În timpul războiului de secesiune un jurnalist pe nume Joseph Howard, Jr a investit enorm în aur. Dar nu era destul. Deoarece prelungirea războiului ar fi urcat și mai mult prețul acestuia iar finalizarea lui ar fi dus la scădere, falsifică o informație ca fiind din partea „unor jurnaliști” de la Associated Press, informație care este publicată în New York World și New York Journal of Commerce și care susținea că Abraham Lincoln a emis un ordin de recrutare pentru încă 400 000 de soldați. Asta însemna că războiul va continua. Bursa de mărfuri se prăbușește. Investitorii se orientează spre a cumpăra aur, prețul acestuia crește, iar Joseph Howard, Jr îl vinde rapid cu un profit de peste 10% în câteva zile. Binențeles că ordinul respectiv nu fusese dat. Dar zvonul și-a făcut datoria: l-a îmbogățit pe Joseph Howard, Jr.
A făcut câteva luni pușcărie. Asta în America.
Aici? Ne râd în nas.
Ne râd în nas!
Antivacciniștii. Adepții teoriilor conspirației. Dacopații. Pseudoștiințificii. Vrăjitorii. Astrologii. Ghicitorii. Biorezonatorii. Inițiații. Panicarzii. Islamofobii. Homofobii. Intoleranții de toate felurile. Și toate celelalte feluri de șmecheri.
Precum și toți cei care le fac jocul și amplifică aceste false informații, ca fraierii.
Aici un scurt îndreptar de falsuri și zvonuri: http://hoaxes.org/
Și o colecție de site-uri românești ce câștigă o grămadă de bani din aceste falsuri și zvonuri: https://verificasursa.ro/
Se afișează postările cu eticheta bioenergie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bioenergie. Afișați toate postările
5 martie 2016
30 martie 2013
Când te mănâncă palma...
„Ce nu pot să-mi explic este cum pot prezice palmele mele ce se va întâmpla în viitorul cel mai apropiat cu banii mei. Probabil o să râzi, dar asta nu am cum s-o neg indiferent de cât de sceptic sunt, pentru că mi s-a-ntâmplat și mi se tot întâmplă faza cu mâncărimea palmelor. Iar cu visatul peștelui și ploaia de a 2-a zi iar e pe bune, doar că nu 100%, dar suficient cât să mă pună pe gânduri. Sunt lucruri care mă intrigă și d-aia te rog poate mă poți lumina cât de cât. Ms, baftă!”
Creierul nostru este organizat pentru supraviețuire. Nu este o mașină de calcul perfectă, ci aproximativă, având totuși o complexitate fenomenală ce-i dă posibilitatea de a învăța. Adică de a face analogii și calcule, descoperind anumite tipare, astfel încât în situații similare să poată lua decizii în baza acestor tipare, economisind timp și energie, lucru benefic supraviețuirii eficiente. Numai că avantajul descoperirii tiparelor ne poate duce la dezavantajul construirii și folosirii eronate a acestora. Neavând capacitatea de a nota și motiva fiecare situație ne trezim că acele analogii în baza cărora funcționăm, deși sunt utilizate, nu sunt și conforme realității.
Noi de fapt construim în creierul nostru un model, virtual, a ceea ce credem că este realitatea. Un fel de imagine a acesteia pe care o luăm de bună, deși nu avem informații sigure în ceea ce privește obiectivitatea acesteia. În construcția acestui model folosim cu cea mai mare încredere propriile percepții și considerăm că propriile analogii și judecăți sunt cele mai sigure, mai ales că sunt ale noastre. Asta se datorează faptului că noi suntem „siguri” că noi le avem, mai ales că nu știm cu certitudine că și ceilalți le au, sau că le au în același format.
Acestă situație este normală și umană, dar tocmai din acest motiv trebuie să fie supusă scepticismului. A lua decizii, a da verdicte, pe baza unor interpretări subiective, de percepție sau de interpretare eronată se numește bias în limbaj de specialitate. Dacă ne înșelăm? Binențeles că nu putem cădea în cealaltă extremă și să analizăm, de fiecare dată totul. Se intră astfel într-un cerc vicios. Mai ales că avem la dispoziție și mințile celorlalți, cu care intrăm în contact și care ne pot da un feed-back. Astfel universul minții noastre este bombardat cu informații de la presupusele minți ale celorlalți, prin cultură și comunicare, dar pe care le considerăm aidoma minții noastre, mintea noastră fiind singura disponibilă a fi cercetată „din interior”. Când aceste biasuri cognitive sau de confirmare se suprapun peste informațiile venite de la ceilalți acestea se sedimentează și devin prejudecăți, și în cazuri frecvente superstiții. De altfel considerăm corecte informațiile ce ne confirmă modelele deja existente în mintea noastră doar pentru că le confirmă, fără să mai fie nevoie să le analizăm, chiar dacă vin de la alții, pe când modelele ce ne contrazic simțul propriu sunt date deoparte din principiu, chiar dacă au în spate elemente doveditoare independente de „subiectivismul” cuiva.
Superstițiile sunt alimentate din ambele părți, cultural ne sunt induse, subiectiv le confirmăm. La un moment dat avem atât de multă „încredere” în aceste erori încât le „vânăm” din dorința de a fi în regulă, de a ne justifica metodologia de construcție a modelului realității din mintea noastră. Altfel spus, preferăm să ne mințim decât să riscăm să nu avem repere. Sunt sigur că nu întotdeauna când ai dat bani te-a mâncat palma, și nici de fiecare dată când te-a mâncat s-a întâmplat să dai. Dar din dorința de confirmare vom „căuta” și câteodată chiar ne vom induce senzația necesară confirmării. Apare un fel de reflex pavlovian, de ce căutăm să vedem dacă ne mănâncă palma de aia vom descoperi că așa este. Am intrat de fapt în propria noastră cursă, fără să ne dăm seama.
Charles Dickens are o frază memorabilă în Marile Speranțe: „Toţi mincinoşii de pe lume nu sunt nimic faţă de omul care se minte pe el însuşi; cu vorbe din acestea, m-am înşelat şi eu pe mine. E ciudat, fără îndoială. Pare destul de firesc să mă aleg din greşeală cu o monedă falsă, făurită de mine drept bună! Un străin îndatoritor, sub pretextul că vrea să-mi împăturească bine banii, spre mai mare siguranţă, îi poate înlocui cu coji de nuci; dar ce înseamnă şiretlicul lui pe lângă al meu, când eu singur îmi adun cojile de nucă şi mi le dau mie însumi în loc de bani!”
Creierul nostru este organizat pentru supraviețuire. Nu este o mașină de calcul perfectă, ci aproximativă, având totuși o complexitate fenomenală ce-i dă posibilitatea de a învăța. Adică de a face analogii și calcule, descoperind anumite tipare, astfel încât în situații similare să poată lua decizii în baza acestor tipare, economisind timp și energie, lucru benefic supraviețuirii eficiente. Numai că avantajul descoperirii tiparelor ne poate duce la dezavantajul construirii și folosirii eronate a acestora. Neavând capacitatea de a nota și motiva fiecare situație ne trezim că acele analogii în baza cărora funcționăm, deși sunt utilizate, nu sunt și conforme realității.
Noi de fapt construim în creierul nostru un model, virtual, a ceea ce credem că este realitatea. Un fel de imagine a acesteia pe care o luăm de bună, deși nu avem informații sigure în ceea ce privește obiectivitatea acesteia. În construcția acestui model folosim cu cea mai mare încredere propriile percepții și considerăm că propriile analogii și judecăți sunt cele mai sigure, mai ales că sunt ale noastre. Asta se datorează faptului că noi suntem „siguri” că noi le avem, mai ales că nu știm cu certitudine că și ceilalți le au, sau că le au în același format.
Acestă situație este normală și umană, dar tocmai din acest motiv trebuie să fie supusă scepticismului. A lua decizii, a da verdicte, pe baza unor interpretări subiective, de percepție sau de interpretare eronată se numește bias în limbaj de specialitate. Dacă ne înșelăm? Binențeles că nu putem cădea în cealaltă extremă și să analizăm, de fiecare dată totul. Se intră astfel într-un cerc vicios. Mai ales că avem la dispoziție și mințile celorlalți, cu care intrăm în contact și care ne pot da un feed-back. Astfel universul minții noastre este bombardat cu informații de la presupusele minți ale celorlalți, prin cultură și comunicare, dar pe care le considerăm aidoma minții noastre, mintea noastră fiind singura disponibilă a fi cercetată „din interior”. Când aceste biasuri cognitive sau de confirmare se suprapun peste informațiile venite de la ceilalți acestea se sedimentează și devin prejudecăți, și în cazuri frecvente superstiții. De altfel considerăm corecte informațiile ce ne confirmă modelele deja existente în mintea noastră doar pentru că le confirmă, fără să mai fie nevoie să le analizăm, chiar dacă vin de la alții, pe când modelele ce ne contrazic simțul propriu sunt date deoparte din principiu, chiar dacă au în spate elemente doveditoare independente de „subiectivismul” cuiva.
Superstițiile sunt alimentate din ambele părți, cultural ne sunt induse, subiectiv le confirmăm. La un moment dat avem atât de multă „încredere” în aceste erori încât le „vânăm” din dorința de a fi în regulă, de a ne justifica metodologia de construcție a modelului realității din mintea noastră. Altfel spus, preferăm să ne mințim decât să riscăm să nu avem repere. Sunt sigur că nu întotdeauna când ai dat bani te-a mâncat palma, și nici de fiecare dată când te-a mâncat s-a întâmplat să dai. Dar din dorința de confirmare vom „căuta” și câteodată chiar ne vom induce senzația necesară confirmării. Apare un fel de reflex pavlovian, de ce căutăm să vedem dacă ne mănâncă palma de aia vom descoperi că așa este. Am intrat de fapt în propria noastră cursă, fără să ne dăm seama.
