Biblia - geneză şi metamorfoză VI

Aici vom analiza Facerea sau Geneza, începutul Vechiului Testament. După cum veţi vedea mai jos propoziţiile sunt ferme şi nu prea lasă loc de interpretări:

Capitolul 1
1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.
4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.

După cum se vede cei ce au scris Geneza nu ştiau că lumina zilei vine de la Soare. Mulţi încearcă a interpreta că "lumină" înseamnă aici "informaţie" sau "sens", dar atunci nu mai are rost a preciza că a fost "ziua întâi" de tipul zilei liturgice, de 24 de ore, ce începe şi se termină la asfinţit. Interpretate sunt şi "pământul" ca fiind lumea materială şi "cerul" ca fiind cea spirituală, deşi "cerul şi pământul" se poate judeca împreună ca fiind cosmosul ordonat, dar atunci ce e cu "apele"? Vom vedea mai încolo...

6. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa.
7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.

E, acum am descoperit. Apele erau de fapt oceanele şi norii, acestea trebuind a fi despărţite de o cupolă, solidă ("tărie"), pentru a le putea ţine pe cele de deasupra. Abia acum apare "cerul" în mod neinterpretabil, dar care arată mai repede ca un cort peste un pământ plat, încă acoperit de ape. Dar asta înseamnă că acel univers presupus prin "cerul şi pământul" nu trebuie interpretat ca un cosmos. "Cerul" era cer, "pământul" era pământ, iar între ele era tot o apă. Dumnezeu introduce o membrană între ele şi le desparte. Subliniem încă o dată că lumina nu vine de la Soare.

9. Şi a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!" Şi a fost aşa. Şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul.
10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
11. Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!" Şi a fost aşa.
12. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
13. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.

"Duhul lui Dumnezeu" din primele versete consideră unii că ar fi cauza adunării apelor ("pneuma" înseamnă în greaca veche atât spirit cât şi mişcare a aerului, asemănător cu "suflare" în română). Nu se pomeneşte nimic de faptul că uscatul continentelor se datorează încreţirii scoarţei terestre prin deplasarea plăcilor tectonice. Din nou precizăm că Soarele nu există, deci lumina nu vine de la el. Ce este interesant, că primele sunt planificate a fi plantele, o idee evoluţionistă, deoarece animalele nu pot exista fără plante, nefiind în stare să-şi producă singure substanţele metabolice, cum o fac plantele prin fotosinteză, utilizând energia solară (pardon, lumina divină), apa şi mineralele. Dar ce este şi mai interesant este palierul la care biblia fixează plantele, la o formă de existenţă asemănătoare pământului, materiei anorganice, adică fără viaţă, deoarece abia în ziua a cincea Dumnezeu generează fiinţele vii.

14. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,
15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.
16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
17. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,
18. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
19. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.

Iată că abia acum apare Soarele şi Luna, dar nici acum aceştia nu sunt înzestraţi cu atributele astronomice pe care le ştim. Aceştia sunt puşi acolo nu pentru a emite lumină ci pentru a "însemna" care din perioade este zi şi care este noapte. De altfel zilele de dinainte nu au fost luminate de Soare, deci nu este nici un motiv ca cele ce urmează să fie luminate de el. O altă neconcordanţă apare între substanţa Lunii, a cărei luminozitate se datorează reflexiei luminii solare pe suprafaţa sa, şi cea a Soarelui, ce produce singur lumină prin procese de fuziune nucleară. În Bibile ambele sunt identice, singura diferenţă fiind dimensiunea.

20. Apoi a zis Dumnezeu: "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!" Şi a fost aşa.
21. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
22. Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: "Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ!
23. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.

Aici apar primele "anima" sinonime cu viaţa, primele animale (plantele nu sunt considerate vii de Biblie). Din nou o imagine evoluţionistă, primele animale sunt cele acvatice, apoi zburătoarele. Abia în următoarea zi apar cele terestre.

24. Apoi a zis Dumnezeu: "Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor". Şi a fost aşa.
25. A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
26. Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"
27. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
28. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!"
29. Apoi a zis Dumnezeu: "Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.
30. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa.
31. Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.

Aceasta este cea mai importantă zi, deoarece Dumnezeu construieşte nu numai vertebratele terestre, dar şi omul. Acum apare o neconcordanţă în ceea ce priveşte sexul lui Dumnezeu, deoarece omul este făcut "după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie." Este necesar încă un capitol întreg pentru a "demonstra" că de fapt Dumnezeu nu este androgin (andros = bărbat, ginos = femeie). Dar asta într-o analiză viitoare.

Ce trebuie să remarcăm este intenţia celor mai mulţi de a reinterpreta versetele în lumina cunoştinţelor obţinute prin metode ştiinţifice, cunoaşterea ştiinţifică fiind nu numai funcţională, dar şi utilizată. Din acest motiv se fac presupuneri cum că zilele Creaţiei sunt de fapt ere geologice sau că există diferenţă între lumină ca nivel informaţional, respectiv revelaţie, cunoaştere divină, şi lumină ca model fizic (foton şi undă electromagnetică).

Păi dacă Biblia este cuvântul lui Dumnezeu, revelat, nu este de la sine înţeles că acesta este neinterpretabil, adică trebuie luat ca atare? Dacă este totuşi interpretabil, de ce numai anumite pasaje sunt interpretabile (cum este Facerea) şi altele nu (cum este virginitatea Fecioarei Maria, faptul că Iisus este fiinţă divină sau că acesta a înviat). Se pare că Biblia nu este o "carte sfântă" ci doar un suport pe care ne putem expune propriile convingeri şi pe care o utilizăm cu dublă măsură: anumite pasaje care ne convin le luăm ca atare, altele le reinterpretăm, ba unele chiar le trecem cu vederea pe de-a-ntregul, eliminându-le din "Scriptura noastră cea dreaptă".

(imagine de pe bucurenci.ro, pentru campania ecologică Ora Pământului)