Veniţi de luaţi luminăăăă! îngână preotul la miezul nopţii de Înviere. Punctul central al credinţei în supranaturalul hristic e reprezentat de învierea unui mort, Iisus cel crucificat de romani. Preotul subordonează enoriaşii prin darul special al luminii pascale, simbol al noii vieţi veşnice, transmis de la un material combustibil la altul. Adică aprinde lumânarea sa de la candela din altar, şi cu replica ce induce ideea unui gest sacru, îi lasă pe credincioşi să-şi aprindă propriile lumânări de la a sa. Toate bune şi frumoase până ce politicienii şi mai marii Bisericii Ortodoxe din România şi-au dat seama că habotnicii ortodocşi cotează la o altă valoare flăcăruia ce se autoaprinde în ziua pascală în incinta Bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim (credulii sunt fascinaţi de magie). Profitând de invenţiile ştiinţei (adică a cunoaşterii fără să apelezi la divinitate), profitorii trag un zbor cu avionul să ia Sfânta Lumină direct de la sursă. Anul acesta Dumnezeu se face al dracului şi dă cu ploaie şi condiţii meteo improprii, lucru ce duce la ratarea Învierii cu Lumina cea Sfântă, cel puţin în nordul ţării.
Dar eu sunt băiat bun şi le dau soluţia propriei Lumini Sfinte, pe care o pot produce la orice sărbătoare, chiar nereligioasă. Se ia o cantitate suficientă de fosfor alb dizolvat într-un stabilizator lichid şi se înmoaie în el mucul lumânării. În funcţie de timpul de evaporare a solventului, fosforul ia contact cu oxigenul din aer după un timp oarecare. În acel moment intervine Duhul Sfânt printr-o minunată reacţie de ardere, fosforul combinându-se spontan cu oxigenul, şi se declanşează o flacără ce aprinde lumânarea. Iată mai jos un filmuleţ exemplificator:
Pentru ca unii zeloşi să nu vină cu aberaţii pe post de contestaţii la Miracolul Luminii Sfinte, îi invit, înainte de a posta comentarii, să citească câte ceva despre fosfor aici.
15 aprilie 2012
9 aprilie 2012
Sexualitate, morală, religie V
Nici nu am apucat să argumentez motivaţiile religioase în privinţa sexualităţii că o parte a politicului românesc face mişcarea fundamentalismului religios antiavort, încercând să traseze conduite peste capul celor implicaţi direct, respectiv femeia însărcinată şi, eventual, bărbatul ce a fecundat-o. Mă aliez şi eu protestului Asociaţiei Secular-Umaniste din România faţă de legea ce doreşte să reglementeze procedura avortului apelând la mişculaţii psihologice şi impedimente funcţionăreşti, în idioata credinţă că embrionul este mai mult decât un parazit uterin.
Mai jos comunicatul de presă:
Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR) își declară surprinderea și îngrijorarea cu privire la recentul proiect de lege anti-avort, promovat de deputații PD-L Marius Dugulescu și Sulfina Barbu.
Cei doi inițiatori doresc ca prin prin bariere administrative să îngreuneze cât mai mult avorturile, urmând ca într-o etapă ulterioară acestea să fie interzise total. De altfel, acest lucru este recunoscut chiar de dl. Dugulescu; în urmă cu doi ani, într-o conferință de presă, domnia sa declarând: ”Acesta (consilierea – n.r.) este un prim pas pe care trebuie să-l facem în România. Nu putem discuta deocamdată [s.n.] de interzicerea avorturilor, ci putem să ne gândim că un prim pas ar fi acesta [s.n.].”[i]
“Ne aflăm în fața unui proiect de lege înspăimântător și ridicol, în același timp. Este ridicol să vezi cum persoane apropiate cercurilor baptiste, cum parlamentari auto-intitulați ‘creștin-democrați’, apelează la același tip de argumentație ca și Ceaușescu. La fel cum celebrul decret 770/1966[xiv] prin care erau interzise avorturile justifica măsura prin ‘gravele consecințe asupra sănătății femeii’ și ‘marile prejudicii aduse natalității și sporului natural al populației’, și în expunerea de motive ale acestei legi, Dugulescu-Ceaușescu, se face referire la ‘sănătatea fizică și psihică a națiunii noastre’ sau la efectele avorturilor asupra ‘femeii și asupra viitorului națiunii.’ Pe de altă parte, este înspăimântator cum 51 de parlamentari, majoritatea aparținând PD-L, principalul partid din coaliția aflată încă la putere, girează prin semnătura lor o colecție de falsuri grosolane. Una din două, ori nu știu ce au semnat, ori consideră că mințirea opiniei publice este o tactică permisă – nu știu care dintre variante este mai cumplită.” a declarat Toma Pătrașcu, vicepreședinte ASUR.
Sub pretextul “informării” femeilor, proiectul de lege (BP58/13.03.2012[ii]) se face expresia unei ideologii fundamentalist religioase. Dovada o constituie expunerea de motive[iii], calchiată după pretinsele “argumente” anti-avort[iv] promovate de gruparea americană “Baptiști pentru viață”[v]. Mai mult, unele dintre asociațiile care sprijină proiectul legii anti-avort apar listate în directorul grupării baptiste sus-menționate[vi].
Expunerea de motive este construită în jurul unui ansamblu de falsuri; ilustrăm cu câteva exemple:
În fine, ținând cont de presiunea emoțională intensă pe care legea promovată de către dna. Sulfina Barbu și dl. Dugulescu, în caz de adoptare, o va exercita asupra unor femei aflate deja într-o situație limită, putem să descriem această inițiativă legislativă drept un atentat asupra bunăstării fizice, psihice și materiale a femeilor și a familiilor. Reamintim mesajul esențial din studiul prezentat de Organizația Mondială a Sănătății, menționat anterior:
“Atunci când avorturile sunt legale, sigure și ușor accesibile, sănătatea femeilor se îmbunătățeste rapid. Prin contrast, sănătatea femeilor se deteriorează atunci când accesul la proceduri sigure de avort este îngreunat sau interzis.“[xvi]
În lumina celor de mai sus, noi, Asociația Secular-Umanistă din Romania (ASUR) solicităm:
Felicit ONG-urile ce au luat atitudine împotriva acestei absurde iniţiative legislative:
ECPI – Centrul Euroregional pentru Iniţiative Publice
IPP – Institutul pentru Politici Publice
CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate
SECS – Societatea de Educaţie Sexuală si Contraceptivă
Fundaţia Pro Women
CPSS - Centrul pentru Politici şi Servicii de Sănǎtate
APFR - Asociaţia de Planificare Familială din România
Filia – Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de gen
Asociaţia Mame pentru Mame
CJI - Centrul pentru Jurnalism Independent
Fundaţia Tineri pentru Tineri
AnA - Societatea de Analize Feministe
CeRe – Centrul de Resurse pentru Participare Publică
ASUR – Asociaţia Secular-Umanistă din România
Asociaţia FRONT
CED – Centrul Euroregional pentru Democraţie
Romani CRISS – Centru Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii
APADOR – Comitetul Helsinki
CRJ – Centrul de Resurse Juridice
ALEG – Asociaţia pentru Libertate şi Egalitate de Gen
Fundaţia pentru Tineri si Femei
Liga Pro Europa
Mai jos comunicatul de presă:
Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR) își declară surprinderea și îngrijorarea cu privire la recentul proiect de lege anti-avort, promovat de deputații PD-L Marius Dugulescu și Sulfina Barbu.
Cei doi inițiatori doresc ca prin prin bariere administrative să îngreuneze cât mai mult avorturile, urmând ca într-o etapă ulterioară acestea să fie interzise total. De altfel, acest lucru este recunoscut chiar de dl. Dugulescu; în urmă cu doi ani, într-o conferință de presă, domnia sa declarând: ”Acesta (consilierea – n.r.) este un prim pas pe care trebuie să-l facem în România. Nu putem discuta deocamdată [s.n.] de interzicerea avorturilor, ci putem să ne gândim că un prim pas ar fi acesta [s.n.].”[i]
“Ne aflăm în fața unui proiect de lege înspăimântător și ridicol, în același timp. Este ridicol să vezi cum persoane apropiate cercurilor baptiste, cum parlamentari auto-intitulați ‘creștin-democrați’, apelează la același tip de argumentație ca și Ceaușescu. La fel cum celebrul decret 770/1966[xiv] prin care erau interzise avorturile justifica măsura prin ‘gravele consecințe asupra sănătății femeii’ și ‘marile prejudicii aduse natalității și sporului natural al populației’, și în expunerea de motive ale acestei legi, Dugulescu-Ceaușescu, se face referire la ‘sănătatea fizică și psihică a națiunii noastre’ sau la efectele avorturilor asupra ‘femeii și asupra viitorului națiunii.’ Pe de altă parte, este înspăimântator cum 51 de parlamentari, majoritatea aparținând PD-L, principalul partid din coaliția aflată încă la putere, girează prin semnătura lor o colecție de falsuri grosolane. Una din două, ori nu știu ce au semnat, ori consideră că mințirea opiniei publice este o tactică permisă – nu știu care dintre variante este mai cumplită.” a declarat Toma Pătrașcu, vicepreședinte ASUR.