Charles Dickens are o frază memorabilă în Marile Speranțe: „Toţi mincinoşii de pe lume nu sunt nimic faţă de omul care se minte pe el însuşi; cu vorbe din acestea, m-am înşelat şi eu pe mine. E ciudat, fără îndoială. Pare destul de firesc să mă aleg din greşeală cu o monedă falsă, făurită de mine drept bună! Un străin îndatoritor, sub pretextul că vrea să-mi împăturească bine banii, spre mai mare siguranţă, îi poate înlocui cu coji de nuci; dar ce înseamnă şiretlicul lui pe lângă al meu, când eu singur îmi adun cojile de nucă şi mi le dau mie însumi în loc de bani!”
18 decembrie 2012
Bijuterii magnetice
De la o vreme umblă prin sat ideea că magneţii purtaţi la mână, la gât sau în urechi ajută la prevenirea şi tratarea unor boli, la o stare de sănătate mai bună.
Dar să vedem ce e cu magnetismul şi cu materialele numite magneţi permanenţi. Totul se întâmplă la nivel atomic, mişcarea electronilor anumitor materiale feromagnetice, datorită poziţionării specifice în cristal a atomilor, generează un câmp magnetic, la fel cum trecerea curentului electric o face printr-un conductor. De altfel de asta există bobine, adică generatoare de câmp magnetic cu sursă electrică. Doar că unele materiale prezintă aceste proprietăţi în stare naturală, de minereu, influenţată fiind generarea lor de magnetismul terestru. Altele se obţin artificial, controlând turnarea acestora sub un câmp magnetic puternic, generat electromagnetic. Dar numai anumite metale au proprietăţi magnetice: fierul, cobaltul, nichelul şi mai rarele neodimiu şi samariu. În consecinţă anumite materiale sunt atrase de câmpul magnetic, terestru sau al magneţilor permanenţi, respectiv metalele de mai sus şi aliajele lor.
Totodată sunt o grămadă de alte elemente şi compuşi chimici ce nu prezintă proprietăţi magnetice, cum sunt metale de tipul aluminiu sau cupru, dar şi toate gazele şi substanţele organice, şi aici includem şi organismele vii. Asupra acestora magneţii nu au nici un fel de efect care să conteze. De altfel ar însemna să fie influenţate organismele animale de simplul fapt că se deplasează sau se rotesc în naturalul câmp magnetic terestru.
Dar sunt unii ce susţin sus şi tare că magneţii ne influenţează corpul în sens pozitiv şi ne oferă, pe bani grei, brăţări, cercei şi coliere cu magneţi permanenţi montaţi în ele. Iată câteva "expuneri" despre această pseudoterapie:
Cât timp trebuie să treacă până începe să acţioneze magneto-terapia?
Multe persoane simt primele efecte positive in decurs de cateva zile. Alţii incep sa constate schimbările după 2 sau 3 săptămani. Lucrurile stau diferit de la individ la individ!
Depinde si de mulţi alţi factori, ca de exemplu de felul simptomelor si de lungimea perioadei de suferinţa. Este normal ca primul semn al tratamentului sa fie ridicarea nivelului de energie si o stare generala mai buna.
Ceea ce se întâmplă, dacă se întâmplă, este cel mult o reacţie de tipul efectului placebo. Pe doritori îi sfătuiesc să cumpere cele mai scumpe produse de gen, deoarece efectul placebo devine mai puternic pe măsură ce investiţia este mai mare.
De ce nu simt nici o diferenţă?
În magneto-terapie este foarte important consumul unei cantităţi suficiente de apă. Se recomandă cel puţin 2 litri de apă pe zi. Magneto-terapia trebuie efectuată continuu. Dacă sunteţi plini de energie şi în forma cea mai bună, dacă nu aveţi simptome deosebite, atunci nu veţi percepe nici o schimbare. Aşa cum luaţi regulat vitamine şi minerale pentru a preveni îmbolnăvirile, la fel vă recomandăm să purtaţi preventiv magneţi.
Un leac ce foloseşte multor boli şi totodată ajută persoanele sănătoase să nu se îmbolnăvească poartă numele de panaceu. De obicei aceste valenţe sunt atribuite (fără dovezi, desigur) procedurilor şi medicamentelor de acest tip, ce nu au nici un fel de influenţă, nici benefică, nici toxică, odată ce nu au nici un fel de componentă activă. Cât despre cum ajută consumul de apă la tratarea magnetică trebuie să subliniem că molecula de apă nu este influenţată de magnetism. Dar în apă pot exista impurităţi ferice, ce pot fi decantate cu ajutorul unui magnet. Dar înainte de a bea apa, nu în corpul nostru.
Cat durează acţiunea magnetilor ?
Magneţii noştri cu neodimiu sunt garantaţi pe viata in ceea ce priveşte acţiunea magnetica (neodimiul isi pierde doar l % din puterea magnetica după 100 de ani).
Adică puteţi scoate dintr-o fântână monedele de fier aruncate acolo şi după o sută de ani. Că tratare a bolilor...
Bijuteriile magnetice trebuie purtate neintrerupt?
Puteţi purta bijuteriile Dvs. magnetice zi si noapte, sau le puteţi purta numai in timpul zilei, sau numai in timpul nopţii, daca aceasta se potriveşte cu preocupările Dvs. Multe persoane nu dau bijuteriile jos niciodată. In plus, magneto-terapia este o terapie naturala; persoane diferite vor reacţiona diferit la ea. Gasiti varianta la care reactionati cel mai bine.
Această tehnică este specifică vânzătorilor de produse ce nu sunt necesare clienţilor lor: disiparea informaţiei (şi aşa, şi aşa, e la fel de bine, important e să daţi banii)
Este necesar ca bijuteriile sa fie in contact cu pielea?
Nu! Puteţi, spre exemplu, sa purtaţi brăţara larga la incheietura. Magneţii noştri sunt suficient de puternici si influenţează circulaţia sangelui de la distanta de cativa milimetri de piele.
Trebuie ca brăţara sa imi atingă pulsul?
Nu, nu trebuie. Magnetul influenţează circulaţia sangelui.
Din acest motiv va recomandam brăţara ca izvor primar de energie magnetica si cerceii ca izvor secundar (pavilionul urechii este o zona slab irigata)
E, aici e ceva detaliu medical. Adică cum influenţează? Se opreşte circulaţia, se măreşte viteza sângelui, se "aliniează" globulele roşii (că doar au atomi de fier în ele)? Sau este un efect la care ştiinţa încă nu are răspuns?
Păi normal că nu are odată ce nu există nici o evidenţă că magneţii pot influenţa sângele, fie el în corp sau în exteriorul lui.
Pot purta brăţara la aceeaşi mana la care port ceasul?
Da. Magnetul de pe partea interioara a incheieturii nu va va opri ceasul, care se afla pe partea exterioara a incheieturii. Din cauza magnetului, insa, ceasul Dvs. se poate opri pentru o scurta perioada, daca o parte a brăţării Dvs. cu magneţi ajunge in contact direct cu bateria ceasului.
Eeee, iată că se pot întâmpla unele lucruri. Câmpul magnetic influenţează piesele ce conţin aliaje de fier, nichel sau crom sau piesele electronice. Câteodată aparatele absolut necesare, de exemplu un stimulator cardiac dă oareşce eroare de puls.
Mi se va inverzi incheietura mainii daca port o brăţara de cupru?
La multe persoane incheietura mainii poate capata o culoare uşor verzuie din cauza reacţiei naturale intre acizii pielii si cupru. Acesta este un semn bun! Cuprul se eliberează din brăţara, pătrunde in piele si de acolo intra in circuitul sanguin. Acţiunea cuprului impiedica procesele inflamatorii, si acesta este un efect căutat de persoanele care suferă de artrita si reumatism. Culoarea verde se indepărtează uşor cu apa si săpun.
Totuşi, multe produse nu sunt făcute din cupru, pentru ca exista multe persoane care nu doresc sau nu au nevoie de acest aport suplimentar de cupru in organism. Din motive tehnice, nu se poate realiza din cupru orice design pentru bijuterii. Foarte rar, exista persoane care au reactii alergice la cupru (inrosirea pielii), si care de aceea prefera bijuterii magnetice fara cupru.
Ce nu ne spun vânzătorii de panaceu magnetic este faptul că acea "înverzire" a pielii se datorează carbonatului de cupru, adică cocleala, ce poate fi toxică. Oricum, necesarul de cupru nu se asigură prin contactul cu pielea ci prin alimentaţie.
La ce mână trebuie să port brăţara magnetică?
Deoarece circulaţia sangelui este la fel la ambele maini, nu ar trebui sa existe diferente semnificative intre purtarea brăţării la mana dreapta sau la cea stanga. Totuşi, puteţi experimenta singuri daca remarcaţi vreo diferenţa - medicina orientala considera corpul asimetric.
Nu contează, întradevăr. Nu datorită simetriei ci pentru că nu contează oricum.
De ce o brăţara magnetica poate ameliora durerile la genunchi?
