Pariul lui Pascal demontat

Rezumatul pariului:
1. Dacă crezi în Dumnezeu și Dumnezeu există o să fii răsplătit cu o viață veșnică în rai, deci un câștig infinit.
2. Dacă nu crezi în Dumnezeu și Dumnezeu există o să fii condamnat la un iad veșnic, deci o pierdere infinită.
3. Dacă crezi în Dumnezeu și Dumnezeu nu există nu o să fii răsplatit, deci o pierdere finită.
4. Dacă nu crezi în Dumnezeu și Dumnezeu nu există nu o să fii răsplătit dar ți-ai trăit viața așa cum ai vrut, deci o pierdere finită.

Răspunsul meu:
1. Care Dumnezeu? Doar se știe că adevăratul creator e Moș Crăciun. Îți dai seama ce fraier ești dacă te închini creatorului greșit?
2. Faci fapte bune dar crezi în creatorul greșit. Dar creatorul e bun și te iartă că ai crezut în cel greșit. În acest caz te iartă și dacă nu ai crezut în nici un creator.
Sau creatorul e rău... și atunci nu merită să fie considerat creator.
3. De fapt te închini lui nu pentru că ești tu bun sau deștept ci pentru că ești... fricos. Un creator care te recompensează pentru că ți-e frică este un creator... ipocrit.

Ateismul - una dintre cele mai vechi "religii"

Foarte mulţi credincioşi proclamă ca "dovadă" a adevărului religiei lor valoarea dată de vechimea ideii şi a cultului respectiv, atitudine justificată şi prin vechimea gândirii de tip magic, semn al "umanismului" speciei noastre. Atâta doar că zeii proclamaţi ca "adevăraţi" vin şi se duc, apar şi dispar, sunt înlocuiţi sau transformaţi, inclusiv actele cultice, tradiţiile ce-i consacră. Deşi religiile actuale sunt "tinere", având aproximativ două mii de ani (creştinismul şi islamul), acestea consideră că se trag din ideile şi "certitudinile" mai vechi. Documentele certifică aceste idei ca provenind din religiile babiloniene cu influenţe egiptene, importate de evrei prin secolele VIII-VII î.e.n.:
"Când au părăsit Egiptul şi s-au îndreptat spre Canaan, evreii conduşi de Moise au început să venereze o divinitate - până atunci venerată de un trib arab nomad, al keniţilor - cu numele Yahwe." (Ovidiu Drimba - Istoria culturii şi civilizaţiei, Vol. 1, pag. 252)
Aşadar, una peste alta, religiile monoteiste actuale, fără a specifica care dintre ele este filonul "original", au cel mult 2800 de ani, cu indulgenţă.

Ateismul, gândirea de tip raţional, ce exclude programatic influenţa şi valoarea divinităţilor pare să fie o creaţie recentă, un rezultat al dezvoltării ştiinţifice moderne, o atitudine recentă, "tânără", de maxim câteva sute de ani ca vârstă.
Greşit!

Tot în Istoria culturii şi civilizaţiei a lui Ovidiu Drimba aflăm că ideile lipsite de divinitate în ceea ce priveşte originea lumii sunt mult mai vechi, mai vechi chiar decât creştinismul şi islamul sau părintele acestora, iudaismul.
În gândirea prefilosofică babiloniană (acum 4000 de ani), mitul Enuma Eliş ne spune că la început exista materia (nu spiritul sau zeii), respectiv apa (Apsu), haosul şi pământul. Acestea au dat naştere zeilor.

O altă idee şi mai clară în ceea ce priveşte materialitatea lumii şi lipsa de valoare a credinţelor în viaţa de după moarte sau în divinităţi găsim în Egiptul antic de acum 4000 de ani.
"Încă din epoca Regatului Vechi, natura le apărea egiptenilor ca un corp unitar şi ordonat. Dar ordonat nu de un zeu, ci de Maat, care este nu numai principiul raţiunii şi al justiţiei (Maat s-ar putea traduce prin "adevăr" şi "dreptate"), ci şi al ordinii şi organizării lumii. - În aceeaşi epocă au apărut şi atitudini de scepticism religios. În Sfătuirea unui om deznădăjduit cu sufletul său - unul din textele cele mai interesante a literaturii egiptene - gândirea laică, eliberată de rigorile teologice, pune la îndoială dogma nemuririi sufletului şi, denunţând starea generală de decadenţă a vremii, proclamă ca singure valori onestitatea şi generozitatea - şi conclude cu recomandarea: "Petreceţi ziua în veselie şi dă uitării grijile". (Ovidiu Drimba - Istoria culturii şi civilizaţiei, Vol. 1, pag. 191)

Biblia are dreptate?

Foarte mulţi credincioşi susţin că Biblia-şi demonstrează valoarea prin profeţiile ce s-au împlinit. Aici munca unei doamne ce doreşte a demonstra acest lucru, concluzionând BIBLIA ARE DREPTATE (majusculele-i aparţin).

Răspunsul meu:
Biblia are dreptate: liliacul este pasăre şi balena este peşte.(ambele sunt mamifere, pentru cine nu ştie)
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=17&cap=14#18 şi http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=47&cap=11#19
Profeţiile se împlinesc şi în Coran, şi în Vedele hinduse şi în scrierile învăţăturilor budiste. Ba chiar şi în poveştile religiilor sudamericane sau australiene. De ce? Pentru că doar profeţiile ce se împlinesc sunt memorate.

Profule, ai citit ce am scris? Cum iti poti explica ca inainte cu sute de ani au fost scrise profetii care s-au implinit intocmai? BIBLIA ESTE ADEVARATA!

Cum poţi explica că tot Biblia spune că liliacul este pasăre deşi acesta este mamifer? A, este posibil ca pe viitor cineva să modifice versetul şi să scrie acolo că liliacul este mamifer de fapt? Aşa cum s-a modificat, în Biblia din 1982, că Pământul este "rotund" în versetul în care apărea că este "întins" (http://profudereligie.blogspot.ro/2011/11/biblia-geneza-si-metamorfoza-v.html)? Aha... deci Biblia se modifică de fapt! Asta înseamnă că şi profeţiile se pot rescrie astfel încât să fie "întâmplate" toate.
Apropo, cum de nu a funcţionat profeţia şi în chestii de astea, simple, cum ar fi faptul că liliacul este mamifer şi că Pământul este o planetă sferică?

BIBLIA SPUNE CA ZBOARA, ARE SAU NU DREPTATE?

Biblia spune că e pasăre ("11. Orice pasăre curată s-o mâncaţi."), deşi nu toate păsările zboară (struţul, pinguinul). Nu tot ce zboară e pasăre după cum nici toate păsările nu zboară. De altfel le interzice să mănânce o pasăre ce nu zboară, deşi are o carne excepţional de sănătoasă: struţul ("15. Struţul, cucuveaua, pescăruşul şi uliul cu soiurile lui,") deci scriitorii Bibliei ştiau prea bine că a fi pasăre şi zburătoare nu sunt sinonime.
Biblia este o carte tare proastă. Cum poţi crede că are profeţii corecte (adică lucruri ce nu le poţi verifica) când lucrurile verificabile sunt greşite? Acolo de ce nu a funcţionat profeţia?

Noile religii - ateismul VII

Ateismul ca dogmă, ateismul credinţă, este la fel de defect ca orice dogmă religioasă. Şi a fost utilizat de regimurile comuniste ca suport pentru a-şi impune propria lor ideologie.
Ateismul credinţă nu este ateism deoarece contrazice tocmai ideea de bază, scepticismul. Ateul este sceptic faţă de afirmaţia că divinitatea există dar oferă posibilitatea de a accepta dovezi care să-i contrazică scepticismul pe când credinciosul ateu (care este de fapt un credincios) nu este sceptic, este dogmatic, considerând, ca orice credincios, că nu se poate înşela.
Şi o analiză: Este ateismul dogmatic?!