Sub pretextul “informării” femeilor, proiectul de lege (BP58/13.03.2012[ii]) se face expresia unei ideologii fundamentalist religioase. Dovada o constituie expunerea de motive[iii], calchiată după pretinsele “argumente” anti-avort[iv] promovate de gruparea americană “Baptiști pentru viață”[v]. Mai mult, unele dintre asociațiile care sprijină proiectul legii anti-avort apar listate în directorul grupării baptiste sus-menționate[vi].
Expunerea de motive este construită în jurul unui ansamblu de falsuri; ilustrăm cu câteva exemple:
- În repetate rânduri (pag. 2, 3 si 7) se încearcă prezentarea avortului drept un act medical înfricoșător, capabil să afecteze grav sănătatea femeii: “femeile trebuie să cunoască complicațiile și consecințele [...] acestei intervenții: [...] hemoragie abundentă, perforație uterină, infecția uterului [...]“FALS! Un studiu prezentat de Organizația Mondială a Sănătății afirmă clar: “Avorturile efectuate legal în țările dezvoltate se numără printre cele mai sigure proceduri medicale existente, cu o rată a deceselor mai mică de unu la 100.000“[vii] Ca sa ilustrăm cu cifre, o recentă cercetare efectuată în Statele Unite indică o rată a deceselor de 15 (!) ori mai mare în cazul nașterilor în raport cu avorturile (8,8 decese la 100.000 de născuți vii față de 0,6 decese la 100.000 de avorturi[viii]).
- În multiple instanțe se menționează o pretinsă legătură de cauzalitate între avort și îmbolnăvirile de cancer de col uterin și, respectiv, mamar; de exemplu, la pagina 2, se afirmă că “medicii de specialitate numesc printre cauzele generale avortul cu consecințele sale [...]“, iar la pagina 3 “predispoziția crescută la cancer de col uterin sau de sân” este listată drept consecință directă a avorturilor. FALS! Principala cauză a cancerului de col uterin este infecția cu HPV (și este interesant de constatat că dl. Dugulescu este un opozant al vaccinarii anti-HPV![ix]), printre factorii de risc numărându-se nu avorturile, ci... nașterile multiple! Conform CDC (Autoritatea de sănătate publică din Statele Unite): “Aproape toate cancerele de col uterin sunt cauzate de HPV. [...] riscul de a contracta o astfel de boală este crescut de fumat, infecția cu HIV [...] sau de nașterea a trei sau mai mulți copii.“[x]De asemeni, în ceea ce privește cancerul mamar, nu există nici o legătură dovedită științific între acesta și avorturi, American Cancer Society explicând că: “În februarie 2003, Institutul Național pentru Cancer din Statele Unite a organizat un atelier cu peste 100 dintre cei mai reputați experți mondiali care studiază graviditatea și riscul de cancer mamar. Expertii au trecut în revista studiile pe oameni și animale cu privire la legătura dintre graviditate și riscul de cancer mamar, inclusiv cercetările asupra avorturilor induse sau spontane. Câteva dintre concluzii sunt:
- Riscul de cancer mamar este ușor crescut pentru un timp limitat după o naștere dusă la termen [s.n.] (adică o sarcină care a rezultat în nașterea unui copil viu);
- Avortul indus nu [s.n.] este legat de nici o creștere în riscul de cancer mamar;
- Avortul spontan nu [s.n.] este legat de nici o creștere în riscul de cancer mamar.
- Se încearca acreditarea ideii că femeile care fac avort riscă să sufere de consecințe psihice grave, așa numitul “sindrom post-avort”. FALS! Nici Asociația Psihologilor Americani[xii] și nici Asociația Psihiatrilor Americani nu recunosc existența unei astfel de afecțiuni. Mai mult, Academia Colegiilor Regale de Medicină din Marea Britanie a derulat recent o analiză a cercetărilor privind potențiala influență a avorturilor asupra stării mintale a pacientelor, iar concluziile sunt fără echivoc: “O trecere sistematică în revistă a cercetărilor privind legătura dintre avort și sănătatea mintală a fost publicată […]. Concluzia studiului este că efectuarea unui avort nu [s.n.] crește riscul unor probleme de sănătate mintală. [...] nu [s.n.] există nici o diferență din punct de vedere al sănătății mintale a femeilor dacă acestea aleg să efectueze un avort sau să continue sarcina.“[xiii]
- Incidența avorturilor în Romania a scăzut mult în ultimii 22 de ani, reprezentând în 2010 doar 15% din valoarea atinsă în 1990; cu excepția anilor 2001 și 2002, s-au înregistrat scăderi în fiecare an.
- În 2010, rata avorturilor în Romania a ajuns, practic, la minimul absolut, atins în perioada Ceaușescu – 480 de avorturi la mia de născuți vii față de 476 in 1987. Valoarea din 2010 este mai mică decât cea înregistrată în 1986, 1988 și 1989 și de aproape 3 (trei!) ori mai mică decât cea din 1982 – deși în acea perioada avorturile erau strict interzise!
- Tendința de scădere marcată a incidenței avorturilor din Romănia este similară celei înregistrate în alte țări ex-comuniste din zonă, în 2010 situația din România fiind aproape identică cu cea din Ungaria și Bulgaria.
- Liberalizarea avorturilor sau interzicerea lor nu au influențe durabile asupra natalității. Spre deosebire de România, în Malta, avorturile sunt strict interzise; cu toate acestea, începând cu 2004 rata natalității din țara noastră a depășit, an de an, cea înregistrată în statul mediteraneean.
- Dacă analizăm situația natalității din România după 1995, în condițiile în care regimul avorturilor s-a păstrat relativ constant, constatăm o variație a ratei nașterilor în corelație cu evoluția economiei; evident cu o întârziere de cca. 1 an. De exemplu, perioadele de criză din 1999 – 2000 și, respectiv, 2009 s-au tradus într-o scadere cu 6% (2001 față de 2000) și, respectiv, 4.5% a natalității (2010 fata de 2009). Similar, între 2009 și 2007 s-a înregistrat o creștere de 4%, corespunzătoare boom-ului economic din 2007 – 2008.
În fine, ținând cont de presiunea emoțională intensă pe care legea promovată de către dna. Sulfina Barbu și dl. Dugulescu, în caz de adoptare, o va exercita asupra unor femei aflate deja într-o situație limită, putem să descriem această inițiativă legislativă drept un atentat asupra bunăstării fizice, psihice și materiale a femeilor și a familiilor. Reamintim mesajul esențial din studiul prezentat de Organizația Mondială a Sănătății, menționat anterior:
“Atunci când avorturile sunt legale, sigure și ușor accesibile, sănătatea femeilor se îmbunătățeste rapid. Prin contrast, sănătatea femeilor se deteriorează atunci când accesul la proceduri sigure de avort este îngreunat sau interzis.“[xvi]
În lumina celor de mai sus, noi, Asociația Secular-Umanistă din Romania (ASUR) solicităm:
- Co-semnatarilor proiectului de lege anti-avort retragerea sustinerii acestuia, în virtutea falsurilor pe care este fundamentat
- Guvernului României și, în special, Ministerului Sănătății, precum și comisiilor pentru sănătate, drepturile omului, egalitate de șanse și buget să respingă această inițiativă legislativă nocivă
- Opoziției parlamentare, în special dlor. Victor Ponta și Crin Antonescu, să decidă revenirea în Parlament pentru a ajuta la respingerea proiectului de lege
- Tuturor parlamentarilor care pun drepturile omului și interesul femeilor și al familiilor mai presus decât o doctrina fundamentalist religioasă să respingă proiectul de lege.
Felicit ONG-urile ce au luat atitudine împotriva acestei absurde iniţiative legislative:
ECPI – Centrul Euroregional pentru Iniţiative Publice
IPP – Institutul pentru Politici Publice
CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate
SECS – Societatea de Educaţie Sexuală si Contraceptivă
Fundaţia Pro Women
CPSS - Centrul pentru Politici şi Servicii de Sănǎtate
APFR - Asociaţia de Planificare Familială din România
Filia – Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de gen
Asociaţia Mame pentru Mame
CJI - Centrul pentru Jurnalism Independent
Fundaţia Tineri pentru Tineri
AnA - Societatea de Analize Feministe
CeRe – Centrul de Resurse pentru Participare Publică
ASUR – Asociaţia Secular-Umanistă din România
Asociaţia FRONT
CED – Centrul Euroregional pentru Democraţie
Romani CRISS – Centru Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii
APADOR – Comitetul Helsinki
CRJ – Centrul de Resurse Juridice
ALEG – Asociaţia pentru Libertate şi Egalitate de Gen
Fundaţia pentru Tineri si Femei
Liga Pro Europa
1 aprilie 2012
Sexualitate, morală, religie IV
Încep cu o paranteză datorată unui email primit de curând. O adolescentă (presupun) ridică, telegrafic, câteva întrebări cu privire la subiectul abordat în anterioarele articole (Sexualitate şi înmulţire, Sexualitate, morală, religie, Sexualitate, morală, religie II, Sexualitate, morală, religie III). Iată întrebările:
1. De ce putem vorbi despre o morală sexuală? Care este marea problemă a relaţiei dintre limbaj, trăire, sens şi interpretare?
2. Care sunt cele trei culte, sisteme de gândire, viziuni la care am raportat sexualitatea? Care este teza fundamentală a fiecăruia dintre ele?
