De Florii e şi ziua mea: mă cheamă Vasile.

De ce nu? Duminica de dinaintea Paştelor este duminica Floriilor şi sunt sărbătoriţi cei cu numele de flori (sau plante?!?). Aşa că e şi ziua mea. Mă numesc Vasile. Vasile nu e nume de floare? Ba da. Provine din grecescul βασιλιϰά (Basilica). E planta cea mai preţioasă pentru creştini, deşi provine din politeista Indie, fiind folosită în mai toate ritualurile. Este vorba de busuioc (Ocimum basilicum).
La mulţi ani, Vasile!

Experienţe personale - obiceiurile mele ortodoxe

Eu sunt ateu. Dar m-am căsătorit şi în biserică, ba chiar mi-am botezat copilul. Din considerente de ordin tradiţional, într-un fel de automatism, aşa cum am crezut eu, soţia, familia lărgită şi prietenii că e plăcut şi convenabil (soţia păstrează anumite tradiţii ortodoxe şi este prima persoană cu care mă consult). A fost un compromis, a fost o alegere, exact ca şi cea de a merge la o anumită piesă de teatru sau dacă îmi iau pantalonii se stofă sau blugii.

Am fost botezat. Eram mult prea mic pentru a lua o decizie şi oricum nu am fost întrebat. Asta nu înseamnă că acum aş ţine cu tot dinadinsul să nu mă botez sau să obţin un certificat de debotezare. Pentru că nu contează. Poate ar fi contat dacă aş fi suferit un accident ca pruncii aceştia: Botezul ortodox - o tradiţie periculoasă. Probabil am avut noroc, ca majoritatea celor botezaţi prin scufundarea de trei ori până peste cap. Sau o fi fost decizia Dumnezeului de a arăta credincioşilor că şi ateii sunt tot oameni? Ca sfat pentru dogmaticii ortodocşi: renunţaţi la partea periculoasă a acţiunii, ajunge doar o stropire simbolică. Oricum mai nimeni nu face botezul copilului pentru a aduce un creştin în biserică ci pentru a face un chef de pomină. Slujba de ce e mai scurtă de aia e mai plăcută. Parol!

Cununia a fost în asentimentul soţiei. Ar fi fost un act sadic să impun unei femei ce toată copilăria şi adolescenţa s-a visat "prinţesă" să nu se îmbrace în mireasă, cel puţin pentru o zi. Cultul rochiei de mireasă şi a magiei căsătoriei a fost bine implementat prin secole de repetare a tradiţiei. Pentru mine putea să fie ceremonia şi la morgă (de fapt biserica nu e departe de a fi morgă, că doar e în centrul cimitirului). A fost mai important ca soţiei mele să-i facă plăcere momentul decât faptul că eu intru în biserică şi sărut crucea cea grea de argint. Pentru că nu contează crucea aia pentru mine. Poate doar dacă luam niscaiva microbi. Dar am avut noroc. Sau l-am păcălit pe Dumnezeu de nu ştie că sunt ateu?

Am fost în multe biserici. De toate felurile. E, ce să-i faci, deformaţie profesională. Doar sunt "profu' de religie", nu? În general respectam cutuma locului, în rând cu lumea. Când am observat că propagandiştii BOR au intrat în minţile şi sufletele copiilor, deviindu-i de la o eventuală cunoaştere analitică a fenomenelor, am decis, pentru ca cel puţin cei apropiaţi să observe problema, să nu-mi mai fac cruce când intru în biserică. De fapt nu mi-am mai făcut cruce trecând prin faţa casei domnului de când eram mic (Experienţe personale - semnul crucii). Dar asta nu mă obligă cu nimic să-mi fac cruce data viitoare când intru în biserică. Pentru că nu contează, fie că mi-o fac, fie că nu. Pentru mine. Deşi pentru alţii contează. Se uită la mine şi cred că dacă am o cruciuliţă la gât sunt credincios sau dacă împreunez mâinile mă rog. Ce lipsiţi de imaginaţie...

Ateii sunt cu adevărat liberi, pot practica anumite obiceiuri sau nu, e alegerea lor. Nu există un for care să le impună ateilor ce să facă şi ce nu, cum e Biserica Ortodoxă. Ateii nu au dogme, au oportunităţi.

