Ai depus cerere pentru Religie dar acum vrei să te retragi? Nimic mai simplu...

BOR e disperată. Au mers cu jalba-n proţap la CNA, la ăia ce lasă pe posturile de televiziune doar reclame "politically correct" şi emisiuni fără ţăţe şi înjurături. Cică Trinitas TV a făcut nişte spoturi video de "informare" cu privire la modalitatea de înscriere la orele de religie. Atâta doar că spoturile respective sunt nu de informare ci de promovare a "beneficiilor" orelor de religie (ortodoxă, binenţeles, că doar ea este singura păstrătoare a valorii neamului). Această intervenţie la CNA demonstrează încă odată că Biserica este o construcție parazită ce trăiește doar dacă este ajutată de instituțiile statului. Din păcate, în conformitate cu articolul 142 din Codul audiovizualului, CNA a recomandat televiziunilor şi radiourilor difuzarea informaţiilor de interes public, în regim gratuit. Deşi au fost şi opozanţi la vot: Florin Gabrea și Radu Călin Cristea, membri CNA, au votat împotriva acestor recomandări. „Chestiunea cu ora de religie e o foarte aprinsă dezbatere publică. Părerea mea este că deși înțeleg buna credință a mesajului, din toate cele 3 spoturi, partea de informații este încărcată în favoarea orei de religie. Eu aș spune că pur și simplu CNA-ul nu ar trebuie să intervină într-o discuție publică care nu este tranșată. Eu nu cred că aceste spoturi au o componentă de informare, ci una de convingere”, și-a justificat Radu Călin Cristea votul. Decizia de difuzare sau nu a acestor spoturi aparţine însă radiodifuzorilor.
Dar dacă doresc informare îi ajut şi eu...

De ce e disperată BOR? Pentru că doar 1 260 000 de elevi s-au înscris la religie. Din 3 100 000. Adică mai mai puţin de jumătate. Aşa a declarat ministrul educaţiei...

Şi ca să-i mai ajut odată...

Ai depus cerere pentru Religie dar acum vrei să te retragi? Nimic mai simplu...

Te poți retrage și singur dacă ai peste 14 ani! (http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-491-religia-copilului-drepturile-si-indatoririle-parintesti)

Ministrul Învățământului a declarat la Europa FM că doar jumătate din totalul de elevi au depus cereri pentru Religie de tip confesional. Se vede că „majoritatea ortodoxă” e cu mult mai mică. Printre ei te numeri și tu? Iar acum, după ce ai vorbit cu colegii și cu pritenii ți-ai dat seama că ai făcut o greșeală? Completezi următoarea cerere și o depui, până pe 6 martie 2015, la secretariatul școlii, cu număr de înregistrare.Dacă ai sub 14 ani cererea trebuie să fie semnată de părintele tău. Iat-o mai jos:

Domnule/Doamnă Director,

Subsemnatul, ……………………………………………………………., domiciliat în ……………………………...……………………..………………….,părinte al elevului/ei ……………………………………………………………din clasa ………………, unitatea şcolară ……………………………………doresc ca acesta să nu urmeze orele de religie confesională, cultul ........................................... (denumirea cultului).

Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:

1. Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”

2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.

Cu mulţumiri anticipate, 

Semnătura                                                                                    Data 
 
Dacă ai peste 14 ani cererea o poți completa chiar tu:

Domnule/Doamnă Director,

Subsemnatul, ……………………………………………………………., născut în data de  ................................., din clasa ………………, unitatea şcolară ……………………………………doresc să nu urmez orele de religie confesională, cultul ........................................... (denumirea cultului).

Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:

1. Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”

2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.
3. Codul civil, Art. 491 religia copilului
(1) Părinţii îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condiţiile legii, ţinând seama de opinia, vârsta şi de gradul de maturitate ale acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios.
(2) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul să îşi aleagă liber confesiunea religioasă.

Cu mulţumiri anticipate, 

Semnătura                                                                                    Data 


Nu este necesară nici un fel de motivare suplimentară: că nu am înțeles, că m-am păcălit, că m-ați păcălit, că m-a înscris tata sau mama fără ca eu să vreau etc.

Patriarhia versus Halloween

"Patriarhia Română (mai exact este Patriarhia unei biserici de rit ortodox din România - nota mea) împărtăşeşte îngrijorarea a numeroşi părinţi, elevi şi profesori din întreaga ţară (ce înseamnă numeroşi? - nota mea) faţă de organizarea în tot mai multe instituţii publice de învăţământ din România (de la grădiniţe până la liceu), a unor serbări de Halloween, o tradiţie care îşi are originea în adorarea păgână a spiritelor şi a unui zeu celtic al morţii, străină de cultura, credinţa şi spiritualitatea românească. (Ce treabă are un cult religios cu procesul educativ? Aha, are, că doar de asta au semnat protocoale de inspecţie în şcoală...)

În ultimii ani în şcolile româneşti sunt tot mai des organizate o serie de activităţi pe tema ,,nonviolenţei”, însă la astfel de manifestări ca cea de Halloween, sub pretextul distracţiei, elevii sunt invitaţi şi chiar îndemnaţi la practici oculte şi la adoptarea unui comportament nefiresc, adesea violent."

Să reamintim Patriarhiei manifestările de canibalism pline de "tradiţie" şi "bucurie duhovnicească" cu care îmbie, de mestecat, băut şi înghiţit "trupul şi sângele Domnului", un zeu personal al morţii provenit din cultura străină poporului român, din cultura ebraică. Să mai reamintim Patriarhiei manifestările grandioase de adorare a unor oseminte reale, proclamate de ei ca fiind sfinte şi asupra cărora enoriaşii sunt invitaţi să se manifeste prin atingeri, îmbrăţişări şi sărutări ale acestor oase.

Şi să informăm Patriarhia că acele "practici oculte" ale Halloween-ului constau în nevinovate travestiuri specifice unui carnaval. Înţeleg că Patriarhia cunoaşte importanţa costumelor şi a asumării unei măşti, doar nu degeaba preoţii săi sunt spectaculos echipaţi...

Şi să mai reamintim Patriarhiei că şi Pomul de Crăciun a fost iniţial "de provenienţă păgână" dar acum tronează la loc de cinste în Biserica domniilor lor, lângă altar.

Să mai reamintim Patriarhiei că cel mai important element de manifestare a credinţei ortodoxe este un aparat de tortură din secolul I, respectiv crucea, iar simbolul acesteia, cu un mort atârnat de ea, este dat spre venerare tuturor, de la bebeluşi la bătrâni aflaţi în pragul morţii?

(Credit foto: http://www.copilul.ro/evenimente-copii/halloween/Decoratiuni-simple-de-Halloween-pe-care-le-puteti-face-singuri-a15906.html)

Violența creștinismului ortodox la cel mai înalt nivel

Laurențiu Streza, mitropolit al Ardealului în Biserica Ortodoxă din România, amenință candidații la cea mai reprezentativă funcție a statului român: „Le spunem noi tuturor celor care vor veni pe la noi și doresc să ajungă președinți, că dacă vor avea curajul să promoveze vreo lege împotriva spiritualității poporului nost, creștine, sfinte, împotriva moralității, împotriva sfințeniei vieții, atunci se vor întâlni cu cei 86% de ortodocși și vor cunoaște ce însemnează a primi un vot de blam, ca din partea majorității covârșitoare a românilor.”



Încă nu vă e frică?
Să vă fie!

Religia naște monștri. Laurențiu este una dintre vocile acestor monștri.
Iartă-l, Doamne, că nu știe ce face!

Vaccinurile şi autismul

În acest articol sunt câteva studii ce doresc să indice ca posibilă cauză a autismului vaccinurile: http://www.activistpost.com/2013/09/22-medical-studies-that-show-vaccines.html

Studiile trecute în articol fac o sugestie, nesusţinută de dovezi, cum că autismul apare din ce în ce mai des şi propun ca motiv vaccinurile. Apriori, fără a şti în prealabil ce anume produce autismul (aici ştiinţa mai are de lucru, întradevăr).
Astfel că înfierează, pe rând, diferite componente ale deferitelor vaccinuri, fără a stabili în clar care dintre ele este vinovat: ba că e tiomersalul, ba că sunt sărurile de aluminiu, ba că e virusul ăla, ba cealaltă parte de virus, complet diferit. Adică, de fapt, nu spun că anume ceva produce autismul.
Concluziile acestor "studii" sunt puse sub semnul îndoielii: ar putea fi vaccinurile, fără să ştim ce anume din ele. Adică, de fapt, ar putea fi orice, doar că am observat că sunt mulţi copii ce sunt diagnosticaţi cu autism. 

Dar asta este şi normal, odată ce diagnosticarea se face din ce în ce mai performant.
Iar pentru că evenimentele importante din viaţa unui copil sunt vaccinurile ia să dăm noi vina pe ele.
La general.
Deşi nu au cum să fie toate vaccinurile vinovate.
Nu au cum să fie toate substanţele din vaccinuri vinovate.
Chestiunea este că nu s-a găsit nimic vinovat ci doar nişte coincidenţe statistice.
Concluzia: studiile respective sunt de tot rahatul. Puteau foarte bine să dea vina pe încălzirea globală, că şi ea este evidenţiată cam în aceeaşi perioadă cu descoperitrea autismului. Ideea este că nu putem accepta o cauză doar pentru că ne este la îndemână fără să cunoaştem mecanismul cauză-efect. Este ca şi cum ai considera că a plouat pentru că afară pământul e ud. Dar el poate fi ud şi pentru că a fost o revărsare de râu, nu o ploaie. Relaţia vaccinuri-autism conform studiilor prezentate nu este credibilă.

