Psihicul uman lucrează cu analogii şi toleranţe. Noi nu performăm în a prelucra toată informaţia care ajunge la creier, ar fi imposibil. Evoluţia a favorizat un creier eficient în detrimentul unui creier capabil să prelucreze toată masa informaţională. Este mai eficient să foloseşti analogia pentru a lua decizii asemănătoare pentru situaţii asemănătoare decât să parcurgi încă o dată acelaşi drum decizional. Din acest motiv noi lucrăm cu analogii, este de preferat să evităm un eventual pericol decât să evaluăm de fiecare dată nivelul de risc. Eficienţa se învaţă, deşi bazele sale există în psihicul uman sub formă genetică, ca zestre biologică. Toate organismele sunt favorizate în procesul de procreere dacă genetic sunt înzestrate cu formule ce protejează într-un fel faţă de potenţialele pericole. Astfel creierul uman este programat să evalueze situaţiile cu care se confruntă relativ cu situaţiile cu care s-a confruntat deja.
Dar şi aceste situaţii sunt finite, ar însemna ca fiecare generaţie să retrăiască toate experienţele generaţiei anterioare pentru a accede la cunoaştere şi la actul decizional corect. Ceea ce, iarăşi, este ineficient. Din acest motiv sistemele cognoscibile ce au avut capacitatea de a învăţa au fost favorizate, respectiv creierele primatelor Homo Sapiens, destul de mari şi complexe pentru a putea parcurge un traseu predispus spre învăţare au fost favorizate, de-a lungul istoriei, în defavoarea celor ce aveau acestă capacitate mai redusă. Astfel experienţele bătrânilor (experimentaţilor) puteau fi transmise noii generaţii, o anumită situaţie fiind identic rezolvată nu pentru că trebuia retrăită, ci pentru că soluţia era deja cunoscută, prin învăţare.
O umbră ce trece la ceas de seară prin faţa cuiva poate fi un eventual prădător sau cel puţin un animal surprins, ce ar putea reacţiona violent. Din acest punct de vedere este de preferat că "dacă vezi ceva negru ce îţi taie calea este bine să te opreşti şi să te retragi". Această prescripţie a devenit cu timpul "dacă o pisică negră îţi taie calea trebuie să faci trei paşi înapoi şi să te închini", respectiv o superstiţie. Deoarece de cele mai multe ori te puteai întâlni cu o pisică domestică, inofensivă, dar dacă nu ar fi fost o pisică şi ar fi fost un leu, hienă sau duşman? Neagră, pentru că noaptea toate pisicile sunt negre şi totodată sunt greu identificabile ca fiind pisici sau altceva. Trei paşi înapoi pentru că asta presupune cel puţin starea de alertă, dacă nu şi pregătirea de reacţie la un potenţial pericol. Iar rugăciunea sau sfânta cruce este doar formula sacră, sincretizată (reunită forţat) cu noile credinţe şi religii ce invocă divinitatea pentru ca un eventual prădător să nu fie decât o pisică.
Acest exemplu este, binenţeles, doar o formulă simplificată a procesului. Fiecare superstiţie este ancorată la o anumită realitate, la un anumit reper, la o anumită situaţie. Din acest motiv superstiţiile sunt, pe de o parte blamate, intrând în contradicţie cu diferite religii sau concepte (ateismul fiind cel mai virulent), pe de alta suportate, experimentate şi chiar promovate din considerente de eficienţă (sau măcar sentimentul eficienţei acestor practici). "Istoric vorbind, superstiţia a fost întotdeauna credinţa celui de-o religie diferită de aceea a celui care o judecă. Astfel ereziile au fost considerate a fi superstiţii, aşa cum şi religiile celorlalţi au fost definite ca fiind superstiţii" (wikipedia). Dar noi nu facem aici procesul superstiţiilor ci analiza lor. Indiferent de nivelul cultural sau de capacitatea de înţelegere a fenomenului fiecare dintre noi suntem tributari proceselor de analogie ce pot da naştere superstiţiilor. Blamarea superstiţiilor fără a ţine cont de subiectul şi obiectul lor este doar o formă de epatare şi demonstraţie a superiorităţii fără a pune la dipoziţia superstiţiosului soluţia logic-eficientă a problemei. Iar pentru cineva ce ia în calcul magicul, ce consideră neînţelesul, idescifrabilul, supranaturalul ca fiind realitate şi concret este dificil a prezenta superstiţia sa ca fiind potenţial defectuoasă sau periculoasă.
"creierele primatelor Homo Sapiens, destul de mari şi complexe pentru a putea parcurge un traseu predispus spre învăţare au fost favorizate" - asociere gaunoasa intre volum si capacitate de invatare
RăspundețiȘtergereIn legatura cu articolul... este inteligent. Totusi, ascunzi anumite prejudecati ale tale personale, pe care vrei sa le ridici la rang de lege.
e.g. Probabil stii ca toate religiile moderne resping orice fel de superstitie. Daca stii asta si spui ca trebuie sa iti faci cruce cand iti trece pisica neagra prin fata, atunci nu esti onest fata de cititorii tai.