Asta dacă nu vine Epoca Creştină din nou peste noi...

Dubla măsură a creştinismului ortodox (şi nu numai)

Este interesantă atitudinea pe care o au activiştii anti-avort, în mare măsură creştini cu specific majoritar ortodox (la noi în ţară). Embrionul este "o fiinţă", "un suflet", "un înger nenăscut". Dar ce se întâmplă copiilor decedaţi înainte de a fi botezaţi? Aceştia nu primesc slujbă ca pentru un om "normal", botezat, ci un surogat eventual. Şi asta dacă şi numai dacă vreun popă acceptă acest lucru.
Altfel spus, copiii născuţi deja dar care nu au apucat a fi botezaţi nu sunt copii pe de-antregul. Embrionii sunt foarte preţioşi pe când oamenii nebotezaţi sunt mult mai puţin importanţi.

Câtă absurditate...

Popii n-au mai reuşit să-şi ascundă profitul? Atunci nu ştiu, zău, dacă vor fi în stare să aducă ploaia...

Iată mai jos (captură de ecran de pe site-ul Ministerului de Finanţe) bilanţul contabil al celei mai puternice administraţii de cult din românia (PATRIARHIA ROMANA - ADMINISTRATIA PATRIARHALA), cel creştin-ortodox. Reţineţi că aceste profituri nu sunt ale întregii Biserici Ortodoxe din România, ci doar a administraţiei centrale.

Iată şi evoluţia profitului obţinut comparativ cu venitul anual. Nu uitaţi că în 2009 "a început criza" ce continuă şi azi:

O fi doar senzaţia mea că în 2011 specialiştii clerului ortodox nu au mai apucat să-şi "disimuleze" profiturile?

Profitul a fost subliniat de Capital cu un titlu "ofensator": PATRIARHIA ROMÂNĂ, profit MAI MARE decât MCDONALD'S, lucru ce a iritat clanul diriguit de ÎPS Daniel. Aceştia au publicat o întâmpinare către Capital în care specifică că informaţiile "prezentate în mod incomplet şi tendenţios contribuie la inducerea unei atitudini ostile faţă de Biserică, instituţia poporului român care se bucură constant de cea mai mare încredere din partea românilor din ţară şi străinătate." Trebuie să precizez că această instituţie (Biserica Ortodoxă din România) nu este a "poporului român" odată ce poporul nu are nici cea mai mică posibilitate de a controla această instituţie, odată ce se crede deasupra "poporului român", deşi primeşte cu nemiluita bani, în mod oficial, prin bugetul guvernamental al "poporului român". Ca să înţelegem mai bine: Biserica primeşte sume colosale de la guvern pentru salariile preoţilor şi ale altor persoane neclericale, fonduri pentru construcţii de biserici (unele megalomanice), salarii pentru propagandiştii ce s-au infiltrat în educaţie (profesorii de religie). Pe lângă asta enoriaşii sunt mulşi financiar prin monopolul ce îl deţin cu privire la comercializarea de obiecte de cult (lumânări, calendare etc). Să nu mai vorbim de "taxele benevole" (ce contradicţie în termeni) pentru nuntă, botez sau îngropăciune. Iar toate astea pentru ce? Pentru ca atunci când dă de greu (caniculă şi secetă prelungită) "poporul român" să fie ajutat cu câteva "rugăciuni pentru ploaie":
"La Catedrala patriarhală, în cadrul Sfintei Liturghii din Duminica a VI-a după Rusalii au fost înălţate rugăciuni pentru ploaie, aducătoare de roade, ca urmare a secetei prelungite din ultimele săptămâni, informează TRINITAS TV.
Potrivit datelor furnizate de către Administraţia Naţională de Meteorologie, în această duminică în Capitală s-a atins o temperatură de 40 de grade C, iar în mai multe localităţi din sudul ţării valori de 41 de grade.
Patriarhia Română a îndemnat în această perioadă ca parohiile şi mănăstirile din ţară, mai ales din mediul urban, să vină în sprijinul celor afectaţi de căldura excesivă." (prin rugăciuni, la ce vă gândiţi)

Dacă tot au ceva profit la Patriarhie şi îi arde că-i secetă le dau un pont. Să facă un pustiu de bine şi să finanţeze, împreună cu guvernul şi cu Uniunea Europeană, programele POS Mediu pentru irigaţii. Nu de alta, dar "Două mâini care muncesc fac mai mult decât o mie strânse pentru rugăciune". Cu excepţia profitului...