Magnetul influenţează circulaţia sanguina, iar o circulaţie mai buna ajuta corpul sa elimine toxinele. Astfel, elementele nutritive si oxigenul sunt transportate mai bine la toate celulele corpului, inclusiv cele de la genunchi. In acest mod, corpul se poate ajuta mai bine pe sine, tot asa cum pastila impotriva durerii de cap care ajunge in stomac, ea va eliberează de durerea de cap.
Magnetul nu influenţează circulaţia sangvină pentru că nu are ce influenţa din ea. Oricum doar circulaţia sangvină nu ajută la detoxifiere, eliminarea toxinelor o fac rinichii, ficatul, acestea sunt filtrele de sânge. Chiar dacă globulele roşii conţin atomi de fier, aceştia sunt în compuşi (hemoglobină) ce reacţionează mai repede la ionizare decât la câmpul magnetic. Moleculele de hemoglobină "plutesc" în interiorul hematiei, deci mai repede s-ar alinia ele în interiorul celulei şi nu toată celula. Dacă totuşi, prin absurd, s-ar alinia când trec prin dreptul magnetului, mai apoi, datorită presiunii sangvine, şi-ar schimba din nou poziţia. Şi ce contează care este poziţia lor în transferul de oxigen? Oricum molecula de hemoglobină se va autopoziţiona datorită ionizării în momentul în care se va întâlni cu cea de oxigen.
Pentru durerile de genunchi, coate sau spate, este mai bine sa se
poarte o brătara sau o centura magnetica?
Acest lucru este diferit in funcţie de persoana. Adesea este mai bine sa se pună magneţii direct pe locul dureros, spre exemplu sub forma de bandaj cu magneţi, dar foarte des este utila si o brăţara sau un colier magnetic pentru a ameliora durerea sau chiar pentru a o elimina in totalitate. Incercaţi ce este cel mai bine pentru Dvs.! O brăţara sau un colier sunt purtate cu plăcere ca bijuterii si de aceea este mai greu sa uitam de ele, cum se poate intampla cu o centură. In afara de aceasta, bijuteriile arata frumos si va impodobesc!
Asta-i tare! Nu ştim de unde vine durerea şi care este motivul ei, dar măcar aveţi la mână o brăţară frumoasă...
lata cazul unui pacient tratat cu ajutorul campurilor magnetice la Institutul Biologic pentru Testare din Graefeling, Germania.
Pacienta avea probleme cronice cu coloana de mai multi ani, care se manifestau prin diferite simptome permanente, de la dureri de cap la blocaje de coloana. Pe langa acestea, incheietura degetului mare de la mana putea fi folosita numai cu dureri mari - spre exemplu, simpla actiune de a taia painea era insotita de dureri groaznice.
La cateva zile după ce a inceput sa poarte bratara magnetica, simptomele au cedat si s-a ajuns la o stabilizare. Dupa aproximativ o saptamana clienta si-a dat seama ca poate taia painea fara a avea dureri. A spus ca nu isi va mai da jos niciodată bratara cu magneţi.
Comentariu :
"Purtarea de bijuterii magnetice influenţează in mod pozitiv schimbul de elemente energetice in celulele roşii ale sangelui. După 17 zile de purtat, celulele sangelui mai prezintă doar o mica tendinţa de agregare. Dimpotrivă, formarea anormala de celule si tendinţa de incrucişare intracelulara cu material endobiotic pare a fi neinfluentata. Este necesara combinarea cu masuri terapeutice din medicina ortomoleculara (minerale si oligoelemente), precum si o uşoara imunostimulare.
Daca eritrocitele (celulele roşii din sange) se unesc, atunci suprafaţa lor se micşorează, si prin aceasta se micşorează capacitatea de agregare a oxigenului si de transportare a acestuia la celulele corpului. Pe langa toate acestea, absorbţia de elemente nutritive este diminuata, iar eliminarea toxinelor este deficitara."
Institutul Biologic de testare - Graefelfing, Germania
Să o luăm pe rând. Graefeling sau Graefelfing nu există în Germania. Poate Gräfelfing. Dar municipiul respectiv nu are nici un fel de Institut Biologic de Testare, poate doar un laborator în cadrul Academiei de Panificaţie (fostele școli Baker). Iar noţiunile din "comentariu" sunt reprezentative pentru ceea ce înseamnă limbaj pseudoştiinţific: o grămadă de termeni pretenţioşi, fără pic de logică şi fără nici un fel de legătură cu realitatea.
De altfel producătorii şi comercianţii de magneţi permanenţi ne pun în gardă cu pericolele şi facilităţile utilizării acestor produse:
Garanţie
Firma Euromagnet SRL nu îşi asumă responsabilitatea pentru eventuale pagube create de utilizarea necorespunzătoare a magneţilor. Prin achiziţia magneţilor, confirmaţi că aţi citit şi aţi înţeles indicaţiile de mai jos. Vă rugăm ca în cazul în care dăruiţi magneţi altor persoane, să le daţi şi prezentele indicaţii, şi să explicaţi şi copiilor Dvs. potenţialul pericol al mânuirii acestor magneţi.
Pericol de spargere şi ciobire
Magneţii NdFeB se pot sparge. Cel mai des se sparg atunci când doi magneţi se ciocnesc. Este posibil ca în urma unei astfel de ciocniri să se producă aşchii care să zboare în mai multe direcţii. Din această cauză, în cazul unor magneţi mai mari, recomandăm folosirea mănuşilor şi ochelarilor de protecţie. În orice caz, magneţii trebuie mânuiţi cu prudenţă şi, pe cât posibil, trebuie evitată ciocnirea lor.
Periculos pentru copii
Există pericolul ca unii copii să introducă magneţi mici în prize. Din acest motiv, supravegheaţi-Vă copiii când aceştia se joacă cu magneţi. Pentru evitarea rănirii copiilor, păstraţi magneţii de mari dimensiuni departe de aceştia, dar şi de
orice obiecte care pot reacţiona la câmp magnetic. Evitaţi eventuala înghiţire a magneţilor NdFeB de către copii, fiindcă dacă mai mulţi magneţi mici ajung în intestine, aceştia se pot fixa în această zonă şi pot provoca răni severe
sau chiar mortale.
Vânătăi
Magneţii de dimensiuni mai mari, dacă ajung destul de aproape unul de celălalt, pot exercita o forţă uriaşă. Degetele se pot prinde uşor între magneţi, iar rezultatul este o vânătaie. La mânuirea magneţilor de dimensiuni mari folosiţi mănuşi şi fiţi prudenţi. Exersaţi mai întâi cu magneţi mai mici. Renunţaţi la testarea puterii magneţilor pe lobul urechilor sau pe nări. V-am atenţionat!
Magnetismul – un pericol pentru aparate
Magneţii NdFeB sunt mult mai puternici decât magneţii "uzuali". Ţineţi-i, deci, la distanţă de aparatele sau obiectele care pot fi afectate de magnetism. Acestea sunt, printre altele, aparatele TV şi monitoarele calculatoarelor, cardurile de credit, discurile CD, calculatoarele, orice alte dispozitive de stocare a datelor, casetele video, ceasurile mecanice, protezele auditive, difuzoarele. Magneţii de dimensiuni mari pot afecta aparatele “pacemaker” – în cazul în care aveţi dubii, fiţi foarte prudenţi.
Decojirea sau subţierea stratului de protecţie
Magneţii NdFeB sunt, de regulă, înveliţi într-un strat protector de nichel, aur sau argint. Acest strat de protecţie se poate eroda în timpul utilizării. În mod special ciocnirea repetată a unor magneţi sferici – care are ca rezultat o
presiune foarte mare în punctele de contact – duce inevitabil la desprinderea stratului protector. Din acest motiv, magneţii sferici de mari dimensiuni trebuie, de preferinţă, separaţi cu un carton sau cu hârtie moale şi nu trebuie păstraţi timp îndelungat pe suprafeţe metalice.
Prelucrare, găurire, tăiere, foc
Magneţii NdFeB pot fi fixaţi cu clei, sau, şi mai bine, se pot scufunda în clei. În nici un caz nu încercaţi tăierea sau găurirea magneţilor. Magneţii pot fi prelucraţi doar cu scule speciale diamantate şi cu o răcire permanentă cu jet de apă. Ţineţi magneţii departe de surse de foc deschis sau căldură intensă.
Alergie la nichel
Majoritatea magneţilor NdFeB sunt protejaţi la suprafaţă cu nichel. Nichelul este un metal care poate provoca reacţii alergice. Alergia la nichel se poate contracta prin contact prelungit cu obiecte care conţin nichel.
Efecte asupra omului
Eventuala influenţă exercitată de magneţii permanenţi asupra organismului uman este discutabilă. Evident că terapeuţii care utilizează magneţii în scopuri terapeutice vor confirma influenţa lor benefică. Cercetările ştiinţifice de până acum au arătat că forţa magneţilor este prea slabă pentru a exercita efecte măsurabile în corpul uman. Dar aceasta nu este o afirmaţie definitivă şi este posibil ca pe viitor, prin aplicarea unor noi metode de măsurare, această temă să fie abordată diferit. Dacă însă influenţa magneţilor asupra omului este mai degrabă benefică sau vătămătoare, asta-i un alt subiect. Dacă doriţi date precise, nu excludeţi influenţa de lungă durată a unui magnet.
Evitaţi contactele de lungă durată şi păstraţi magneţii de dimensiuni mari la cel puţin 1 metru distanţă de corpul Dvs.
