20 septembrie 2012

Religia în şcoală - consideraţii juridice

Mai întâi puţină istorie.
Citez din articolul "Lecţia de religie", autor Georgiana Ilie, apărut în "Decât o revistă" numărul 7 vol. 2, iarnă 2011-2012:
Disciplina şcolară Religie a apărut în 1995, în prima lege a învăţământului de după Revoluţie. Religia în confesiune proprie era obligatorie la ciclul primar, opţională la gimnaziu şi facultativă la liceu [...] În 2001, printr-un ordin al ministrului Ecaterina Andronescu, ora de religie a devenit "opţional obligatoriu" la toate nivelurile [...] Ordinul ministrului restrângea ilegal un drept din Legea Învăţământului, care spunea că religia e facultativă, şi încălca o decizie a Curţii Constituţionale din 1995 care spunea: "Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt" [...]
În 2010, odată cu intrarea în dezbatere publică a noului proiect de lege a educaţiei situaţia părea să se schimbe [...] religia confesională rămânea în trunchiul comun de materii [...] dar putea fi înlocuită, la cererea părinţilor, cu istoria religiilor. [...] Proiectul mai spunea şi că elevul care a împlinit 16 ani are dreptul să ceară scutirea de la Religie fără acordul părinţilor, pentru a respecta Legea Cultelor, care spune că îţi poţi schimba religia de la 16 ani. [...]
La Camera Deputaţilor, Adriana Săftoiu, deputat PNL, a fost printre puţinii care s-au opus păstrării religiei în trunchiul comun de materii [...] Mai târziu, la dezbaterea în plen, deputatul Marius Spînu, de la PDL, a susţinut ca religia să se facă la cerere şi spune că ar fi fost mai bine să se predea numai istoria religiilor, pentru că "liberul arbitru nu poate exista dacă nu ştii ce să alegi" [...]
Pe 28 aprilie 2010, Patriarhul Daniel a trimis o scrisoare deschisă preşedintelui Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, în care solicita eliminarea modificărilor făcute după consultarea cu societatea civilă şi introducerea amendamentelor făcute de Patriarhie. Concret, Patriarhul cerea eliminarea celorlalte opţiuni (proiectul cuprindea acum istoria religiilor, istoria culturii şi artelor sau alte cursuri utile în formarea comportamentului etic şi social) pentru că "scade importanţa orei de religie între celelalte discipline şcolare şi poate genera forme de abuz" [...]
Patriarhul mai cerea ceva: în noua formă, proiectul elimina obligaţia ca profesorii de religie să fie validaţi de cultele religioase de care aparţineau. Patriarhul a cerut reintroducerea acestei aprobări pentru că altfel se "restrânge posibilitatea cultelor de a-şi elabora programele pentru disciplina religie" - adică de a putea decide asupra materiei şi a metodologiei de predare. Mai mult de atât însă, ar fi însemnat ca profesorii de religie să fie independenţi de culte. [...]
După scrisoarea Patriarhului, din lege au dispărut toate schimbările aduse la consultare şi în comisiile parlamentare. [...]
Astfel, în Legea Educaţiei Naţionale care a intrat în vigoare la începutul lui 2011, religia este materie obligatorie, la care elevul este înscris automat, de la care nu se poate retrage decât dacă este major sau dacă părinţii doresc acest lucru.

Bine, dracul nu e chiar atât de negru deşi legea e proastă, e contra naturii, şi are prevederi ce se bat cap în cap cu alte legi.

Dar cum a rămas forma Legii Educaţiei Naţionale?
"Art. 18
(1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numarul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedeaza şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplină.
(3) Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat conform prevederilor prezentei legi şi abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi cultele religioase recunoscute oficial de stat."
Deci nu e chiar obligatorie, dacă eşti pe fază, scapi.

Şi cum sunt înscrişi elevii, conform confesiunii proprii?
Atenţie, directori şi diriginţi, atenţie profesori de religie! Nu aveţi dreptul de a obliga elevii sau pe părinţii acestora să vă spună care este opţiunea lor religioasă. Iată litera Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor:
"Art. 5
(5) Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţa la culte, cu excepţia desfăşurării lucrărilor de recensământ naţional aprobat prin lege sau în situaţia în care persoana vizată şi-a dat, în mod expres, consimţământul pentru aceasta.
(6) Este interzisă obligarea persoanelor să îşi menţioneze religia, în orice relaţie cu autorităţile publice sau cu persoanele juridice de drept privat."
Altfel spus, pentru a organiza la o anumită clasă ore de religie pentru o anumită confesiune trebuie ca părinţii elevilor (pentru că elevii nu au acest drept, conform legii educaţiei) să solicite, în mod expres, aceste ore. Iar solicitarea, în mod expres, presupun că trebuie să fie scrisă, altfel nu puteţi dovedi legalitatea confesiunii orelor de religie.
Elevii, chiar dacă părinţii lor nu depun cerere pentru a nu frecventa orele de religie, nu pot fi înregimentaţi automat la o anumită confesiune, fie ea şi majoritară.
Pentru că este ilegal.
Iată cum o lege proastă vă pune, stimate cadre didactice, în postura de a produce infracţiuni.

