20 iulie 2011

Moartea ca act cultural

"D-le Prof., cind mori cu ce ceremonie vrei sa fi inmormintat?"
Această întrebare mi-a pus-o un domn ateu, trecut de prima tinereţe, pătruns probabil de momentul conştientizării unei pierderi recente sau iminente. Bănuiesc asta deoarece numai conştientizarea diferenţei dintre fiinţa vie şi corpul fără viaţă al aceleiaşi fiinţe poate naşte o motivaţie, un interes pentru proces, un sens.

"Realitatea este că trăieşti până mori. Adevărul e ca nimeni nu vrea realitatea." - Chuck Palahniuk
Această negare a morţii, acestă încercare de transfigurare este un rezultat al conflictului instinctelor cu raţiunea. Conştiinţa concepe posibilitatea morţii, şi tot ea încearcă să protejeze, sub imperiul instinctului de supravieţuire. "Minciuna nevinovată" fructifică misterul decesului, transfigurând-ul într-unul dintre cele mai vechi, bogate şi perene acte culturale.
Religiile sunt soluţiile comune, împărtăşite, de conştientizare şi culturalizare a morţii. Aici se impun standarde şi se trasează obiceiuri. Întreaga mistică se pune în slujba momentului. Sensul este fără echivoc cu intenţia de a amâna, ocoli, transforma sau interzice existenţa momentului în care viaţa dispare. Se pare că frica este cel mai prolific sentiment.

"Eu privesc creierul ca un computer care va înceta să mai funcţioneze atunci când componentele sale se vor strica. Nu există rai sau viaţă de apoi pentru computerele stricate, este doar o poveste cu zâne pentru oamenii care se tem de întuneric." - Stephen Hawking
La fel de idiferent cum privim computerele ce se strică vedem şi viruşii pe care îi distrugem în fiecare moment al luptei noastre pentru supravieţuire ce o numim viaţă. Aproape la fel de indiferenţi privim plantele, micile gâze sau animalele din bătătură. Pe măsură ce ne apropiem de specii din ce în ce mai înrudite cu noi preţuim altfel viaţa lor, şi implicit moartea lor o vedem altfel. Decesul câinelui favorit este zguduitor pentru noi, dar şi mai zguduitoare este moartea unui om. Nu mai vorbesc de un membru al familiei. De nesuportat este să concepem că vom dispare chiar noi înşine. Definitiv. Şi costruim, construim, construim poveşti cu zâne, inspăimântaţi de întuneric.

Revenind la întrebarea din prolog, nu mă interesează "ceremonia de la înmormântare"...
Nu mă interesează ce vor hotărî cei ce îmi vor supravieţui. Nu mă interesează dacă voi fi îngropat sau incinerat, aruncat în mare sau în spaţiul cosmic. Din partea mea mă pot face bucăţi (transplantul chiar îmi surâde) sau mă pot lăsa acolo unde am sfârşit. Dar pentru că ţin la cei din jurul meu, chiar aşa religioşi cum sunt, nu am nimic împotrivă să-mi facă slujbă creştin-ortodoxă sau cine ştie ce manifestare mistică. Consider că manifestările de după moarte sunt pentru cei ce rămân în viaţă şi nu pentru cel ce a murit. Deşi religiile proclamă tocmai grija faţă de viaţa de apoi a celui decedat. Câtă habotnicie...
Comentarii
6 Comentarii

6 comentarii:

  1. Burn after reading, huh?
    Cat despre articol, desi sunt de acord ca ritualul este mai degraba pentru vii, eu consider ca daca apropiatii ma respecta nu ma vor injosi post-mortem punand scamatorii sa ceara iertare Criminalului pentru "pacatele" mele. Consider ca cei ramasi dupa mine ma vor fi cunoscut suficient incat sa imi inteleaga punctul de vedere, cred ca macar atata educatie am reusit sa le fac :P
    Cat despre ceremonie, faca ce vor atata vreme cat nu e religios (injositor atat pentru mine cat si pentru ei).

    RăspundețiȘtergere
  2. @Saturnine
    "daca apropiatii ma respecta nu ma vor injosi post-mortem"
    Aici e cuiul lui Pepelea. De asta nu mă interesează ce vor face după moartea mea, pentru că ei vor decide ce este "înjositor" sau nu. Intenţia de a mă "respecta" este tot atât de sacră în sens religios ca şi dorinţa de a fi "îngropat în pământul sfânt al patriei", de exemplu... Ideea ta e mai mult antiteistă.