Ca să nu mai vorbim de diferenţele de preţ dintre magneţii permanenţi ce se pot achiziţiona de la producători şi aberaţiile magnetice în cauză: un magnet din neodim (NdFeB) costă aproximativ 2 lei la distribuitori (aceştia sunt cei mai utilizaţi de terapeuţii cu magnet), iar o baghetă magnetică magică pentru magnetizarea apei cu un singur magnet cu aceiaşi parametri costă 99 de lei. Iar brăţările magnetice ajung şi la 270 de lei bucata, probabil datorită faptului că au mai mulţi magneţi, chiar 12 (adică au dat 24 de lei pe ei).
Acum, dacă tot v-am speriat cu privire la pericolele folosirii magneţilor (pericole mai mult mecanice decât de câmp magnetic) să punem lucrurile la punct şi în ceea ce priveşte pericolul magneţilor ce sunt fixaţi pe uşa frigiderului şi "influenţează" alimentele. Ei bine, nu influenţează nimic, că doar mâncarea noastră nu este făcută din aliaje feroase. Mai repede alimentele din frigider sunt influenţate de termenul de valabilitate depăşit sau de impropria temperatură la care sunt ţinute acolo. Magneţii de pe frigider pot influeţa totuşi nivelul de kitsch din bucătărie...
Şi totuşi există utilizare în medicină a câmpului magnetic, dar se referă la imagistica medicală, la capacitatea de a descoperi diferenţe de densitate a organelor, şi prin asta de a descoperi forma şi consistenţa acestora, prin fenomenul de rezonanţă magnetică nucleară. Adică undele radio de înaltă frecvenţă sunt reflectate într-un mod specific dacă trec printr-un corp supus unui câmp magnetic foarte puternic. Măsurarea acestei reflexii poate fi transpusă în imagini, având astfel posibilitatea de a descoperi ce avem noi pe dinăuntru fără intervenţii chirurgicale. Este considerată ca fiind una dintre cele mai sigure metode de diagnostic, mult mai puţin invazivă decât tomograful sau radiografia, tocmai datorită faptului că materialele organice din care suntem noi constituiţi nu sunt influenţate de câmpuri magnetice. Mai ales de cele de câteva mii de Gauss dezvoltate de brăţări magnetice, inele magnetice, lanţuri magnetice, cercei magnetici sau alte aberaţii.
Dar să vedem ce e cu magnetismul şi cu materialele numite magneţi permanenţi. Totul se întâmplă la nivel atomic, mişcarea electronilor anumitor materiale feromagnetice, datorită poziţionării specifice în cristal a atomilor, generează un câmp magnetic, la fel cum trecerea curentului electric o face printr-un conductor. De altfel de asta există bobine, adică generatoare de câmp magnetic cu sursă electrică. Doar că unele materiale prezintă aceste proprietăţi în stare naturală, de minereu, influenţată fiind generarea lor de magnetismul terestru. Altele se obţin artificial, controlând turnarea acestora sub un câmp magnetic puternic, generat electromagnetic. Dar numai anumite metale au proprietăţi magnetice: fierul, cobaltul, nichelul şi mai rarele neodimiu şi samariu. În consecinţă anumite materiale sunt atrase de câmpul magnetic, terestru sau al magneţilor permanenţi, respectiv metalele de mai sus şi aliajele lor.
Totodată sunt o grămadă de alte elemente şi compuşi chimici ce nu prezintă proprietăţi magnetice, cum sunt metale de tipul aluminiu sau cupru, dar şi toate gazele şi substanţele organice, şi aici includem şi organismele vii. Asupra acestora magneţii nu au nici un fel de efect care să conteze. De altfel ar însemna să fie influenţate organismele animale de simplul fapt că se deplasează sau se rotesc în naturalul câmp magnetic terestru.
Dar sunt unii ce susţin sus şi tare că magneţii ne influenţează corpul în sens pozitiv şi ne oferă, pe bani grei, brăţări, cercei şi coliere cu magneţi permanenţi montaţi în ele. Iată câteva "expuneri" despre această pseudoterapie:
Cât timp trebuie să treacă până începe să acţioneze magneto-terapia?
Multe persoane simt primele efecte positive in decurs de cateva zile. Alţii incep sa constate schimbările după 2 sau 3 săptămani. Lucrurile stau diferit de la individ la individ!
Depinde si de mulţi alţi factori, ca de exemplu de felul simptomelor si de lungimea perioadei de suferinţa. Este normal ca primul semn al tratamentului sa fie ridicarea nivelului de energie si o stare generala mai buna.
Ceea ce se întâmplă, dacă se întâmplă, este cel mult o reacţie de tipul efectului placebo. Pe doritori îi sfătuiesc să cumpere cele mai scumpe produse de gen, deoarece efectul placebo devine mai puternic pe măsură ce investiţia este mai mare.
De ce nu simt nici o diferenţă?
În magneto-terapie este foarte important consumul unei cantităţi suficiente de apă. Se recomandă cel puţin 2 litri de apă pe zi. Magneto-terapia trebuie efectuată continuu. Dacă sunteţi plini de energie şi în forma cea mai bună, dacă nu aveţi simptome deosebite, atunci nu veţi percepe nici o schimbare. Aşa cum luaţi regulat vitamine şi minerale pentru a preveni îmbolnăvirile, la fel vă recomandăm să purtaţi preventiv magneţi.
Un leac ce foloseşte multor boli şi totodată ajută persoanele sănătoase să nu se îmbolnăvească poartă numele de panaceu. De obicei aceste valenţe sunt atribuite (fără dovezi, desigur) procedurilor şi medicamentelor de acest tip, ce nu au nici un fel de influenţă, nici benefică, nici toxică, odată ce nu au nici un fel de componentă activă. Cât despre cum ajută consumul de apă la tratarea magnetică trebuie să subliniem că molecula de apă nu este influenţată de magnetism. Dar în apă pot exista impurităţi ferice, ce pot fi decantate cu ajutorul unui magnet. Dar înainte de a bea apa, nu în corpul nostru.
Cat durează acţiunea magnetilor ?
Magneţii noştri cu neodimiu sunt garantaţi pe viata in ceea ce priveşte acţiunea magnetica (neodimiul isi pierde doar l % din puterea magnetica după 100 de ani).
Adică puteţi scoate dintr-o fântână monedele de fier aruncate acolo şi după o sută de ani. Că tratare a bolilor...
Bijuteriile magnetice trebuie purtate neintrerupt?
Puteţi purta bijuteriile Dvs. magnetice zi si noapte, sau le puteţi purta numai in timpul zilei, sau numai in timpul nopţii, daca aceasta se potriveşte cu preocupările Dvs. Multe persoane nu dau bijuteriile jos niciodată. In plus, magneto-terapia este o terapie naturala; persoane diferite vor reacţiona diferit la ea. Gasiti varianta la care reactionati cel mai bine.
Această tehnică este specifică vânzătorilor de produse ce nu sunt necesare clienţilor lor: disiparea informaţiei (şi aşa, şi aşa, e la fel de bine, important e să daţi banii)
Este necesar ca bijuteriile sa fie in contact cu pielea?
Nu! Puteţi, spre exemplu, sa purtaţi brăţara larga la incheietura. Magneţii noştri sunt suficient de puternici si influenţează circulaţia sangelui de la distanta de cativa milimetri de piele.
Trebuie ca brăţara sa imi atingă pulsul?
Nu, nu trebuie. Magnetul influenţează circulaţia sangelui.
Din acest motiv va recomandam brăţara ca izvor primar de energie magnetica si cerceii ca izvor secundar (pavilionul urechii este o zona slab irigata)
E, aici e ceva detaliu medical. Adică cum influenţează? Se opreşte circulaţia, se măreşte viteza sângelui, se "aliniează" globulele roşii (că doar au atomi de fier în ele)? Sau este un efect la care ştiinţa încă nu are răspuns?
Păi normal că nu are odată ce nu există nici o evidenţă că magneţii pot influenţa sângele, fie el în corp sau în exteriorul lui.
Pot purta brăţara la aceeaşi mana la care port ceasul?
Da. Magnetul de pe partea interioara a incheieturii nu va va opri ceasul, care se afla pe partea exterioara a incheieturii. Din cauza magnetului, insa, ceasul Dvs. se poate opri pentru o scurta perioada, daca o parte a brăţării Dvs. cu magneţi ajunge in contact direct cu bateria ceasului.
Eeee, iată că se pot întâmpla unele lucruri. Câmpul magnetic influenţează piesele ce conţin aliaje de fier, nichel sau crom sau piesele electronice. Câteodată aparatele absolut necesare, de exemplu un stimulator cardiac dă oareşce eroare de puls.
Mi se va inverzi incheietura mainii daca port o brăţara de cupru?
La multe persoane incheietura mainii poate capata o culoare uşor verzuie din cauza reacţiei naturale intre acizii pielii si cupru. Acesta este un semn bun! Cuprul se eliberează din brăţara, pătrunde in piele si de acolo intra in circuitul sanguin. Acţiunea cuprului impiedica procesele inflamatorii, si acesta este un efect căutat de persoanele care suferă de artrita si reumatism. Culoarea verde se indepărtează uşor cu apa si săpun.
Totuşi, multe produse nu sunt făcute din cupru, pentru ca exista multe persoane care nu doresc sau nu au nevoie de acest aport suplimentar de cupru in organism. Din motive tehnice, nu se poate realiza din cupru orice design pentru bijuterii. Foarte rar, exista persoane care au reactii alergice la cupru (inrosirea pielii), si care de aceea prefera bijuterii magnetice fara cupru.