Îndoiala arată că gândeşti

Eu consider că mă pot înşela, că pot greşi. De asta cer dovezi. Bănuiesc că şi alţii se pot înşela sau pot greşi.
Este interesant că exact oamenii care nu au nevoie de dovezi pentru a crede sunt cei ce consideră că nu se înşală în credinţa lor. Cum, Doamne iartă-mă, de sunt aşa de siguri pe ei? Să fie pentru că nu funcţionează mintea lor ci doctrina cu care au fost infestaţi? Posibil...

Biblia spune că "a crede" e o pacoste...

O provocare...
Pentru Atei: Am postat un pasaj din Biblie. Nu se pune problema în a crede sau nu. De asemenea nu contează felul de interpretare, adliteram, simbolic, analogie etc... şi nici faptul că cei doi ar putea reprezenta o generaţie a ciobanilor sau a celor care au lucrat pământul... Mă intereasează care este ideea, sau meesajul din din text.
1. După aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut pe Cain şi a zis: "Am dobândit om de la Dumnezeu".
2. Apoi a mai născut pe Abel, fratele lui Cain. Abel a fost păstor de oi, iar Cain lucrător de pământ.
3. Dar după un timp, Cain a adus jertfă lui Dumnezeu din roadele pământului.
4. Şi a adus şi Abel din cele întâi-născute ale oilor sale şi din grăsimea lor. Şi a căutat Domnul spre Abel şi spre darurile lui,
5. Iar spre Cain şi spre darurile lui n-a căutat. Şi s-a întristat Cain tare şi faţa lui era posomorâtă.
6. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: "Pentru ce te-ai întristat şi pentru ce s-a posomorât fata ta?
7. Când faci bine, oare nu-ţi este faţa senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi caută să te târască, dar tu biruieşte-l!"
8. După aceea Cain a zis către Abel, fratele său: "Să ieşim la câmp!" Iar când erau ei în câmpie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a omorât.
9. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: "Unde este Abel, fratele tău?" Iar el a răspuns: "Nu ştiu! Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?"
10. şi a zis Domnul: "Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ.

Răspunsul meu:
Ideea este că pre-judecăţile religioase ucid. Cel ce crede că primeşte mesaje de la divinitate se poate înşela şi poate face gesturi reprobabile în baza acestor credinţe. Problema nu este doar că le face, ci că nu înţelege. Nu numai fapta sa este greşită ci chiar raportarea pe care el o are faţă de divin este greşită. A te raporta la divinitate fără a căuta dovezi care să confirme sau să infirme credinţa ta te aruncă în eroare iar eroarea e fatală. Experienţa ne arată că în momentul în care căutăm dovezi descoperim raţiunea şi metoda de cunoaştere de tip ştiinţific. Iar asta distruge ideea religioasă, indiferent care ar fi ea. Credinţa e o pacoste.

Istoria...

Avem câteva întrebări fundamentale:
- Cine suntem noi, de unde venim şi încotro ne îndreptăm?
- Ce este această lume şi cum este alcătuită?
- Putem descoperi trecutul şi calcula viitorul?
Istoria încercărilor de a răspunde la aceste întrebări este istoria ştiinţei.
Istoria îmbrăţişării răspunsurilor false, fără dovezi şi uneori chiar împotriva lor este istoria religiilor.

(credit: https://www.facebook.com/HumanOdyssey/photos/a.193886297403628.41593.178971832228408/426297290829193/?type=1&stream_ref=10)

Morala creştinului

Comentariu la articolul Argumente raţionale pentru dovedirea existenţei lui Dumnezeu...

Adrian Armand
Nu am timp ca sa explic tot ce scrie aici dar o sa explic un citat si anume:
''"Vrea Dumnezeu să împiedice răul dar nu poate? Atunci este neputincios.
Poate dar nu vrea? Atunci e răuvoitor.
Vrea şi poate? Atunci este diabolic." – Epicur
Sa iti raspund eu: in primul rand Dumnezeu nu impiedica nimic ci lasa ca totul sa se desfasoare dupa o dreptate, fiecare sa isi suporte propriile cosecinte ale alegerilor lor proprii. Bineinteles ca Dumnezeu nu a dorit ca raul sa para, dar totul tine de alegerea fiecaruia ce a vrut iar asta nu a tinut de neptutinta Lui ci de ce ai dorit. Tu ai vrut sa mergi in rau , a fost alegerea ta , ai fost liber. Daca Dumnezeu ar fi intervenit atunci ai fi spus ca iti opreste propria ta libertate de a alege,deci nu este rauvoitor! Diabolic nici atat pentru ca nimanui nu i s-a impus nimic si nu a fost mintit cu nimic pentru ca toti au stiut despre ce este vorba. Ecuatia este pusa gresit in citat!
Ti-am mai aadus argumente suficienta 'profesore' ca sa iti arat slabiciunea ta si neputinta pe care te bazezi si relativismul in care te invartii! Ateisumu guverneaza ateismul! Nu am timp profesore ca simplu si repede iti daram orice argument al tau relativ pentru ca intelepciunea Lui Dumnezeu este mai presus de asta omeneasca! Logica ateist este cel putin absurda ''totul a aparut din nimic si intamplator'' realitatea fiind alta! Sat math 'profesore'!

Profudereligie Blogspot Ro CornelCreţu
Tu, dacă ai putea, ai interveni pentru ca o femeie să nu fie violată?

Adrian Armand
Ce treaba are una cu alta 'profesore'???? Ea a vrut sa fie violata chiar daca ea nu constientizeaza , Dumnezeu nu se baga pentru ca asa este drept ca lucrurile sa se desfasoare! Cred ca macar atat lucru poti intelege!!!

Profudereligie Blogspot Ro CornelCreţu
Chiar dacă femeia violată este mama ta? Eşti de acord că dacă este violată se datorează faptului că ea vrea asta?
Dacă vei descoperi că mama ta este pe cale să fie violată vei interveni pentru a stopa asta sau nu?

Şi, ca să nu dispară informaţia în străvechea obişnuinţă creştină...

Cum a apărut morala: http://profudereligie.blogspot.ro/2010/06/cum-aparut-morala.html

Revelație versus știință

Materialul depăşeşte cu mult capacitatea noastră de a construi modelele lui. Aşa că spiritualul este la piciorul broaştei în comparaţie cu ceea ce evidenţele materialului arată. Să inventezi pe cineva care construieşte un om adult viu din pământ este la acelaşi nivel cu a inventa un Făt Frumos ce ridică o pădure aruncând un pieptene. Pe când să demonstrezi cu fapte verificabile că organismele complexe sunt urmaşii unor organisme mai simple supuse presiunii selective este cu adevărat valoros, nu pentru că "invenţia" este originală ci pentru că realitatea, verificată şi răsverificată de fiecare experiment, corespunde.

Materialul este și va fi la piciorul broaștei față de spiritual. Fară a ignora importanța materialului afirm că materia este doar energie, cel mult informație (deși aici poate greşesc) însă cam atât. Și creştinismul acordă atenţie materiei (de aici cultul moaștelor dar asta e altă discuție) însă nu reduce totul la particule elementare, neuroni, reacții chimice samd. Ar fi prea proastă şi simplă divinitatea...

„Ar fi prea proastă şi simplă divinitatea...”
Aha! Deci nu contează că știința ca proces poate să ofere modele conforme realității și mijloacele de a afla asta. Ce contează este ca divinitatea în care tu crezi să fie confirmată, chiar și împotriva evidențelor.

Ştiinta poate să ofere modele conforme realităţii? De când? Eu ştiu că se tot schimbă, ceea ce e valabil azi e contrazis mâine, e orbecaială în "lumina" raţiunii şi logicii. Revelaţia da, e absolută, deoarece a fost, e şi va fi aceeaşi, nu se schimbă. În afara lui Dumnezeu nu există adevăr. Îl cunoşti doar trăind, experimentând legea Lui.