3. Care sunt părţile, elementele, temele necesare unei dezbateri asupra sexualităţii?
Voi face o declaraţie de intenţie cu privire la tema abordată. De ce sexualitate - morală - religie? Suntem nişte extraordinare maşinării construite de replicatorii biologici (genele structurate în ADN), sexualitatea fiind rezultatul evoluţiei pentru rezolvarea problemei multiplicării eficiente a acestor gazde din ce în ce mai performante a lor (corpurile noastre). În virtutea acestor performanţe, cu scop de supravieţuire, la specia noastră (homo sapiens) apare capacitatea de a conştientiza sinele. Deşi pe parcursul vieţii suntem complet altă fiinţă (toţi atomii noştri fiind înlocuiţi de alţi atomi), conştiinţa de sine ne dă sentimentul că suntem aceiaşi, lucru necesar supravieţuirii de altfel. Acestă identitate prezentă în creierele noastre generează un nou şi fantastic mediu pentru un alt tip de replicatori (imitatori): memele, ideile ce ne colindă minţile. Aceşti replicatori culturali pot fi benefici organismului gazdă (tehnologii alimentare) sau toxici (post negru îndelungat). Morala (ca memă) este sistemul cultural specific de valorizare. Toate acţiunile şi gândurile noastre sunt supuse unei operaţiuni de evaluare, inclusiv cele referitoare la sexualitatea noastră sau a celor din jur. Dacă sunt "bune" sau "rele" decidem în funcţie de zestrea informaţională de care dispunem, de capacitatea personală de a discerne şi de constrângerile sociale existente. Generarea culturii umane (mediul informaţional specific memelor) este un foarte lung şi complex proces. În această dinamică religia a jucat un rol important, fiind, cel puţin la începuturi, legată de existenţa concretă. Credinţele şi punerea acestora în practică au făcut departajarea societăţilor câştigătoare. Cele mai "performante" religii au devenit şi cele mai răspândite, cele mai uzitate pentru a structura societatea, deoarece au supravieţuit acele ansambluri religioase ce au prosperat, fie conservând şi înmulţind societăţile ce le-au îmbrăţişat, fie fiind capabile de a se multiplica în alte societăţi. Numai că memele religioase, deşi influenţează în mod covârşitor existenţa umană, se comportă ca orice memă, sunt "programate" pentru un singur scop, supravieţuirea conceptelor ca atare, chiar dacă aduc prejudicii gazdelor.
Consider că toate lucrurile sunt oarecum legate între ele şi o imagine mult simplificată, unilaterală, nu face altceva decât să ne îndepărteze de realitatea studiată. Nu putem nici amesteca toate elementele deoarece devine imposibilă utilizarea unor paranteze la parantezele parantezelor. S-ar pierde firul şi sensul urmărit. Aşa încât am considerat oportun să abordez tema existenţei vieţii religioase din prisma sexualităţii şi reciproca. Şi pentru că existenţa în spaţiul social impune o anumită conduită, ambele fenomene sunt "supuse" unei anumite valorizări, unei anumite etici, unei morale. Răspund astfel şi primei întrebări: trăirea biologic-vulgară (sexul) şi cea instituţional-spirituală (religia) au nevoie şi sunt supuse unor judecăţi valorice. Ambele sunt nevoite a se asambla unor concepte sociale adecvate. Ambele (nu numai sexualitatea) au nevoie de a fi reglementate. Mai ales pentru că ele sunt şi interdependente. Religiile dau norme în privinţa conduitei sexuale. Noi, ca gazde ale conştiinţelor, suntem fiinţe biologice rezultate în urma unor evenimente sexuale. Nu numai că putem vorbi de o morală a vieţii sexuale şi religioase, dar suntem obligaţi la asta. La urma urmei morala înseamnă valorizare. Ca rezultat consider că experienţele sexuale şi spirituale nu trebuie să fie impuse altora, de exemplu. Dar este obligatoriu a fi împărtăşite, aceasta fiind singura cale de a se împlini, de a-şi atinge scopul.
Ce am putea vorbi despre morala sexului, odată e sexul este o activitate "amorală" sau chiar "imorală" în viziunea unor ideologii religioase? Scos din contextul vieţii biologice şi din împlinirea personalităţii noastre erotice, sexul devine fad şi rudimentar. Ritualizarea sa devine o îndatorire şi nu o împlinire. Între a mânca un terci insipid, dar cu toate elementele nutritive, şi a savura o savantă cină, posibil săracă în nutrienţi dar bogată în gust, e o diferenţă. Benefică?
Am putea răspunde astfel şi celei de-a doua părţi a primei întrebări. Dacă există o problemă între trăire şi interpretarea ei este chiar construcţia noastră, tributară căutării unui sens conceptualizat prin limbaj. Problema apare în momentul când se face această judecată de valoare. Pe ce bază o facem? De fapt care este motivaţia ierarhizării conduitei sexuale?
La a doua întrebare se face referire la "cele trei culte" la care am raportat sexualitatea. Dacă este vorba de sistemele religioase ebraice, creştine şi islamice nu văd o mare diferenţă între ele în general, toate trei susţinând un control drastic al sexualităţii (nu e vorba de interzicere, deşi abstinenţa este la mare preţ, sensul este de fapt controlul). Mai repede doresc a privi religiile în totalitatea fenomenului cu abordări diferite asupra vieţii sexuale a aderenţilor lor. Şi aici spectrul este larg, cu variaţii de la proslăvirea vulgului sau exprimarea sexuală ca act cultic până la abstinenţa rituală sau chiar sterilizarea cu scop religios. În acestă periodă de tumult informaţional dezbărarea de pudicitatea indusă de moravurile religioase devine obligatorie, mai ales dacă se doreşte o discuţie deschisă cu privire la sexualitate. Aici intrăm în zona celei de-a treia întrebări. Binenţeles că temele sunt nenumărate, sexul fiind esenţial existenţei noastre. Eu am considerat că atacarea din prisma moralei de sorginte religioasă este crucială pentru a înţelege fenomenul în dinamicitatea sa. Aici ne întoarcem oarecum la societatea noastră, puternic impregnată de viziunea abrahamică, şi definitiv eliberată din prisma redescoperirii naturalului. Dar şi aici, în naturalul biologic al sexualităţii noastre, nu trebuie să uităm că acest atribut este doar o consecinţă. O consecinţă a constructorilor genetici, a genelor. Ansamblul genetic performant a fost cel ce a reuşit să se multiplice cel mai mult. Construind o maşinărie cu o sexualitate puternică şi prolifică, a avut şansa de a se transmite în mult mai multe copii decât cel "mai puţin dotat". De asta suntem nişte animale "care vrem sex", pentru că aceeastă configurare a reuşit să aibă urmaşi viabili, cei fără instincte sexuale netransmiţându-şi zestrea genetică mai departe. Dar această configurare suferă de un neajuns, suprapopularea. Şi faţă de celelalte vieţuitoare ce rezolvau problema inconştient dar drastic (selecţie naturală), noi suntem conştienţi de limitele resurselor pe care urmaşii noştri le au la dispoziţie. Concomitent cele mai bune "partide" (programate tot genetic) sunt indivizii cu o sexualitate puternică, deci cu o necesitate de a satisface instinctele sexuale ce intră, parcă, în conflict cu nevoia de a drămui judicios resursele. Plus că ideea de suprapopulare în sine este tot o memă, ca şi religia. Din nou trebuie să apelăm la o "măsură" de corectitudine, la etică, la morală. Şi aici nu putem scăpa de istoria devenirii acestui ansamblu (sex - morală - religie). Evoluţia nu este un dat, nu este obligatoriu ca rezultatul ei să fie acelaşi. Evoluţia este o istorie. Dacă ar fi fost o singură componentă diferită rezultatul ar fi fost altul. Nu putem nici să ne aventurăm steril în supoziţii a ceea ce ar fi fost dacă... Suntem obligaţi, în schimb, să luăm în calcul această dinamică şi să privim sexualitatea noastră ca un rezultat al "conflictului" dintre biologicul inconştient şi cel conştient.
1. De ce putem vorbi despre o morală sexuală? Care este marea problemă a relaţiei dintre limbaj, trăire, sens şi interpretare?
2. Care sunt cele trei culte, sisteme de gândire, viziuni la care am raportat sexualitatea? Care este teza fundamentală a fiecăruia dintre ele?
3. Care sunt părţile, elementele, temele necesare unei dezbateri asupra sexualităţii?
Voi face o declaraţie de intenţie cu privire la tema abordată. De ce sexualitate - morală - religie? Suntem nişte extraordinare maşinării construite de replicatorii biologici (genele structurate în ADN), sexualitatea fiind rezultatul evoluţiei pentru rezolvarea problemei multiplicării eficiente a acestor gazde din ce în ce mai performante a lor (corpurile noastre). În virtutea acestor performanţe, cu scop de supravieţuire, la specia noastră (homo sapiens) apare capacitatea de a conştientiza sinele. Deşi pe parcursul vieţii suntem complet altă fiinţă (toţi atomii noştri fiind înlocuiţi de alţi atomi), conştiinţa de sine ne dă sentimentul că suntem aceiaşi, lucru necesar supravieţuirii de altfel. Acestă identitate prezentă în creierele noastre generează un nou şi fantastic mediu pentru un alt tip de replicatori (imitatori): memele, ideile ce ne colindă minţile. Aceşti replicatori culturali pot fi benefici organismului gazdă (tehnologii alimentare) sau toxici (post negru îndelungat). Morala (ca memă) este sistemul cultural specific de valorizare. Toate acţiunile şi gândurile noastre sunt supuse unei operaţiuni de evaluare, inclusiv cele referitoare la sexualitatea noastră sau a celor din jur. Dacă sunt "bune" sau "rele" decidem în funcţie de zestrea informaţională de care dispunem, de capacitatea personală de a discerne şi de constrângerile sociale existente. Generarea culturii umane (mediul informaţional specific memelor) este un foarte lung şi complex proces. În această dinamică religia a jucat un rol important, fiind, cel puţin la începuturi, legată de existenţa concretă. Credinţele şi punerea acestora în practică au făcut departajarea societăţilor câştigătoare. Cele mai "performante" religii au devenit şi cele mai răspândite, cele mai uzitate pentru a structura societatea, deoarece au supravieţuit acele ansambluri religioase ce au prosperat, fie conservând şi înmulţind societăţile ce le-au îmbrăţişat, fie fiind capabile de a se multiplica în alte societăţi. Numai că memele religioase, deşi influenţează în mod covârşitor existenţa umană, se comportă ca orice memă, sunt "programate" pentru un singur scop, supravieţuirea conceptelor ca atare, chiar dacă aduc prejudicii gazdelor.