Ce nu ne spun vânzătorii de panaceu magnetic este faptul că acea "înverzire" a pielii se datorează carbonatului de cupru, adică cocleala, ce poate fi toxică. Oricum, necesarul de cupru nu se asigură prin contactul cu pielea ci prin alimentaţie.
La ce mână trebuie să port brăţara magnetică?
Deoarece circulaţia sangelui este la fel la ambele maini, nu ar trebui sa existe diferente semnificative intre purtarea brăţării la mana dreapta sau la cea stanga. Totuşi, puteţi experimenta singuri daca remarcaţi vreo diferenţa - medicina orientala considera corpul asimetric.
Nu contează, întradevăr. Nu datorită simetriei ci pentru că nu contează oricum.
De ce o brăţara magnetica poate ameliora durerile la genunchi?
Magnetul influenţează circulaţia sanguina, iar o circulaţie mai buna ajuta corpul sa elimine toxinele. Astfel, elementele nutritive si oxigenul sunt transportate mai bine la toate celulele corpului, inclusiv cele de la genunchi. In acest mod, corpul se poate ajuta mai bine pe sine, tot asa cum pastila impotriva durerii de cap care ajunge in stomac, ea va eliberează de durerea de cap.
Magnetul nu influenţează circulaţia sangvină pentru că nu are ce influenţa din ea. Oricum doar circulaţia sangvină nu ajută la detoxifiere, eliminarea toxinelor o fac rinichii, ficatul, acestea sunt filtrele de sânge. Chiar dacă globulele roşii conţin atomi de fier, aceştia sunt în compuşi (hemoglobină) ce reacţionează mai repede la ionizare decât la câmpul magnetic. Moleculele de hemoglobină "plutesc" în interiorul hematiei, deci mai repede s-ar alinia ele în interiorul celulei şi nu toată celula. Dacă totuşi, prin absurd, s-ar alinia când trec prin dreptul magnetului, mai apoi, datorită presiunii sangvine, şi-ar schimba din nou poziţia. Şi ce contează care este poziţia lor în transferul de oxigen? Oricum molecula de hemoglobină se va autopoziţiona datorită ionizării în momentul în care se va întâlni cu cea de oxigen.
Pentru durerile de genunchi, coate sau spate, este mai bine sa se
poarte o brătara sau o centura magnetica?
Acest lucru este diferit in funcţie de persoana. Adesea este mai bine sa se pună magneţii direct pe locul dureros, spre exemplu sub forma de bandaj cu magneţi, dar foarte des este utila si o brăţara sau un colier magnetic pentru a ameliora durerea sau chiar pentru a o elimina in totalitate. Incercaţi ce este cel mai bine pentru Dvs.! O brăţara sau un colier sunt purtate cu plăcere ca bijuterii si de aceea este mai greu sa uitam de ele, cum se poate intampla cu o centură. In afara de aceasta, bijuteriile arata frumos si va impodobesc!
Asta-i tare! Nu ştim de unde vine durerea şi care este motivul ei, dar măcar aveţi la mână o brăţară frumoasă...
lata cazul unui pacient tratat cu ajutorul campurilor magnetice la Institutul Biologic pentru Testare din Graefeling, Germania.
Pacienta avea probleme cronice cu coloana de mai multi ani, care se manifestau prin diferite simptome permanente, de la dureri de cap la blocaje de coloana. Pe langa acestea, incheietura degetului mare de la mana putea fi folosita numai cu dureri mari - spre exemplu, simpla actiune de a taia painea era insotita de dureri groaznice.
La cateva zile după ce a inceput sa poarte bratara magnetica, simptomele au cedat si s-a ajuns la o stabilizare. Dupa aproximativ o saptamana clienta si-a dat seama ca poate taia painea fara a avea dureri. A spus ca nu isi va mai da jos niciodată bratara cu magneţi.
Comentariu :
"Purtarea de bijuterii magnetice influenţează in mod pozitiv schimbul de elemente energetice in celulele roşii ale sangelui. După 17 zile de purtat, celulele sangelui mai prezintă doar o mica tendinţa de agregare. Dimpotrivă, formarea anormala de celule si tendinţa de incrucişare intracelulara cu material endobiotic pare a fi neinfluentata. Este necesara combinarea cu masuri terapeutice din medicina ortomoleculara (minerale si oligoelemente), precum si o uşoara imunostimulare.
Daca eritrocitele (celulele roşii din sange) se unesc, atunci suprafaţa lor se micşorează, si prin aceasta se micşorează capacitatea de agregare a oxigenului si de transportare a acestuia la celulele corpului. Pe langa toate acestea, absorbţia de elemente nutritive este diminuata, iar eliminarea toxinelor este deficitara."
Institutul Biologic de testare - Graefelfing, Germania
Să o luăm pe rând. Graefeling sau Graefelfing nu există în Germania. Poate Gräfelfing. Dar municipiul respectiv nu are nici un fel de Institut Biologic de Testare, poate doar un laborator în cadrul Academiei de Panificaţie (fostele școli Baker). Iar noţiunile din "comentariu" sunt reprezentative pentru ceea ce înseamnă limbaj pseudoştiinţific: o grămadă de termeni pretenţioşi, fără pic de logică şi fără nici un fel de legătură cu realitatea.
De altfel producătorii şi comercianţii de magneţi permanenţi ne pun în gardă cu pericolele şi facilităţile utilizării acestor produse:
Garanţie
Firma Euromagnet SRL nu îşi asumă responsabilitatea pentru eventuale pagube create de utilizarea necorespunzătoare a magneţilor. Prin achiziţia magneţilor, confirmaţi că aţi citit şi aţi înţeles indicaţiile de mai jos. Vă rugăm ca în cazul în care dăruiţi magneţi altor persoane, să le daţi şi prezentele indicaţii, şi să explicaţi şi copiilor Dvs. potenţialul pericol al mânuirii acestor magneţi.
Pericol de spargere şi ciobire
Magneţii NdFeB se pot sparge. Cel mai des se sparg atunci când doi magneţi se ciocnesc. Este posibil ca în urma unei astfel de ciocniri să se producă aşchii care să zboare în mai multe direcţii. Din această cauză, în cazul unor magneţi mai mari, recomandăm folosirea mănuşilor şi ochelarilor de protecţie. În orice caz, magneţii trebuie mânuiţi cu prudenţă şi, pe cât posibil, trebuie evitată ciocnirea lor.
Periculos pentru copii
Există pericolul ca unii copii să introducă magneţi mici în prize. Din acest motiv, supravegheaţi-Vă copiii când aceştia se joacă cu magneţi. Pentru evitarea rănirii copiilor, păstraţi magneţii de mari dimensiuni departe de aceştia, dar şi de
orice obiecte care pot reacţiona la câmp magnetic. Evitaţi eventuala înghiţire a magneţilor NdFeB de către copii, fiindcă dacă mai mulţi magneţi mici ajung în intestine, aceştia se pot fixa în această zonă şi pot provoca răni severe
sau chiar mortale.
Vânătăi
Magneţii de dimensiuni mai mari, dacă ajung destul de aproape unul de celălalt, pot exercita o forţă uriaşă. Degetele se pot prinde uşor între magneţi, iar rezultatul este o vânătaie. La mânuirea magneţilor de dimensiuni mari folosiţi mănuşi şi fiţi prudenţi. Exersaţi mai întâi cu magneţi mai mici. Renunţaţi la testarea puterii magneţilor pe lobul urechilor sau pe nări. V-am atenţionat!
Magnetismul – un pericol pentru aparate
Magneţii NdFeB sunt mult mai puternici decât magneţii "uzuali". Ţineţi-i, deci, la distanţă de aparatele sau obiectele care pot fi afectate de magnetism. Acestea sunt, printre altele, aparatele TV şi monitoarele calculatoarelor, cardurile de credit, discurile CD, calculatoarele, orice alte dispozitive de stocare a datelor, casetele video, ceasurile mecanice, protezele auditive, difuzoarele. Magneţii de dimensiuni mari pot afecta aparatele “pacemaker” – în cazul în care aveţi dubii, fiţi foarte prudenţi.
Decojirea sau subţierea stratului de protecţie
Magneţii NdFeB sunt, de regulă, înveliţi într-un strat protector de nichel, aur sau argint. Acest strat de protecţie se poate eroda în timpul utilizării. În mod special ciocnirea repetată a unor magneţi sferici – care are ca rezultat o
presiune foarte mare în punctele de contact – duce inevitabil la desprinderea stratului protector. Din acest motiv, magneţii sferici de mari dimensiuni trebuie, de preferinţă, separaţi cu un carton sau cu hârtie moale şi nu trebuie păstraţi timp îndelungat pe suprafeţe metalice.
Prelucrare, găurire, tăiere, foc
Magneţii NdFeB pot fi fixaţi cu clei, sau, şi mai bine, se pot scufunda în clei. În nici un caz nu încercaţi tăierea sau găurirea magneţilor. Magneţii pot fi prelucraţi doar cu scule speciale diamantate şi cu o răcire permanentă cu jet de apă. Ţineţi magneţii departe de surse de foc deschis sau căldură intensă.
Alergie la nichel
Majoritatea magneţilor NdFeB sunt protejaţi la suprafaţă cu nichel. Nichelul este un metal care poate provoca reacţii alergice. Alergia la nichel se poate contracta prin contact prelungit cu obiecte care conţin nichel.