Știința oferă modele conforme realității, cu limitările capacităților tehnologice. Dacă și numai o singură dovadă ar contrazice modelul respectiv metoda științifică îl aruncă la gunoi, fie recunoscând că acolo nu are deocamdată capacitatea de a oferi un model, fie propunând un altul care să înglobeze dovada respectivă. Știința nu „se schimbă”, se îmbunătățește.
Să luăm ca exemplu sfericitatea Pământului. Evidențele subjugate primelor observații empirice păreau a oferi un model în care Pământul e plat. Abia când tehnologic a devenit posibil a măsura distanțele și raportul umbrelor obiectelor luminate de soare la diferite latitudini și observându-se diferențe față de ipoteza unui pământ plat s-a propus ipoteza unui pământ sferic. Pământul a fost dintotdeauna sferoid, nu a fost niciodată plat, atâta doar că modelul nu era conform. Acum, indiferent cât de mult va cunoaște omenirea, pământul nu va deveni cubic sau plat din nou, tot sferoid va fi. Asta arată că știința oferă cunoaștere reală, corectă, conformă adevărului existenței, deși informația este infirmabilă. Tocmai asta dă putere cunoașterii științifice, faptul că se pot verifica și răsverifica ipotezele și teoriile sale.
Spui că revelațiile sunt adevărata cunoaștere? Fals! Doar revelațiile confirmate științific au rezistat deoarece știința le-a eliminat pe cele eronate, le-a selectat. Biblia e plină de revelațiile unui pământ plat, doar că acum sunt modificate cuvintele biblice pentru a corespunde realității, numai că asta nu se poate face peste noapte și „dovezile” aberațiilor „revelate” încă mai există.
Iată alăturat dovada că Biblia a fost modificată pentru a corespunde adevărului evidențiat științific: Biblia - geneză şi metamorfoză V ... sau Sfânta Scriptură - despre rotundul pământului...

Nimic nu se poate naşte din nimic. E prea complexă lumea asta pentru a o atribui haosului. Există forţa creatoare iar acest lucru se simte zi de zi în orice obiect material şi în orice stare spirituală. Dumnezeu există şi nu trebuie să citeşti toate cărţile lumii ca să afli asta. Se simte în interior şi în exterior.

Simţurile nu ne înşală? Pardon. De asta există magicieni şi trucuri care profită de limitatele noastre simţuri. Pentru că ne putem înşela uşor. Tocmai de asta avem nevoie de raţiune şi metodă ştiinţifică: pentru a înlătura erorile datorate simţurilor şi trăirilor.
Dacă un lucru complex, ordonat, are un creator înseamnă că şi creatorul, la rândul lui mai complex şi mai ordonat decât orice lucru, are un creator al creatorului, doar NIMIC nu se poate naşte din haos, nu? Aşadar pe Dumnezeu cine l-a creat?
În realitate nu este nevoie de Dumnezeu pentru a apare lucruri complexe din lucruri mai simple, ajunge selecţia. Iar materia are acestă posibilitate, datorită faptului că este în mişcare continuă: http://profudereligie.blogspot.ro/2013/02/despre-univers-evolutie-si-cunoastere.html

Duel creaţionism - evoluţie

- Mamă, care e diferenţa între evoluţionism şi creaţionism?
- Vezi tu blocul în care noi locuim? Ei bine, draga mea, evoluţionismul spune că, cu mult timp în urmă a aparut o coliba, care a evoluat, a devenit o căsuţă, apoi o casă, o vilă până a ajuns un bloc cu multe etaje. Creaţionismul spune că acest bloc a fost construit de o firmă cu ceva ani în urmă.
- Şi mai există oameni care mai cred în evolutie, acum când ştiinţa e atât de dezvoltată?
- Încă mai sunt.

- Tată, care este diferenţa dintre creaţionism şi evoluţionism?
- Vezi tu obiectul acesta complex, cum este un ceas? Este clar că un obiect şi mai complex, ceasornicarul, l-a făcut. El nu poate apare din întâmplare.
- Şi pe ceasornicar, care este un obiect şi mai complex decât ceasul, odată ce a putut să-l facă, cine l-a făcut?
- Evoluţioniştii consideră că acest ceasornicar este de fapt urmaşul unui lung şir de ceasornicari, fiecare mai bun decât cel de dinainte, şi prin asta selectaţi doar cei mai buni. Este atât de lung şirul de ceasornicari încât, de fapt, primii ceasornicari nici măcar nu făceau ceasuri, adică nici nu erau ceasornicari. Astfel avem ceasornicari pricepuţi, chiar ceasornicari de ceasuri electronice, dar avem şi constructori de blocuri, ba unii sunt constructori doar de bordeie, nefiind în stare de ceva mai complex. Datorită selecţiei naturale apare bogăţia diferitelor meserii şi aptitudini. Atâta doar că unii produc şi vând lucruri folositoare în timp ce alţii sunt paraziţi, profitând de credulitatea altora.
- Am înţeles cum e cu evoluţia, dar creaţionismul ce spune?
- Creaţionismul spune că pe ceasornicar l-a făcut Dumnezeu.
- Înseamnă că Dumnezeu este un obiect şi mai complex decât ceasornicarul, care este foarte complex. Asta înseamnă că şi pe el l-a făcut cineva, mult mai complex decât Dumnezeu, doar nu putea să apară din întâmplare. Pe Dumnezeu cine la făcut?
- Dumnezeu nu există în realitate. Este doar o invenţie a paraziţilor de care ţi-am amintit mai sus pentru ca ei să explice de ce există ceasornicar.

Ai tu dovezi că nu există Dumnezeu? Ştii precis că nu există? Ai reuşit tu să cercetezi tot universul acesta mare, ca să poţi face o aşa afirmaţie? Nici dacă ai trăi trei miliarde de ani şi ai avea o rachetă să zbori cu viteza luminii, nu ai putea spune că nu există Dumnezeu. Numai în galaxia noastră există peste o sută de miliarde de corpuri cereşti, unele cu mult mai uriaşe decât globul pământesc. Apoi, în afară de galaxia noastră numită Calea Lactee, nici cei mai mari savanţi ai lumii nu ştiu precis câte alte galaxii mai există. Unii spun că mai sunt o sută de miliarde de alte galaxii. Astronomul Huble, care e o autoritate în astronomie, e de părere că mai sunt vreo cinci sute de miliarde până la un trilion de alte galaxii. Ca să poţi afirma că nu este Dumnezeu, întâi trebuie să le fii cercetat pe toate şi atunci să te pronunţi. Omul care nu a cercetat nici cea mai apropiată stea, cu viaţa lui efemeră de vierme, cum ar putea să cerceteze toate galaxiile, ca în cunoştinţă de cauză să spună că nu există Dumnezeu?

Ai tu dovezi că nu există Moş Crăciun? Ştii precis că nu există? Ai reuşit tu să cercetezi tot universul acesta mare, ca să poţi face o aşa afirmaţie? Nici dacă ai trăi trei miliarde de ani şi ai avea o rachetă să zbori cu viteza luminii, nu ai putea spune că nu există Moş Crăciun. Numai în galaxia noastră există peste o sută de miliarde de corpuri cereşti, unele cu mult mai uriaşe decât globul pământesc. Apoi, în afară de galaxia noastră numită Calea Lactee, nici cei mai mari savanţi ai lumii nu ştiu precis câte alte galaxii mai există. Unii spun că mai sunt o sută de miliarde de alte galaxii. Astronomul Huble, care e o autoritate în astronomie, e de părere că mai sunt vreo cinci sute de miliarde până la un trilion de alte galaxii. Ca să poţi afirma că nu este Moş Crăciun, întâi trebuie să le fii cercetat pe toate şi atunci să te pronunţi. Omul care nu a cercetat nici cea mai apropiată stea, cu viaţa lui efemeră de vierme, cum ar putea să cerceteze toate galaxiile, ca în cunoştinţă de cauză să spună că nu există Moş Crăciun?

Ai tu dovezi că nu există Zâna Măseluţă, Iepuraşul de Paşti, Monstrul din Spaghete, Făt Frumos sau Inorogul Roz?
Ai tu dovezi că nu există miile de zei inventaţi de oameni în decursul istoriei lor?

De ce ar exista zeul tău, fie el şi "Dumne"zeu? Pentru că e al tău?
Câtă infatuare...