Botezul criminal promovat de Biserica Ortodoxă Română

Să recapitulăm. În cadrul ritualului de botez creştin-ortodox la care este supus un nou-născut, punctul culminant este reprezentat de acţiunea scufundării acestuia, până peste cap, de trei ori, în apă. Această acţiune sadică urmăreşte "uciderea" acestuia în vederea "renaşterii" în noua stare de creştin ortodox. Este necesar să precizăm că nu există nici cea mai mică intenţie conştientă a copilului de a se boteza. Acesta este dus prin forţa tradiţiei la botez de părinţii, naşii şi societatea din care face parte.

Domnul Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, a decis, de curând, că evenimentul petrecut la Braşov în care o fetiţă era cât pe ce să moară prin înec în timpul botezului este de fapt o simplă crispare a acesteia în momentul în care a luat contact cu apa. Mă bucur că vastele sale studii medicale îl îndreptăţesc să dea acest verdict. Are cumva şi o versiune medicală pentru decesul băieţelului Claudiu din Sibiu? Pentru că acesta chiar a murit la botez, nu a avut doar o crispare. A, da, părinţii acelui copil sunt atât de reduşi încât "nu vor să-şi facă păcate şi să-l acuze pe preot de moartea copilului". Probabil de asta "Noi nu am avut nici un caz, niciodată, şi nu există consemnat în istoria Bisericii ca vreun copil să moară la Botez pentru că avem preoţi normali. Nu avem handicapaţi sau psihopaţi sau care fac numai de mântuială. Avem oameni responsabili şi cu oamenii ăştia mergem înainte şi nu ne lăsam călcaţi cu nimic" (ÎPS Laurenţiu Streza).
De fapt chiar aşa sună reproşul la adresa părinţilor fetiţei din Braşov: "Pentru astfel de oameni care solicită botezul şi după aceea ei îl reclamă pe preot şi spune că preotul le-o agresat copiii nu am nici o..." Tot el spune: "Vorbeşti după aceea, nu ce s-ar fi putut întâmpla". Adică nu poţi spune că botezul e criminal decât după ce moare copilul.

Nenorocitule! Botezul e criminal pentru că sensul lui e criminal, e intenţia creştinismului de a ucide pentru a învia. Toată biblia şi toate riturile creştine asta proclamă. De asta ar trebui să se adreseze adulţilor, conştienţi de ceea ce li se întâmplă. De asta o crimă şi mai mare face Biserica infestând minţile tinere, minţindu-i în orele de religie din şcoală că ce bine este să mori pentru a învia.

La ce vă puteţi aştepta la botez, conform spuselor mitropolitului? "Taina botezului este o taină sfântă şi cei care sunt responsabili de a administra această taină o administrează corect şi complet." Întrebat fiind dacă se poate solicita o formulă de botez prin stropire acesta răspunde: "Numai în cazuri clinice, cazuri de boală, cazuri de necesitate, îl cheamă acasă şi-i face botezul acasă, şi ştie cum să-l facă. Noi niciodată nu abuzăm, nu forţăm..."
Aţi priceput, dragi părinţi? Dacă vreţi botez răspunderea vă aparţine în totalitate. Păţeşte ceva copilul? Aici replica preotului Eugen Consulea este nu numai cinică ci de-a dreptul idioată: "E, n-aveţi credinţă!"..."Cred că a fost panica părinţilor. Şi apoi nu ştim viaţa lor pe care au avut-o până acuma..."