În schimb avem un studiu întins pe câţiva ani ce arată reapariţia epidemiilor considerate sub control datorită faptului că părinţii nu-şi mai vaccinează copiii pentru că pică în plasa criminalilor antivaccinişti: http://www.cfr.org/interactives/GH_Vaccine_Map/#map
Unde credeţi că sunt epidemii? În statele prea sărace pentru programe de vaccinare naţionale şi în cele prea "dezvoltate" pentru ca acestă eroare de comunicare şi cunoştere să nu prindă. Păcat de copiii ce vor suferi şi vor muri pentru că părinţii lor sunt tâmpiţi. Dar de, nimeni nu-şi alege părinţii...

Şi alte articole despre vaccin:
http://profudereligie.blogspot.ro/2009/12/vaccinul-si-protocolul-religios.html
http://profudereligie.blogspot.ro/2009/12/vaccinul-anti-hpv-si-frica.html
http://profudereligie.blogspot.ro/2010/01/antivirusul-si-vaccinul.html
http://profudereligie.blogspot.ro/2014/01/crima-conceptiei-antivaccin.html

#‎ScoalaNuBiserica‬

Iubiți copii,
Dragi părinți,
Stimați profesori,

Din păcate sunt nevoit să apelez la infama formulare "v-am spus eu".
Biblia spune în Luca 16:13 Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui.

În data de 29 ianuarie 2014, preotul Ştefan Vătafu, inspectorul pe religie la ISJ Gorj, le cerea profesorilor de religie din subordine să strângă informaţii despre afilierea religioasă a copiilor şi a familiilor acestora, datele urmând a fi transmise către... Mitropolie!

”Va rog ca pana la 15 februarie sa imi trimiteti situatia din unitatile de invatamant unde predati cu urmatoarele:
- situatia cultelor neoprotante in scoală,
- numarul familiilor eterodoxe din localitatea respectiva şi dacă acestea dispun de casă de rugăciune,
- numele pastorului
- felul şi frecvenţa activităţilor prozelitiste (acolo unde ele există),
- implicare preotului paroh în relaţia cu şcoala şi în activitatea de combatere a acestui fenomen.
Eu voi trimite Mitropoliei situatia pe care o voi primi, de aceea va rog sa respectati termenul si rog seriozitate!”

Informaţia după ce a ajuns în presă a inflamat, normal de altfel, şi pagina a fost ştearsă. Mai jos sunt linkurile de google cache încă viabile precum şi un print screen a paginii, încă funcţională în 4 iunie.
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:Q_N_mrQs-E8J:isj.gj.edu.ro/page/9/%3Fattachment_id%3Dyzhygzbba+&cd=4&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=firefox-a
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:Nxailnp3IEYJ:isj.gj.edu.ro/continut/anunturi/page/6/+&cd=5&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=firefox-a

"V-am spus eu." Nenorocită expresie, de n-aș fi nevoit s-o folosesc...
Oare câte ordine de acest tip au fost date? Credeţi că este chiar doar o excepţie? Nu e deloc o excepţie, e sarcina standard a profesorilor de religie şi a inspectorilor, ca propagandişti ai BOR.
Am precizat de câteva ori că sistemul strict ierarhizat al Bisericii conduce inevitabil la totalitarism și abuz. Fiind lipsit de controlul societății sau statului o instituție militară din punct de vedere organizatoric va naște situații abuzive aproape imposibil de contracarat, ba chiar aproape imposibil de crezut. Și ce teren mai propice pentru înmulțirea și acutizarea abuzurilor decât faptul că acestea sunt atât de "incredibile".

De ce demersul acestui inspector este ilegal şi periculos? Legea Cultelor (nr. 489/2006) spune așa:
este interzisă obligarea persoanelor să îşi menţioneze religia, în orice relaţie cu autorităţile publice sau cu persoanele juridice de drept privat (art. 5, alin. 6) şi este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţa la culte, cu excepţia desfăşurării lucrărilor de recensământ naţional aprobat prin lege sau în situaţia în care persoana vizată şi-a dat, în mod expres, consimţământul pentru aceasta (art. 5, alin.5).

Cu toate acestea exact omul statului pus acolo pentru a supraveghea respectarea legii în ograda sa o încalcă flagrant dând un ordin de poliție politică (religioasă) subalternilor săi, obligându-i astfel și pe ei să încalce legea.

Veți spune că nu este foarte grav, că profesorii nu s-au conformat. Slabe speranțe. Profesorii de religie nu au scăpare.

Ministerul Educatiei a facut public luni, 2 iunie (abia atunci a fost pus linkul în cadrul comunicatului), după două zile de proteste a societății civile, protocolul incheiat cu Patriarhia Română cu privire la predarea în şcoli a disciplinei religie-cultul ortodox, semnat joi, 29 mai, la sediul Patriarhiei. Încadrarea profesorilor pe catedre de religie - cultul ortodox în şcoli şi licee se face “cu avizul scris (binecuvantarea) al chiriarhului”. Refuzul acordării binecuvântării trebuie să fie “motivat temeinic”, retragerea binecuvântării “se face pentru abateri grave de la doctrina sau morala cultului” şi duce la încetarea de drept a contractului individual de muncă. De asemenea, procedura de acordare si de retragere a binecuvantarii se elaboreaza de catre Patriarhia Romana, se aproba prin hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, dupa care procedura se comunica Ministerului Educatiei si Secretariatului de Stat pentru Culte. Numai că Ministerul trebuie să se execute, fără nici un fel de împotrivire, conform înțelegerii, deși profesorul respectiv este angajatul Ministerului și nu al Bisericii Ortodoxe Române.

Protocolul prevede şi că “reprezentanţii Patriarhiei Române / ai centrelor eparhiale (adică preoţii locali) pot participa cu statut de invitat la activităţile de inspecţie şcolară ”. Probabil la ce ore poftesc dumnealor, că nu este specificat.

Biblia spune în Luca 16:13 Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Pe cine credeți că vor sluji profesorii de religie? Pe cine vor disprețui?

Acestă "dublă subordonare" face ca profesorii de religie, deși sunt plătiți din banii statului, adică ai noștri, în loc să urmărească interesul major al elevilor (interes susținut teoretic de Legea Educației cât și de politicile "doar" declarate ale Ministerului Educației) se vor conforma de fapt ordinelor de poliție spirituală venite de la Patriarhie. Sau la ordinul preotului ce vine în control.
Copiii noştri vor fi doar calea prin care Ortodoxia învinge România.

Ce se poate face?
Vă puteţi (încă) scoate copiii de la religie.
Şi putem protesta. Pașnic, inteligent, inventiv. Eu voi fi vineri, 13 iunie 2014, după ora 18, în Piața Sfatului, în fața Muzeului de Istorie. Îmi voi face o fotografie cu o pancardă pe care va scrie: Religia în şcoală trebuie să fie o analiză a credinţelor umane şi nu o dogmă ce susţine că ea este singura cale. Apoi o voi publica pe facebook, pe blog, o voi trimite presei și politicienilor, ministerului, inspectoratelor și școlilor.

Mesajul organizaţiei EHF către candidaţii la alegerile europarlamentare

Via ASUR:

Ascensiunea partidelor populiste radicale, conservatorismul social persistent în mai multe state membre ale UE și lobby-ul religios extremist la nivelul UE sunt provocări pentru valorile progresiste pe care le apărăm.

În perspectiva alegerilor UE iminente, Federaţia Umanistă Europeană (EHF) este de părere că UE ar trebui să ia în considerare aspectele următoare, în beneficiul tuturor cetăţenilor europeni.

Secularism și Instituții Europene

Instituțiile UE trebuie să rămână independente de toate religiile și credințele.

Deținătorii de funcții UE trebuie să mențină asiduu neutralitatea în comportamentul și declarațiile lor publice și oficiale, indiferent de convingerile lor personale.

Fiecare cetățean are dreptul de a crede sau nu, ceea ce este o chestiune privată, dar este necesar să se interzică orice influență religioasă asupra politicilor și cu privire la organizarea societății în sine.

De la punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona, în 2009, instituțiile europene sunt obligate să efectueze “un dialog deschis, transparent și regulat”, cu biserici și organizații non-confesionale. De prea multe ori, organizațiile non-religioase au fost ignorate sau au beneficiat de un tratament inferior, deși o plângere a EHF adresată Mediatorului UE a produs recent unele îmbunătățiri .

EHF consideră că EU trebuie:

- Să respecte pe deplin principiul de separare a instituțiilor publice de biserici;

- Să rămână vigilentă pentru a apăra secularismul împotriva celor care atacă – direct sau indirect – drepturi fundamentale, cum ar fi egalitatea de gen, drepturile LGBT, libertatea de gândire și de exprimare, drepturile sexuale și reproductive ale femeilor, educația sexuală, libertatea de cercetare științifică, accesul la educație pentru toți etc.;

- Să clarifice directivele sale în ceea ce privește punerea în aplicare a articolului 17 din TFUE de către instituțiile europene, care acoperă (de exemplu), cui îi este permis să ia parte și ce subiecte sunt discutate;

- Să garanteze transparența totală în numirile de experți și comitete de etică ce asistă grupurile de lucru ale instituțiilor europene.

Apărarea statului de drept, democrației și drepturilor omului

Mișcările populiste au fost în creștere în Europa pentru mai mult de 20 de ani și criza financiară și economică a consolidat problema. Acestea atacă democrația în profunzime și nu constituie o alternativă politică credibilă. În plus, exacerbează tensiunile sociale și suspiciunea populară asupra proceselor democratice. De asemenea, contribuie la răspândirea atitudinilor rasiste, xenofobe și homofobe care se opun drepturilor omului și subminează proiectul european. O astfel de situație necesită un răspuns european puternic și coordonat.