Scrisoare deschisă către Iulia Ionescu şi Alexandra Dumitru

Dragă Iulia,
Dragă Alexandra,
Dragi copii,

Vă voi da o veste proastă, foarte proastă: Moş Crăciun nu există.
Ştiu că părinţii, unii profesori sau colegi v-au spus că există. Că este bun şi că trebuie să-l ascultaţi. Era felul lor de a vă spune că vă iubesc. Nu au fost în stare de altceva mai bun.
Dar Moş Crăciun nu există şi nici renii lui. Nu trebuie să plecaţi de acasă ca să ajungeţi cumva în Laponia, pentru că nici casa lui Moş Crăciun în Laponia nu există.
Poate că aţi observat că sunt unii oameni ce se dau drept ajutoarele lui Moş Crăciun, poate că arată aproape ca el, dar sunt puşi acolo special pentru ca să credeţi voi asta. Unii preferă să proclame sus şi tare că ei sunt adevărate lui ajutoare, chiar ponegresc pe cei ce nu sunt de acord cu ei, dar este normal că nu sunt ajutoarele lui odată ce Moşul nu există. Polul Nord nu a fost construit de el, este doar o convenţie pentru ca oamenii să se poată deplasa pe Pământ. Nici zăpada şi nici frigul nu sunt de la Moş. Acestea sunt fenomene naturale. Cum este lumea puteţi afla de la orele de ştiinţe, acolo explică lucrurile fără să se apeleze la Moş Crăciun pentru a le înţelege.
Probabil aţi întâlnit şi oameni mari care mai cred încă în Moş Crăciun. Este şi normal. Lor nu le-a spus nimeni că moşul este inexistent. Cei ce se proclamă ajutoarele Moşului sunt plătiţi de părinţi şi de marile magazine pentru a susţine asta. Ei sunt în stare să facă munca asta non stop, altceva oricum nu au de făcut. Iar unii copii, deşi ajung oameni mari, în continuare cred că Moşul există şi că-i va ajuta când au nevoie. Lor nu le-a spus nimeni că Moş crăciun este un basm, o poveste, o minciună. Dulce, dar minciună. De asta eu vă spun acum că Moş Crăciun nu există şi nu trebuie să apelaţi al el când aveţi probleme. Pentru că veţi rămâne cu problemele, el nu vă va ajuta, odată ce nu există...
:(

A! Nu era vorba de Moş Crăciun?
Era vorba de Dumnezeu?
E ACELAŞI LUCRU.

Noile religii - ateismul VI

Homo religiosus nu se leagă intinsec de o divinitate sau de ideea de sacru, ci de ritualizarea existenţei sale.

Şi homo religiosus suntem toţi, atei şi teişti deopotrivă, fie că ne dăm sau nu seama de asta. Pentru că nevoia de ritual este "genetică", ca şi cum ar exista o genă care ne face să acceptăm şi să practicăm un anumit comportament. Comportamentele sunt avantajoase, ne oferă posibilitatea de a acţiona cu şanse pozitive fără a trece prin cheltuitorul efort de a aduna dovezi şi a gândi fiecare etapă. Iar comportamentele structurate devin ritualuri. Ateii nu fac excepţii, dimpotrivă.

De curând comunitatea vocală a ateilor şi agnosticilor de prin România a primit o lovitură ce i-a pus într-o poziţie de vulnerabilitate: a dispărut principala platformă de comunicare - grupul Atei & Agnostici Români de pe Facebook. Şi ca orice homo sapiens religiosus au început să caute răspunsuri, iar dacă acestea nu existau, le inventau. Vina nu este una capitală, face parte din natura umană, numai că natura umană nu este construită pentru a fi raţional pură ci pentru a supravieţui în mediul naturii sălbatice. A fost prea puţin timp pentru evoluţie ca structura predispusă spre a accepta manipularea să fie dizolvată, să devenim cu adevărat logici. Poate nu vom deveni niciodată aşa, nu mai sunt motive pentru ca evoluţia noastră să continue.

Dar nu despre asta e vorba ci despre "zestrea religioasă" a ateilor.
Prima reacţie a fost cea de perplexitate, de parcă regulile existenţei în mediul respectiv, călduţ şi rotund delimitat, sunt imuabile şi eterne. Fals. Acest concept este de sorginte religioasă şi toţi îl avem până în momentul în care conştientizăm finalitatea, moartea. Iar asta, conştientizarea finalităţii, duce la următoarele luări de poziţie, tot cu specific manipulant şi de sorginte religioasă: trebuie găsit vinovatul şi pedepsit.
Este vital ca vina să nu fie a ta sau a colegului în ale dogmei ci a străinului, a celui altfel, a duşmanului. Şi au fost identificaţi câţiva. Cu doi am vorbit atunci, erau speriaţi şi au retractat orice implicare, de altfel unul dintre ei nu mai este de găsit pe facebook. Nici nu contează dacă aveau sau nu vreo vină, importantă e ideea care a încolţit în mintea celor ce se cred raţionali: Să-i linşăm! Defectuoasă gândirea de tip "cine nu e cu noi e împotriva noastră".

A doua reacţie este de prevenire a unor viitoare derapări, de sistematizare ritualică. I-am îndepărtat pe duşmanii din exterior, acum să-i îndepărtăm şi pe cei din interior. Iată ce zice cineva: Deși e grup închis, cumva, printre noi, s-au strecurat niscaiva habotnici. Foarte sigur se află aici doar pentru a raporta.
Deoarece orice creștin care se respectă nu va blasfemia în vecii vecilor numele sfintei fantome în care crede, propun administratorilor să ceară din partea membrilor o "dovadă de necredință". Orice blasfemie e acceptată ca tichet de intrare.
Binenţeles că aceste manifestări sunt extremele, colegul de mai sus a fost luat la mişto de mulţi, dar predispoziţia pe care o avem de a folosi scurtăturile în loc să evaluăm fiecare caz în parte ne predispune la sistematizarea acestor scurtături. Iar sistematizarea ritualurilor este ... religie.

Acum comunitatea de atei se recompune. Coagularea va avea noi valenţe, pe principiul "ce nu te ucide te face mai puternic". La mai mare! Şi "la mai raţional", dacă se poate...

Noile religii - ateismul
Noile religii - ateismul II
Noile religii - ateismul III
Noile religii - ateismul IV
Noile religii - ateismul V
Noile religii - ateismul VII

De ce amărâta oră de religie este atât de nocivă?

Un „anonim” (de ce nu-și pun oamenii o etichetă de identificare?) comentează:
..tot nu am înțeles de ce amărâta oră de religie este atât de nocivă, așa încât unele 'mame' să-și retragă' copiii de la 'ora de religie'? Ori 'mamele' nu cunosc ce înseamnă eroarea Nirvana fallacy ori vor să-și 'educe odraslele în 'spirit' ateist'. Dar dacă copilul NU VREA să fie 'REEDUCAT' ca în socialismul multilateral dezvoltat, ce rezulta? Un abuz al 'părinților' asupra libertății de conștiință a copilului, bine îndoctrinat de unele teze 'științifice' predate ca fiind 'adevăruri absolute'.

Luke răspunde magistral:
Este nocivă pe termen lung pentru că vehiculează idei false, erori de logică, stil de viaţă cu elemente desprinse de realitate, o moralitate bazată pe principii dovedit defecte. Pe termen scurt se poate spune că oferă unor persoane fără pretenţii, dar nu numai, un confort psihic, o linişte personală interioară, dar asta mai ales deturnând responsabilităţi sau promovând ignorarea cunoaşterii deja existente în diverse domenii.
Spre informarea personală, teoriile ştiinţifice nu au promovat, nu promovează şi nu vor promova nici măcar o singură dată, noţiunea de "adevăr absolut". Asta e preocuparea exclusivă a religiilor şi credinţelor obediente, este una din caracteristicile de bază. Dimpotrivă, ştiinţa acceptă că poate greşi şi, orice afirmaţie care dovedeşte inconsistenţa unei teorii existente şi susţinută de dovezi, este deschisă să fie fie completată, fie corectată, fie complet infirmată şi înlocuită definitiv, ştiinţa în sine nu pierde nimic, ci devine mai bună.
Copilul vrea ce i se dă, este extrem de receptiv la ce i se oferă din familie şi din mediul educaţional, iar dacă lui i se oferă credinţele PERSONALE ale unor indivizi, asta vrea şi mai departe! El nu alege!!!!! Are nevoie de ani buni de educaţie până să poată fi capabil să ia decizii în cunoştinţă de cauză. Principiul de bază esenţial al luării oricărei decizii, este informarea, iar catherizarea nu este o informare, ci o canalizare a anumitor informaţii pentru a se ajunge la o anumită decizie.
"Spiritul ateist" înseamnă să pretinzi de la ORICE afirmaţie făcută de cineva, dovada care să susţină acea afirmaţie. Nu înseamnă neapărat să respingi din start, fără discernământ, fără o analiză, o afirmaţie. Convingerile se formează ca urmare a unui proces de studiu personal cât se poate de serios, de căutare a dovezilor şi argumentelor care sprijină sau contestă o anume convingere..... that's all!