Efecte asupra omului
Eventuala influenţă exercitată de magneţii permanenţi asupra organismului uman este discutabilă. Evident că terapeuţii care utilizează magneţii în scopuri terapeutice vor confirma influenţa lor benefică. Cercetările ştiinţifice de până acum au arătat că forţa magneţilor este prea slabă pentru a exercita efecte măsurabile în corpul uman. Dar aceasta nu este o afirmaţie definitivă şi este posibil ca pe viitor, prin aplicarea unor noi metode de măsurare, această temă să fie abordată diferit. Dacă însă influenţa magneţilor asupra omului este mai degrabă benefică sau vătămătoare, asta-i un alt subiect. Dacă doriţi date precise, nu excludeţi influenţa de lungă durată a unui magnet.
Evitaţi contactele de lungă durată şi păstraţi magneţii de dimensiuni mari la cel puţin 1 metru distanţă de corpul Dvs.
Ca să nu mai vorbim de diferenţele de preţ dintre magneţii permanenţi ce se pot achiziţiona de la producători şi aberaţiile magnetice în cauză: un magnet din neodim (NdFeB) costă aproximativ 2 lei la distribuitori (aceştia sunt cei mai utilizaţi de terapeuţii cu magnet), iar o baghetă magnetică magică pentru magnetizarea apei cu un singur magnet cu aceiaşi parametri costă 99 de lei. Iar brăţările magnetice ajung şi la 270 de lei bucata, probabil datorită faptului că au mai mulţi magneţi, chiar 12 (adică au dat 24 de lei pe ei).
Acum, dacă tot v-am speriat cu privire la pericolele folosirii magneţilor (pericole mai mult mecanice decât de câmp magnetic) să punem lucrurile la punct şi în ceea ce priveşte pericolul magneţilor ce sunt fixaţi pe uşa frigiderului şi "influenţează" alimentele. Ei bine, nu influenţează nimic, că doar mâncarea noastră nu este făcută din aliaje feroase. Mai repede alimentele din frigider sunt influenţate de termenul de valabilitate depăşit sau de impropria temperatură la care sunt ţinute acolo. Magneţii de pe frigider pot influeţa totuşi nivelul de kitsch din bucătărie...
Şi totuşi există utilizare în medicină a câmpului magnetic, dar se referă la imagistica medicală, la capacitatea de a descoperi diferenţe de densitate a organelor, şi prin asta de a descoperi forma şi consistenţa acestora, prin fenomenul de rezonanţă magnetică nucleară. Adică undele radio de înaltă frecvenţă sunt reflectate într-un mod specific dacă trec printr-un corp supus unui câmp magnetic foarte puternic. Măsurarea acestei reflexii poate fi transpusă în imagini, având astfel posibilitatea de a descoperi ce avem noi pe dinăuntru fără intervenţii chirurgicale. Este considerată ca fiind una dintre cele mai sigure metode de diagnostic, mult mai puţin invazivă decât tomograful sau radiografia, tocmai datorită faptului că materialele organice din care suntem noi constituiţi nu sunt influenţate de câmpuri magnetice. Mai ales de cele de câteva mii de Gauss dezvoltate de brăţări magnetice, inele magnetice, lanţuri magnetice, cercei magnetici sau alte aberaţii.
16 iulie 2012
Ezoterismul politic se întoarce
Iată ce spune tabloidul Evenimentul Zilei:
Președintele Traian Băsescu și membrii staff-ului său de campanie acuză, de câteva zile, dureri puternice de cap și o stare generală de rău, au declarat EVZ surse din apropierea șefului statului. Potrivit acestora, există bănuiala că sediul de campanie ar fi supus unor atacuri energetice.
Și la mitingul organizat sâmbătă de PDL la Cluj, preşedintele-suspendat, Traian Băsescu, a acuzat dureri de cap. ”Nu se simţea deloc bine”, ne-au spus sursele citate.
Nu este prima oară când într-o bătălie politică sunt aduse în discuție atacurile energetice. La prezidenţialele din 2009, adversarii lui Traian Băsescu din PSD au acuzat faptul că victoria acestuia s-a datorat și parapsihologului Aliodor Manolea, care l-a însoțit la dezbaterile electorale.
Grosul oamenilor nu reacţionează la demonstraţii raţionale. Îi depăşesc.
Majoritatea votanţilor acceptă şi promovează ideea existenţei unor forţe superioare, supranaturale. Aşa că lansarea de zvonuri sau apelul la magic nu este o practică ocolită, dimpotrivă. Oamenii sunt consideraţi masă de manevră şi utilizaţi ca atare. Lipsa lor de raţiune, apetenţa pentru magic şi spectaculos, superstiţiile şi erorile de logică ce le bântuie creierele îi fac ideali nu numai ca ţinte pentru aparatul propagandistic ci îi transformă în excelenţi vectori de mesaj. Chiar credeţi că aceşti politicieni sunt "atacaţi energetic"? Pe dracu! Dacă ăla prost te votează tocmai pentru că e prost, de ce să-l faci să fie deştept? Lasă-l să fie prost, alimentează-i prostia susţinând public existenţa aberaţiilor în care crede, ba mai dă-i şi ceva subiect de a-şi arăta stupizenia ridicată la rang de "cunoaştere ezoterică". Odată cu boala credinţelor sale va împrăştia şi "valoarea" ataşată de tine, ca politician.
Politicienii ştiu foarte bine că populaţia este câştigată pentru vot prin manipulare.
Viitoarea mutare a lui Băsescu?
Acesta rezistă mârşavelor atacuri energetice ale diavolizaţilor Ponta şi Antonescu, având o extraordinară pregătire de specialitate asigurată de cei mai renumiţi iniţiaţi. De unde se vede că este alesul Forţei, singurul în drept să deţină Adevărul.
Imagine de aici: Study Unveils Why Healers See Human Aura
Președintele Traian Băsescu și membrii staff-ului său de campanie acuză, de câteva zile, dureri puternice de cap și o stare generală de rău, au declarat EVZ surse din apropierea șefului statului. Potrivit acestora, există bănuiala că sediul de campanie ar fi supus unor atacuri energetice.
Și la mitingul organizat sâmbătă de PDL la Cluj, preşedintele-suspendat, Traian Băsescu, a acuzat dureri de cap. ”Nu se simţea deloc bine”, ne-au spus sursele citate.
Nu este prima oară când într-o bătălie politică sunt aduse în discuție atacurile energetice. La prezidenţialele din 2009, adversarii lui Traian Băsescu din PSD au acuzat faptul că victoria acestuia s-a datorat și parapsihologului Aliodor Manolea, care l-a însoțit la dezbaterile electorale.
Grosul oamenilor nu reacţionează la demonstraţii raţionale. Îi depăşesc.
Majoritatea votanţilor acceptă şi promovează ideea existenţei unor forţe superioare, supranaturale. Aşa că lansarea de zvonuri sau apelul la magic nu este o practică ocolită, dimpotrivă. Oamenii sunt consideraţi masă de manevră şi utilizaţi ca atare. Lipsa lor de raţiune, apetenţa pentru magic şi spectaculos, superstiţiile şi erorile de logică ce le bântuie creierele îi fac ideali nu numai ca ţinte pentru aparatul propagandistic ci îi transformă în excelenţi vectori de mesaj. Chiar credeţi că aceşti politicieni sunt "atacaţi energetic"? Pe dracu! Dacă ăla prost te votează tocmai pentru că e prost, de ce să-l faci să fie deştept? Lasă-l să fie prost, alimentează-i prostia susţinând public existenţa aberaţiilor în care crede, ba mai dă-i şi ceva subiect de a-şi arăta stupizenia ridicată la rang de "cunoaştere ezoterică". Odată cu boala credinţelor sale va împrăştia şi "valoarea" ataşată de tine, ca politician.
Politicienii ştiu foarte bine că populaţia este câştigată pentru vot prin manipulare.
Viitoarea mutare a lui Băsescu?
Acesta rezistă mârşavelor atacuri energetice ale diavolizaţilor Ponta şi Antonescu, având o extraordinară pregătire de specialitate asigurată de cei mai renumiţi iniţiaţi. De unde se vede că este alesul Forţei, singurul în drept să deţină Adevărul.
30 iunie 2012
Inteligenţa spirituală
(existenţială)
Ideea că ceea ce ne deosebeşte radical de celelalte vieţuitoare este inteligenţa o îmbrăţişează mulţi. Deşi sunt şi alte animale inteligente trebuie să lăsăm modestia deoparte şi să recunoaştem că suntem cea mai inteligentă specie de pe Terra. Dar ce înseamnă inteligenţă. Definiţia succintă (deşi nu este îmbrăţişată ca atare de toţi specialiştii) este capacitatea de a identifica, conceptualiza şi rezolva probleme. Întrucât tipul de probleme şi conjunctura în care se găseşte subiectul sunt diverse, începând cu 1990 se acceptă ideea că inteligenţa nu este doar cea de tipul logico-matematic (IQ - Intelligence quotient) ci şi emoţională (intrapersonală - EQ) sau socială (interpersonală), multe din aptitudini fiind considerate inteligenţe: inteligenţă motrică, muzicală, lingvistică etc.
Acest articol este o analiză a cărţii "Inteligenţa spirituală", autori Danah Zohar şi Ian Marshall, în traducerea editurii Vellant (traducător Miruna Popescu): "Utilizat de peste un secol, termenul de inteligenţă spirituală a fost multă vreme interpretat greşit, fiind considerat pseudoştiinţific din cauza folosirii sale abuzive în raport cu noile forme de spiritualitate şi religie. Împrumutând limbajul şi conceptele fizicii cuantice, cei doi autori redefinesc conceptul ca reprezentând o nevoie de semnificaţii profunde, valori fundamentale, scopuri superioare şi, în acelaşi timp, calea de acces către acestea."