EHF cere UE să:

- Respecte valorile fundamentale ale Uniunii și să acționeze prin toate mijloacele diplomatice și juridice împotriva statelor membre care încalcă aceste valori și care se derogă de la regulile comune ale UE și să creeze un mecanism tip stat de drept (“Comisia de la Copenhaga” sau un grup la nivel înalt) pentru a asigura respectarea statului de drept de către toate statele membre;

- Configureze o strategie coordonată pentru a lupta împotriva răspândirii fundamentalismului și a partidelor populiste;

- Adopte o atitudine pro-activă în toate instituțiile sale (Comisia, Consiliul și Parlamentul), în scopul de a-și completa sistemul de legislație anti-discriminare;

- Insiste pe îndepărtarea tuturor legilor naționale împotriva blasfemiei ca recomandare a Consiliului Europei;

- Apere drepturile economice și sociale ale cetățenilor europeni, în special în statele membre care sunt cel mai expuse la măsurile de austeritate impuse de instituțiile internaționale;

- Protejeze menținerea sau crearea de servicii publice la standarde înalte;

- Promoveze cetățenia europeană și contribuția activă a cetățenilor la procesul de luare a deciziilor publice.

Politica de cercetare științifică

Politica de cercetare științifică trebuie să fie liberă de orice drepturi de veto religioase. Cercetarea științifică ar trebui să fie ghidată doar de rațiune, experimentare și demonstrare, sub rezerva aprobării etice de către organismele imparțiale.

EHF cere UE:

- Să apere libertatea de investigație ca bază pentru cercetarea științifică: limitările sale sunt cele de mijloace, ordine publică și legea în sine, care reprezintă rezultatul alegerilor decise în mod democratic de societate;

- Să reziste la încercările unor organizații religioase de a împiedica dezvoltarea cercetării europene, pe considerente doctrinare religioase;

- Să ia în considerare, în procesul de decizie, criteriile de interes general pe care cercetarea europeană trebuie în mod necesar să le implice. Prioritățile acestei cercetări nu trebuie să se bazeze numai pe criterii economice.

Relații internaționale

Relațiile internaționale ar trebui să respecte drepturile omului, libertățile individuale garantate de stat și să respingă toate formele de discriminare, inclusiv cele bazate pe sex, orientare sexuală, origine etnică, religie sau credințe.

EHF cere UE:

- Să acorde o atenție deosebită respectării drepturilor omului și a statului de drept în toate viitoarele aderări la Uniunea Europeană;

- Să se asigure că acordurile de cooperare ale Uniunii Europene conțin clauze puternice de condiționalitate democratică;

- Să adopte o abordare proactivă pentru promovarea libertății de conștiință și de religie între parteneri ai Uniunii Europene, ceea ce presupune libertatea de a nu crede și libertatea de a-ți schimba credința;

- Să apere libertatea de exprimare, care include libertatea de a critica convingerile religioase și filosofice, precum și să pledeze pentru suprimarea legilor privind blasfemia din lume.

Subscriu.

De ce amărâta oră de religie este atât de nocivă?

Un „anonim” (de ce nu-și pun oamenii o etichetă de identificare?) comentează:
..tot nu am înțeles de ce amărâta oră de religie este atât de nocivă, așa încât unele 'mame' să-și retragă' copiii de la 'ora de religie'? Ori 'mamele' nu cunosc ce înseamnă eroarea Nirvana fallacy ori vor să-și 'educe odraslele în 'spirit' ateist'. Dar dacă copilul NU VREA să fie 'REEDUCAT' ca în socialismul multilateral dezvoltat, ce rezulta? Un abuz al 'părinților' asupra libertății de conștiință a copilului, bine îndoctrinat de unele teze 'științifice' predate ca fiind 'adevăruri absolute'.

Luke răspunde magistral:
Este nocivă pe termen lung pentru că vehiculează idei false, erori de logică, stil de viaţă cu elemente desprinse de realitate, o moralitate bazată pe principii dovedit defecte. Pe termen scurt se poate spune că oferă unor persoane fără pretenţii, dar nu numai, un confort psihic, o linişte personală interioară, dar asta mai ales deturnând responsabilităţi sau promovând ignorarea cunoaşterii deja existente în diverse domenii.
Spre informarea personală, teoriile ştiinţifice nu au promovat, nu promovează şi nu vor promova nici măcar o singură dată, noţiunea de "adevăr absolut". Asta e preocuparea exclusivă a religiilor şi credinţelor obediente, este una din caracteristicile de bază. Dimpotrivă, ştiinţa acceptă că poate greşi şi, orice afirmaţie care dovedeşte inconsistenţa unei teorii existente şi susţinută de dovezi, este deschisă să fie fie completată, fie corectată, fie complet infirmată şi înlocuită definitiv, ştiinţa în sine nu pierde nimic, ci devine mai bună.
Copilul vrea ce i se dă, este extrem de receptiv la ce i se oferă din familie şi din mediul educaţional, iar dacă lui i se oferă credinţele PERSONALE ale unor indivizi, asta vrea şi mai departe! El nu alege!!!!! Are nevoie de ani buni de educaţie până să poată fi capabil să ia decizii în cunoştinţă de cauză. Principiul de bază esenţial al luării oricărei decizii, este informarea, iar catherizarea nu este o informare, ci o canalizare a anumitor informaţii pentru a se ajunge la o anumită decizie.
"Spiritul ateist" înseamnă să pretinzi de la ORICE afirmaţie făcută de cineva, dovada care să susţină acea afirmaţie. Nu înseamnă neapărat să respingi din start, fără discernământ, fără o analiză, o afirmaţie. Convingerile se formează ca urmare a unui proces de studiu personal cât se poate de serios, de căutare a dovezilor şi argumentelor care sprijină sau contestă o anume convingere..... that's all!

În completare vin cu un citat:
"Ni se spune, de când deschidem ochii, că fiecare are dreptul la opinia sa.
Asta e o tâmpenie, fireşte.
Nu avem dreptul la opinia noastră; avem dreptul la o opinia noastră INFORMATĂ.
Fără cercetare, fără context, fără înţelegere, e nimic. E doar bolboroseală." - Harlan Jay Ellison

Iată ce spune Gabriel Memelis, profesor de religie și teolog de prestigiu, cu privire la toxicitatea orelor de religie:
[...] legislaţia care reglementează predarea religiei ca disciplină de studiu în şcolile de stat din România suferă de profunde şi dureroase vicii: este contradictorie în sine şi antieuropeană, fixând orei de religie un cadru confesionalist şi discriminatoriu.
[...] legiferează o confuzie nepermisă: aceea dintre învăţământul laic şi cel confesional.
[...] Biserica Ortodoxă Română a confiscat, practic, mediul laic al învăţământului de stat pentru a face ceea ce ar fi normal doar în cadrul comunităţilor sale parohiale sau, cel mult, al propriilor şcoli de teologie: anume, învăţământ religios confesional.
[...] În fine, accentul confesionalist-ortodoxist al orei de religie din învăţământul public românesc este acutizat de programele şi manualele şcolare care au fost impuse elevilor, la insistenţele şi de către "specialiştii" Patriarhiei Române şi pe care, din păcate, Ministerul de resort le girează în continuare. Aceste "suporturi de predare" prezintă religia creştină într-o manieră ermetic închisă confesional, prozelitistă şi cu totul neştiinţifică, de Ev Mediu balcanic, calchiind practic conţinuturile unor programe şi manuale - ele însele anacronice - care încă se mai predau în şcolile teologice ortodoxe din România. Predarea religiei în această manieră şi după asemenea "surse" nu poate avea - şi nu are în realitate - alt efect asupra elevilor decât îndoctrinarea prost disimulată, suprasaturaţia catehetică şi "dresajul" ritual.

Ce spune Csaba Ferenc Asztalos, președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării:
Înscrierea din oficiu a elevilor la ora de religie - adică de către stat - încalcă dreptul la libertatea conștiinței, dreptul parinților sau al tutorelui legal de a asigura potrivit propriilor convingeri educația copilului. Nicio persoană din România nu este obligată să răspundă la o întrebare cu privire la apartenența sa la un cult. Legea protecției datelor personale interzice acest lucru. Deci, la înscrierea copilului în anul școlar părintele nu are obligația să răspundă la întrebarea funcționarului școlar privitor la apartenența religioasă.
Legal ar fi dacă s-ar oferi dreptul oricărui părinte să își înscrie sau nu copilul la ora de religie, adică dreptul de a alege, tocmai ce prevede și Constituția în art. 29 alin. (6). Dreptul de a înainta o cerere pentru revocarea copilului de la ora de religie este o păcăleală, o comedie, nu o alegere. De ce să înaintez eu o cerere pentru a-mi revoca copilul dacă eu nu am ales să-l înscriu la ora de religie?
Dacă reprezentanții cultelor au propria convingere și încredere în rolul lor în școli, atunci de ce nu au încredere în părinți pentru a le recunoaște dreptul de a alege? Sau vorbim doar de o relație de frică și nu credință?

Concluzia lui Mihai Popescu după un interviu cu Toma Pătrașcu pe vice.ro: Ora de religie traumatizează copiii. Profesorii dresează copiii ca pe câinele lui Pavlov.

Și un corolar propriu: Notarea la religie, manipulare în vederea îndoctrinării

Biblia - geneză şi metamorfoză X

O întrebare ce pare pertinentă: Cine a nascut Scriptura? Biserica a nascut Scriptura sau Scriptura a nascut Biserica?