În completare vin cu un citat:
"Ni se spune, de când deschidem ochii, că fiecare are dreptul la opinia sa.
Asta e o tâmpenie, fireşte.
Nu avem dreptul la opinia noastră; avem dreptul la o opinia noastră INFORMATĂ.
Fără cercetare, fără context, fără înţelegere, e nimic. E doar bolboroseală." - Harlan Jay Ellison

Iată ce spune Gabriel Memelis, profesor de religie și teolog de prestigiu, cu privire la toxicitatea orelor de religie:
[...] legislaţia care reglementează predarea religiei ca disciplină de studiu în şcolile de stat din România suferă de profunde şi dureroase vicii: este contradictorie în sine şi antieuropeană, fixând orei de religie un cadru confesionalist şi discriminatoriu.
[...] legiferează o confuzie nepermisă: aceea dintre învăţământul laic şi cel confesional.
[...] Biserica Ortodoxă Română a confiscat, practic, mediul laic al învăţământului de stat pentru a face ceea ce ar fi normal doar în cadrul comunităţilor sale parohiale sau, cel mult, al propriilor şcoli de teologie: anume, învăţământ religios confesional.
[...] În fine, accentul confesionalist-ortodoxist al orei de religie din învăţământul public românesc este acutizat de programele şi manualele şcolare care au fost impuse elevilor, la insistenţele şi de către "specialiştii" Patriarhiei Române şi pe care, din păcate, Ministerul de resort le girează în continuare. Aceste "suporturi de predare" prezintă religia creştină într-o manieră ermetic închisă confesional, prozelitistă şi cu totul neştiinţifică, de Ev Mediu balcanic, calchiind practic conţinuturile unor programe şi manuale - ele însele anacronice - care încă se mai predau în şcolile teologice ortodoxe din România. Predarea religiei în această manieră şi după asemenea "surse" nu poate avea - şi nu are în realitate - alt efect asupra elevilor decât îndoctrinarea prost disimulată, suprasaturaţia catehetică şi "dresajul" ritual.

Ce spune Csaba Ferenc Asztalos, președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării:
Înscrierea din oficiu a elevilor la ora de religie - adică de către stat - încalcă dreptul la libertatea conștiinței, dreptul parinților sau al tutorelui legal de a asigura potrivit propriilor convingeri educația copilului. Nicio persoană din România nu este obligată să răspundă la o întrebare cu privire la apartenența sa la un cult. Legea protecției datelor personale interzice acest lucru. Deci, la înscrierea copilului în anul școlar părintele nu are obligația să răspundă la întrebarea funcționarului școlar privitor la apartenența religioasă.
Legal ar fi dacă s-ar oferi dreptul oricărui părinte să își înscrie sau nu copilul la ora de religie, adică dreptul de a alege, tocmai ce prevede și Constituția în art. 29 alin. (6). Dreptul de a înainta o cerere pentru revocarea copilului de la ora de religie este o păcăleală, o comedie, nu o alegere. De ce să înaintez eu o cerere pentru a-mi revoca copilul dacă eu nu am ales să-l înscriu la ora de religie?
Dacă reprezentanții cultelor au propria convingere și încredere în rolul lor în școli, atunci de ce nu au încredere în părinți pentru a le recunoaște dreptul de a alege? Sau vorbim doar de o relație de frică și nu credință?

Concluzia lui Mihai Popescu după un interviu cu Toma Pătrașcu pe vice.ro: Ora de religie traumatizează copiii. Profesorii dresează copiii ca pe câinele lui Pavlov.

Și un corolar propriu: Notarea la religie, manipulare în vederea îndoctrinării

Ce este un ateu?

Freija Vanir ne pune iarăşi la-ncercare cu întrebări "şugubeţe":
După mintea voastră, și făra a o da prin dicționare, ce este un ateu?

Iată câteva răspunsuri spicuite de mine:
Andrei Muntean - O persoană care nu crede în existenţa zeilor.
Alexandra Ene - Aş adauga că este starea naturală a unui om. Ne naştem atei.
Radu Rosca - Un ateu este o persoană care respinge existenţa deităţilor.
Anima Atra - Ateu nu implică nimic mai mult decât negarea divinităţilor... orice altceva este pe lângă.
Alexandra Crişan Sârbu - Un ateu e un om care e în stare să facă diferenţa între bine şi rău fără frica de iad sau cu gând la răsplata raiului.
Mícheál Sagart - O poziţie faţă de afirmaţia existenţei unei zeităţi.
Andrei Muntean - Un ateu este o fiinţă care întruchipează raţiunea şi scepticismul, este iubitor de ştiinţă şi un filozof înnăscut. Deseori îl vei vedea cu o pipă în mână în timp ce-şi stimulează creierul cu dezbateri ştiinţifice la un nivel foarte ridicat. Când vine vorba de politică ţine cu stânga. Mare om, mare caracter.
Paul Dobre - Un ateu este omul care se desparte de fricile maimuţei ancestrale. Nu numai că se desparte de ele, dar le transformă într-o unealtă de cunoaştere şi le face să lucreze pentru el.

Şi răspunsul meu - Ateul este cel ce nu pune divinitatea ca răspuns la întrebările la care nu ştie să răspundă.

Voi ce definiţie daţi?
Aveţi dreptul la una singură, de maxim 10 rânduri. Comentariile la definiţii vor fi şterse.

Moș Nicolae și Moș Crăciun - sau de ce religia în școală e toxică

Ce ne povestește Adinuța:

Până am dat de cadouri în dulap :)) cred că aveam vreo 8 ani... și ca să fie fain de tot, l-am târât și pe frate-miu de 5 ani în sufragerie și i-am arătat "vezi, vezi, nu există!! e mama și tata!"
Și cu cateva zile înainte de serbarea de Crăciun de la grădiniță , mama l-a întrebat dacă știe poezia pentru moșul. Dialogul a fost ceva de genul:
- Știi poezia de Crăciun?
- Nu!
- Păi ... și cand o inveti? Vrei să creadă moșul că nu ești cuminte?
- Moșul nu există!
- Cine ți-a spus așa o prostie?
- Adina!
Priviri nervoase îndreptate spre mine. Fratele este trimis în cameră, eu rămân pentru papară:
-Adina, tu esti mare de-acu'... știai că nici Moș Crăciun și nici Moș Nicolae nu există, dar chiar trebuia să-i spui și lui?

(eu): - CEEEEEEEE?? Nici Moș Nicolae nu EXISTĂ?!

Ai mei perplecși :D
Moș Nicolae era în manualul de religie, eram sigură că vine personal și lasă dulciuri în ghete :)

Preluat de aici: http://www.bucataras.ro/forum/post/497/traditii_proprii_de_craciun_nazbatii_de-ale_copiilor_amintiri.html?p=1

Copiii sunt dornici a „crede”. De asta sunt fascinați de povești, poveștile sunt poligonul sigur de încercare a realității. Poveștile sunt pline de magie iar magicul e spectaculos. Copiilor le plac magiile și câteodată sunt magician pentru ei. Tocmai de asta le arăt că „minunile” sunt iluzii și demontez propriile mele trucuri pentru ca ei să înțeleagă că „minunile” nu există și că magia realității nu are nimic supranatural în ea.