Uau! După o asemenea prezentare m-am simţit obligat să o citesc. Mai ales că în fascicolul demonstrativ se afirmă că "SQ (inteligenţa spirituală) nu este legat de sentimentul religios" şi că se doreşte o abordare ştiinţifică.
Se încearcă a defini Inteligenţa Spirituală (SQ) ca fiind "abilitatea internă, înnăscută a creierului şi sufletului uman, trăgându-şi resursele cele mai adânci din însăşi inima Universului [...] de a găsi şi utiliza semnificaţii în rezolvarea problemelor.
SQ este inteligenţa aflată în acea parte profundă a sinelui [...] cu ajutorul căreia nu doar recunoaştem valorile existente, ci şi descoperim altele noi, în mod creativ. SQ nu decurge din valorile existente, ci mai degrabă creează posibilitatea de a avea valori." (iată primele 20 de pagini ale cărţii mai jos)
Autorii consideră că teoria inteligenţelor multiple trebuie nu numai redusă la inteligenţa logico-matematică (IQ) şi cea emoţional-socială (EQ), celelalte inteligenţe fiind declasate la nivelul de aptitudini, dar şi completată cu acest tip de inteligenţă, Inteligenţa Spirituală (SQ). Fac şi o schemă a sistemului IQ-EQ-SQ, prin analogia computerelor. Atribuie pentru IQ calculul serial specific unui calculator, EQ se asimilează cu asociativitatea unor reţele de calculatoare iar SQ este fenomenul de unificare a acestor sisteme, respectiv un nivel superior de conştiinţă de sine prin ... intermediul interferenţelor unor oscilaţii neurale sincronice în registrul de 40 Hz, deşi chiar ei specifică că nu există dovezi solide în acest sens (pag. 86). Amestecă abuziv şi câte ceva din mecanica cuantică pentru a justifica eventualitatea unor interferenţe cu o "spiritualitate universală". Mai întâi că frecvenţa de lucru de aproximativ 40 Hz este dată de capacitatea chimică a celulei nervoase de a-şi modifica starea. Metabolismul şi fiziologia neuronului nu permite o frecvenţă de lucru mai mare, fie că acesta este uman sau al altui vertebrat. Aşadar acestă frecvenţă nu este ceva anume pregătit ca suport pentru o conştiinţă universală, este pur şi simplu o consecinţă naturală.
Apoi legătura cu mecanica cuantică ... este ilară. Există un principiu al incertitudinii în fizica cuantică ce ne spune că o particulă se găseşte de fapt într-o mulţime de poziţii în acelaşi timp, dar respectivele poziţii sunt în limitele de energie şi de undă ale particulei în sine precum şi a dimensiunii instrumentului folosit. Asta nu înseamnă că undeva ar putea fi un "vid cuantic" ce "rezonează" cu o "conştiinţă universală" (termeni folosiţi în carte). Această deviere către fizica cuantică o au autorii citind cu jumătate de ochi cercetările şi teoriile lui Bernard Katz şi a lui Ricardo Miledi (cercetători în fiziologia neuronului) ce au subliniat că pentru a exista un transport informaţional între sinapsele neuronale este necesar ca un anumit neurotransmiţător să fie eliberat într-o anumită cantitate minimă de molecule, cantitate ce au denumit-o "cuantă", dar care nu are nici o treabă cu fizica cuantică.
Dubla măsură transpare în pag. 103 când pretinsa metodologie ştiinţifică este subminată de ipoteze nedovedite atribuite unui Intelligent Design, deşi acesta nu este ca atare denumit în carte: "Pe scurt, creierul a fost proiectat pentru a fi conştient şi proiectat să aibă o dimensiune transcendentă." (sublinierea autorilor) Creierul nu este un proiect, este o evoluţie, inteligenţa şi conştiinţa de sine fiind o rezultantă de conjunctură. Conjunctură datorată multiplelor situaţii fericite: poziţia bipedă a favorizat dezvoltarea alergării cu mâinile libere ce puteau utiliza arme şi unelte sau căra hrană, lucru ce a favorizat societatea primară. Asta a dat posibilitatea unei copilării individuale lungi şi bogate în informaţie necesară acumulării de inteligenţă, depozitată şi activată într-un creier de dimensiuni mai mari şi prin asta mai performant. Cum de s-a întâmplat să avem acest creier? Printr-o simplă dar norocoasă greşeală de copiere a unei gene: gena SRGAP2. Acum 2,5 milioane de ani această genă s-a duplicat accidental noi fiind urmaşii acelor antropoide. Urmaşii încă în viaţă a fraţilor lor ce nu au avut acea genă duplicat sunt actualii cimpanzei. "Dublarea genei a permis celulelor din creierul uman să dezvolte mai multe conexiuni şi să se deplaseze cu o viteză mai mare, ceea ce a dus la dezvoltarea creierului. Acest proces explică modul în care specia noastră a dezvoltat capacitatea de a comunica verbal, de a avea un comportament complex şi de a folosi instrumente, aceste inovaţii având loc în aceeaşi perioadă în care a avut loc duplicarea genei SRGAP2. Atât gena originală cât şi copia sa produc proteine care ajută creierul să se dezvolte. Două cercetări recente arată însă că cea de-a doua versiune a genei prezintă în plus un efect secundar benefic: permite neuronilor să dezvolte dendrite mai lungi" (descopera.ro) - adică să fim mai inteligenţi.
Autorii greşesc şi pentru că atât inteligenţa logico-matematică cât şi cea emoţională se bazează tot pe structuri analogice de calcul. Chiar dacă unele operaţiuni sunt iniţial calculate pas cu pas, după exerciţii suficiente rezultatul este scurtcircuitarea paşilor şi realizarea unei legături directe între neuronii de iniţiere şi cei de răspuns la problemă. Ca exemplu metodologia de a învăţa tabla înmulţirii: 7x3=21. Iniţial învăţăm că 7+7+7=21 (iniţial 7+7=14 apoi 14+7=21). Mai apoi se construieşte în creierul nostru o potecuţă rapidă între neuronii "7x3" cu neuronii "21" sărind peste neuronii "7+7=14" şi "14+7=21". Noi, homo sapiens, putem face acest lucru şi pentru că avem acea genă SRGAP2 în dublu exemplar. Un proces asemănător se desfăşoară în ceea ce priveşte inteligenţa emoţională şi cea socială, dar acolo sunt presetate, datorită unor îndelungate selecţii sociale şi sexuale, adică tot selecţie naturală, creierele ce au scurtircuitele de recunoaştere a chipurilor gata formatate, de exemplu, fiind necesar doar un mic exerciţiu de activare. De asta sunt persoane cu anumite carenţe empatice, deoarece acele presetări nu sunt funcţionale sau nu sunt activate corect.
Autorii amestecă fizica cuantică cu psihicul şi conchid că ceva-ceva tot o fi, respectiv "protoconştiinţa ca proprietate fundamentală a universului", adică un "Dumnezeu imanent" locat şi în "centrul sinelui" ca "scop ultim al existenţei". Acesta poate fi evidenţiat cu ajutorul unui aparat numit "casca lui Dumnezeu" ce produce trăiri mistice prin intermediul unui câmp magnetic. Dar autorii subliniaseră în pagina 99 asta: "creierul, cutia craniană şi scalpul nu interferează cu câmpurile magnetice". De altfel concluziile scepticilor (Richard Dawkins) supuşi experimentului a fost că acestă cască nu este altceva decât o sugestie indusă pe baza unui background cultural (săracul Dawkins n-a simţit nimic). Dar sunt definitorii studiile ce converg spre ideea că trăirea mistică interferează sau se suprapune în creier peste zona activată de dereglările schizofrenicilor sau a crizelor epilepticilor, lobii temporali fiind excitaţi asemănător în momentele de criză schizofrenică ca şi în cele de trăire mistică. Deşi studiile neurologice evidenţiază mai mult o afinitate şi întrepătrundere a trăirii mistice cu senzaţiile şi emoţiile de bază (lucru recunoscut de ei în carte), viziunea pe care o au autorii este exact invers, preamărind predispoziţia psihică în detrimentul calculului matematic. Construiesc un sistem în care logica este primară în sensul de simplă, emoţia fiind superioară şi trăirea spirituală fiind corolar al nivelului de inteligenţă (deşi este evident că animale mult mai simple decât noi au emoţii, deci posibilitatea unei inteligenţe emoţionale - EQ, dar nu au inteligenţă logico-matematică - IQ - vezi video de mai jos).
Autorii întreabă retoric: "Există un astfel de lucru cum este conştiinţa? Există vreo persoană care să se îndoiască în mod serios de existenţa ei? Da, aceasta este în esenţă poziţia adoptată de acei oameni cunoscuţi sub numele de materialişti reducţionişti (eliminativi). Cel mai cunoscut dintre aceştia este filosoful Daniel Denett care, în lucrarea sa Consciousness Explained, aduce o explicaţie prin care desfiinţează practic conştiinţa." Deşi nu demontează nici una din afirmaţiile lui Denett continuă: "...deşi s-ar putea ca el să nu fie conştient, ar trebui să accepte măcar posibilitatea ca ceilalţi să fie." (atac la persoană). Şi fac această confuzie între inteligenţă şi "câmp vibraţional de 40Hz" populat de "cuante" de conştiinţă.