Depinde de scriptură. Bazele scripturilor creştine sunt ancestrale şi provin din Thora ebraică. Acesta este o culegere de texte copiate de evreii monoteişti din mitologiile mesopotamiene şi egiptene, întreţesută cu istorii proprii transmise oral. Au fost notate după cucerirea regatului iudeu de către perşi, care au adus scrierea modernă (sec VI ien). Peste acestea s-au aşternut poveştile gnostice şi istorisirile primilor creştini despre idolul lor, Iisus. Începând cu Conciliul de la Niceea (325 en) se configurează structura actuală, aceasta suferind nenumărate modificări, fie datorită copierilor sau a traducerilor, fie influenţelor diferiţilor preoţi, mitropoliţi, patriarhi sau papi. În spaţiul românesc Scriptura soseşte pe filieră slavă, sub influenţa Ţaratului Bulgar şi ocrotită de Imperiul Otoman ce controla Bizanţul. În română apare prima traducere - Tetraevanghelul (1561) - tipărită de Coresi la Braşov în ciuda Bisericii Ortodoxe, pe vremea aceea Mitropolia Ungrovlahiei, vasală grecilor ca structură şi slavilor ca limbă şi grafie. Abia în 1982 patriarhul Teoctist acceptă, de exemplu, modificarea "cuvântului sfânt", precizând că duhul domnului se plimba peste "rotundul" pământului, deşi cuvântul original era peste "întinderea" pământului, în intenţia de a ajusta Biblia la descoperirile ştiinţifice (în scripturi pământul e plat). Protestanţii şi neoprotestanţii foloseau de mult o versiune mai revoluţionară, traducerea Cornilescu, încă din 1921.

Se pare că Biserica a născut Scriptura. Mai exact capii Bisericii.Şi câte biserici atâtea scripturi.

Biblia - geneză şi metamorfoză
Biblia - geneză şi metamorfoză II
Biblia - geneză şi metamorfoză III
Biblia - geneză şi metamorfoză IV
Biblia - geneză şi metamorfoză V
Biblia - geneză şi metamorfoză VI
Biblia - geneză şi metamorfoză VII
Biblia - geneză şi metamorfoză VIII
Biblia - geneză şi metamorfoză IX

Săraca Biserică

O ştire cu privire la o presupusă infracţiune: Părintele Andrei, pe numele său real Sorin Matei Filip, a devalizat caseria Mănăstirii Bobota, conform purtătorului de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Sălaj, Tincuţa Dumuţa, în urma sesizării făcute de Părintele Egumen Mina Pletosu, stareţul schitului.

Că morala creştină este egală cu zero sau că mediul religios nu creează persoane corecte ştim demult. Ce doresc să subliniez este valoarea furtului, ce se traduce în sumele ce sunt strânse de la enoriaşi, fără control, în cadrul instituţiilor de cult. În cazul în speţă sunt 20.000 de lei (200 milioane lei vechi) şi 1.200 de euro. Valori "produse" de cei şapte călugări în aproximativ o lună. Adică cam 800 de euro pe cap de călugăr, curat, fără impozite şi după scăderea cheltuielilor, bani "rămaşi" pentru pictura bisericii. Vă întreb şi eu pe voi, stimaţi enoriaşi, care este venitul vostru lunar, cât plătiţi taxe (şomaj, sănătate, pensie, impozit tradus în educaţie, poliţie, armată, aparat de stat etc) şi cât vă mai rămâne "plus" pentru zugrăvit?

Şi ca să înţelegeţi că impozitul ce trebuie plătit contează, iată o întâmplare ce chiar Mănăstirea cu pricina o notează pe propriul site (ortografie originală, sublinierea mea):
Incercare Dumnezeiasca –
Dupa saparea fundatiei la 2.20 m peste credinciosii care lucrau la manastire a venit o incercare mare – in vara anului 2004 a fost o perioada extrem de ploioasa , cu ploi torentiale care nu mai conteneau a se oprii. Din cauza ploilor funfatia a inceput a se umple de apa. Dupa ce ploaia s-a mai oprit s-a cerut ajutorul serviciului de aparare civila Zalau care au venit si au scos apa din fundatiile manastirii. Dupa cateva zile de soare, pe cand se credea ca se pot apuca de lucru a venit din nou o perioada in care ploile curgeau siroaie. Unii dintre credinciosi si-au pierdut speranta ca se va mai putea face ceva la accea fundatie. Dar Parintele Pahomie i-a indemnat la rugaciune pe toti credinciosii si astfel dupa inca cateva zile s-au putut relua lucrarile.
“A fost o incercare Dumnezeiasca la care au participat satenii de la mic la mare” – Pr. Padureanu

Aţi priceput? Credeţi că instituţia numită apărare civilă a primit ceva de la mănăstire? Probabil un mulţumesc, şi ăsta cu o jumătate de gură, doar apa a ieşit din fundaţie mai întâi "cu voia Domnului", şi apoi cu munca şi instalaţiile pompierilor.
Şi acum, cine credeţi că se ocupă de găsirea făptaşului? Domnul Dumnezeu? Ba. Poliţia. Poliţie plătită din banii altora, nu al călugărilor. Ei sunt mult "prea sfinţi", ei nu plătesc nimic. Şi ce dacă "utilizează"? E dreptul lor...
Sunt curios. Cum demonstrează sfinţiile lor fără de scripte (contabile) suma deturnată? Vor fi crezuţi pe cuvânt?

Să ai curaj...

Christopher Hitchens a scris o carte, "Dumnezeu NU este mare. Cum otrăveşte religia totul". La sfârşitul cărţii aduce mulţumiri celor care l-au ajutat, într-o formă sau alta. Iată câteva din cuvintele sale:
Michael Prest, vechiul meu prieten din şcoală, a fost prima persoană care m-a făcut să înţeleg că, chiar dacă autorităţile ne pot obliga să participăm la rugăciune, nu ne pot forţa să ne rugăm. N-am să uit niciodată cum stătea drept în timp ce alţii îngenuncheau sau se plecau cu ipocrizie şi nici ziua în care am hotărât să mă alătur lui. Orice poziţie de supunere sau abdicare ar trebui să facă parte din preistoria noastră.

Şi în România sunt oameni ca Michael Prest. Unul dintre ei este Maria Catalina ce mai are şi nenorocul de a avea pe habotnica profesoară de religie dirigintă: Vine mama la mine si spune ca i-a zis diriginta (profesoara de religie) lu` tata, la sedinta, ca nu zic "Tatal nostru" la ora. What the fuck is wrong with these persons? :|. Binenţeles că o discuţie cu diriginta nu a dus nicăieri: M-a dat afara de la ora de religie. :3.

Curajul ei mă mişcă. Dar cu siguranţă nu va rămâne fără urmări, persoanele credincioase consideră ignorarea divinităţii ca pe un afront personal şi de neiertat. Aşa că ar face bine să reuşească să-şi convingă părinţii să solicite să nu mai facă religie. Sau chiar să se mute din clasa respectivă. Pentru că sunt elevi ce trag ponoasele unor situaţii neîncheiate sau a unor note nemeritate ca răzbunare pentru libertatea în gândire.

Stop îndoctrinării religioase în şcoli.

Patriarhia minte de îngheaţă apele

Conform CEDO ora de religie nu trebuie să fie obligatorie și este contraindicat să fie confesională.

Csaba Ferenc Asztalos, președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării:
"Înscrierea din oficiu a elevilor la ora de religie - adică de către stat - încalcă dreptul la libertatea conștiinței, dreptul parinților sau al tutorelui legal de a asigura potrivit propriilor convingeri educația copilului. Nicio persoană din România nu este obligată să răspundă la o întrebare cu privire la apartenența sa la un cult. Legea protecției datelor personale interzice acest lucru. Deci, la înscrierea copilului în anul școlar părintele nu are obligația să răspundă la întrebarea funcționarului școlar privitor la apartenența religioasă.

Legal ar fi dacă s-ar oferi dreptul oricărui părinte să își înscrie sau nu copilul la ora de religie, adică dreptul de a alege, tocmai ce prevede și Constituția în art. 29 alin. (6). Dreptul de a înainta o cerere pentru revocarea copilului de la ora de religie este o păcăleală, o comedie, nu o alegere. De ce să înaintez eu o cerere pentru a-mi revoca copilul dacă eu nu am ales să-l înscriu la ora de religie?

Dacă reprezentanții cultelor au propria convingere și încredere în rolul lor în școli, atunci de ce nu au încredere în părinți pentru a le recunoaște dreptul de a alege? Sau vorbim doar de o relație de frică și nu credință?

Până la urma, dacă s-ar recunoaște (cum ar fi legal) faptul că religia poate fi doar facultativă, atunci profesorii de religie nu ar putea fi angajați permanent în școli, ci doar prin contracte temporare, pe an școlar.

Ministerul Educației ar fi trebuit să formuleze reguli, cerințe minime pentru școli în vederea asigurării unor activități alternative pentru cei care nu frecventează ora de religie".

Patriarhia BOR:
„În argumentarea deciziei CEDO din 29 iunie 2007, în cazul „Folgero contra Norvegiei”, se precizează că statele au dreptul de a difuza prin învăţământ sau educaţie informaţii sau cunoştinţe având, direct sau indirect, caracter religios sau filosofic. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu autorizează părinţii să se opună la integrarea unui astfel de învăţământ sau educaţii în programa şcolară (paragraful 84).

De asemenea, CEDO nu consideră o problemă caracterul obligatoriu al orei de religie, constatând faptul că „în Europa, învăţământul religios este profund legat de învăţământul secular”. Dintre cele 46 de state membre ale Consiliului Europei (în anul 2007) doar în trei state religia nu este predată în şcolile publice (Franţa, Albania şi Macedonia); ora de religie este obligatorie în 25 de state, în restul fiind facultativă sau opţională (conform celor reţinute de CEDO în 9 octombrie 2007, cu ocazia judecării cauzei „Hasan şi Eylem Zengin contra Turciei”, paragraful 30).