Consider că toate lucrurile sunt oarecum legate între ele şi o imagine mult simplificată, unilaterală, nu face altceva decât să ne îndepărteze de realitatea studiată. Nu putem nici amesteca toate elementele deoarece devine imposibilă utilizarea unor paranteze la parantezele parantezelor. S-ar pierde firul şi sensul urmărit. Aşa încât am considerat oportun să abordez tema existenţei vieţii religioase din prisma sexualităţii şi reciproca. Şi pentru că existenţa în spaţiul social impune o anumită conduită, ambele fenomene sunt "supuse" unei anumite valorizări, unei anumite etici, unei morale. Răspund astfel şi primei întrebări: trăirea biologic-vulgară (sexul) şi cea instituţional-spirituală (religia) au nevoie şi sunt supuse unor judecăţi valorice. Ambele sunt nevoite a se asambla unor concepte sociale adecvate. Ambele (nu numai sexualitatea) au nevoie de a fi reglementate. Mai ales pentru că ele sunt şi interdependente. Religiile dau norme în privinţa conduitei sexuale. Noi, ca gazde ale conştiinţelor, suntem fiinţe biologice rezultate în urma unor evenimente sexuale. Nu numai că putem vorbi de o morală a vieţii sexuale şi religioase, dar suntem obligaţi la asta. La urma urmei morala înseamnă valorizare. Ca rezultat consider că experienţele sexuale şi spirituale nu trebuie să fie impuse altora, de exemplu. Dar este obligatoriu a fi împărtăşite, aceasta fiind singura cale de a se împlini, de a-şi atinge scopul.
Ce am putea vorbi despre morala sexului, odată e sexul este o activitate "amorală" sau chiar "imorală" în viziunea unor ideologii religioase? Scos din contextul vieţii biologice şi din împlinirea personalităţii noastre erotice, sexul devine fad şi rudimentar. Ritualizarea sa devine o îndatorire şi nu o împlinire. Între a mânca un terci insipid, dar cu toate elementele nutritive, şi a savura o savantă cină, posibil săracă în nutrienţi dar bogată în gust, e o diferenţă. Benefică?
Am putea răspunde astfel şi celei de-a doua părţi a primei întrebări. Dacă există o problemă între trăire şi interpretarea ei este chiar construcţia noastră, tributară căutării unui sens conceptualizat prin limbaj. Problema apare în momentul când se face această judecată de valoare. Pe ce bază o facem? De fapt care este motivaţia ierarhizării conduitei sexuale?
La a doua întrebare se face referire la "cele trei culte" la care am raportat sexualitatea. Dacă este vorba de sistemele religioase ebraice, creştine şi islamice nu văd o mare diferenţă între ele în general, toate trei susţinând un control drastic al sexualităţii (nu e vorba de interzicere, deşi abstinenţa este la mare preţ, sensul este de fapt controlul). Mai repede doresc a privi religiile în totalitatea fenomenului cu abordări diferite asupra vieţii sexuale a aderenţilor lor. Şi aici spectrul este larg, cu variaţii de la proslăvirea vulgului sau exprimarea sexuală ca act cultic până la abstinenţa rituală sau chiar sterilizarea cu scop religios. În acestă periodă de tumult informaţional dezbărarea de pudicitatea indusă de moravurile religioase devine obligatorie, mai ales dacă se doreşte o discuţie deschisă cu privire la sexualitate. Aici intrăm în zona celei de-a treia întrebări. Binenţeles că temele sunt nenumărate, sexul fiind esenţial existenţei noastre. Eu am considerat că atacarea din prisma moralei de sorginte religioasă este crucială pentru a înţelege fenomenul în dinamicitatea sa. Aici ne întoarcem oarecum la societatea noastră, puternic impregnată de viziunea abrahamică, şi definitiv eliberată din prisma redescoperirii naturalului. Dar şi aici, în naturalul biologic al sexualităţii noastre, nu trebuie să uităm că acest atribut este doar o consecinţă. O consecinţă a constructorilor genetici, a genelor. Ansamblul genetic performant a fost cel ce a reuşit să se multiplice cel mai mult. Construind o maşinărie cu o sexualitate puternică şi prolifică, a avut şansa de a se transmite în mult mai multe copii decât cel "mai puţin dotat". De asta suntem nişte animale "care vrem sex", pentru că aceeastă configurare a reuşit să aibă urmaşi viabili, cei fără instincte sexuale netransmiţându-şi zestrea genetică mai departe. Dar această configurare suferă de un neajuns, suprapopularea. Şi faţă de celelalte vieţuitoare ce rezolvau problema inconştient dar drastic (selecţie naturală), noi suntem conştienţi de limitele resurselor pe care urmaşii noştri le au la dispoziţie. Concomitent cele mai bune "partide" (programate tot genetic) sunt indivizii cu o sexualitate puternică, deci cu o necesitate de a satisface instinctele sexuale ce intră, parcă, în conflict cu nevoia de a drămui judicios resursele. Plus că ideea de suprapopulare în sine este tot o memă, ca şi religia. Din nou trebuie să apelăm la o "măsură" de corectitudine, la etică, la morală. Şi aici nu putem scăpa de istoria devenirii acestui ansamblu (sex - morală - religie). Evoluţia nu este un dat, nu este obligatoriu ca rezultatul ei să fie acelaşi. Evoluţia este o istorie. Dacă ar fi fost o singură componentă diferită rezultatul ar fi fost altul. Nu putem nici să ne aventurăm steril în supoziţii a ceea ce ar fi fost dacă... Suntem obligaţi, în schimb, să luăm în calcul această dinamică şi să privim sexualitatea noastră ca un rezultat al "conflictului" dintre biologicul inconştient şi cel conştient.
26 martie 2012
Religia, aşa cum este prezentată în Legea Educaţiei, nu are ce căuta în şcoala publică românească.
Moise Guran, pe Europa Fm, la rubrica sa "România în Direct", a avut o tentativă de analiză a existenţei religiei în programa şcolară. Spun tentativă pentru că subiecul e mult prea vast pentru o jumătate de oră. Rămâne deschisă dezbaterea pe forum şi pe facebook.
Iată şi intervenţia mea, post emisiune:
Religia, aşa cum este prezentată în Legea Educaţiei, nu are ce căuta în şcoala publică românească.
Recomandarea Consiliului Europei şi bunul simţ spun că opţiunile religioase sunt "personale" şi că spaţiul educaţional trebuie să fie unul neutru. Este normal ca pentru părinţii ce solicită "în mod expres" să se poată organiza lecţii de religie (confesională) pentru copiii lor (dacă există suficiente cereri). La noi legea e pe dos, elevii sunt din oficiu consideraţi ai religiei majoritare.
Existenţa religiei confesionale generează segregare, deşi aceasta este interzisă. Unii fac religie, alţii nu. Unii devin negri, alţii sunt consideraţi albi.
Prozelitismul religios este interzis, dar realitatea demonstrează că se face în mod deşănţat: reclamă în fiecare clasă (icoane), slujbe, anunţuri pentru diferite manifestări religioase, acţiuni religioase în afara şcolii unde copiii sunt obligaţi a fi prezenţi.
Prezentarea vieţii spirituale a societăţii nu se face analitic, în ideea dezvoltării toleranţei, ci partizan, proclamând o anumită religie ca fiind "singura cale dreaptă", restul considerându-se rătăciri.
Religia confesională duce la un tip de morală dictat de dogma religioasă şi nu desprins de copii prin prisma adevăratelor valori bazate pe empatie, colaborare, echitabilitate, justiţie şi sensibilitate.
Şi peste toate, distrugerea brumei de gândire critică pe care şcoala ar fi trebuit să o clădească elevilor. "Crede şi nu cerceta (altceva decât Biblia sau prin prisma ei)" înlocuieşte, cu succes se pare (vezi ultimele examene şi analize educaţionale), modul analitic de gândire. Academicianul Solomon Marcus a spus bine: "Se predau anumite proceduri, anumite reţete, formule, dar nu se predă modul de gândire pe care îl promovează ştiinţa, şi care are o valoare universală." Nu numai că nu se predă, dar se şi distruge prin ridicarea dogmei neştiinţifice (religioase) la rang de materie de studiu şi cale de urmat.
Stop religiei în şcoală. Stop intoleranţei, stop falsei morale, stop gândirii defectuoase şi pseudoştiinţei.
Iată şi intervenţia mea, post emisiune:
Religia, aşa cum este prezentată în Legea Educaţiei, nu are ce căuta în şcoala publică românească.
