Dragii mei elevi,

Iată că studiul religiei în şcoala românească începe să îşi arate roadele. Nişte oameni de ştiinţă, specializaţi în sociologie, au întocmit un studiu despre relaţiile dintre publicul adult (adică părinţii voştri) şi cunoaşterea ştiinţifică. Acesta se numeşte "Publicul şi știința" şi arată cât de multe cunoştinţe corecte au părinţii voştri. Trebuie să vă spun că părinţii sunt cam repetenţi. Habar nu au dacă Soarele se învârte în jurul Pământului sau invers. Consideră că omul a fost creat şi nu a evoluat din alte animale, nu ştiu ce înseamnă radioactivitate sau HIV, le este frică de oamenii de ştiinţă şi de cercetători şi consideră că horoscopul este cea mai bună modalitate de a-şi face planurile.

Probabil acesta este motivul pentru care se uită strâmb la computer sau la telefonul de ultimă generaţie pe care îl doriţi. Consideră că, fiind create de specialişti şi depăşindu-le capacitatea de înţelegere sunt lucruri rele. De fapt le este frică de ceea ce nu înţeleg. Tot ceea ce ne înconjoară, noi ştim, sunt rodul cerecetărilor ştiinţifice. Viaţa noastră depinde de ştiinţă. Cu toate acestea părinţii vă pun să învăţaţi la şcoală religia. De ce oare? Se poate construi un Ipod prin rugăciune? Sau aţi auzit de vreo proteză de picior care a crescut în urma unor acatiste?

"Colegii" mei profesori de religie susţin (şi părinţii voştri sunt de acord) ideea drept care cunoaşterea religioasă, revelaţia divină, informaţiile primite prin slujbe şi rugăciunile învăţate la clasă sunt adevărata formă de trăire. Cunoaşterea ştiinţifică a devenit din ce în ce "mai puţin necesară". De ce să te chinui învăţând medicina, când voia Domnului este hotărâtoare: dacă vrea să îl vindece pe bolnav îl va vindeca, dacă nu, asta e, îl va lua la el unde este numai bine. Oare tot aceeaşi opinie o veţi avea şi voi dacă vă veţi îmbolnăvi? Sunteţi de acord să nu vă ducă la medicii ce îşi stabilesc diagnosticul pe baze ştiinţifice şi să vă trimită la biserică sau la o tanti cu leacuri diluate (homeopate) de nu mai au nici un efect?

Ce ne învaţă religia? Ce este bine şi ce este rău? Dar asta o simţim, nu trebuie ca cineva să ne spună asta împreună cu tot felul de aberaţii. Ne doare şi pe noi când vedem o fiinţă suferind. Ştim imediat când suntem nedreptăţiţi sau ne simţim inconfortabil când am minţit. Ce este moral învăţăm zi de zi, ceas de ceas, pentru că trăim în societate şi cei din jurul nostru ne învaţă acest lucru. De fapt la religie învaţăm lucruri greşite: că Dumnezeu există, deşi nimeni nu are vre-o dovadă care să susţină acest lucru, că a făcut lumea acum câteva mii de ani, deşi Pământul s-a format acum 4 miliarde de ani iar universul cu 14 miliarde de ani în urmă, că femeia Eva a fost construită din coasta lui Adam deşi specia umană a evoluat din animale ce au fost strămoş şi pentru alte primate, că Dumnezeul nostru este "singurul" dumnezeu adevărat, deşi sunt milioane şi milioane de oameni ce cred în alte fiinţe supranaturale sau care nu cred în existenţa unor asemenea fiinţe (atei).

Este adevărat că sunteţi la început în ale cunoaşterii ştiinţifice. Iar cunoaşterea prin ştiinţă este singura formă de cunoaştere ce poate construi ceva durabil. Tocmai de aceea este bine să învăţaţi, pentru că ştiinţa nu o pricepe nimeni din naştere. Trebuie efort intelectual ca să înţelegem de ce Pământul este rotund şi se învârte în jurul Soarelui. Sau de ce vaccinurile pot să vă protejeze de unele boli. Sau cum se poate construi o clădire care să nu se dărâme la cutremure puternice. Sau de ce se pun paratrăsnete pe vârfurile acoperişurilor. Sau...

Nu întotdeauna părinţii voştri sunt mai deştepţi decât voi. Şi din acest motiv, chiar dacă vă iubesc, mai fac şi greşeli şi vă îndrumă aiurea. Poate chiar vă obligă să mergeţi la orele de religie. Atâta pot, atâta fac! Dar voi puteţi mai mult. Arătaţi-le asta! Învăţaţi tot! Şi învăţaţi-i şi pe ei...

PS: Iată scrisoarea unui părinte care nu vrea să greşească faţă de fiica sa: http://profudereligie.blogspot.com/2010/02/scrisoarea-lui-richard-dawkins-catre.html