Doar două condiţii se cer respectate de statele care prevăd caracterul obligatoriu al orei de religie: să poată obţine o scutire de participare, în situaţia în care respectivul învăţământ are un caracter confesional accentuat (cauza „Folgero contra Norvegiei”), iar scutirea de a participa să nu implice obligaţia de a motiva în vreun fel solicitarea respectivă (cauza „Hasan şi Eylem Zengin contra Turciei”). Cele două condiţii sunt pe deplin respectate în România, fiind prevăzute în Constituția României și în Legea Educației Naționale nr. 1/2011, articolul 18: religia are caracter obligatoriu în oferta curriculară a școlii, dar opțiunea pentru frecventarea acestei discipline aparține elevului major, respectiv părinților sau tutorilor legali instituiți pentru elevii minori."

Ioana Balaban:
Treaba nu este complicată din punct de vedere legislativ, Patriarhia pur şi simplu minte de îngheaţă apele.
Acele 25 de state unde religia (în forma confesională, catehism) ar fi obligatorie pur şi simplu nu există. (http://nou2.ise.ro/wp-content/uploads/2008/08/2008_lucrare_TE.pdf - pag 50-53, unde este obligatorie este fie varianta neconfesională fie cu alte materii la alegere: etică, istoria religiilor, filosofie - nota mea)

Cât despre jurisprudenţa CEDO, să citim aici:
"În comunicatul de presă, Patriarhia face referire la două decizii ale CEDO în încercarea de a demonstra că felul în care religia e predată în şcolile din România respectă Covenţia Europeana a Drepturilor Omului.
Din păcate, Patriarhia manipulează cu bună ştiinţă, deoarece decizile CEDO spun cu totul altceva:

Folgero vs. Norvegia:
Paragraf 84 (h) Statul trebuie să se asigure că informaţiile sau cunostinţele incluse în curriculum sunt transmise într-o maniera obiectivă, critică şi pluralistă. Statului i se interzice să urmarească scopul îndoctrinării care ar putea încalca convingerile religioase sau filosofice ale părinţilor.
http://echr.ketse.com/doc/15472.02-en-20070629/view/

Hasan şi Zengin vs. Turcia:
69. În această privinţă, Curtea consideră că într-o societate democratică doar pluralismul în educaţie le permite elevilor să-şi dezvolte gândirea critică cu privire la chestiunile religioase în contextul libertăţii de conştiinţă.
76. În consecinţă, Curtea consideră că procedura de scutire de participare nu este o metoda potrivită şi că nu oferă protecţie suficientă acelor părinţi care ar putea considera în mod legitim că materia predată ar putea duce în cazul copiilor lor la un conflict de valori între educaţia şcolară şi propriile lor convingeri. Aceasta este situaţia în special atunci când nici o opţiune convenabilă nu este prevazută în curriculum pentru părinţii care au alte convingeri religioase sau filosofice decât ale credinţei majoritare, sau atunci când procedura de scutire i-ar supune în mod probabil unei sarcine suplimentare sau necesităţii de a-şi declara convingerile religioase sau filosofice pentru a putea să-şi scutească copiii de la orele de religie."
http://hudoc.echr.coe.int/sites/fra/pages/search.aspx?i=001-82580#{"itemid":["001-82580"]}

Adică, pe scurt, pentru cine n-are chef să citească toate astea: jurisprudenţa CEDO spune FIX INVERS decât susţine Patriarhia. Doar că BOR se bazează pe faptul că românii nu sunt obişnuiţi să verifice informaţiile, îi cred pe cuvânt pe ăia care manipulează.

Stop îndoctrinării religioase în școli

Ce primesc pe email:

Salut,ti-am vizitat blogul si mi-a furnizat niste informatii foarte utile insa am o nelamurire
Sunt elev in clasa a VIII-a si fac religie din clasa I,insa am luat in considerare de aproximativ de ani posibilitatea de a deveni ateu,pentru ca la orele de religie deja ni-l bagau pe dumnezeu pe gat si nu mai gaseai nicaieri "dragostea" aceea de crestin
Se face ca acum cateva zile am obtinuta nota 4 (in conditile in care am putut sa raspund bine la toate intrebarile puse de catre profesor) probabil pentru ca se suparase pe mine cand incepusem sa ii pun niste intrebari legate de biblie care se contraziceau...Am vorbit cu diriginta care mi-a spus ca pot sa depun o cerere de scutire de religie oricand si ca voi avea media de pe semestrul I ..Am vorbit si cu parintii mei care au fost de acord sa imi semneze cererea si am dus-o la secretariat la secretariat mi s-a zis ca trebuie sa fie aprobata in consiliul profesoral care se tine o data pe luna
Este posibil sa fiu scutit de religie pe tot semestrul chiar daca am primit deja o nota?
Si eventual,care sunt motivele pentru care ar putea fi respinsa o astfel de cerere in consiliu ?
Multumesc anticipat

Și răspunsul meu:

Salut,
Probabil ai văzut că pe blog sunt câteva considerații juridice (http://profudereligie.blogspot.ro/2012/09/religia-in-scoala-consideratii-juridice.html) cu privire la orele de religie de tip confesional în școala publică din România. Poate ai citit și articolul profesorului de religie Gabriel Memelis (http://profudereligie.blogspot.ro/2012/11/un-profesor-de-religie-analizeaza-orele.html). Sau experiența unui elev ce a rămas cu media neîncheiată în mod abuziv semnalizată de prof. Emil Moise (http://profudereligie.blogspot.ro/2010/09/eliminati-religia-din-scoala-ii.html).

Din păcate lipsa de legislație, cu legi ce se bat cap în cap, fac să existe tot felul de abuzuri, erori și neclarități. Unii profesori de religie profită de poziția de forță pe care o au și penalizează lipsa de credință în cel mai josnic mod, specific habotnicilor, fiind incapabili a înțelege că ceea ce propovăduiesc de la catedră sunt doar mituri ancestrale și nu fapte dovedite științific. Notarea la religie este ca și cum la română am nota cât de mult crede elevul în existența lui Harap Alb, Numai că profesorii de religie au această armă și o folosesc. Fie pentru a-i favoriza pe discipolii ascultători, fie a-i penaliza pe cei ce încep să gândească cu propriul lor cap.

Părinții elevului ar trebui să fie primii care să observe că ceea ce li se prezintă copiilor lor este informație persuasivă cu scop de îndoctrinare religioasă și nu istorie a credințelor sau bogăția fenomenului religios. Dar aici vina majoră este a întregului corp al cadrelor didactice (cu mici și firave excepții), de la ministru la cel mai simplu suplinitor. Aceștia nu sunt în stare să susțină în mod public și coerent cunoașterea de tip științific și acceptă tacit, servil chiar, aberațiile dogmatice și antiștiințifice ale unor biserici și culte (cu precădere cel ortodox).

Cunosc foarte bine asta pentru că am o grămadă de prieteni și membri de familie ce activează la catedră. Și care, deși în particular recunosc abuzul ideologic religios, când vine vorba de a acționa sau de a-și spune opinia public duc degetul la gură într-un „șșșș” servil și lipsit de coloană vertebrală. De asta părinții nu sunt informați cu privire la posibilitatea de a retrage copiii de la religie. De asta părinții nu află că în loc de religie pot face o altă oră, mult mai plăcută și mai educativă (etică, astronomie, genetică, fizică cuantică, programare, grafică pe calculator, cosmetică și hairstyling, gastronomie etc). De asta părinții află abia în ceasul al doisprezecelea ce și cum este de fapt ora de religie.

Copilul are dreptul fundamental la educație. Educație înseamnă în primul rând informare corectă și aceasta este doar de tip științific, Fenomenul religios poate fi prezentat numai de pe o poziție de analiză a acestuia și nu confesional, dogmatic, doctrinar, cum se întâmplă acum în România.

Îmi pare rău că s-a ajuns la situația unui război deschis cu profesorul de religie, În ultimă instanță asta a învățat la școala teologică și altceva nu știe să facă. Își apără postul didactic cum crede de cuviință, penalizând gândirea liberă și neconformă cu dogma creștină sugestiv exprimată de Celsus: crede și nu cerceta. Dar dacă a fost un abuz, clar și dovedibil, că nota 4 a fost pe nedrept, acest lucru trebuie pedepsit chiar dacă reușești să te retragi de la religie pentru acest semestru (mai ales că media generală contează la admiterea la liceu). Legea nu spune că există o anumită perioadă sau moment în care trebuie depusă cererea și nici nu specifică cine este în drept să o aprobe. De fapt nici nu trebuie aprobată, nici de diriginte, nici de director și nici de consiliul profesoral. Conform legii acestă formalitate este de fapt o înștiințare a școlii că respectivul elev nu mai urmează orele de religie și atât (http://profudereligie.blogspot.ro/2012/09/formular-cerere-scutire-religie.html).
Un ajutor mai substanțial îl poți obține și de la ASUR dar pentru asta este nevoie și de a identifica situația, adică la ce școală înveți, în ce clasă, cine sunt profesorii și directorii, ce colegi pot depune mărturie cu privire la abuzul prin notare etc.

Succes la examene!

Ruşine...

Mi-e ruşine că sunt heterosexual.
Sau aşa ar trebui. Pentru că există heterosexuali ce cred că a fi heterosexual înseamnă a urî. Şi nu vreau să fiu ca ei. Să urăşti. Pe homosexuali, pe transsexuali sau pe travestiţi. Prefer să fiu considerat asexuat decât să mă considere cineva că sunt un heterosexual ca ei.
Binenţeles că nu toţi heterosexualii sunt atât de înghesuiţi şi înguşti. Doar cei a căror minte este coruptă de virusul religios. De fapt aceştia sunt nu doar anti-homosexuali, anti-transexuali şi anti-travestiţi. Sunt şi anti-alte religii, anti-atei, anti-diferiţi de ei. În ultimă instanţă sunt anti-raţiune, anti-înţelegere, anti-cultură. Sunt anti-iubire.