Botezul ortodox - o tradiţie periculoasă

Iniţial botezul creştin era o matură afiliere la Biserică.
Nicăieri în Biblie nu este pomenită o botezare a pruncilor.
Nuanţasem într-o postare anterioară:
"Acest protocol de accept în sânul Bisericii a fost şi este imperios necesar pentru creştini, nu numai datorită definirii lor şi a comuniunii cu Dumnezeu dobândite ci şi pentru ca masa credincioşilor prin număr să devină cu adevărat importantă. În vechime nu era îndeajuns înmulţirea naturală a creştinilor, astfel încât aceste ritualuri de botezare subliniau renaşterea ca adept al creştinismului, chiar dacă persoana în cauză era foarte bătrână sau pe moarte. Aici un rol important îl joacă şi "puterea" de a reuşi să îmbunezi divinitatea, una din metode fiind cea de a-i aduce noi adepţi (jertfe), împletindu-se astfel jertfa cu înmulţirea.

Botezul, sau creştinarea, ajunge astfel cea mai importantă "taină" a creştinului, după umila mea părere, fiind totodată singura care subliniază apartenenţa la Biserică, chiar dacă după aceea persoana în cauză se îndepărtează de ea. Dar importanţa acesteia este pentru grup, pentru comunitatea creştinilor, şi nu pentru ceilalţi, fie ei de alte religii sau fără, şi nici măcar pentru cel botezat, care de cele mai multe ori este nou-născut (la ortodocşi)."

Oportunismul bisericii pentru a creşte cu orice preţ împletit cu nevoia de recunoaştere a odraslelor de către comunitate a dus la mixarea acestor interese, ajungându-se să se supună la ritualul botezului nou-născuţii. Un rol important l-a avut satanizarea existenţei ridicată la rang de artă de creştinii evului mediu, ce vedeau diavolul în orice fiinţă necreştinată. Lipsa de igienă, sărăcia şi epidemiile făceau ca mortalitatea infantilă să fie imensă. Acest lucru a favorizat botezul copiilor mici. De treceau de caznele creştinării forţate şansele de a supravieţui bolilor erau mai mari. Nu trebuie subestimată ideea că investiţia într-un copil este importantă şi cu cât copilul este mai vârstnic cu atât pierderile sunt mai mari în caz de deces. Aşadar este mai eficient să supui botezului un copil nou în care s-a investit puţin decât un copil mare în care s-a investit mult.

Pentru că botezul este o manifestare periculoasă, mai ales pentru un copil foarte mic. Avem două cazuri recente, unul la Braşov şi altul la Bucureşti. Ambele încheiate fericit, dacă salvarea copiilor după chinul suportat se poate numi fericire. Nu acelaşi "noroc" l-au avut doi copii, unul din Republica Moldova şi altul din Sibiu, care nu au mai fost salvaţi.
Aceste cazuri nu sunt izolate sau excepţii. Dimpotrivă. Chinurile la care sunt supuşi nou născuţii sunt greu de înţeles de noi. Să facem un exerciţiu de imaginaţie şi puneţi-vă în locul bebeluşilor. Nişte fiinţe extraordinar de puternice vă trezesc din somn, vă urlă la urechi, se aglomerează ameninţător, vă dau peste cap programul şi hrana. Apoi, fără nici o pregătire, o persoană din faţa căreia toţi se dau la o parte, inclusiv mama, vă aruncă cu forţa în apă. Nu o dată, ci de trei ori. Nu până la brâu, ci până peste cap, ameninţându-vă existenţa prin înec. Şi care este experienţa voastră de viaţă, respectiv de supravieţuire? Probabil la fel de mare ca a unui om preistoric transformat peste noapte în paraşutist.

Sunt oripilat de declaraţia preotului de la Braşov, Eugen Consulea. "E, n-aveţi credinţă!"..."Cred că a fost panica părinţilor. Şi apoi nu ştim viaţa lor pe care au avut-o până acuma..." Aţi priceput? Dacă moare copilul la botez părinţii sunt de vină.
Sunt oripilat şi de atitudinea părinţilor şi rudelor copilului decedat din Sibiu: nu cer socoteală preotului pentru că are un copil cu handicap, părinţii se iubesc şi sunt tineri, poate le dă Dumnezeu alt copil, dacă acesta a fost luat a fost pentru că aşa a vrut Dumnezeu.
Iată o imagine ce arată un botez adevărat (întreit), după cum proclamă adepţi ai cultului:

În concluzie botezul ortodox este criminal.
De ce sunt barbare tradiţiile religiose?
Unul din motive este vechimea lor. Cu cât sunt mai vechi cu atât acestea sunt mai lipsite de compasiune. Compasiunea se învaţă şi se exersează, este atât predispoziţie cât şi efort. Obiceiurile moderne sunt mult mai pline de compasiune decât vechile tradiţii. Numai că tradiţia impune. Este autoritară. Să luăm ca exemplu limba, care şi ea este o tradiţie. Nu putem comunica cu cineva dacă nu vorbim aceeaşi limbă. Sau o învăţăm noi pe a lui, sau o învaţă el pe a noastră. Eventual învăţăm amândoi o limbă "internaţională", neutră. Dar religiile nu permit acest lucru. Nu poţi fi ortodox "pe jumătate". Mai ales că tradiţia religioşilor este demonstraţia fără echivoc a valorii şi originalităţii lor. E necesară o atitudine civică substanţială pentru transformarea pozitivă a tradiţiilor religioase. Care şi asta se dobândeşte. La nivel de societate se dobândeşte prin victime, de multe ori inocente. Cu cât sunt mai multe victime că atât atitudinea de a respinge acea tradiţie devine mai puternică. Se pare că e nevoie de multe crime prin creştinarea pruncilor pentru dispariţia sau transformarea acesteia.

Un alt motiv este potenţialul infecţios al credinţei şi al sistemului religios. Masa religiosă este rigidă. Impune dogme, tradiţii şi valori. Credinciosul, din dorinţa de a demonstra apartenenţa la grup, acceptă aceste "cazne", ba chiar intră, inconştient, într-o "cursă a înarmării", respectiv într-o cursă a gesturilor de dovadă. Şi cu o rapiditate fenomenală, gestul de afinitate este remarcat, adoptat, standardizat, apoi impus prin dogmă şi transformat, naiv, în "tradiţie". Botezul creştin nu a făcut excepţie. Iniţial a fost un obicei esenian (Ioan Botezătorul şi Iisus făceau parte din secta schismatică a evreilor esenieni, majoritatea evreilor nu practicau botezul ca renaştere divină, utilizau doar o spălare rituală, fără oficiant) ce a fost remarcat şi adoptat de creştini. Cu cât persoana se boteza mai de tânăr, cu atât era mai bine cotat în colectivitatea creştină. La un moment dat părinţii au luat această decizie, impunând botezarea de la vârste din ce în ce mai fragede. Probabil în mai puţin de două secole de după impunerea creştinismului ca religie oficală în Imperiu (Constantin cel Mare) creştinii au ajuns să îşi boteze copiii. Apoi, interzicând păgânismul, Teodosie cel Mare (379-395) dă frâu liber botezării forţate, adulţi şi copii deopotrivă.

Nu cel din urmă aspect pentru persistenţa botezului în acestă formă este... prostia. Conceptul că preotul oficiant "ştie ce face" şi că "doar nu o să se-ntâmple tocmai copilului meu". Judecata cum că o tradiţie nu poate face rău şi că aceasta are un "scop divin". Ideea că dacă toată lumea o practică însemnă că e un lucru bun.
Aici am o snoavă:
Cică o vestită gospodină este întrebată de reţeta de preparare a găinii într-un mod deosebit.
"Tai găina în două..." - zise gospodina. Dar de ce o tai? fu întrebată. Aşa e tradiţia, am învăţat de la mama. Mama trăieşte? Da. Hai s-o întrebăm de ce. Apoi maică, eu nu ştiu, e de la bunica lăsată. O putem întreba, mai trăieşte? Da.
Bunico, dragă, suntem curioşi, de ce trebuie să tai găina în două?
Apoi maică, pe vremea când eram tânără, eram săracă, şi oala în care fierbeam supa era prea mică să încapă toată găina. Trebuia să o tai...