Un alt articol al aceleiaşi legi, vă obligă a nu accepta ca orele de religie sau anumite manifestări (deschiderea anului şcolar) să se desfăşoare conform dorinţei unui anumit cult:
Art. 9
(1) În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee.
(2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult.

Adică nu aveţi voie, doamnelor şi domnilor directori, pe lângă organizarea orelor de religie într-o anumită confesiune, să promovaţi sau să acceptaţi manifestări religioase în cadrul şcolii, pentru că şcoala este o instituţie a statului şi dumneavoastră reprezentaţi autoritatea statului în acea instituţie.

Un caz aparte în privinţa manifestărilor religioase pare a fi Colegiul Naţional Andrei Şaguna din Braşov, şcoala cu cele mai performante rezultate şi cu cea mai veche tradiţie din judeţ. Clădirea aparţine, retrocedată fiind, Bisericii Sfântul Nicolae afiliată Mitropoliei Ardealului. După ce anii trecuţi, încă înainte de a se face transferul de proprietate, biserica se arăta interesată în a introduce în structura liceului clase vocaţionale de teologie, acum vine cu o insidioasă propunere cu iz de ameninţare, afirmată în timpul slujbei care a fost ţinută în curtea liceului cu prilejul deschiderii noului an şcolar: IPS Laurenţiu a anunţat că Mitropolia, care este proprietarul clădirii unde funcţionează Colegiul Naţional „Andrei Şaguna“, va căuta soluţii pentru a oferi burse de excelenţă elevilor celor mai merituoşi, dar şi gradaţii de merit pentru cei mai buni profesori. (Monitorul Expres)
Cum a obţinut şi cu câtă îndreptăţire deţine clădirea liceului vezi aici: O primă nemulţumire a celor care contestă acţiunea bisericii este aceea că feţele bisericeşti nu au informat opinia publică sau instituţiile implicate referitor la această acţiune. Conducerea colegiului susţine că, nu i s-a adus la cunoştinţă faptul că biserica a revendicat clădirea. „Am aflat din presă şi din alte surse că imobilul în care ne desfăşurăm activitatea a fost solicitat de biserică”, a declarat directorul liceului, prof. Mariana Ionescu.
De altfel, nici la Inspectoratul Şcolar Judeţean nu a ajuns vreun document în acest sens. „În momentul de faţă, nu avem nici un act oficial din care să rezulte ceva legat de modificarea situaţiei patrimoniale a imobilului în care funcţionează Colegiul Naţional «Andrei Şaguna». Tot ce ştiu, este că se află în proprietatea Consiliului Local Braşov”, a declarat inspectorul şcolar general, prof. Dorel Agache.
În acelaşi timp, preşedintele Asociaţiei de Părinţi a Colegiului, Mihai Pascu, spune că mulţi dintre părinţi s-au declarat deranjaţi de modul in care a procedat biserica. „De nenumărate ori, reprezentanţii Mitropoliei Ardealului au venit în vizite, mai mult sau mai puţin oficiale, la «Şaguna», dar niciodată nu au pus această problemă. Acum, biserica vine şi se declară continuatoarea unei structuri asociative, înfiinţate în urmă cu 135 de ani şi solicită acest imobil”, a declarat Pascu.
Mai mult, susţine directoarea colegiului, la jumătatea secolului al XIX-lea, când s-a construit şcoala, mai mulţi braşoveni înstăriţi au contribuit cu sume consistente, iar alţii au efectuat muncă voluntară. „În aceste condiţii, imobilul ar putea fi considerat mai degrabă o proprietate a comunităţii şi nu una exclusivă a bisericii”, afirmă Mariana Ionescu. [...] „De când a fost construit, liceul a fost unul laic. Sper ca şi în viitor, indiferent de cine va fi proprietar, colegiul să fie unul laic, şi emblematic pentru învăţământul braşovean şi cel românesc. În cazul preluării clădirii, în comunitatea locală va apărea o stare de confuzie. Mai mult, implicarea bisericii în actul educaţional ar putea conduce la reticenţe din partea unora dintre părinţi, fapt ce ar putea afecta prestigiul liceului”, spune Ionescu.
(Transilvania Expres - 12 Mai 2010)
Comentarii
3 Comentarii

3 comentarii:

  1. http://profudereligie.blogspot.ro/2012/09/religia-in-scoala-consideratii-juridice.html

    RăspundețiȘtergere
  2. M-am saturat de interferentele bisericii in scoala romaneasca, impotriva tuturor legilor si a Constitutiei. Pe astia chiar nu poate sa-i dea nimeni in judecata? Societatea civila chiar nu poate face nimic impotriva acestor sarlatani?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Noi suntem societatea civilă. Noi, toţi. Numai că suntem lipsiţi de organizare, de fonduri, de informaţie, de chef. Suntem încă imaturi. Asta e...

      Ștergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.