Pentru că iubirea lor nu se bazează pe dorinţa de a fi una cu cel de lângă ei ci a-l obliga pe celălalt să fie ca ei. Sau conform unor dogme hotărâte arbitrar şi însuşite habotnic. Pentru că se cred buricul Pământului, aleşii Domnului, trimişii lui Dumnezeu. Corodată fiind simţirea şi gândirea lor de dogma religioasă, iubirea cea mult proclamată este vorbă-n vânt şi prilej de abuz. Pentru că a fi iubit de un om ca acesta înseamnă de fapt a fi violat. Emoţional. Şi câteodată nu numai psihic ci şi fizic. De ajungi să te întrebi dacă e bine să fii tu însuţi când vezi că a iubi devine doar o demonstraţie că a lor cale este cea dreaptă. Nu este.
Mi-e ruşine că sunt normal.

Ieri seară huliganii ortodoxiei radicale au pângărit Imnul Naţional folosindu-l ca armă pentru a bloca vizionarea unui film: Copiii sunt în regulă (The Kids Are All Right). Care a fost, fără probleme, la televizor. De câteva ori. Filmul este "de oscar" doar. Dar nenorociţii care se cred români sunt de ev mediu ("Hai că e cu distracţie, a trecut unul pe lîngă mine şi-i spunea cuiva la telefon «Vino, bă, încoace că e cu lesbience!»"). Iar poliţiştii şi jandarmii români care trebuiau să intervină sunt nişte "fetiţe" la mâna radicalilor ideologiei ortodoxe ("Autoritatile nu au intervenit cu nimic, desi Jandarmeria si Politia se aflau la intrare").
Mi-e ruşine să fiu român.

De fapt nu trebuie să-mi fie ruşine. Pentru că ei nu sunt români heterosexuali ci pseudoromâni anormali.
Dacă vor ca cineva să plece de aici ("Plecati inapoi la voi in State") ar fi cazul să o facă ei. Mai exact să se întoarcă în timp cu vreo câteva sute de ani.

Religia predată confesional trebuie scoasă din programă

Ministerul Educatiei a publicat pe edu.ro un nou proiect de plan-cadru pentru învăţământul primar, document supus dezbaterii publice până la data de 19 februarie 2013 (adică mâine). Planul cadru cuprinde materiile obligatorii, pe cele opţionale, precum şi numărul de ore alocat fiecărei materii pe săptămână, pentru elevii din clasa pregătitoare, clasa I, clasa a II-a, clasa a III-a şi clasa a IV-a. Proiectul arată că introducerea ca obligatorie a materiei Limba modernă se face abia în clasa a III-a, iar Religia rămâne ca parte a trunchiului comun încă din clasa pregătitoare. Printre noutăţi se află introducerea a doua ore de "Educaţie fizică" pentru toate clasele primare şi două ore de "Muzică şi mişcare" pentru elevii din clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a. (hotnews.ro)


Numai că:
În şcoli nu se studiază Istoria Religiilor. Din contră, predarea se face de o manieră confesională, la orele de religie elevilor prezentându-li-se insistent doctrina unui singur cult. În practică, de cele mai multe ori, este vorba de doctrina BOR.

Religia se studiază an de an, săptămână de săptămână, începând cu clasa pregatitoare. Timp de 13 ani, copiii sunt obligaţi, de facto, să participe la cel puţin o oră de religie în fiecare săptămână. Religia este singura materie, cu excepţia Limbii Române / materne şi a Matematicii, care se studiază în absolut toţi anii de învăţămînt preuniversitar.

Salarizarea profesorilor de religie, mulţi dintre ei preoţi, nu este asigurată de către culte ci grevează bugetul Ministerului Educaţiei. În sistem există aproape 10.000 de profesori de religie, iar anual fondul de salarii pentru aceştia se ridică la cca. 54 milioane de euro.
Deşi sunt plătiţi de către Stat, profesorii de religie sunt direct subordonaţi ierarhiei religioase locale. De asemeni, cultele controlează atât programa de învăţământ cât şi conţinutul manualelor de religie.

În multe şcoli se practică spovedaniile şi împărtăşaniile de grup; elevii fiind duşi cu clasa la biserică şi obligaţi să participe la aceste ritualuri.

Continuă să fie în circulaţie manuale de religie ce promovează violenţa fizică şi psihică asupra copiilor.
Copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repetă obsesiv despre “păcat”, “iad” şi “diavoli”, inducându-li-se ideea că nerespectarea cu stricteţe a “poruncilor” îi condamnă la “osânda veşnică”.

Aşa că măsurile ce trebuie puse în practică sunt cele precizate şi de ASUR:

Renunțarea la studierea Religiei în toți anii de școală. Legea Educației Naționale prevede că religia este parte din trunchiul comun în toate ciclurile de învățământ, dar nu există nicio prevedere legală care să impună ca religia să fie studiată din clasa pregătitoare și până în ultima clasă de liceu.

Înscrierea copiilor la orele de religie trebuie făcută doar în urma unei cereri exprese a părinților și nu din oficiu așa cum se întâmplă acum.

La orele de religie să nu se dea note, iar rezultatele evaluărilor la această disciplina să nu se ia în calcul la stabilirea mediei finale.

Elaborarea unui set clar de reguli privind copiii care nu participă la orele de religie pentru a nu depinde de bună-voința conducerii școlii în care învață.

„Să nu uităm că din acest an școlar religia se predă și la clasa pregătitoare! Planul cadru se elaborează de minister și se aprobă prin ordin de Ministru. Nicăieri în Legea Educației sau altundeva nu se spune că elevii trebuie supuși timp de 13 ani unei îndoctrinări religioase sistematice. Domnul Pricopie este în măsură să oprească acest abuz printr-un simplu Ordin de Ministru, în cadrul actualului sistem legislativ. Până la schimbarea LEN și adoptarea unui învățământ religios neconfesional, ministerul poate face un prim pas în direcția bună prin predarea orelor de religie doar la clasele a IV-a, a VIII-a si a XII-a.” a declarat Toma Pătraşcu, vicepreşedinte ASUR.

Intraţi pe platforma de observaţii şi propuneri referitoare la "Proiectul de plan-cadru pentru învăţământul primar" disponibil la adresa: https://www.surveymonkey.com/s/PC-primar şi prezentaţi-vă opinia. Lipsa de acţiune este o aprobare tacită.
Termenul limită: 19 februarie 2013.

Update...
Iată ce am scris eu referitor la critica planului cadru pentru învăţământul primar, document supus dezbaterii publice până la data de 19 februarie 2013:
Religia în regim confesional este ineficientă, inoportună şi ilegală. Chiar dacă este prevăzută în lege, fiind confesională, contrazice chiar Legea Educaţiei Naţionale ce prevede, la art. 7 alin. 1, că prozelitismul religios este interzis în şcolile de stat.
Măsuri? Cei ce doresc cu tot dinadinsul să facă religie de tip confesional să solicite acest lucru şi nu să fie "înscrişi din oficiu" toţi copiii la orele de religie.
Notarea la religie este pur şi simplu ilogică. Nu se poate da o notă pentru cât şi cum crede cineva într-o divinitate.
Se doreşte o pregătire morală şi o deschidere spre toleranţă? Religia prezentată confesional lucrează împotriva acestui deziderat: cultul respectiv va susţine cu fermitate că este singurul păstrător al moralei şi adevărului, celelalte fiind arătate că "rătăciri". Asta nu este nici adevărat şi nici moral.
O limbă modernă este mult mai benefică, mai ales la vârste mici. TIC este iarăşi o necesitate, a doua alfabetizare este "înţelegerea sistemelor informatice şi utilizarea lor eficientă", exact cum era scrisul şi cititul pe vremuri.
Sportul este absolut necesar, chiar în cuantum mai mare decât cel propus (Mens sana in corpore sano).
Biologia în sensul explicării ei prin prisma teoriei selecţiei naturale este cu desăvârşire ignorată, deşi aceasta este o teorie ştiinţifică şi obligatoriu necesară pentru a înţelege fenomenele şi bogăţia biotopului precum şi istoria speciei umane. La fel cum acum se prezintă modelul heliocentric al sistemului solar la fel trebuie prezentată şi istoria vieţii pe Terra iar acestă istorie se numeşţe evoluţie.
Nu distrugeţi viitorul copiilor datorită influenţei misticismului !

Morala orelor de religie

Orele de religie nu-i învaţă pe copii cum să fie morali.
Dimpotrivă.

Îi învaţă că nu pot deduce singuri ce este moral şi ce nu.
Orele de religie îi învaţă că morala este să-l asculţi pe Dumnezeu, indiferent de consecinţe, iar asta nu este moral.
Nu-i învaţă ce să facă pentru a fi bine ci cum să facă pentru a-l mulţumi pe Domnul.
Şi pentru asta îi încarcă cu un păcat inventat, ce nici măcar nu este al lor.

Morala orelor de religie e imorală.

Experienţe personale - obiceiurile mele ortodoxe

Eu sunt ateu. Dar m-am căsătorit şi în biserică, ba chiar mi-am botezat copilul. Din considerente de ordin tradiţional, într-un fel de automatism, aşa cum am crezut eu, soţia, familia lărgită şi prietenii că e plăcut şi convenabil (soţia păstrează anumite tradiţii ortodoxe şi este prima persoană cu care mă consult). A fost un compromis, a fost o alegere, exact ca şi cea de a merge la o anumită piesă de teatru sau dacă îmi iau pantalonii se stofă sau blugii.

