Despre univers, evoluţie şi cunoaştere

Provocarea pe care am primit-o a continuat cu alte întrebări, iar asta este un lucru bun...

a1): Dintre cele doua coduri: 1) ADN si 2) Cod informatic artificial - care considerati ca este superior celuilalt, din toate punctele de vedere, si de ce?

Superioritatea poate fi pusă în discuţie doar în raport cu un anumit sistem de valori, ele nu sunt superior şi inferior, sunt pur şi simplu lucruri diferite.

a2) Daca un cod artificial este un cod creat de fiinta umana rationala, cat de probabil considerati ca este ca si ADN-ul sa fie, la randul sau, un cod 'creat' de o fiinta rationala? Motivati raspunsul.

Asta este altceva. Faptul că un cod informatic este generat artificial de un creator (om) nu înseamnă că cel cuprins în ADN este la fel. Să luăm cazul unui cod simplu: selectarea unor cartofi, de la mare la mic. Ar putea fi un "creator" care să facă acestă selecţie artificial prin compararea dimensiunilor. Dar dacă punem cartofii într-o ladă destul de mare şi îi zdruncinăm destul de mult gravitaţia va face acest lucru în locul nostru, va selecta cartofii mai mici care vor fi dedesubt de cartofii mari ce vor ajunge deasupra. Acesta este principiul selecţiei naturale: sunt întrunite condiţiile şi este posibil ca această selecţie să se desfăşoare. De ce este doar posibil şi nu obligatoriu? Să considerăm că unul dintre cartofi are un defect, este lipicios, chiar dacă este mic, şi astfel rămâne lipit de un cartof mare şi în altă poziţie decât cea "destinată". De fapt aceasta este principala diferenţă: selecţia artificială urmează un scop aprioric, pe când cea naturală nu. Faptul că noi investim cu un scop codul ADN nu înseamnă că chiar acela este scopul ADN-ului sau că există un creator ce l-a generat urmărind acel scop.
A doua problemă apare în ideea preconcepută că ceva complicat poate fi generat de ceva şi mai complicat decât el. Aici prezumţia creatorului intră într-un paradox: pe fiecare creator l-a creat un alt creator mai complicat decât el, şi asta la infinit. A considera că există un creator atât de „perfect” încât să nu fie nevoie de unul mai complex decât el contrazice premisa inițială: că ceva complicat nu poate exista decât dacă ceva și mai complicat l-a creat.

b) Spuneti ca ambele coduri sunt la fel de usor de descifrat. Starea lucrurilor va contrazice insa, deoarece codul genetic inca este obiect de studiu si, cu toate ca geneticienii au reusit sa descifreze multe din secretele codului genetic, incepand Mendel (pe la 1860 - care, pe langa faptul ca a fost un om de stiinta exceptional, a fost preot, calugar si abate!) - cred ca sunteti de acord cu mine ca cercetarile in domeniul geneticii sunt inca abia la inceput.

Mai întâi că sunt două situații complet diferite: codul informatic este descifrabil din start, fiind un rezultat al unei intenții umane, pe când ADN-ul este un rezultat al evoluției, consecință a nenumăratelor eșecuri eliminate și avantaje acumulate, logica codului fiind doar o interpretare umană a rezultatului dat în urma selecției naturale. De altfel chiar „defectele” codului genetic fac posibilă evoluția, și nu copierea perfectă. Exemplu este copierea în duplicat a genei SRGAP2 (celelalte primate o au într-un singur exemplar), lucru ce a dus la o dezvoltare suplimentară a creierului la umanoizi şi apariţia unui alt nivel de inteligenţă şi a mediului cultural.
Atenție, faptul că sunt oameni de știință ce au anumite credințe de tip religios nu înseamnă că în domeniul lor de activitate introduc divinitatea ca fiind cauză a fenomenelor. Dimpotrivă (Ştiinţa modernă - necesitate teologică).

c si d) Spuneti ca doar codul artificial reflecta o ratiune intrinseca. Raspunsul pe care l-ati dat la aceste intrebari m-a pus pe ganduri referitor la sinceritatea afirmatiilor dvs. ca sunteti adeptul unui ateism de tip deschis, ne-dogmatic.
Totusi, in urma expunerii mele de mai sus, va reformulez intrebarile:
c1 ) Chiar credeti ca ADN-ul in toata maretia si complexitatea lui, este in sine 'dezorganizat' si lipsit de logica? Argumentati.
c2) Daca este lipsit de logica, atunci si produsul ADN-ului - toate fiintele vii - sunt simple manifestari ale lipsei de logica?
d3) Daca ADN-ul are o structura logica ce organizeaza viata intr-o maniera logica, ce probabilitate este ca aceasta structura logica sa fie produsul unei RATIUNI. Argumentati.