Legea vrăjitoarelor

Proiectul de lege privind protecţia persoanelor înşelate prin ghicit sau alte mijloace şi practici oculte

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Secţiunea 1 - Principii
Art. 1 - Prezenta lege are drept scop reglementarea activităţilor şi practicilor oculte, dar mai ales protejarea persoanelor înşelate prin ghicit sau alte practici oculte care induc sau menţin în eroare sau amăgire, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine prin aceste practici un folos patrimonial injust sau dacă s-a pricinuit o pagubă.
Art. 2 - În înţelesul prezentei legi, aceste practici nu sunt integrate în sistemul principal al serviciilor oferite populaţiei şi au la bază teoriile, credinţele şi experienţele empirice ale aşa ziselor clar-văzătoare în prezicerea viitorului, tămăduire de boli şi alte afecţiuni sufleteşti.
Art. 3 - Pentru acest domeniu, în cazul în care nu există, se vor crea standarde ocupaţionale care vor fi aprobate conform reglementărilor legale.
Secţiunea a 2-a - Definiţii
Art. 4 - (1) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) ghicitor - persoana care se îndeletniceşte cu prezicerea viitorului;
b) practicile oculte - activităţi de ghicit şi vrăjitorie, prin invocarea unor realităţi spirituale demonice, ezoterice;
c) vrăjitoria - ritualuri magice prin care se invocă realităţi spirituale demonice, cu scopul de a înlătura anumite boli, de a reface sau destrăma legături dintre oameni;
d) farmecele - legături de vrăjitorie.
Secţiunea a 3-a - Dreptul de practică şi organizarea activităţilor oculte
Art. 5 - (1) Activităţile de ghicit şi magie vor fi încadrate în nomenclatorul profesiilor liberale.
(2) Persoanele care exercită activităţi de ghicit şi magie sunt obligate să posede autorizaţie de liberă practică, în conformitate cu criteriile stabilite de lege şi de normele metodologice, odată cu primirea avizului din partea organizaţiei profesionale de care aderă.
Art. 6 - Practicianul din domeniul ocult va fi obligat să adere la o organizaţie profesională specifică; organizaţia profesională respectivă îşi dă avizul în privinţa autorizării pentru practica în domeniul respectiv.
Secţiunea a 4-a - Înfiinţarea şi desfăşurarea activităţii
Art. 7 - Prevederile referitoare la înfiinţarea organizaţiilor oculte sau de ghicit se vor stabili în deplină conformitate cu normele metodologice ale prezentei legi.
Art. 8 - La înfiinţarea organizaţiei aceasta are obligaţia:
a) de a obţine o autorizaţie din partea unor autorităţi competente, incluzând înscrierea într-un registru pe teritoriul României;
b) de a pune la dispoziţia publicului larginformaţii cu privire la specificul serviciilor prestate;
c) de a stabili ca serviciile prestate să fie asigurate în baza unui contract de prestări servicii;
d) de a stabili obligativitatea emiterii unei facturi fiscale cu plata taxei pe valoarea adăugată;
e) de a asigura respectarea normelor metodologice, normelor de morală publică, dar şi respectarea drepturilor omului.
Art. 9 - Fiecare organizaţie din domeniul ocult este obligată să ţină evidenţa practicienilor ghicitori şi vrăjitori, prin înregistrare şi actualizare periodică într-un registru propriu care se va regăsi într-un registru general al organizaţiilor oculte de la nivel naţional.
Dispoziţii finale
Art. 10 - Practicienii ocultişti, ghicitorii sau vrăjitorii nu sunt exoneraţi de răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală conform legilor în vigoare, în caz de culpă sau în situaţia inducerii în eroare a clientului.
Art. 11 - Inducerea şi menţinerea în eroare sau amăgire a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine prin aceste practici un folos patrimonial injust pentru sine sau pentru altul sau dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte conform art. 244 Cod Penal Român, cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani. De asemenea, în funcţie de forma de vinovăţie cu care este săvârşită fapta, se sancţionează cu amendă penală.
Secţiunea a 5-a - Aplicarea sancţiunilor
Art. 12 - Se interzice amplasarea cabinetelor de ghicit şi vrăjitorie sau desfăşurarea activităţilor oculte, dar şi publicitatea de orice fel, în proximitatea lăcaşurilor de cult, a instituţiilor publice, a instituţiilor de învăţământ sau a unor instituţii de interes public.

Aici găsiţi detaliile procesului legislativ (http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=10927) precum şi expunerea de motive.
Să punem de un for pentru autorizarea vrăjitoarelor (testare ştiinţifică a aptitudinilor)...