Am fost botezat. Eram mult prea mic pentru a lua o decizie şi oricum nu am fost întrebat. Asta nu înseamnă că acum aş ţine cu tot dinadinsul să nu mă botez sau să obţin un certificat de debotezare. Pentru că nu contează. Poate ar fi contat dacă aş fi suferit un accident ca pruncii aceştia: Botezul ortodox - o tradiţie periculoasă. Probabil am avut noroc, ca majoritatea celor botezaţi prin scufundarea de trei ori până peste cap. Sau o fi fost decizia Dumnezeului de a arăta credincioşilor că şi ateii sunt tot oameni? Ca sfat pentru dogmaticii ortodocşi: renunţaţi la partea periculoasă a acţiunii, ajunge doar o stropire simbolică. Oricum mai nimeni nu face botezul copilului pentru a aduce un creştin în biserică ci pentru a face un chef de pomină. Slujba de ce e mai scurtă de aia e mai plăcută. Parol!

Cununia a fost în asentimentul soţiei. Ar fi fost un act sadic să impun unei femei ce toată copilăria şi adolescenţa s-a visat "prinţesă" să nu se îmbrace în mireasă, cel puţin pentru o zi. Cultul rochiei de mireasă şi a magiei căsătoriei a fost bine implementat prin secole de repetare a tradiţiei. Pentru mine putea să fie ceremonia şi la morgă (de fapt biserica nu e departe de a fi morgă, că doar e în centrul cimitirului). A fost mai important ca soţiei mele să-i facă plăcere momentul decât faptul că eu intru în biserică şi sărut crucea cea grea de argint. Pentru că nu contează crucea aia pentru mine. Poate doar dacă luam niscaiva microbi. Dar am avut noroc. Sau l-am păcălit pe Dumnezeu de nu ştie că sunt ateu?

Am fost în multe biserici. De toate felurile. E, ce să-i faci, deformaţie profesională. Doar sunt "profu' de religie", nu? În general respectam cutuma locului, în rând cu lumea. Când am observat că propagandiştii BOR au intrat în minţile şi sufletele copiilor, deviindu-i de la o eventuală cunoaştere analitică a fenomenelor, am decis, pentru ca cel puţin cei apropiaţi să observe problema, să nu-mi mai fac cruce când intru în biserică. De fapt nu mi-am mai făcut cruce trecând prin faţa casei domnului de când eram mic (Experienţe personale - semnul crucii). Dar asta nu mă obligă cu nimic să-mi fac cruce data viitoare când intru în biserică. Pentru că nu contează, fie că mi-o fac, fie că nu. Pentru mine. Deşi pentru alţii contează. Se uită la mine şi cred că dacă am o cruciuliţă la gât sunt credincios sau dacă împreunez mâinile mă rog. Ce lipsiţi de imaginaţie...

Ateii sunt cu adevărat liberi, pot practica anumite obiceiuri sau nu, e alegerea lor. Nu există un for care să le impună ateilor ce să facă şi ce nu, cum e Biserica Ortodoxă. Ateii nu au dogme, au oportunităţi.

Asta dacă nu vine Epoca Creştină din nou peste noi...

Ce cauţi cu Biserica ta în viaţa mea?

Adrian Pătruşcă ridică o patetică întrebare în articolul de pe evz.ro - "Ce cauți tu în Biserica mea?" - supărat tare că sunt unii în dezacord cu anumite dogme ale Bisericii Ortodoxe pe care-i etichetează ca urmaşi ai comunismului.
Într-o analogie ca nuca-n perete compară Biserica Ortodoxă Română cu "un club privat, unde s-a stabilit un anumit dress code, [şi] printre invitații în frac și rochii de seară dau buluc o droaie de indivizi în șlapi, maieuri și blugi rupți în genunchi. Când sunt opriți la intrare, urlă și protestează că sunt discriminați."

Probabil gura păcătosului adevăr grăieşte, Biserica Ortodoxă se pare că asta este, un "club" mafiot privat ce se vrea "cu ştaif" încercând să-şi pună "frac şi rochii de seară" peste jegul parvenirii şi al ignoranţei.

Habotnicul nostru uită că nepreţuita sa Biserică este cea mai puternică şi bogată organizaţie din România, ce are un statut aparte, scutită fiind de impozite deşi primeşte subvenţii nenumărate din banii tuturor pentru kitch-uri arhitecturale şi salarii clericale. Ţine sub tăcere monopolul pe care Biserica îl are în afacerile cimitirelor de nu poţi să îngropi o rudă fără ca Biserica să nu-ţi ia şi pielea. Ca să nu mai vorbim de poziţiile oficialilor Bisericii în cazul în care cineva are o altă soluţie pentru decedat, poziţie ce trimite gaşca de manipulaţi să huiduie o soţie îndurerată (Cazul Sergiu Nicolaescu). Să mai amintim de boxele de mii de waţi ce urlă în afară, deşi în "casa domnului" nu-i nimeni? Uită că şcoala publică, laică şi seculară în declaraţii, este de fapt teren de îndoctrinare a celor mai uşor de influenţat cetăţeni ai României, copiii noştri. Trece cu vederea că sub influenţa Bisericii ştiinţa este pusă la colţ, denigrând teoria ştiinţifică a evoluţiei şi reuşind s-o elimine din programa şcolară. Se face că nu vede nenumăratele icoane atârnate în clasele copiilor noştri, la îndemnul şi sub directa îngrijire a noilor agenţi de propagandă - profesorii de religie. Poate chiar se bucură de confiscarea de către Biserică a serbărilor şcolare.

Aşa că întrebarea nu este retorică deloc, domnule Adrian Pătruşcă. Şi o repet: Ce cauţi cu Biserica ta în viaţa mea?

PS: Comunismul românesc este Biserica Ortodoxă Română cu altă pălărie. Nu divinitatea este problema, ci oamenii ce controlează divinitatea...

Cum a apărut omul...

Aseară m-am întâlnit cu o fetiţă frumoasă şi inteligentă, Maria, ce a plecat împreună cu mama ei, asistent medical, în căutarea unei vieţi mai bune în Italia, prin vară. Acum au venit "acasă" pentru a-şi mai ostoi dorul. Am fost împreună la o pizza şi discuţiile au alunecat spre şcoală, Maria fiind în clasa a IV-a. Primul semestru la o şcoală complet nouă, de la limbă la colegi, de la sistem la dotări. Iar mama sa o provoacă:
- Ia spune-i, Maria, lui Cornel, cum ai învăţat la Ştiinţe despre om?
- Păi omul a apărut prin evoluţia speciilor. Întâi a fost australopitecul, din el a evoluat homo habilis. Din homo habilis a ieşit homo erectus iar din homo erectus, homo sapiens. Şi din homo sapiens, homo sapiens sapiens, adică noi, spuse Maria cu un zâmbet larg, în care se vedea că ştie ce înseamnă sapiens.

O mai ştiţi pe frumoasa şi inteligenta mea nepoţică ce urma să intre în clasa I anul acesta? Şi căreia îi făcusem o succintă oră de astronomie, împreună cu verişoara sa mai mică, la bunica acasă?
Da. Acum este în clasa I. Ne-am reîntâlnit luna trecută. De altfel ne vom întâlni şi azi, are serbare, la clasa de balet.
Dar acum o lună ne-am jucat împreună cu fraţii ei de 4 ani, gemenii. Şi aproape pe nepusă masă mi-a spus:
- Eu ştiu cum am apărut noi...
- Cum?
- Ne tragem din Adam şi Eva. Ei au fost primii oameni. Dumnezeu i-a făcut. Ne-a spus la şcoală.

(foto Profu' de Religie)

Povestea cabliştilor

de Lucian Mândruţă

A fost odată ca niciodată un telespectator. Acest cetăţean se uita zilnic la televizor, pentru că avea gratis la serviciu: era cablist. Şef la societatea de cablu, mai precis.

Uitându-se el mult, mult, ani întregi, a observat că la televizor e multă reclamă, iar într-o bună zi a aflat de la un bun prieten că pentru reclama aceea unii plătesc ca să apară. Imediat s-a dus val-vârtej la contabilitate şi-a început să întrebe în dreapta şi în stânga:

- Aţi văzut reclama aia la Coca Cola? Noi cât am încasat din ea? Dar la Orange? HP? Pateu de ficat? Noul Logan, care depăşeşte orice aşteptări?

- Nimic, şefu', noi nu încasăm nimic din reclamele astea. Noi luăm bani de la abonaţi. Televiziunile încasează.

- Seriooos? Şi cât încasează?

- Pai, să tot fie câteva milioane pe luna la televiziunile astea mai mari!

- Câââât? Pe cablul meu? Şi eu nu iau nimic?

- Nu şefu, că nu-s produse de noi! Îs ale lor show-urile astea! Şi ei taie chitanţă.

- Aşaaa, deci! Bine!

După aceste vorbe, şeful s-a încuiat în birou, fără secretară de data asta, şi n-a mai ieşit de acolo trei zile şi trei nopti. Iar când a ieşit, avea în mână un vraf de hârtii pe care le-a trântit în faţa managementului, la prima şedinţă:

- Băieţi, ăsta e planul nostru de dezvoltare! Urmaţi-l şi ne va creşte ca Făt Frumos, într-un an cât alţii în şapte! Citiţi şi apucaţi-vă de lucru: ne facem şi noi canale, cu show-uri, cu reclame, cu tot ce vrei. De fapt, cu tot ce vrea publicul, bine?

- Bine şefu', eşti extraordinar, cum ţi-a venit ideea asta, incredibil.... a urmat un val de felicitări sincere, ca de la angajat la şef.

