Noile religii - ateismul IV

Albert Einstein:
"Un om care este convins de justeţea religiei sale niciodată nu este cu adevărat tolerant. Este posibil ca el să simtă milă pentru aderentul unei alte religii, dar asta, de obicei, nu se opreşte aici. Aderentul fidel al unei religii va încerca în primul rând să îi convingă pe cei care cred într-o altă religie şi, de obicei, asta duce la ură dacă nu are succes. Acestă ură duce apoi la persecuţie în cazul în care puterea majorităţii este în spatele ei.
Situaţia unui preot creştin este tragi-comică: religia creştină cere dragoste de la credincioşi, chiar şi pentru inamic. Această cerere, deoarece este într-adevăr supraomenească, nu este în măsură să o îndeplinească. Astfel apare un inel de intoleranţă şi ură frumos ambalat în cuvintele uleioase ale preotului. Dragostea, care pe partea creştină este baza pentru intenţia de conciliere cu iudaismul, este aceeaşi ca dragostea unui copil pentru un tort. Asta înseamnă că acesta are speranţa că obiectul iubirii va fi mâncat până la urmă..."

Şi tot Albert Einstein: "Bigotismul necredinciosului este pentru mine aproape la fel de amuzant ca bigotismul credinciosului".

Oricât am încerca să nu definim ideologiile atee ca religie, în momentul în care se structurează o instanţă se ajunge la habotnicie. Aici se situează şi umanismul ateu. Nici eu, observator şi critic, nu fac excepţie. Am destulă frustrare pentru nereuşitele acţiunilor mele şi mare deferenţă pentru semenii mei ca să las lucrurile să curgă de la sine. Pe de altă parte împărtăşesc atât ideile cât şi metodele ateilor. Deci, mă implic...

Cel mai greu este să îi spui cuiva că greşeşte. Ateismul are această mare vină, susţine că religiile greşesc. Chiar dacă are dreptate nu asta contează. Important nu este să ai dreptate, ci să rezolvi unele probleme. Social, victoria o au structurile ideologice ce oferă cea mai bună situaţie pentru ca indivizii "să creadă" că sunt competitivi. Aici ateismul nu are nici o şansă. Ce oferă în schimbul realităţii obiective lipsite de divinitate? Din acest motiv nu ateismul este cuiul lui Pepelea, ci lipsa umanismului. Iar umanismul înseamnă instanţă ce trasează conduita morală, binele şi răul, metodologia de a le descoperi şi de a le justifica şi, implicit, structura în care individul să se încadreze pentru a fi competitiv. Şi la un moment dat anumiţi lideri îşi vor asuma meritul şi datoria de a structura etica umanistă. Încet, încet, ideologia ateist-umanistă se transformă în structura ideologică predispusă a deveni religie.
Nu putem uita religia comunistă. Şi aceasta avea la bază ateismul de esenţă, respectiv conceptul că existenţa nu depinde şi nu are nevoie de divin. Şi? Materialismul-dialectic născut de Marx a fost confiscat de lideri, etica comunistă substituindu-se moralei. A rezultat o religie de toată frumuseţea.
Cu toate astea, în continuare, mă implic...

PS: Iniţial am vrut ca acest post să se numească "Habotnicul". Ar fi fost mai bine?