaţia celor ce îi citesc că ideile lor sunt general valabile, înconjurându-se de acelaşi tip de autişti ce nu sunt în stare să rumege complexitatea existenţei.

Din păcate, apariţia autismului duce la dispariţia iubirii...

PS:
Autismul este o boală caracterizată prin afectarea dezvoltării creierului. Autismul afectează grav abilităţile mentale, emoţionale şi comunicaţionale ale unei persoane. Aceşti oameni trebuie înţeleşi şi ajutaţi: www.autism.ro.
Comentarii
4 Comentarii

4 comentarii:

  1. "Este o certitudine - Diavolul nu există! Nu vă temeţi să fiţi raţionali! Deşi asta presupune efort..."

    Eu ii asigur pe credinciosi (pe cei din jurul meu) ca viata vesnica (cu sau fara mantuire) nu exista dar ei nu ma cred :D
    Din cand in cand le mai fac exercitii de imaginatie/acomodare cu ajutorul unui unui bec pe care-l sting de la intrerupator. Incerc sa fac o analogie a vietii cu becul aprins respectiv mortii - bec stins. Poate ar trebuie sa ard becul ca sa nu mai existe dubii!

    RăspundețiȘtergere
  2. Punctul tau de vedere e foarte interesant. E nevoie de multe discutii si analize

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Întradevăr! Cercetarea este aproape absentă, atât în ceea ce priveşte cauzele şi efectele în autism cât şi în ceea ce priveşte misconcepţiile şi biasurile religioase. unele lovite de indiferenţă, celelalte de tabuuri. Asta naşte monştri (în ambele domenii - vaccinurile cică provoacă autism iar ateii sunt fără morală). Un supliment în ceea ce priveşte cum funcţionează mintea noastră şi cât de prost este înţeles acest lucru: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/06/inteligenta-spirituala.html

      Ștergere
  3. Domnule Sas, oamenii religiosi fac tot ce pot mai bine pentru a salva singurul lucru pentru care s-au ratat ca oameni si pentru care si-au ratat darul vietii. S-au refugiat intr-un fals confortabil pe care "ceilalti" vor sa-l strice. Aici pare ca functioneaza principiul "daca nu te vad, nu existi" mai abitir decat la autistii "naturali".
    Pe de alta parte se pare ca sta in puterea oricui sa creeze o lume, un univers personal sau de grup perfect viabil daca nu e confruntat cu alte "universuri". Fara diversitate de celule sociale, selectia nu functioneaza. Rade in mormant batranul Darwin...

    RăspundețiȘtergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.