Recomandarea Consiliului Europei şi bunul simţ spun că opţiunile religioase sunt "personale" şi că spaţiul educaţional trebuie să fie unul neutru. Este normal ca pentru părinţii ce solicită "în mod expres" să se poată organiza lecţii de religie (confesională) pentru copiii lor (dacă există suficiente cereri). La noi legea e pe dos, elevii sunt din oficiu consideraţi ai religiei majoritare.
Existenţa religiei confesionale generează segregare, deşi aceasta este interzisă. Unii fac religie, alţii nu. Unii devin negri, alţii sunt consideraţi albi.
Prozelitismul religios este interzis, dar realitatea demonstrează că se face în mod deşănţat: reclamă în fiecare clasă (icoane), slujbe, anunţuri pentru diferite manifestări religioase, acţiuni religioase în afara şcolii unde copiii sunt obligaţi a fi prezenţi.
Prezentarea vieţii spirituale a societăţii nu se face analitic, în ideea dezvoltării toleranţei, ci partizan, proclamând o anumită religie ca fiind "singura cale dreaptă", restul considerându-se rătăciri.
Religia confesională duce la un tip de morală dictat de dogma religioasă şi nu desprins de copii prin prisma adevăratelor valori bazate pe empatie, colaborare, echitabilitate, justiţie şi sensibilitate.
Şi peste toate, distrugerea brumei de gândire critică pe care şcoala ar fi trebuit să o clădească elevilor. "Crede şi nu cerceta (altceva decât Biblia sau prin prisma ei)" înlocuieşte, cu succes se pare (vezi ultimele examene şi analize educaţionale), modul analitic de gândire. Academicianul Solomon Marcus a spus bine: "Se predau anumite proceduri, anumite reţete, formule, dar nu se predă modul de gândire pe care îl promovează ştiinţa, şi care are o valoare universală." Nu numai că nu se predă, dar se şi distruge prin ridicarea dogmei neştiinţifice (religioase) la rang de materie de studiu şi cale de urmat.
Stop religiei în şcoală. Stop intoleranţei, stop falsei morale, stop gândirii defectuoase şi pseudoştiinţei.
20 martie 2012
Crezi în Mama? O, nu, sunt ateu.
Am primit de la un ortodox practicant imaginea de mai jos.
A făcut furori şi pe facebook, în versiunea englezească alăturată.
Ideea suferă de o eroare de logică: utilizarea analogiei ca exemplificare a realităţii. Argumentele prin analogie se bazează pe principiul potrivit căruia, dacă două lucruri se aseamănă sub anumite aspecte cunoscute, este probabil ca ele să se asemene şi în alte privinţe, deşi acestea nu sunt direct observabile. Acest principiu produce, în cel mai bun caz doar concluzii probabile; rareori furnizează o dovadă convingătoare, deoarece asemănarea în anumite privinţe nu indică întotdeauna cu certitudine şi asemănarea sub alte aspecte.
Argumentarea pe bază de analogie poate părea la prima vedere o formă de raţionare absolut sigură. Cum altfel am putea învăţa din experienţă, dacă nu transferând rezultatele anumitor descoperiri asupra unor situaţii noi, asemănătoare? Totuşi, argumentele prin analogie sunt sigure numai dacă situaţiile comparate sunt în mod relevant asemănătoare.
Ceea ce nu înseamnă că argumentarea prin analogie ar trebui evitată, ci doar că trebuie tratată cu atenţie şi că, ori de câte ori este posibil, trebuie căutate temeiuri independente pentru concluzie. Nu ar fi rezonabil să ne aşteptăm ca o analogie să reziste în orice situaţie sau chiar în majoritatea situaţiilor; totuşi, pentru ca argumentul să aibă forţă, analogia trebuie să facă faţă unor situaţii relevante. Contextul determină în mare măsură ceea ce este relevant. În aplicarea gândirii critice este important să se acorde atenţie cazului particular. Din aceste motive analogia utilizată iraţional se mai numeşte şi falsă analogie, analogie abuzivă, metafora ca argument sau clişeu în gândire.
Analogiile sunt deseori folosite ca o formă de retorică. De asta îmi permit şi eu o una:
Acum trebuie să demontaţi analogia mea. Apoi, cu aceleaşi mijloace (prin analogie adicătelea), puteţi demonta şi analogia anterioară. Succes!
A făcut furori şi pe facebook, în versiunea englezească alăturată.
Ideea suferă de o eroare de logică: utilizarea analogiei ca exemplificare a realităţii. Argumentele prin analogie se bazează pe principiul potrivit căruia, dacă două lucruri se aseamănă sub anumite aspecte cunoscute, este probabil ca ele să se asemene şi în alte privinţe, deşi acestea nu sunt direct observabile. Acest principiu produce, în cel mai bun caz doar concluzii probabile; rareori furnizează o dovadă convingătoare, deoarece asemănarea în anumite privinţe nu indică întotdeauna cu certitudine şi asemănarea sub alte aspecte.
Argumentarea pe bază de analogie poate părea la prima vedere o formă de raţionare absolut sigură. Cum altfel am putea învăţa din experienţă, dacă nu transferând rezultatele anumitor descoperiri asupra unor situaţii noi, asemănătoare? Totuşi, argumentele prin analogie sunt sigure numai dacă situaţiile comparate sunt în mod relevant asemănătoare.
Ceea ce nu înseamnă că argumentarea prin analogie ar trebui evitată, ci doar că trebuie tratată cu atenţie şi că, ori de câte ori este posibil, trebuie căutate temeiuri independente pentru concluzie. Nu ar fi rezonabil să ne aşteptăm ca o analogie să reziste în orice situaţie sau chiar în majoritatea situaţiilor; totuşi, pentru ca argumentul să aibă forţă, analogia trebuie să facă faţă unor situaţii relevante. Contextul determină în mare măsură ceea ce este relevant. În aplicarea gândirii critice este important să se acorde atenţie cazului particular. Din aceste motive analogia utilizată iraţional se mai numeşte şi falsă analogie, analogie abuzivă, metafora ca argument sau clişeu în gândire.
Analogiile sunt deseori folosite ca o formă de retorică. De asta îmi permit şi eu o una:
Acum trebuie să demontaţi analogia mea. Apoi, cu aceleaşi mijloace (prin analogie adicătelea), puteţi demonta şi analogia anterioară. Succes!
2 martie 2012
eu: Tu nu ucizi pentru că Dumnezeu îţi interzice asta? EL: DA!
Din când în când mai pică în capcana pseudonimului meu câte un elev în căutarea unor răspunsuri sau sunt abordat din curiozitate, pur şi simplu. Iată o convorbire pe facebook ce m-a lăsat mască:
EL: chiar sunteti prof de religie?
eu: Binenţeles că nu, nu ai văzut blogul?
eu: Sunt autodidact în ceea ce priveşte fenomenul religios
eu: De ce?
EL: am crezut ca sunteti prof deoarece profesorii isi pun nume asemanatoare
ca si numele dvs
eu: atunci de ce mi-ai dat add friends?
eu: înţeleg că cei ce au afinităţi sunt interesaţi de a discuta
eu: am observat că mi-ai urmărit o vreme mesajele
eu: poţi da detalii suplimentare?
eu: ceva în gând tot ai...
EL: sunt crestin ortodox
eu: şi eşti elev încă?
EL: da
eu: frecventezi orele de religie?
EL: normal
EL: deoarece ma inteleg bine cu profu
eu: Şi ce părere ai?
eu: este corectă prezentarea pe care o face religia asupra lumii?
EL: da
eu: versiunea biblică, presupun, cea cu Adam şi Eva
EL: sunteti slujitor alDomnului?
EL: adica preot?
eu: Nu
eu: Sunt slujitor al oamenilor care pot avea raţiune
eu: Se pare că nu ai fost pe blogul meu
eu: când vei avea timp, după ce vei încerca să citeşti ce-i pe-acolo....
eu: poate vom continua discuţia
EL: o vom continua
EL: pare interesanta
EL: buna ziua domnule
EL: am o intrebare daca se poate?
EL: dvs suntei ateu?
eu: da
eu: aşa spun alţii
eu: dar ateu e cel ce nu crede într-un anumit zeu
eu: şi tu eşti ateu
eu: sau crezi că există toţi zeii pe care oamenii i-au inventat?