    RăspundețiȘtergere
  3. Este subtil...teoretic nu ma intereseaza deoarece nu voi mai exista dar orgoliul meu este suficient de mare incat sa ma intereseze. Si daca oamenii nu ma respecta suficient in privinta ritualului, nu vad cum ar putea pretinde ca ma respecta in orice privinta, in viata fiind. Eu decid ca este injositor pentru mine si consider ca ar fi si pentru ei deoarece consider religia ca o injosire a omului. Vreau sa mor asa cum am trait. Nu am analizat cat de antiteista este ideea in sine (este, avand in vedere ca religia imi repugna) dar eu sunt antiteista si deci probabil ca tind sa emit idei antiteiste :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ca o alta idee... am avut in familia extinsa morti, inmormantari si am vazut cate cheltuieli au avut cu scamatorii si toate celelalte si aici vorbim de oameni cu posibilitati financiare reduse. Eu sunt o tipa pragmatica iar circumstantele sa fie de asa natura incat sa nu fiu in bani, m-ar enerva sa platesc inmormantarea religioasa alor mei (nu stiu ce o sa fac, m-am consolat cu ideea ca poate mor eu prima, lol). Astfel incat eu m-am gandit sa fac copilului meu un bine ultim si sa il scutesc de cheltuieli inutile. Asta pe langa motivatia ideologica, ca un bonus.

    RăspundețiȘtergere
  5. Stimata D-na "Saturnine",
    BRAVO si FELICITARI de mii de ori pentu filozofia REALISTA si DEMNA pe care o ai. Si eu am asemenea idei, de aceea am intrat pe site-urile de ateism ca sa iau legatura cu persoane realiste/atee cu care sa formam o comunitate care sa arate oamenilor, dar mai ales "oitelor" cre(s)tine,cum arata o lume NORMALA,fara deliruri mistice,injosire umana si prosteala si jecmaneala preoteasca(1Sam.2:36/Isaia 61:6,7)/1Cor.16:3/2cor.9:11,12/Filip.4:18).Dar mai ales cum trebuie sa arate o ceremonie de inmormintare normala,fara deliruri aberante si injositoare.Am citit mai multe comentarii si polemici ateiste,apreciez inteligenta si patosul unor autori dar nu pot pricepe lipsa lor de responsabilitate fata de crearea CONCRETA a unei lumi cu adevarat atee, adica fara ceremonii si aberatii religioase,fara biserici si minastiri INUTILE, pline cu paduchi si plosnite imbracate in negru,paraziti social care spurca pamintul sfint al tarii cu balegi/biserici cre(s)tine si mintile prostilor si superstitiosilor cu aberatii Judeo-cre(s)tine.Daca numai comentam, mai mult sau mai putin inteligent,despre inutilitatea, pericolul si anacronismul religiilor DAR NU FACEM CEVA CONCRET PENTRU ERADICAREA LOR ATUNCI ZADARNICA ESTE CREDINTA NOASTRA(Ca sa-l parafrazez pe iudeul Saul(1Cor.15:17).Aceasta atitudine pasiva a "ateilor"(cine doar comenteaza dar nu actioneaza nu este ateu adevarat) ii face pe religiosi sa spuna, pe buna dreptate, ca"si ateii sint cre(s)tini". Mai ales atunci cind "ateii" mor si sint ingropati cu preot si ceremonie religioasa,fie ca sa fie "in rind cu lumea",fie ca "nu ma intereseaza ce vor face dupa moartea mea,sa decida cei ce ma vor inmorminta"[adica familia cre(s)tina].Acesti pseudo-atei fac,fara sa vrea,jocul popilor deoarece prin mormintul lor mai apare o scirboasa de cruce in cimitir,care nu numai ca NU SPUNE CA ACOLO ESTE INGROPAT UN ATEU dar mareste numarul semnelor cre(s)tine.Acum nu mai sintem in evul mediu,sa fim omoriti daca nu sintem cre(s)tini, deci avem marea sansa de a fi NORMALI/ATEI si in credinta si in manifestare,chiar daca preotii ne combat.A nu profita de aceasta sansa, data de democratie, este o mare prostie si o fandoseala iresponsabila.A lasa si acum religia sa triumfe este o profanare a memoriei celor persecutati si omoriti de "sfinta biserica" si o iresponsabilitate absoluta.Eu va rog pe toti/toate care cititi acest articol sa va inscrieti pe site-ul meu,unde este poezia "Ce-ti doresc eu tie,dulce Romanie!",ca sa formam o comunitate atee cu adevaratACTIVA,ca atunci cind unul/una dintre noi moare sa ne stringem cit mai multi acolo,cineva dintre noi sa tina o cuvintare solemna, sobra,demna,in care sa se vorbeasca DOAR DESPRE PERSOANA DECEDATA si nu despre "inselatorul acela"iudeu(Matei 27:63)si despre"dumnezeul" sau Eli(Matei 27:46).Cine nu este de acord cu mine sa nu-si mai spuna ateu/atee, sa-si stearga conturile de pe site-urile de ateism si sa se inscrie pe cele religioase, daca tot nu-i pasa ca dupa moarte va ajunge sub o cre(s)tina cruce,dupa cum vor decide altii(!?!?).

    RăspundețiȘtergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.