Din păcate minciunile poveștilor biblice le sunt prezentate ca adevăruri. În școală. De „profesori” de religie.

Morala religioasă... sau lipsa acesteia

Un comentator ce se dovedește a fi foarte supărat postează asta:
Cat priveste religia in scolile de azi, ea chiar are ce cauta pt ca nu poti sa refuzi pur si simplu dreptul unor cetateni de a invata despre o anumita religie in scoala. Noi platim taxe si impozite si vrem sa avem dreptul de a invata religia ortodoxa sau catolica, sau neoprotestanta etc, asta in functie de componenta religioasa a comunitatii din respectiva zona a tarii.
Este adevarat ca nu e corect ca acei copii atei sau de alte opinii religioase sa fie nevoiti sa urmeze religia in scoala, iar statul trebuie sa gaseasca solutii valide si pt ei, ca doar si ei sunt cetateni cu drepturi egale si nu e normal sa astepte la usa pana terminam noi ora de religie. Dar asta tine de stat, de cei din conducere, nu de cetatenii obisnuiti. Statul trebuie sa-si respecte TOTI cetatenii, asa ca cei ce vor sa invete religie sa invete in continuare, iar pt cei care nu vor sa existe alte optiuni (ora de istoria religiilor, religiile lumii, sau o alta ora in care sa se predea alt obiect decat cel al religiei).
Nu poti sa-mi interzici tu sa fac religie in scoala. Tu ai doar dreptul de a cere o ora care sa inlocuiasca ora de religie in cazul persoanelor de alte opinii in privinta religiei. In felul asta, eu invat religie, tu inveti cu totul altceva si toata lumea e fericita. Eu nu-mi amintesc sa te fi pus cineva sef peste mine sau peste altii, asa ca nu imi spui tu mie ce pot si ce nu pot sa fac, pe banii mei. N-ai niciun fel de autoritate asupra mea sau asupra altuia, sa-ti fie foarte clar.
Mie imi este totusi clar ca tu nu esti un om de buna credinta, tu nu iti bazezi afirmatiile pe dovezi factuale si clare, ci pe interpretari izolate si lucruri scoase din context. Imi este clar faptul ca tu nu ai auzit de un principiu elementar in drept: "audiatur et altera pars (sa fie ascultata si cealalta parte)", tu nu doresti decat denigrarea credintei crestine si atat. Au fost oameni care ti-au adus mult mai multe dovezi si argumente pro crestinism decat mine, nici nu te-ai obosit sa-i iei in seama sau sa le raspunzi punctual la anumite idei si opinii pe care ei le infatisau.
Deci, nu cred ca mai merita sa-ti mai scriu ceva pe aici.

Să explicăm pe rând.
Mai întâi ideea că se învață despre o anumită religie. Fals. Nu se învață despre ci doar o anumită religie. Pentru a învăța despre este neceasară o imagine comparativă cu alte opinii religioase, o analiză. Una este să înveți despre înmulțire, de exemplu, și alta doar înmulțirea. Din păcate în școlile de azi nu se face religie în sens educațional ci în sens doctrinar. Se face propaganda religiei majorității (catehizare) și nu prezentarea fenomenului religios. De altfel chiar profesorii de religie recunosc că sunt propagandiști ai Bisericii Ortodoxe Române și că-i interesează mai mult „mântuirea sufletelor” decât dezvoltarea aptitudinilor de analiză a elevilor:
http://profudereligie.blogspot.ro/2012/02/profesorii-de-religie.html,
http://profudereligie.blogspot.ro/2012/11/un-profesor-de-religie-analizeaza-orele.html.

După ce ne-am lămurit că în școala românească se învață doar o religie trebuie să subliniem că nu „majoritatea” trebuie să stabilească care religie trebuie să fie prezentată elevilor doctrinar. De ce? Pentru că majoritatea este o situație de conjunctură și nu poate stabili valori ci opinii. Doar nu putem să spunem că într-un sat din Mureș protestantismul este corect, într-unul din Dobrogea este islamul, în București este ortodoxia creștină iar în Cluj este ateismul, de exemplu, pentru că majoritatea din acea zonă geografică este aşa.
Și asta dacă majoritatea este consultată. Este consultată majoritatea? Nu. Înscrierea la orele de religie se face din oficiu: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/10/elevii-la-ce-confesiune-vor-fi-inscrisi.html
Chiar dacă ar fi consultată majoritatea trebuie să subliniem că dictatura majorității nu este democrație, tot dictatură este. De altfel chiar tu ești un adept al audiatur et altera pars. Democrația înseamnă tocmai asta și nu impunerea cu forța a unei majorități. Ai dreptate aici: Statul trebuie sa-si respecte TOTI cetatenii, asa ca cei ce vor sa invete religie sa invete in continuare, iar pt cei care nu vor sa existe alte optiuni (ora de istoria religiilor, religiile lumii, sau o alta ora in care sa se predea alt obiect decat cel al religiei).
Numai că statul exact asta nu face. Nu întreabă dacă vrei să facă copilul tău religia unui singur cult sau istoria religiilor. Pentru că dacă ar întreba cu certitudine s-ar face istoria religiilor şi nu religie confesională, fie ea a "majorităţii". De altfel actuala lege a educaţiei a intrat pe uşa din dos, la insistenţele şi presiunile jegoase ale Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române semnate de Înalt Preasfinţitul Patriarh Daniel, în care posibilitatea de a face alte ore în schimbul orei de catehizare forţată a fost eliminată: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/01/lectia-de-religie.html. De ce crezi că a intervenit patriarhul? Pentru ca orice posibilitate de a scăpa cineva de prozelitismul deşănţat al Bisericii Ortodoxe din România să fie eliminată.

Problema nu este doar a statului (în care trebuie să funcționeze democrația și nu dictatura majorității) ci a fiecărui credincios. Nu văd de ce trebuie să se prezinte în școală religia lui. Normal ar fi ca asta să se întâmple la biserica la care se duce, nu în şcoala ce ar trebui să fie a tuturor elevilor, indiferent de apartenenţa religioasă a părinţilor lor. Copiii nu sunt creștini sau musulmani, atei sau budiști. Sunt, eventual, copiii unor părinți creștini, ai unor părinți musulmani sau ai unor părinți budiști. Ei devin cu adevărat creștini, musulmani, budiști (sau atei) doar după ce sunt educați să fie așa. Când se nasc copiii de fapt nu au nici o religie, doar părinții lor au, dacă au. Sau educatorii lor. Așa că este absurdă îndoctrinarea la ora de religie, mai ales că părinții acelor copii nu ştiu ce susţine doctrina pentru care profesorul de religie respectiv face prozelitism. De fapt părinţii, mai ales cei credincioşi cu adevărat, ar trebui să fie primii care să se opună îndoctrinării religioase în şcoală, pentru că ei sunt singurii care știu cum este religia lor și nu un profesor (propagandist) al unui anumit cult, chiar dacă acel cult se proclamă ca fiind deţinătorul Adevărului prin forţa "majorităţii".

Cât despre argumentele pro creştinism valid aştept un exemplu în clar pe care l-am ocolit sau ignorat.

Binele şi Răul în manifestarea religioasă

Discuţia a plecat de la evenimentul de protest împotriva poluării sonore înfăptuite de biserici gândit şi promovat de Baraka B. Skulls: Isus VS Boxe şi apărut în grupul de polemici A.S.C.O.R.