EL: la ce zeu va inchinati dvs?
eu: nu mă închin, nu are rost
eu: zeul meu este raţiunea umană
eu: consider că suntem capabili de a avea raţiune
eu: dacă alţi zei nu ne-o distrug
EL: sunteti armata lui Lucifer
eu: nu
eu: Lucifer este şi el un zeu ce distruge raţiunea noastră
eu: adică şi a ta
eu: cei ce l-au inventat pe Dumnezeu nu au fost în stare să înţeleagă de ce sunt lucruri rele pe lume
eu: şi atunci l-au inventat şi pe Lucifer
eu: şi apoi au dat vina pe el
eu: dar Lucifer nu există
eu: după cum nu există nici Dumnezeu
EL: CATI ANI AVETI DOMNULE/
eu: consideră că sunt de vârsta ta
eu: sau chiar conştiinţa ta
EL: IN LUMEA SATANISTA CONTEAZA TOTUL
eu: să consider că eşti satanist?
eu: sau că mă consideri pe mine satanist
EL: eu te consider soldatul lui
EL: atei sunt armata neagra
eu: şi ce soldat e ăla care nu are respect pentru şeful lui
eu: ba care nici nu-l consideră şef
eu: adică consideră că nici nu există
EL: cum ma poti aduce la religia ta
EL: adik ateu?
eu: nu te pot aduce
eu: este decizia ta de a începe să judeci cu propriul tău cap sau să crezi ce spun alţii
eu: fie ei creştini sau satanişti
eu: Nu trebuie să mă crezi pe mine, trebuie să mă verifici.
eu: Dar asta cere mult efort din partea ta
EL: CE credeti Despre ACEST numit IISUS
eu: Nu a înviat, deşi este foarte posibil să fi trăit la începutul sec I
eu: personal cred că au fost de fapt mai mulţi Iisuşi
eu: nu cu numele, ci cu faptele
eu: acestea au generat o nouă idee morală şi socială
eu: creştinismul este forma actuală a acelor idei
EL: atei sunt vrajitori
eu: toate afirmaţiile pe care le-ai făcut nu sunt dovedite
EL: chiar daca sunteti ateu
EL: cunoasteti biblia
eu: da
eu: chiar şi câte ceva din vedele hinduse
eu: coran
eu: religiile africii
eu: ale australiei
eu: câte ceva despre credinţele amerindienilor
EL: vreau sa stiu si eu cu ce ocazie este judecata BISERICA ORTODOXA ROMANA de catre atei
eu: toate "bisericile" sunt judecate
eu: adică toate religiile
eu: toate sunt false
eu: chiar şi ateismul ca religie este blamat de mine
eu: pentru că şi ateismul poate deveni o religie
eu: doar că în România cea mai puternică este BOR
eu: şi din acest motiv face şi cele mai mari pagube
eu: este cea mai distructivă
eu: mai ales că-i dă o mână de ajutor şi statul român
EL: BISERICA ORTODOXA ESTE FEREASTRA SPRE MANTUIRE
EL: SPRE DUMNEZEU
EL: ateii sunt dusmanii acesteia
eu: şi de ce nu ar fi ateismul aşa?
eu: dacă spui că BOR este ok pentru că aşa scrie în documentele BOR
eu: este ca şi cum ai spune că ateismul este calea cea dreaptă pentru că aşa spun ateiii
eu: nu ţine!!!
eu: dacă papa de la roma şi ateii spun că BOR este calea cea dreaptă merită să mă mai gândesc
eu: dar ei spun pe dos
EL: 666
eu: 777
EL: dc 777?
eu: numărul divinităţii
eu: după opinia unora
EL: da
EL: dar nr ateilor e 666
EL: nu?
eu: greşit
eu: ateii nu au numere preferate sau simbolice
eu: 13 este la fel ca şi 12 sau 14
eu: poate e deosebit că e prim
eu: poate religioşii le pun în cârcă tot felul de numere
eu: pentru că pentru religioşi numerele sunt importante simbolic
eu: aberaţie...
EL: stapanul tau poate sa isi faca prezenta uneori?
eu: binenţeles că nu odată ce nu există un stăpân
eu: al meu sau al altcuiva
EL: sa inteleg ca ateii se cred stapani?
eu: pe anumite domenii da
eu: pe altele nu
EL: daca atei nu au un D-zeu
EL: inseamna ca ei se cred D-zeu?
EL: sau zei?
eu: nu se cred dumnezei sau orice alt fel de zei
eu: se cred oameni
eu: adică fiinţe biologice cu conştiinţă şi voinţă
EL: daca ai fi regele Terrei ai mai lasa credinciosi sa se inchine la D-zeu?
EL: ai lasa religia sau ai interzice
EL: sa mai fie vre-o religie?
eu: religioşii (nu numai creştinii) nu au nici o dovadă pentru ceea ce susţin
eu: ateii pot explica foarte multe lucrururi despre cum funcţionează lumea
eu: fără a apela la divinitate
eu: asta înseamnă că nu este nevoie de divinitate
eu: mai ales că în numele lui Dumnezeu s-au făcut o grămadă de războaie şi crime
eu: (în numele unor dumnezei, nu numai cel creştin)
eu: dacă nu este nevoie de divinitate de ce ar mai trebui să o utilizăm?
eu: pentru că sunt unii oameni care nu se pot descurca fără a apela la ceva din exteriorul acestei lumi
eu: şi apelează la invenţiile perfecte, la dumnezei
eu: Deci ca ateu nu aş "interzice" religia
eu: dar aş lupta pe toate căile pentru a-i face pe oameni şă înţeleagă singuri
eu: că Dumnezeu nu are nici o valoare
eu: şi că valoarea pot fi ei înşişi
EL: ce dovezi au atei ca D-zeu nu exista?
eu: dacă eu susţin că există ceva
eu: eu trebuie să aduc dovezi că există acel ceva
eu: deci credincioşii trebuie să aducă dovezi că există fiinţa la care ei se roagă
eu: altfel ar fi ca şi cum ţi-aş cere ţie să dovedeşti că Făt Frumos nu există
eu: mai ales că sunt o grămadă de poveşti cu el
EL: avem dovezi
eu: te rog să-mi dau una că există Dumnezeu
eu: este vorba de o dovadă verificabilă
EL: Biblia scrisa de 40 de apostoli la ordinul lui Dumnezeu
eu: povestea cu Făt frumos e scrisă de Ioan Slavici la porunca lui Făt Frumos
eu: şi de Mihai Eminescu şi de mulţi alţii...
eu: ce oferi tu se numeşte argumentaţie circulară
eu: adică spui că biblia este corectă pentru că asta scrie în Biblie
eu: nu este dovadă, este greşeală de logică
EL: FIUL LUI D-ZEU care a venit pe pamant
eu: nu avem cum să verificăm dacă este cine se spune că este
eu: eu spun că Iisus este fiul lui Iosif şi al Mariei
EL: nu
EL: MARIA SI IOSIV NU AU PRACTICAT COPII
eu: am priceput
eu: atunci este al Mariei cu un alt bărbat
eu: dar nu există nici o dovadă că este "divin"
EL: ACELA NU ESTE BARBAT CI REGELE MEU AL TAU
EL: ESTE FORTA DIVINA
eu: atunci de ce nu mă opreşte să mai scriu?
eu: ce spui tu se numeşte dovadă circulară
eu: repet, nu poţi dovedi că ceva există apelând la o carte
eu: pentru că dacă ar fi adevărat înseamnă că fiul lui Dumnezeu este Făt frumos,
eu: care a făcut mai multe minuni decât Iisus
eu: şi asta este scris în multe cărţi
EL: ATUNCI CUM DE A APARUT CRESTINISMUL
EL: FIINTA CEA MAI MARE
eu: EEE, asta este altă problemă...
eu: oamenii au avut nevoie de răspunsuri
eu: de unde vin
eu: unde se duc
eu: de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă
eu: şi atunci au căutat să răspundă la aceste întrebări
eu: pentru că iniţial nu aveau cunoştinţe prea multe
eu: şi răspunsurile erau simple
eu: şi cea mai simplă soluţie a fost divinitatea
eu: de ce cerul este albastru?
eu: pentru că aşa l-a făcut divinitatea
eu: deşi cerul este albastru pentru că atmosfera terestră conţine apă
eu: şi lumina, prin vaporii de apă dă o culoare albastră
(în realitate este vorba de împrăştierea Rayleigh a luminii)
eu: apoi unii mai şmecheri şi mai inteligenţi
eu: au considerat că se pot obţine avantaje dacă mulţi oameni îi ascultă
eu: şi aşa au apărut vracii şi preoţii
eu: apoi a apărut creştinismul
eu: ultimul rând e o glumă...
eu: trebuie să citeşti foarte mult despre istoria religiilor şi a credinţelor (Mircea Eliade, Emile Durkheim etc)
EL: DECE NU ITI ARATI IDENTITATEA
EL: D-ZEU TE VEDE ORICUM CHIAR DACA EU NU TE POT VEDEA
eu: greşit, odată ce nu există
eu: în schimb conştiinţa mea mă vede oricum
eu: eu nu ucid pentru că am conştiinţă
eu: tu nu ucizi pentru că Dumnezeu îţi interzice asta?
EL: DA
eu: În acest caz trebuie să mergi la medic
eu: şi nu glumesc
eu: pentru că dacă la un moment dat Dumenzeu îţi spune să ucizi, vei ucide...
EL: eu am constiinta
EL: nu's nebun
EL: D-zeu nu vb cu mn
EL: un pacatos
eu: şi în Biblie, cartea cea mult iubită de tine, Dumnezeu ucide şi cere să ucizi şi tu...
EL: TU AICI VB DE REGELE TAU NU AL MEU
eu: eu nu am rege
EL: BA AI pe Lucifer
eu: şi pe Lucifer nu Dumnezeu l-a făcut?
eu: nu ştia că va trăda?
eu: atunci?
eu: răul este aşa pentru că Dumnezeu este rău
eu: el te pune să împarţi lumea în bine şi rău
eu: arbitrar, fără nici o noimă
eu: şi apoi spune că ai făcut bine
eu: din păcate am treabă
eu: pa
EL: dc trebuie
EL: sa te duci la ritual?
EL: cate ore tine ritualul
EL: cat de mult il marimiti pre satan
EL: te cheama nu?
EL: sa dea Domnu sa putrezesti in iad
EL: chiar sunteti prof de religie?
eu: Binenţeles că nu, nu ai văzut blogul?
eu: Sunt autodidact în ceea ce priveşte fenomenul religios
eu: De ce?