Don't feed the troll !
RăspundețiȘtergere@Adi
RăspundețiȘtergereSunt un observator, Adi. Şi observ că unii oameni consideră normală o anumită reacţie pe care tu o numeşti ca fiind superstiţie. Alţii consideră ca fiind superstiţie manifestările tale, nefiind de acord cu ele. De exemplu pentru un ateu să bagi în apă un nou născut însemnă doar o superstiţie, pe când pentru tine înseamnă botez.
Nea...lasa prejudecatile, nu am eu treaba cu botezul. Religia este religie. Superstitia este...multe lucruri, niciunul dintre acestea meritand importanta.
RăspundețiȘtergereO diferenta fundamentala, dpdv al ateistilor, este: oare, daca Dumnezeu este...!? Asta este o intrebare rationala?! Nimeni nu se intreaba "dar oare ce s-o intampla daca o pisica neagra ce imi taie calea chiar imi aduce ghinion daca nu fac cruce?"
Daca sunt ateisti care nu isi pun niciodata intrebarea asta (desi ma mir)...inseamna ca aia sunt superstitiosi!
Si de cand "ce crede lumea" e criteriu pentru stabilirea adevarului?? Poti sa faci un top al popularitatii unor idei, superstitii etc. pe baza a ceea ce crede lumea, dar nu sa pretinzi a stabili niste concluzii stiintifice. E ca si cum te-ai duce la un mecanic auto sa iti faca operatie pe creier! Poti tine cont doar de opiniile oamenilor pertinent informati si cu experienta relvanta in domeniu.
RăspundețiȘtergereSi esti nesincer in stabilirea dihotomiei superstitie-manifestare religioasa. Ai o categorie relativ intermediara numita traditii.
@Adi
RăspundețiȘtergereAm observat că ai o oareşce de "Gică Contra", dar de fapt spui ceea ce am spus şi eu: pentru unii religiile altora sunt doar superstiţii după cum pentru ceilalţi religiile noastre sunt nişte superstiţii. Cât despre pe cine "ascultăm" şi pe cine nu rămâne la latitudinea noastră, personal. Noi investim cu valenţe de adevăr spusele cuiva dar numai dacă se încadrează în sistemul de concepte pe care le putem mânui. Probabil că suntem în stare să ne lăsăm creierul pe mâna unui mecanic auto dacă concepem creierul ca fiind un vehicul. Asta chiar se întâmplă, atât în lumea superstiţiilor cât şi în cea a religiilor. Ne coordonăm viaţa sexuală după sfaturile duhovnicului şi întâlnirile după Neti Sandu.
Ce e neti sandu?
RăspundețiȘtergereRecunosc ca sunt "contra Gica Contra", dar asta doar sub aspectul ca a(-)teisti sunt, practic, contra-teisti. Deci sunt impotriva acestei filosofii, nu impotriva oricarui argument by default.
Scuza-ma, dar este foarte ignorant sa spui ca "eligiile altora sunt doar superstiţii". Religiile sunt o institutie multimilenare si transculturale; doar ca ati gasit voi un termen "de cartier" care suna cool... nu inseamna ca aveti dreptate.
Iar "Ne coordonăm viaţa sexuală după sfaturile duhovnicului" este complet pe dinafara fata de ceea ce urmareste religia. Cred ca ateistii nu vor reusi niciodata sa convinga pe cineva, daca nu sunt sinceri mai inainte cu ei insisi.
@Adi
RăspundețiȘtergerePentru tine manifestarea olmecilor ce ucideau ritualic pentru ca a doua zi soarele să răsară este o superstiţie? Pentru că dacă nu este o superstiţie înseamnă că tu crezi că, întradevăr, soarele nu ar fi răsărit a doua zi. În schimb faptul că aduci o rugăciune divinităţii tale pentru a fi sănătos este o superstiţie? Pentru mine este. Dar nu dispera, superstiţioşi suntem toţi, deşi nu recunoaştem. Doar că unii consideră superstiţia lor ca fiind religie.
PS: Neti Sandu este doamna astrolog de la ProTV.
Aia de zici tu acolo nu e religie, e barbarie.
RăspundețiȘtergereEu prin religie ma refer la religiile moderne, nu la paganisme politeiste.
Sunt de acord ca faptul că aduci o rugăciune divinităţii tale pentru a fi sănătos este o superstiţie. Nu asta este scopul rugaciunii.
Unii care considera religia superstitie sau superstitia religie denota ignoranta.
Nu ma uit la TV, si daca m-as uita, posturile romanesti ar fi ultima alegere, iar prostv ultima alegere dintre posturile romanesti.