ADN-ul nu este „dezorganizat”. Numai că organizarea sa nu are un scop extern propriei sale supraviețuiri. Adică moleculele ce au reușit să se autocopieze au supraviețuit și au reușit "să construiască" minunatele ființe vii contemporane. Celelalte au dispărut pentru că nu au reușit "să construiască" mecanisme vii la fel de capabile de supraviețuire. Iar asta este la fel de "dezorganizat" ca şi selectarea cartofilor mai sus amintiţi.
Iată o prezentare succintă a mecanismului de structurare a existenței și de apariție a viului, a compexității, în aparentă contradicție cu „legea entropiei”.

Pentru mai multe informaţii cu privire la cum funcţionează ADN-ul şi cum se transmite informaţia genetică te rog să citeşti "Gena Egoistă" a lui Richard Dawkins.

...de vreme ce nu stim ce este Bine sau Rau, nu stim nici ce este Dumnezeu sau Diavol. Insa, faptul ca NU STIM sau nu INTELEGEM ceva, nu insemna ca acel ceva nu exista.
Dvs. decretati ca Binele sau Raul absolut nu exista, insa nu puteti dovedi acest lucru.
Insa, faceti referire la viteza absoluta a luminii - care exista.
IPOTEZA: Dar daca insa exista BINELE la modul absolut iar Raul se defineste doar prin absenta Binelui, tot asa cum intunericul se defineste prin absenta luminii?
Referitor la Dilema lui Pascal, singura premiza nedovedita pana acum de nici un ateu este afirmatia acestora ca Dumnezeu nu exista.

La prima vedere logica aceasta pare corectă. Doar la prima vedere. Pentru că de fapt răspunsul este... ocolit prin inventarea unui alt termen, imposibil de demonstrat: divinitatea și/sau reciproca sa.
Altfel spus cuvintele de mai sus exprimă această idee: datorită faptului că nu știm sau că nu înțelegem anumite lucruri înseamnă că acolo trebuie că este divinitatea. Păi tocmai asta este greșeala credinciosului, pune divinitatea acolo unde este depășit, chiar dacă nu are nici o dovadă că această divinitate există. Acest principiu al cauzalității este foarte invocat de creaționiști, dar și foarte ușor de demontat, lucru făcut aici: Argumente raţionale pentru dovedirea existenţei lui Dumnezeu.
Pe scurt, este mai de bun simț a spune că nu știi sau nu înțelegi decât a spune că acolo trebuie să fie ceva supranatural.

CINE sau CUM este Dumnezeu (apropo de Mos Craciun), sunt intrebari care vin abia dupa ce am dat raspunsul la intrebarea: 'Este POSIBIL' sa existe un principiu ATOTCREATOR dar NECREAT?' - este posibil ca acest principiu creator sa fie o CONSTIINTA personala?
Este posibil sa deducem pe baza rationala existenta unui CREATOR al lumii, al universului? Exista dovezi rationale in baza carora sa putem intui un LOGOS creator al existentei?
Este Universul creat 'cu cap'?

Nu este nevoie de o asemenea ipoteză. Cunoștințele fizicii, chimiei, biologiei și a evoluției lumii vii ne dau răspunsuri suficiente pentru a ne reprezenta corect existența fără a fi nevoie de divinitate. Asta înseamnă că pe baza acestor cunoștințe putem face predicții funcționale, previziuni ce sunt demonstrate de realitate. Pentru unii faptul că se pot face aceste previziuni denotă că "universul este creat de cineva" deşi nu există nimic care să demonstreze acest lucru.