- Dar nu trăim într-o ţară liberă?
- Libertatea se termină când deranjezi libertatea altuia. Atunci devii agresor. Aşa că manifestările religioase în public sunt agresiuni împotriva celor de alte opinii.
- Dar intr-un loc public ce fel de manifestări credeţi că trebuie să se întâmple?
- Zâmbete şi saluturi. Ajunge atât. Noi trebuie să fim buni şi altruişti pentru că suntem oameni şi trăim împreună, nu pentru că Dumnezeu ne ordonă asta.
- Eu cred ca toţi suntem buni dar diferenţa se face atunci când mulţumim: creştinii aleg să mulţumească Domnului iar ceilalţi "ştiinţei" sau lor personal
- Nu lui Dumnezeu trebuie să-i mulţumesc pentru că tu îmi zâmbeşti şi mă ajuţi, ci ţie trebuie să-ţi mulţumesc. Asta este probabil diferenţa dintre noi. Dar eu te ajut şi dacă tu vei mulţumi Dumnezeului tău şi nu mie. Dar îţi voi spune asta.
- Da, dar eu ştiu că fără Dumnezeu eu nu aş avea imboldul de a face binele, aşa că indiferent cine vă zâmbeşte sau vă ajută de fapt Dumnezeu îi dă acest gând minunat altfel s-ar comporta ca un om firesc.
- Asta-i diferenţa. Eu fac bine pentru că pot. Singur. Nu am nevoie de Dumnezeu pentru asta odată ce nu cred în el. Tu nu poţi să faci bine singură, îţi trebuie un imbold. După cum se vede este posibil ca în esenţă să fii o persoană rea (sau cel puţin neştiutoare) şi să nu poţi face bine decât dacă asculţi anumite porunci. Problema este că tu nu porţi nici o responsabilitate odată ce te aliniezi la ceea ce "crezi" că este corect (pentru că nu ai nici o dovadă că este cu adevărat corect odată ce nu decizi tu, ci asculţi de porunci). Aşa că riscul de a face rău în cazul tău este mult mai mare: poate că nu aceea este Cartea pe care trebuia s-o asculţi...

Ora de religie - situaţie de ilegalitate pentru cadrele didactice

Paradigma educaţională ar trebui să fie despre "cum" să gândească elevii şi nu "ce" să gândească. În România este pe dos. Orele de religie jertfesc "cum" pe altarul "ce"-ului ordonat de minister: Dumnezeul creştin, de preferat ortodox. Iar acestor directive li se alătură şi celelate materii sau profesori, cel puţin la modul tacit şi concesiv. Ştiinţa este aruncată la gunoi pentru a da dreptul unora să facă prozelitism religios în şcoală, deşi acesta este interzis de lege.

ASUR reînnoieşte campania de informare cu privire la absurditatea orelor de religie de tip confesional şi a ilegalităţii în care se află profesorii, diriginţii şi directorii de şcoală ce, din oficiu, consideră că elevii lor sunt toţi de religie creştin ortodoxă. Fals. Nu sunt. Aşa că, pentru a nu intra sub incidenţa legii, ar fi bine ca profesorii, diriginţii şi mai ales directorii să solicite la începutul anului şcolar o confirmare din partea părinţilor: dacă aceştia doresc ca odraslele lor să urmeze orele de religie de tip confesional şi cărei confesiuni preferă aceştia să fie arondaţi.

Pentru că:
Legea privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor (Legea 489/2006):
Art. 1. – (2) Nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrară convingerilor sale, și nici nu poate fi supus vreunei discriminări, urmărit sau pus într-o situație de inferioritate pentru credința, apartenența sau neapartenența sa la o grupare, asociație religioasă sau un cult ori pentru exercitarea, în condițiile prevăzute de lege, a libertății religioase.
Art. 3. – (1) Părinții sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educația religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri.
(2) Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbată fără consimțământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-și aleagă singur religia.
Art. 5. – (5) Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenența la culte, cu excepția desfășurării lucrărilor de recensământ național aprobat prin lege sau în situația în care persoana vizată și-a dat, în mod expres, consimțământul pentru aceasta.
(6) Este interzisă obligarea persoanelor să își menționeze religia, în orice relație cu autoritățile publice sau cu persoanele juridice de drept privat.

Aşadar...
Înscrierea din oficiu a unui elev la o anumită confesiune este ilegală.

Înscrierea elevilor la orele de religie fără un acord explicit din partea părintelui şi/sau elevului poate fi
încadrată în prevederile Art. 247 din Codul Penal.
Art. 247 Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi:
Îngrădirea, de către un funcţionar public, a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situaţii de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.



În cazul în care consideraţi, ca părinte, că este necesar ca al dumneavoastră copil să nu participe la orele de îndoctrinare religioasă, puteţi informa şcoala de acest fapt cu ajutorul documentului de mai jos:

Stimate Domnule Director/Stimată Doamnă Directoare,

  

 Prin prezenta, subsemnatul/subsemnata _____________________________________, mama/tatăl elevei/elevului ______________________________, din clasa _______, a Şcolii/Liceului/Colegiului/Grupului Şcolar_____________________, vă aduc la cunoştinţă că, în conformitate cu prevederile art. 29 din Constituţia României, ale art. 25 din Legea 272/2004 privind drepturile copilului, ale art. 18 din Legea nr. 1/2011 a învăţământului, în anul şcolar ____/____ fata mea/băiatul meu nu va participa la orele disciplinei confesionale Religie şi astfel vă rog să dispuneţi măsurile legale care se impun!

          Vă mulţumesc!                                            Data

          Nume şi prenume părinte                          

          Semnătură

Domnului Director/Doamnei Directoare al/a Şcolii/Liceului/Colegiului/Grupului Şcolar ___________________________________________________________________

Iar pentru ca acesta să nu aibă o "fereastră" de inactivitate la mijlocul programului se poate solicita ca ora de religie să fie la începutul sau sfârşitul programului cu acest formular:

Stimate Domnule Director/Stimată Doamnă Directoare,

  

  Prin prezenta, subsemnatul/subsemnata _____________________________________, mama/tatăl elevei/elevului ______________________________, din clasa _______, a Şcolii/Liceului/Colegiului/Grupului Şcolar_____________________, ţinând cont de prevederile internaţionale, constituţionale şi naţionale privind dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie şi de cele ale legislaţiei privind educaţia şi ale legislaţiei privind drepturile copilului, având în vedere faptul că fata mea/băiatul meu nu frecventează cursurile acestei discipline facultative, vă rog ca în realizarea orarului pentru anul şcolar ____/____, la clasa _______, să treceţi diciplina Religie prima sau la ultima oră din ziua respectivă.

         

Vă mulţumesc!                                                                 Data

          Nume şi prenume părinte                        

          Semnătură

Domnului Director/Doamnei Directoare al/a Şcolii/Liceului/Colegiului/Grupului Şcolar ____________________________________________________________________

Dumnezeu este o ipoteză ineficientă. Și periculoasă.

Ideea de Dumnezeu ca entitate divină, primordială, conştientă, cu voinţă proprie şi scop, este un virus. Un virus cultural. O idee ce înrobește unele mințile în folosul propriu. Chiar cu prețul distrugerii celor pe care i-a infestat. Ideii Dumnezeu puțin îi pasă de oameni, singura sa „grijă” este de a se copia în creierele altora, de a supraviețui în această lume a ideilor, în mediul cultural. Asta nu este o conduită specifică memei Dumnezeu, toate memele au această aptitudine. Sunte „egoiste”.

O memă nu trăiește singură printre celelalte idei, nu este perfect delimitată de restul conceptelor și nu este perfect identificabilă. Într-un creier nu poate exista o singură memă, o singură idee. Acestea vin în pachete complementare, interconectate. La fel ca şi genele ce declanşează în fenotip anumite însuşiri, blocând alte lanţuri genetice, şi memele sunt construite pe baza unor pre-judecăţi, a unor meme existente deja în conştiinţa noastră. Dumnezeu vine cu pachetul său de idei, sedimentându-se în mintea noastră predispusă a gândi într-un anume fel conform configurării biologice de bază. Suntem vasali autoritarismului, ascultând de ceilalţi, deoarece ascultarea ne-a ajutat în vremea în care mintea noastră era lipsită de gândurile proprii, copii fiind. Tot atunci am înmagazinat anumite ritualuri, copiate (proces specific procesului memetic) de la ceilalţi în virtutea unor tradiţii "verficate" de antecesori. Dacă mai avem şi "norocul" unor trăiri speciale puse în cârca supranaturalului avem pachetul complet (revelaţie, autoritate, tradiţie) pentru a fi victime sigure ale virusului divin.