Fireşte, planul a fost pus imediat în aplicare, pentru că era al şefului. Societatea a scos banii de la bancă, a cumpărat camere de filmat, lumini, paiete, maşini de teren şi câteodata chiar şi vedete. Oamenii au mai cumpărat şi filme şi documentare, tot ce trebuie la o televiziune serioasă. Şi-au deschis canalele proprii şi şi-au suflecat mânecile şi şi-au pregătit facturierele pentru publicitatea care urma să vină.

Au emis o zi, au emis două, au emis o lună, au emis chiar nouă. Numai că nimeni nu venea să cumpere publicitate. Prin biroul de vânzări proaspăt dotat cu mobilă Bo Concept bătea vântul. Şi, odată cu el, într-o bună zi, a intrat şeful.

- Beeey, ce naiba e aici! De ce-am făcut noi televiziunile astea dacă nu încasăm nimic pe ele? Voi ştiti cât mă costă pe ora de emisie?

- Ştim şefu', dar n-avem ce face. Oamenii nu se uită la ce producem noi, au rămas tot cu ăilalţi. Cică le plac şi nu vor să schimbe pe noi!

- Pai mey proştilor, voi nu ştiţi că orice învăţ are şi dezvăţ? Ia să le tăiem canalele alea la care se uită, că la noi e heblul! Şi să vedem, la cine-o să vină? Nu la noi?

- Ba da, şefu', incredibil, iar ne-aţi salvat cu ideile dumneavoastră!

Zis şi făcut.

Iar povestea se încheie aici cu o morală: Când ai monopol, ai de fapt o licenţă pentru a face lucrurile prost fără să fii pedepsit pentru asta. De aici, capitalismul nu mai poate face nimic.

Însă putem noi. Sigur, dacă n-am fi oameni care s-au obişnuit doar să se uite!

Mitizarea - cazul Einstein

Albert Einstein a fost unul dintre cei mai importanţi fizicieni deoarece a pus bazele teoriei relativităţii, teorie ce se ocupă de manifestările materiei la gravitaţie şi viteză extreme. El a generat şi demonstrat valabilitatea vestitei sale formule ce spune că energia este masa ori viteza luminii la pătrat (E=mc²). A stabilit comportamentul luminii, ce are o valoare maxim limitată, de aproape 300 000 km/s. Teoria sa a venit în contradicţie cu "bunul simţ comun".

Dacă o persoană se îndreaptă spre stânga cu o viteză de 3 km/h şi o alta spre dreapta cu 3 km/h, viteza cu care se depărtează o persoană de cealaltă este de ...
3 km/h + 3 km/h = 6 km/h
Dar dacă un foton (particula de lumină) se deplasează faţă de sursa sa spre stânga cu 300 000 km/s şi un altul se deplasează în sens invers tot cu aceeaşi viteză (maximă) de 300 000 km/s, viteza cu care se îndepărtează un foton de celălalt este de ... nu, nu este de 600 000 km/s cum unii ar crede, ci tot de 300 000 km/s, aceasta fiind cea mai mare viteză din univers, inclusiv relativ la oricare punct din întregul univers. Pentru foarte multă lume nu este de înțeles acest lucru și este pur şi simplu dat deoparte, ca fiind o chestiune ce-i depășește. Dacă Einstein a spus, şi pentru că Einstein este considerat de mai toţi ca fiind un mare fizician, înseamnă că aşa e, chiar dacă noi nu înţelegem cu adevărat cum stă treaba cu teoria relativităţii.

Această atitudine este specifică omului obedient, angrenat în relaţii bazate pe credinţă şi nu pe cercetare, ce reacţionează la informaţii conform unor tare sociale şi psihologice: apelul la majoritate, apelul la autoritate, spiritul de turmă, tradiţionalism. Se ajunge astfel la o situaţie paradoxală. Deşi nu înţelege cu adevărat teoria relativităţii îl considderă pe părintele său ca fiind o autoritate absolută în domeniul fizicii şi chiar în alte domenii, cum ar fi cel al religiei. Ei bine, Einstein a greşit. Nu în privinţa teoriei relativităţii, ci a altei teorii științifice, în privinţa dualităţii materiei, de particulă şi undă concomitent, bază a fizicii cuantice. Toată viaţa Einstein a căutat să găsească şi să demonstreze existenţa unei "constante universale" ce ar fi soluţionat unele inadvertenţe (pe atunci se considera că universul era static, fără început şi fără sfârşit, Einstein îmbrăţişa această idee, iar în cadrul acelui tip de univers ar fi însemnat că totul trebuia să se fi prăbuşit în sine datorită gravitaţiei, ceea ce nu este adevărat). Ba mai mult, nu a acceptat niciodată evidenţele rezultate din teoria mecanicii cuantice, deşi acestea erau demonstrate, lansând (din cu totul altă poziţie decât cea invocată de creaţionişti) vestita sa replică "Dumnezeu nu joacă zaruri".

Aceste replici au dat apă la moară creaţioniştilor şi credincioşilor de tot felul, ce au găsit un motiv de a-şi asuma numele Einstein, implicându-l în fantastice şi mincinoase situaţii. Una dintre ele este mitul elevului ce dă replici profesorului "ateu". Probabil mai sunt şi altele.

Motivaţiile demersului de afiliere a numelui Einstein la concepţiile creaţioniste sunt diverse dar se rezumă în mare la două. Una ar fi transferul de valoare prin simpatie, adică dacă Einstein este atât de mare și valoros, în cazul în care a spus ceva ce avantajează imaginea mea despre lume dovedește că imaginea mea este cea corectă, deși nu am dovezile mele pentru a demonstra asta. Iar dacă nu a spus facem cumva să fii spus, sau să pară că a spus. A doua are un sens invers, de denigrare a demersului științific prin reinterpretarea unor atitudini a oamenilor de știință, mai ales a celor mai importanți, de preferat morți pentru a nu mai putea dezminți informația. Ceva de genul: degeaba consideri că știința este superioară credinței odată ce cel mai mare om de știință a avut o altă părere decât tine.

O altă replică utilizată de creaționiști mi-a fost reamintită de un prieten virtual, printr-un mail:
De ce ţi-am scris:
- de ceva timp stă în atenţia presei internaţionale celebra scrisoare a lui Einstein - o mostră colosală din geniul de bun simţ al lui Einstein. Anterior, se vehicula ca argument pro religios un aforism atribuit lui Einstein "Religia fără ştiinţă este slabă, dar ştiinţa fără religie este oarbă". (Formularea corectă este exact invers „știința fără religie este șchioapă, religia fără știință este oarbă”)
Ai informaţii privind originea acestuia - când şi în ce împrejurări a fost atribuit lui Einstein? Parcă nu prea se potriveşte, chiar şi în condiţiile în care Einstein a trăit o parte din viaţa în secolul 19 - atunci când religia era o regula socială şi era de bon-ton.
(Ca o paranteză, la "modă" pe atunci era să fii ateu, să îmbrăţişezi principiile socialiste şi să participi la manifestări antiguvernamentale.)
Trebuie să-i dau o veste proastă, cuvintele (dar așa cum sunt corectate de mine) sunt ale lui Einstein. Şi una bună, sunt spuse într-un anumit context (Science and Religion, Princeton Theological Seminary, 1939) ce schimbă radical datele problemei.
În traducere proprie sună cam așa:
Acum, chiar dacă tărâmurile religiei şi ale ştiinţei în sine sunt clar demarcate, totuși există între cele două puternice relaţii reciproce şi dependenţe. Dacă religia dorește a fi cea care determină scopul, fără nici o îndoială ea are de învățat de la știință, în sensul cel mai larg, deoarece asta contribuie la atingerea obiectivelor pe care și le-a asumat. Dar știința poate fi generată doar de cei ce sunt pătrunși de aspirația spre adevăr și înțelegere. Sursa acestui sentiment, totuși, izvorăște din sfera religiei. De asemenea există credința că regulile valide pentru existența lumii sunt raționale, sens ușor de înțeles. Eu nu pot concepe un om de știință autentic fără acea credinţă profundă. Situația poate fi exprimată printr-o imagine: știința fără religie este șchioapă, religia fără știință este oarbă.

Aici se vede clar că sensul frazei (care este promovat de creaționiști exact invers) este deturnat. Religia, dacă nu are în spate cunoașterea științifică este un zero, nefiind în stare să slujească chiar scopului său declarat, de a da un sens existenței. Și știința suferă fără un fel „religios” în a aborda cunoașterea, rezultatele sale putând fi eronate, pe lângă adevăr, deci infirme. Religia poate fi periculoasă (și chiar este), deoarece din considerente dogmatice devine oarbă, și oarbă fiind asemuie dușmanilor săi ceea ce nu vede. Faptul că știința este infirmă fără acea dăruire sublimă a omului de știință nu este chiar atât de grav, eventual se poate întârzia un pic evidențierea adevărului.

În concluzie, deși Albert Einstein nu este un sfânt, nici nu este nevoie să devină unul. Genialitatea sa este raportată la teoria relativităţii şi la fizică, nu la toate celelalte aspecte. A fost un om cu bunele şi relele sale, cu evidenţe pe care le-a folosit revoluţionând fizica şi cu evidenţe pe care le-a refuzat, nefiind în stare să-şi depăşească anumite limite. Trebuie să-i fim recunoscători fără a-l diviniza.
Din punctul meu de vedere - pentru un creaționist Einstein a fost ateu.

Și o scrisoare a lui Einstein cu citatul subliniat tradus astfel: "Cuvântul Dumnezeu nu reprezintă pentru mine nimic mai mult decât expresia şi produsul slăbiciunilor umane, Biblia, o colecţie de legende onorabile dar primitive şi care sunt totuşi destul de copilăreşti."
Imagine preluată de aici: https://www.theguardian.com/science/2018/dec/04/physicist-albert-einstein-god-letter-reflecting-on-religion-up-for-auction-christies