Anthony Flew, un FOST-filozof-ateu convins, a avut curajul sa-si revizuiasca ateismul in ultimii ani ai vietii, tinand cont de ultimele descoperiri stiintifice, pe principiul: 'We must follow the argument wherever it leads.' - si a avut onestitatea de a recunoaste ca, in lumina recentelor descoperiri stiintifice, ESTE POSIBIL sa existe un CREATOR.

Interpretarea spuselor lui este forţată. "Unul din punctele forte ale ateismului este tocmai acela că este o poziție care poate fi teoretic falsificată, o poziție deschisă revizuirii. La fel ca o teorie științifică, în condițiile în care este contrazisă de noile descoperiri, trebuie abandonată. Cu alte cuvinte, dacă ar apărea niște dovezi care să indice existența unui agent cu puteri nelimitate, ceva ce s-ar putea denumi dumnezeu, atunci ateul ar accepta că s-a înșelat. Prin această deschidere intelectuală ateul se situează de la început de partea rațiunii și a adevărului bazat pe dovezi, și nu de partea unei dogme care nu poate fi schimbată de nimic." (LazyPawn)
Dar a lua de bună premisa că dincolo de graniţa cunoaşterii este divinitatea contrazice însăşi nevoia de cunoaştere. Dacă necunoscutele pot avea ca răspuns "Dumnezeu" atunci orice altă explicaţie nu şi-ar mai avea rostul.

Nu stiu cum puteti dovedi dvs. ca:
- ADN-ul nu poate avea autor
- ca RATIUNEA UMANA este singurul etalon dupa care puteti judeca LOGICA, RATIONALITATEA LUCRURILOR
- ca Universul nu poate avea un CREATOR.

1. ADN-ul tău este diferit de ADN-ul mamei tale şi de cel al tatălui tău, dar este identic cu al geamănului tău dacă ai unul. Cine şi cum a hotărât asta? Răspunsul uşor, dar incorect, este Dumnezeu. Cel complex şi real este procesul de meioză. Într-un fel fiecare din noi este "un noroc", pentru că sunt miliarde de spermatozoizi şi sute de ovule ce nu reuşesc a lăsa urmaşi. Sau a căror împerechere nu a fost capabilă de supravieţuire. Întrebarea următoare ar fi "cine" a făcut primul ADN. Asta seamănă cu "cine a fost mai întâi, oul sau găina" la care răspunsul nu este nici oul, nici găina, ci "dinozaurul cu pene". Binenţeles că asta "nu a ieşit din prima" şi nici nu a fost un scop al cuiva. A fost un proces de durată prin milioane de generaţii de dinozauri un pic modificaţi spre a fi găină faţă de părinţii lor.
2. Raţiunea este un atribut al conştiinţei. Poate exista un raţionament corect şi dacă premisele de la care se pleacă sunt false, şi atunci rezultatul este eronat. Raţiunea pură, fără dovezile ce susţin un anumit punct de vedere este o absurditate filosofică. Dar cu metoda ştiinţifică, da, este în puterea omului de a o folosi şi de a cunoaşte cu ajutorul acestui instrument realitatea.
3. Universul nu a avut nevoie de creator pentru că nu a existat timpul necesar pentru ca un creator să fi generat universul: "Să presupunem că începutul universului a fost ca Polul Sud al Pământului, gradele de latitudine jucând rolul timpului. Pe măsură ce ne deplasăm spre nord, cercurile de latitudine constantă, ce reprezintă dimensiunea universului, se vor dilata. Universul ar începe ca un punct la Polul Sud, dar Polul Sud e un punct ca oricare altul. Să te întrebi ce a fost înainte de începutul universului ar deveni o întrebare fără sens, fiindcă nu există nimic la sud de Polul Sud. (orice alt punct este mai la nord - nota mea)
[...]
Înţelegerea faptului că timpul se comportă ca spaţiu ne oferă o nouă posibilitate. Ea înlătură vechiul refuz al ideii de început al universului, dar ne spune de asemenea că începutul universului a fost guvernat de legi ale naturii, şi nu mai e nevoie de vreun zeu care să-l fi pus în mişcare." (The Grand Design - Stephen Hawking şi Leonard Mlodinow)