Protocolul la naştere, botezul şi debotezarea II

Zilele acestea s-au desfăşurat două manifestări ce au atras atenţia cu privire la botez: accidentul mortal a cărui victimă a fost un nou născut din Republica Moldova şi acţiunea de debotezare cu ajutorul unui feon din SUA.

După cum precizam într-un articol anterior, pentru creştini, mai ales cei ortodocşi, botezul face parte din manifestările "absolut necesare" în urma aducerii pe lume a unui nou membru al familiei, şi prin asta al bisericii. Prea puţin contează un calcul elementar cu privire la riscurile asumate raportate la avantajele obţinute pentru simplul fapt că "avantajele" iluzoriei mântuiri nu pot fi cuantificate, deci orice risc este insignifiant. Mulţi au blamat biserica ortodoxă, unii au arătat cu degetul spre iresponsabilul preot, destui au dat cu piatra chiar şi în naşii ce trebuiau "să aibă cunoştinţe de resuscitare" dacă s-au apucat de năşit!!!, câţiva au dat de pământ cu religia, în general, dar aproape nimeni, din solidaritate cu părinţii, nu au spus lucrurilor pe nume. Copilul a fost ucis de părinţii lui şi de noi toţi, pentru că acceptăm aceste barbare şi ilogice manifestări "tradiţionale" numite botez al nou născutului.

Preotul a fost nefericitul iresponsabil în mâinile căruia s-a întâmplat nenorocirea, dar presat de părinţii, naşii, opinia publică şi monstruozitatea din mentalul colectiv numită credinţă. Faptul că nu a fost atent sau că a făcut greşeli sunt doar nişte circumstanţe, mai devreme sau mai târziu aceste accidente se vor repeta. Şi nu este singurul, au mai fost, dar poate nu atât de mediatizate. Destui copii au suferit sechele sau au decedat în absurda încercare a părinţilor sau naşilor de ai "mântui". De altfel tatăl pruncului a spus clar: "l-am adus să îl botez". Cel mai grav este că sunt voci de-a dreptul nebune, ce declară sus şi tare că "aceasta a fost voia Domnului". Adică copilul mort e vinovat. Patetică şi josnică justificare, Domnul să le ierte gândurile că eu nu pot...

Cu totul altul este sensul "debotezării" prin uscarea cu feonul a apei de botez de pe fruntea doritorilor de debotezare, practicat la o manifestare de către Edwin Kagin, unul din liderii ateilor americani. Deşi am blamat instituţionalizarea actului ce tinde să devină la fel de sacru prin intenţia sa de "desacralizare", înţeleg manifestarea ca fiind o ironie a "sfintei taine a botezului". Dar nu îmi vine să râd. Poate doar un rictus amar...

Voi mai face o remarcă, cu privire la rolul mamei în cadrul festivităţilor religioase de la botezul ortodox. Flagrantă este înlăturarea acesteia, pruncul îi este smuls din braţe iar ea este înlăturată, de multe ori nici nu este acceptată în biserică din considerente de impuritate. Acestă tehnică barbară securizează ideologic acţiunea. Pur şi simplu copilul nu mai "aparţine" acesteia ci bisericii iar acest lucru se face prin forţă. Pentru ca acest lucru să se poată întâmpla le este inoculată femeilor, pe fundalul necesarului de comuniune al acestora, ideea că acţiunea este "o taină sfântă" şi prin asta obligatorie, respectiv copilul nebotezat este mai periculos decât dracu. Iar pentru ca mama să îşi poată creşte pruncul trebuie să se supună cetei din care face parte. Deşi biologic ea ştie cel mai bine care sunt nevoile nou-născutului, manipularea pe care o suferă îi induce ideea că nu ştie, fiind obligată să apeleze la inţiaţii desemnaţi de societate. Iar "iniţiaţii" o înjosesc şi îi demonstrează faptul că este decăzută: pentru a participa totuşi este pusă în genunchi, la picioarele preotului, în postura celui învins şi forţată să "îl asculte" şi ca semn de totală supunere, să sărute poala acestuia şi semnul falic, crucifixul...