EL: am crezut ca sunteti prof deoarece profesorii isi pun nume asemanatoare
ca si numele dvs
eu: atunci de ce mi-ai dat add friends?
eu: înţeleg că cei ce au afinităţi sunt interesaţi de a discuta
eu: am observat că mi-ai urmărit o vreme mesajele
eu: poţi da detalii suplimentare?
eu: ceva în gând tot ai...
EL: sunt crestin ortodox
eu: şi eşti elev încă?
EL: da
eu: frecventezi orele de religie?
EL: normal
EL: deoarece ma inteleg bine cu profu
eu: Şi ce părere ai?
eu: este corectă prezentarea pe care o face religia asupra lumii?
EL: da
eu: versiunea biblică, presupun, cea cu Adam şi Eva
EL: sunteti slujitor alDomnului?
EL: adica preot?
eu: Nu
eu: Sunt slujitor al oamenilor care pot avea raţiune
eu: Se pare că nu ai fost pe blogul meu
eu: când vei avea timp, după ce vei încerca să citeşti ce-i pe-acolo....
eu: poate vom continua discuţia
EL: o vom continua
EL: pare interesanta
EL: buna ziua domnule
EL: am o intrebare daca se poate?
EL: dvs suntei ateu?
eu: da
eu: aşa spun alţii
eu: dar ateu e cel ce nu crede într-un anumit zeu
eu: şi tu eşti ateu
eu: sau crezi că există toţi zeii pe care oamenii i-au inventat?
EL: la ce zeu va inchinati dvs?
eu: nu mă închin, nu are rost
eu: zeul meu este raţiunea umană
eu: consider că suntem capabili de a avea raţiune
eu: dacă alţi zei nu ne-o distrug
EL: sunteti armata lui Lucifer
eu: nu
eu: Lucifer este şi el un zeu ce distruge raţiunea noastră
eu: adică şi a ta
eu: cei ce l-au inventat pe Dumnezeu nu au fost în stare să înţeleagă de ce sunt lucruri rele pe lume
eu: şi atunci l-au inventat şi pe Lucifer
eu: şi apoi au dat vina pe el
eu: dar Lucifer nu există
eu: după cum nu există nici Dumnezeu
EL: CATI ANI AVETI DOMNULE/
eu: consideră că sunt de vârsta ta
eu: sau chiar conştiinţa ta
EL: IN LUMEA SATANISTA CONTEAZA TOTUL
eu: să consider că eşti satanist?
eu: sau că mă consideri pe mine satanist
EL: eu te consider soldatul lui
EL: atei sunt armata neagra
eu: şi ce soldat e ăla care nu are respect pentru şeful lui
eu: ba care nici nu-l consideră şef
eu: adică consideră că nici nu există
EL: cum ma poti aduce la religia ta
EL: adik ateu?
eu: nu te pot aduce
eu: este decizia ta de a începe să judeci cu propriul tău cap sau să crezi ce spun alţii
eu: fie ei creştini sau satanişti
eu: Nu trebuie să mă crezi pe mine, trebuie să mă verifici.
eu: Dar asta cere mult efort din partea ta
EL: CE credeti Despre ACEST numit IISUS
eu: Nu a înviat, deşi este foarte posibil să fi trăit la începutul sec I
eu: personal cred că au fost de fapt mai mulţi Iisuşi
eu: nu cu numele, ci cu faptele
eu: acestea au generat o nouă idee morală şi socială
eu: creştinismul este forma actuală a acelor idei
EL: atei sunt vrajitori
eu: toate afirmaţiile pe care le-ai făcut nu sunt dovedite
EL: chiar daca sunteti ateu
EL: cunoasteti biblia
eu: da
eu: chiar şi câte ceva din vedele hinduse
eu: coran
eu: religiile africii
eu: ale australiei
eu: câte ceva despre credinţele amerindienilor
EL: vreau sa stiu si eu cu ce ocazie este judecata BISERICA ORTODOXA ROMANA de catre atei
eu: toate "bisericile" sunt judecate
eu: adică toate religiile
eu: toate sunt false
eu: chiar şi ateismul ca religie este blamat de mine
eu: pentru că şi ateismul poate deveni o religie
eu: doar că în România cea mai puternică este BOR
eu: şi din acest motiv face şi cele mai mari pagube
eu: este cea mai distructivă
eu: mai ales că-i dă o mână de ajutor şi statul român
EL: BISERICA ORTODOXA ESTE FEREASTRA SPRE MANTUIRE
EL: SPRE DUMNEZEU
EL: ateii sunt dusmanii acesteia
eu: şi de ce nu ar fi ateismul aşa?
eu: dacă spui că BOR este ok pentru că aşa scrie în documentele BOR
eu: este ca şi cum ai spune că ateismul este calea cea dreaptă pentru că aşa spun ateiii
eu: nu ţine!!!
eu: dacă papa de la roma şi ateii spun că BOR este calea cea dreaptă merită să mă mai gândesc
eu: dar ei spun pe dos
EL: 666
eu: 777
EL: dc 777?
eu: numărul divinităţii
eu: după opinia unora
EL: da
EL: dar nr ateilor e 666
EL: nu?
eu: greşit
eu: ateii nu au numere preferate sau simbolice
eu: 13 este la fel ca şi 12 sau 14
eu: poate e deosebit că e prim
eu: poate religioşii le pun în cârcă tot felul de numere
eu: pentru că pentru religioşi numerele sunt importante simbolic
eu: aberaţie...
EL: stapanul tau poate sa isi faca prezenta uneori?
eu: binenţeles că nu odată ce nu există un stăpân
eu: al meu sau al altcuiva
EL: sa inteleg ca ateii se cred stapani?
eu: pe anumite domenii da
eu: pe altele nu
EL: daca atei nu au un D-zeu
EL: inseamna ca ei se cred D-zeu?
EL: sau zei?
eu: nu se cred dumnezei sau orice alt fel de zei
eu: se cred oameni
eu: adică fiinţe biologice cu conştiinţă şi voinţă
EL: daca ai fi regele Terrei ai mai lasa credinciosi sa se inchine la D-zeu?
EL: ai lasa religia sau ai interzice
EL: sa mai fie vre-o religie?
eu: religioşii (nu numai creştinii) nu au nici o dovadă pentru ceea ce susţin
eu: ateii pot explica foarte multe lucrururi despre cum funcţionează lumea
eu: fără a apela la divinitate
eu: asta înseamnă că nu este nevoie de divinitate
eu: mai ales că în numele lui Dumnezeu s-au făcut o grămadă de războaie şi crime
eu: (în numele unor dumnezei, nu numai cel creştin)
eu: dacă nu este nevoie de divinitate de ce ar mai trebui să o utilizăm?
eu: pentru că sunt unii oameni care nu se pot descurca fără a apela la ceva din exteriorul acestei lumi
eu: şi apelează la invenţiile perfecte, la dumnezei
eu: Deci ca ateu nu aş "interzice" religia
eu: dar aş lupta pe toate căile pentru a-i face pe oameni şă înţeleagă singuri
eu: că Dumnezeu nu are nici o valoare
eu: şi că valoarea pot fi ei înşişi
EL: ce dovezi au atei ca D-zeu nu exista?
eu: dacă eu susţin că există ceva
eu: eu trebuie să aduc dovezi că există acel ceva
eu: deci credincioşii trebuie să aducă dovezi că există fiinţa la care ei se roagă
eu: altfel ar fi ca şi cum ţi-aş cere ţie să dovedeşti că Făt Frumos nu există
eu: mai ales că sunt o grămadă de poveşti cu el
EL: avem dovezi
eu: te rog să-mi dau una că există Dumnezeu
eu: este vorba de o dovadă verificabilă
EL: Biblia scrisa de 40 de apostoli la ordinul lui Dumnezeu
eu: povestea cu Făt frumos e scrisă de Ioan Slavici la porunca lui Făt Frumos
eu: şi de Mihai Eminescu şi de mulţi alţii...
eu: ce oferi tu se numeşte argumentaţie circulară
eu: adică spui că biblia este corectă pentru că asta scrie în Biblie
eu: nu este dovadă, este greşeală de logică
EL: FIUL LUI D-ZEU care a venit pe pamant
eu: nu avem cum să verificăm dacă este cine se spune că este
eu: eu spun că Iisus este fiul lui Iosif şi al Mariei
EL: nu
EL: MARIA SI IOSIV NU AU PRACTICAT COPII
eu: am priceput
eu: atunci este al Mariei cu un alt bărbat
eu: dar nu există nici o dovadă că este "divin"
EL: ACELA NU ESTE BARBAT CI REGELE MEU AL TAU
EL: ESTE FORTA DIVINA
eu: atunci de ce nu mă opreşte să mai scriu?
eu: ce spui tu se numeşte dovadă circulară
eu: repet, nu poţi dovedi că ceva există apelând la o carte
eu: pentru că dacă ar fi adevărat înseamnă că fiul lui Dumnezeu este Făt frumos,
eu: care a făcut mai multe minuni decât Iisus
eu: şi asta este scris în multe cărţi
EL: ATUNCI CUM DE A APARUT CRESTINISMUL
EL: FIINTA CEA MAI MARE
eu: EEE, asta este altă problemă...
eu: oamenii au avut nevoie de răspunsuri
eu: de unde vin
eu: unde se duc
eu: de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă
eu: şi atunci au căutat să răspundă la aceste întrebări
eu: pentru că iniţial nu aveau cunoştinţe prea multe
eu: şi răspunsurile erau simple
eu: şi cea mai simplă soluţie a fost divinitatea
eu: de ce cerul este albastru?
eu: pentru că aşa l-a făcut divinitatea
eu: deşi cerul este albastru pentru că atmosfera terestră conţine apă
eu: şi lumina, prin vaporii de apă dă o culoare albastră
(în realitate este vorba de împrăştierea Rayleigh a luminii)
eu: apoi unii mai şmecheri şi mai inteligenţi
eu: au considerat că se pot obţine avantaje dacă mulţi oameni îi ascultă
eu: şi aşa au apărut vracii şi preoţii
eu: apoi a apărut creştinismul
eu: ultimul rând e o glumă...
eu: trebuie să citeşti foarte mult despre istoria religiilor şi a credinţelor (Mircea Eliade, Emile Durkheim etc)
EL: DECE NU ITI ARATI IDENTITATEA
EL: D-ZEU TE VEDE ORICUM CHIAR DACA EU NU TE POT VEDEA
eu: greşit, odată ce nu există
eu: în schimb conştiinţa mea mă vede oricum
eu: eu nu ucid pentru că am conştiinţă
eu: tu nu ucizi pentru că Dumnezeu îţi interzice asta?