Această configurare face ca virusul Dumnezeu să fie uşor de copiat de mintea noastră, mai ales că este uşor de reprodus de celalţi şi de către noi. De altfel la noi ajung două tipuri de meme din zone diferite valoric: memele ce se copiază uşor (de exemplu un ritm muzical simplu şi repetitiv) şi memele ce înmagazinează imaginea corectă a realităţii, adică cele ce funcţionează indiferent dacă sunt uşor sau greu de copiat (exemplu: ideea corpurilor ce "cad" - gravitaţia). Din păcate doar ideile uşor de copiat sunt accesate de majoritatea populaţiei. Asta pentru că memele complexe, cum sunt teoriile ştiinţifice, sunt dificil de copiat şi înglobat în mintea noastră, având nevoie pentru asta de alte şi alte meme ce pun baza înţelegerii (nu putem pricepe teoria relativităţii, memă conformă cu realitatea, dacă nu avem bazele fizicii şi matematicii necesare pentru asta).

În consecinţă ideea Dumnezeu este o memă uşor de copiat, având predispoziţiile bio-culturale amintite anterior, deşi nu are nici un fel de dovadă a conformităţii sale cu realitatea. Tocmai datorită acestei eludări a dovezilor "Dumnezeu" este împachetat în alte şi alte meme justificatoare ce completează lipsa de informaţie reală: existenţa sufletului, a unei energii supranaturale, a precederii materiei de către conştiinţă etc. Întreaga configurare o putem numi ca fiind specifică "gândirii magice" antagonică "gândirii raţionale" bazate pe dovezi. Penuria de evidenţe din gândirea magică generează, datorită nevoii de a avea răspunsuri, noi şi noi virusuri informaţionale. Dar aceste răspunsuri vor fi tot de acelaşi tip: lipsite de dovezi dar facile copierii. Pe lângă asta " Dumnezeu" se împănează şi cu alte tipuri de meme ce-l protejează de eventuale destrămări: de exemplu "diavolizarea" celor ce susţin teoria ştiinţifică a evoluţiei (chiar dacă aceasta este conformă cu realitatea) deoarece contravine ideii că "omul este creaţia lui Dumnezeu" (care este o memă conexă). De altfel şi mema de "Diavol" este o memă conexă la cea de divinitate, fiind necesar a fi inventată şi reprodusă în scopul conservării virusului "Dumnezeu". Astfel Dumnezeu ajunge, prin memele sale conexe, să subjuge mintea adeptului, respingând alte idei chiar dacă acestea sunt conforme realităţii. Credinciosul proprovăduieşte ideea de divin doar în virtutea supravieţuirii acestei idei, făcând abstracţie de interesele sale şi ale altor oameni, confiscând abuziv morala şi evitând umanismul. Întrucât pachetul este completat de conceptul de jertfă, de martiraj pentru idee în sine, sinucigaşii religioşi (concreţi sau ideatici) sunt dispuşi la orice soluţii. De altfel cele trei mari religii monoteiste (iudaismul, creştinismul şi islamul) proclamă ca scop final nu o existenţă mai bună pentru toţi oamenii ci o "împărăţie a lui Dumnezeu". Credinciosul, bolnavul de divinaţie, suferindul de automanipulare, se transformă într-un fanatic religios, în habotnicul opac la realitate şi subjugat intereselor virusului "Dumnezeu", refractar la evidenţele şi dovezile ce contravin supravieţuirii acestei "particule de informaţie culturală".

Ateii ca avocaţi ai diavolului...

Într-un mod absurd, unii adepţi ai lui Dumnezeu vor să ucidă sau sunt gata să o facă. De curând la Iaşi un schizofrenic a încercat detonarea unei bombe, presupun că la îndemnul unui dumnezeu, cu care vorbea curent. Acum un an o femeie ce discuta des cu dumnezeu şi-a ucis unul dintre copii, decapitându-l. Chestiunea este că nu numai omul de rând, singur, cade în capcana unei false divinaţii, ci chiar şi reprezentanţi ai clerului sau persoane cu o strânsă legătură cu Dumnezeu, cum este crima înfăptuită de mai multe măicuţe împreună cu preotul mănăstirii de la Tanacu.
De unde se vede că fiecare ne raportăm la Dumnezeu în mod diferit. Sau, altfel spus, fiecare vede un Dumnezeu diferit, după cât e de întreg la minte. Aici toată lumea trebuie să-mi dea dreptate şi să accepte ideea că, fiind prea mici pentru a cuprinde divinitatea, este posibil ca, personal, să ne înşelăm atunci când încercăm să comunicăm cu Dumnezeu şi fie să comunicăm cu un dumnezeu greşit, fals, fie să vorbim cu un Dumnezeu inexistent, posibil doar cu o imagine construită de noi înşine, ceea ce ne face cu adevărat bolnavi, mai ales dacă ne mai şi răspunde.

Aşa că este foarte dificil, poate chiar imposibil, să descoperim între credincioşii adevăraţi şi sănătoşi care vorbesc cu Dumnezeu pe credincioşii bolnavi care vorbesc cu Dumnezeu. Numai că sunt unele persoane cu adevărat capabile de a descoperi asta. Nu dacă persoana care vorbeşte cu Dumnezeu este schizofrenică sau nu, de asta se ocupă medicii psihiatri, ci dacă acel Dumnezeu cu care stăm noi de vorbă este Dumnezeu cu Adevărat sau doar o iluzie de-a noastră. Aceştia sunt ateii.

Mulţi credincioşi declară că "Ateii sunt avocaţii diavolului! Însă diavolul a fost lăsat liber să ne încerce credinţa până la sfârşitul veacului."
Se face o mare, mare greşeală, dacă se interpretează această idee precum că ateii sunt în slujba Satanei. Fals! A fi avocatul diavolului este situaţia în care te pui în partea cealaltă pentru a înţelege problema în ansamblu, pentru a sesiza toate aspectele şi pentru a avea acces la eventualele contradicţii înainte ca acestea să apară. Aşa că a fi "avocatul diavolului" este o situaţie plină de responsabilitate, ce arată tocmai capacitatea de a înţelege "partea adversă" şi de a avea astfel premisele unei soluţii corecte. De fapt ateii sunt o specie aparte.

Ateii sunt sanitarii religiei. Adică sunt oamenii ce au curajul şi puterea de a arăta care sunt dumnezeii falşi. Pentru asta iau la rând fiecare duh, spirit, zeu, idee religioasă sau dumnezeu şi îl confruntă cu ceea ce este măsura tuturor lucrurilor: raţiunea. Pentru asta riscă să ajungă în iad, dacă Dumnezeul ce a construit iadul există şi se pune cu el. Vă daţi seama ce riscă un ateu? Din dorinţa de a vă ajuta să înţelegeţi dacă al vostru dumnezeu este chiar Dumnezeu, riscă se ia la trântă chiar cu Divinitatea Reală. Să fim serioşi, Dumnezeu (şi aici mă refer la Dumnezeul cel Adevărat, nu la falşii dumnezei ce parazitează minţile schizofrenicilor) nu are nevoie de apărători. La puterea Sa orice potrivnic i-ar sta în faţă ar fi ca şi inexistent. Cât l-ar costa pe Dumnezeu să-l arunce în Focurile Gheenei pe ateul insignifiant? Cu toate acestea se pare că nu o face. Sau nu o face imediat. De ce? Pentru că Dumnezeu cel Adevărat ştie că ateii sunt de fapt în slujba Lui. El ştie că dacă în mintea unui credincios există o idee despre dumnezeu care nu rezistă la atacul raţional al ateilor, înseamnă că aceea idee este de fapt o idee greşită şi nu-L reprezintă chiar pe Dumnezeu.

Ateii sunt puternici. Pentru că numai un om puternic îşi permite să se pună cu duhurile necurate, cu falşii dumnezei sau cu ideologiile toxice, pe faţă, fără nici o altă armă decât raţiunea.
Numai că ateii riscă enorm. Pot fi ucişi de schizofrenici, care sunt la fel de religioşi ca şi cei sănătoşi. Sunt zilnic înjuraţi, blamaţi, urâţi. Şi mai ales riscă să nu ajungă în Rai. Pentru curajul lor de a se pune cu falşii dumnezei riscă să ajungă în Iad. Ăsta da curaj.

Ateii sunt eroi.