EL: DA
eu: În acest caz trebuie să mergi la medic
eu: şi nu glumesc
eu: pentru că dacă la un moment dat Dumenzeu îţi spune să ucizi, vei ucide...
EL: eu am constiinta
EL: nu's nebun
EL: D-zeu nu vb cu mn
EL: un pacatos
eu: şi în Biblie, cartea cea mult iubită de tine, Dumnezeu ucide şi cere să ucizi şi tu...
EL: TU AICI VB DE REGELE TAU NU AL MEU
eu: eu nu am rege
EL: BA AI pe Lucifer
eu: şi pe Lucifer nu Dumnezeu l-a făcut?
eu: nu ştia că va trăda?
eu: atunci?
eu: răul este aşa pentru că Dumnezeu este rău
eu: el te pune să împarţi lumea în bine şi rău
eu: arbitrar, fără nici o noimă
eu: şi apoi spune că ai făcut bine
eu: din păcate am treabă
eu: pa
EL: dc trebuie
EL: sa te duci la ritual?
EL: cate ore tine ritualul
EL: cat de mult il marimiti pre satan
EL: te cheama nu?
EL: sa dea Domnu sa putrezesti in iad
1 martie 2012
Clasa zero, pregătirea pentru suprimarea inteligenţei
Şcoala românească în plin proces de modernizare. Din toamnă părinţii au ocazia să-şi trimită copiii la şcoală chiar dacă nu au 6 ani. Pardon, obligaţia... Vor fi în clasa pregătitoare. Las deoparte oportunitatea acestei măsuri ţinând seama de lipsurile materiale, umane şi financiare de care suferă şcolile la capitolul acesta. Voi discuta doar de ... orele de religie. Da, ore de religie la clasa pregătitoare.
Să nu vă pună sfântul să credeţi că sunt prezentate noţiuni de morală, alea sunt prezentate la capitolul Educaţie pentru societate. Nu este vorba de toleranţă religioasă, nici de obiceiuri folclorice sau poveşti cu tâlc. E vorba de faptul că un zeu e prezentat ca fiind părintele copiilor noştri, că preoţii sunt mesagerii lui şi că a avea dorinţe şi a verifica (adică a nu crede fără dovezi) sunt defecte.
Dar să nu ne grăbim şi să analizăm proiectele de programă. Iată obiectivele programei EDUCAŢIE PENTRU SOCIETATE ce are 1-2 ore pe săptămână:
1. Aplicarea unor norme de conduită în viaţa cotidiană
2. Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în diferite contexte de viaţă
3. Cooperarea cu ceilalţi pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru, manifestând iniţiativă şi creativitate
Şi iată-le pe cele pentru RELIGIE ce vin şi "suplimentează" educaţia moral-civică cu încă o oră:
1. Aplicarea unor norme de comportament specific moralei religioase, în diferite contexte de viaţă
2. Colaborarea cu copiii şi cu adulţii din mediul familiar, în acord cu valorile religioase
3. Explorarea activă a unor elemente din viaţa de zi cu zi, din perspectiva propriei credinţe
Ce toleranţă, ce drept la informare, ce libertate. Prozelitism pe faţă. Îndoctrinare cu acte ministeriale. Crimă intelectuală şi handicap emoţional.
Aţi observat chestia aia cu "din perspectiva propriei credinţe"? Aş!!! Ia uite aici cum stă treaba. Citez din Exemple de activităţi de învăţare (religie):
- organizarea de discuţii despre rolul lui Dumnezeu în viaţa omului;
- exerciţii de învăţare a închinării (gestul închinării, cuvintele însoţitoare);
- explicarea credinţei în Sfânta Treime, pornind de la gestul închinării;
- organizarea de dialoguri pe tema elementelor care definesc viaţa unui creştin
şi cea mai tare:
- organizarea unor exerciţii de manifestare a dezacordului faţă de comportamente care încalcă valorile moral-creştine.
Copiii noştri vor fi învăţaţi să-i condamne pe cei ce nu cred în Dumnezeul creştin. Vor fi învăţaţi să fie intoleranţi.
Oricum, iată primele trei norme moral-creştine:
1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
2. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor.
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert.
Am subliniat asta şi pentru că morala creştină are ca primă poruncă "a crede" şi nu "a judeca". Deoarece creştinii sunt morali pentru că execută orbeşte nişte norme trecute în Biblie şi în realitate ar fi fost criminali, hoţi, curvari sau mincinoşi. Nimic despre relaţiile dintre oameni, nimic despre iubire, altruism, echitate, frumuseţe. La nici 6 ani vor fi "catehizaţi". E vârsta optimă pentru ca ei să devină dreptcredincioşi.
Credeţi că vor scăpa? Nu! Religia, la "pregătitoare" face parte din trunchiul comun şi nu este "opţională" cum este de exemplu disciplina Tehnologii de informare şi comunicare (Jocul cu calculatorul). De inteligenţă şi aptitudini tehnice ne putem lipsi, de îndobitocire nu.
Să nu vă pună sfântul să credeţi că sunt prezentate noţiuni de morală, alea sunt prezentate la capitolul Educaţie pentru societate. Nu este vorba de toleranţă religioasă, nici de obiceiuri folclorice sau poveşti cu tâlc. E vorba de faptul că un zeu e prezentat ca fiind părintele copiilor noştri, că preoţii sunt mesagerii lui şi că a avea dorinţe şi a verifica (adică a nu crede fără dovezi) sunt defecte.
Dar să nu ne grăbim şi să analizăm proiectele de programă. Iată obiectivele programei EDUCAŢIE PENTRU SOCIETATE ce are 1-2 ore pe săptămână:
1. Aplicarea unor norme de conduită în viaţa cotidiană
2. Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în diferite contexte de viaţă
3. Cooperarea cu ceilalţi pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru, manifestând iniţiativă şi creativitate
Şi iată-le pe cele pentru RELIGIE ce vin şi "suplimentează" educaţia moral-civică cu încă o oră:
1. Aplicarea unor norme de comportament specific moralei religioase, în diferite contexte de viaţă
2. Colaborarea cu copiii şi cu adulţii din mediul familiar, în acord cu valorile religioase
3. Explorarea activă a unor elemente din viaţa de zi cu zi, din perspectiva propriei credinţe
Ce toleranţă, ce drept la informare, ce libertate. Prozelitism pe faţă. Îndoctrinare cu acte ministeriale. Crimă intelectuală şi handicap emoţional.
Aţi observat chestia aia cu "din perspectiva propriei credinţe"? Aş!!! Ia uite aici cum stă treaba. Citez din Exemple de activităţi de învăţare (religie):
- organizarea de discuţii despre rolul lui Dumnezeu în viaţa omului;
- exerciţii de învăţare a închinării (gestul închinării, cuvintele însoţitoare);
- explicarea credinţei în Sfânta Treime, pornind de la gestul închinării;
- organizarea de dialoguri pe tema elementelor care definesc viaţa unui creştin
şi cea mai tare:
- organizarea unor exerciţii de manifestare a dezacordului faţă de comportamente care încalcă valorile moral-creştine.
Copiii noştri vor fi învăţaţi să-i condamne pe cei ce nu cred în Dumnezeul creştin. Vor fi învăţaţi să fie intoleranţi.
Oricum, iată primele trei norme moral-creştine:
1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
2. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor.
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert.
Am subliniat asta şi pentru că morala creştină are ca primă poruncă "a crede" şi nu "a judeca". Deoarece creştinii sunt morali pentru că execută orbeşte nişte norme trecute în Biblie şi în realitate ar fi fost criminali, hoţi, curvari sau mincinoşi. Nimic despre relaţiile dintre oameni, nimic despre iubire, altruism, echitate, frumuseţe. La nici 6 ani vor fi "catehizaţi". E vârsta optimă pentru ca ei să devină dreptcredincioşi.
Credeţi că vor scăpa? Nu! Religia, la "pregătitoare" face parte din trunchiul comun şi nu este "opţională" cum este de exemplu disciplina Tehnologii de informare şi comunicare (Jocul cu calculatorul). De inteligenţă şi aptitudini tehnice ne putem lipsi, de îndobitocire nu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)