Aberaţiile continuă în detrimentul principiilor de bază ale metodei ştiinţifice, întroducând artificial entităţi nedemonstrate: "protoconştiinţa este o proprietate fundamentală a universului material, cum sunt şi masa, sarcina, rotaţia şi poziţia... orice lucru dispune de un grad de protoconştiinţă, dar că doar unele structuri mai aparte, cum ar fi creierul, dispun de elementele necesare generării conştiinţei depline." Îi întreb, au şi dovezi pentru această afirmaţie? Că abureala cu frecvenţa de 40Hz şi cuantele de conştiinţă nu ţine.
În parte a doua a cărţii autorii trec la antrenarea inteligenţei spirituale prin metode specific NLP - programare neuro-lingvistică (unde sunt meşteri, trebuie să recunoaştem). Şi aici fac o confuzie majoră considerând că inteligentul spiritual este cel ce înţelege minunea finală prin propria persoană. În realitate este vorba de sentimentul de sens şi utilitate pe care îl caută oamenii, dar care este o consecinţă specifică instinctului de supravieţuire şi aparţine mai repede inteligenţei emoţionale şi interacţiunilor socio-culturale. Defectele spirituale autorii le aruncă în spatele unei nefuncţionalităţi a "câmpului cuantic spiritual" în loc să evidenţieze carenţele psihice, neurologice sau chimice (droguri). Subliniază astfel "existenţa răului" de sine stătător, şi, în virtutea influenţei creştine promovează ideea unei "energii negative - Diavol" (consideră că oamenii pot fi posedaţi!) ca justificare antagonică la aberaţia "energiei pozitive - Dumnezeul imanent". În virtutea acestei definiri se naşte chestiunea moralei, decizia etică fiind apanajul celor ce pot discerne, conform principiului de incertitudine formulat de Werner Haisenberg [!!!] (ce treabă are incapacitatea de a observa concomitent poziţia unei particule şi dimensiunea impulsului său cu incapacitatea de a discerne moral?), conexiunile provocatoare de bine!?! Iar acestea sunt influenţate de apartenenţa la "binele universal" revelat, deoarece "Adevărul conducător se bazează pe credinţă: sistemele etice sunt bazate pe asentiment, pe încrederea într-o autoritate exterioară." De parcă oamenii dacă nu se raportează la divin nu sunt în stare să ia decizii morale. Ce absurd! "O persoană cu un SQ ridicat ştie că dacă îi răneşte pe ceilalţi se răneşte pe sine." Această afirmaţie este greşită, atribuită eronat inteligenţei spirituale. Gardner şi Goleman construiesc în jurul ei noţiunea de inteligenţă emoţională şi socială, în nici un caz spirituală.
Ca să nu mai vorbim de intenţia de a evita criticile cu un memorabil enunţ: "Spre deosebire de IQ, care este liniar, logic şi raţional, inteligenţa spirituală nu poate fi cuantificată." Atunci despre ce vorbim noi aici?
Şi totuşi am putea discuta despre inteligenţa spirituală, ca intenţie raţională de a descoperi sensuri şi de a rezolva probleme ce privesc cunoaşterea EXISTENŢEI. Nu putem, întradevăr, să segmentăm clar şi indubitabil ceea ce înseamnă inteligenţele multiple, şi implicit nici cea "spirituală" de cele amintite mai sus. Dar mai repede aş numi această inteligenţă ca fiind EXISTENŢIALĂ şi nu spirituală, ca raport al individului cu propria sa existenţă şi a realităţii în ansamblul conştientizat de el şi influenţat de limitele cunoaşterii personale şi universale. Iar în acest raport un factor hotărâtor îl poartă bruiajul cultural îmbâcsit de falsuri denumite generic "divinitate" sau coagulat în "pseudoştiinţe", rezultat al unei evoluţii a biologicului devenit conştient de sine, conform articolului "Evoluţia biologică a religiei". La naştere, şi chiar înainte de asta, omul are o raportare directă la mama sa ca fiinţă divină, chiar neconştientizată fiind. Dar tot homo sapiens are şi o predispoziţie avantajată evolutiv de prezenţa dublei gene SRGAP2: îşi pune întrebarea "de ce?". La început instinctual, apoi programatic. Celelalte antropoide actuale (singurele posibil a fi supuse acestor tipuri de experimente) nu-şi pun această întrebare. Din acest motiv oamenii învaţă şi-şi transmit aceste învăţături: pentru că pot, la nivel biologic, material. Descoperă astfel lipsa de divinitate din entitatea concepută ca fiind mama lor. Dar asta nu ajunge instinctului de supravieţuire ce a săpat această predispoziţie, de a se agăţa de ceea ce asigură supravieţuirea lor ca individ, şi caută alte răspunsuri la întrebarea "de ce?". Răspunsuri acceptate chiar dacă nu sunt corecte: "Omul a avut dintotdeauna nevoie de o explicaţie pentru toate lucrurile din lume pe care nu le înţelegea. Dacă nu exista o explicaţie, inventa una." - Jim Crawford. Astfel se face un transfer de autoritate de la fiinţele imediat apropiate la cele recunoscute în cadrul grupului, apoi la eterice figuri supranaturale sau imaginare entităţi de tipul Intelligent Design, mai nou.
Din punctul meu de vedere, eventuala inteligenţă spiritual-existenţială devine cuantificabilă (nimic de-a face cu cuantele fizicii particulelor subatomice - sic!) şi reprezintă capacitatea de a discerne realul obiectiv cu ajutorul metodelor de cunoaştere ştiinţifică (libere de subiectivism, fără a apela la subterfugii supranaturale), de a accepta limitele de cunoaştere a momentului şi de a înţelege cauza acestor limite, precum şi de a găsi valori şi sens într-o lume în care nu toate situaţiile au răspuns imediat şi complet. Probabil ateismul (în sensul că divinitatea nu este necesară) este înfăţişarea spiritualităţii inteligente, ca să nu spun că este măsura inteligenţei spirituale...
Ideea că ceea ce ne deosebeşte radical de celelalte vieţuitoare este inteligenţa o îmbrăţişează mulţi. Deşi sunt şi alte animale inteligente trebuie să lăsăm modestia deoparte şi să recunoaştem că suntem cea mai inteligentă specie de pe Terra. Dar ce înseamnă inteligenţă. Definiţia succintă (deşi nu este îmbrăţişată ca atare de toţi specialiştii) este capacitatea de a identifica, conceptualiza şi rezolva probleme. Întrucât tipul de probleme şi conjunctura în care se găseşte subiectul sunt diverse, începând cu 1990 se acceptă ideea că inteligenţa nu este doar cea de tipul logico-matematic (IQ - Intelligence quotient) ci şi emoţională (intrapersonală - EQ) sau socială (interpersonală), multe din aptitudini fiind considerate inteligenţe: inteligenţă motrică, muzicală, lingvistică etc.
Acest articol este o analiză a cărţii "Inteligenţa spirituală", autori Danah Zohar şi Ian Marshall, în traducerea editurii Vellant (traducător Miruna Popescu): "Utilizat de peste un secol, termenul de inteligenţă spirituală a fost multă vreme interpretat greşit, fiind considerat pseudoştiinţific din cauza folosirii sale abuzive în raport cu noile forme de spiritualitate şi religie. Împrumutând limbajul şi conceptele fizicii cuantice, cei doi autori redefinesc conceptul ca reprezentând o nevoie de semnificaţii profunde, valori fundamentale, scopuri superioare şi, în acelaşi timp, calea de acces către acestea."
Uau! După o asemenea prezentare m-am simţit obligat să o citesc. Mai ales că în fascicolul demonstrativ se afirmă că "SQ (inteligenţa spirituală) nu este legat de sentimentul religios" şi că se doreşte o abordare ştiinţifică.
Se încearcă a defini Inteligenţa Spirituală (SQ) ca fiind "abilitatea internă, înnăscută a creierului şi sufletului uman, trăgându-şi resursele cele mai adânci din însăşi inima Universului [...] de a găsi şi utiliza semnificaţii în rezolvarea problemelor.
SQ este inteligenţa aflată în acea parte profundă a sinelui [...] cu ajutorul căreia nu doar recunoaştem valorile existente, ci şi descoperim altele noi, în mod creativ. SQ nu decurge din valorile existente, ci mai degrabă creează posibilitatea de a avea valori." (iată primele 20 de pagini ale cărţii mai jos)
Autorii consideră că teoria inteligenţelor multiple trebuie nu numai redusă la inteligenţa logico-matematică (IQ) şi cea emoţional-socială (EQ), celelalte inteligenţe fiind declasate la nivelul de aptitudini, dar şi completată cu acest tip de inteligenţă, Inteligenţa Spirituală (SQ). Fac şi o schemă a sistemului IQ-EQ-SQ, prin analogia computerelor. Atribuie pentru IQ calculul serial specific unui calculator, EQ se asimilează cu asociativitatea unor reţele de calculatoare iar SQ este fenomenul de unificare a acestor sisteme, respectiv un nivel superior de conştiinţă de sine prin ... intermediul interferenţelor unor oscilaţii neurale sincronice în registrul de 40 Hz, deşi chiar ei specifică că nu există dovezi solide în acest sens (pag. 86). Amestecă abuziv şi câte ceva din mecanica cuantică pentru a justifica eventualitatea unor interferenţe cu o "spiritualitate universală". Mai întâi că frecvenţa de lucru de aproximativ 40 Hz este dată de capacitatea chimică a celulei nervoase de a-şi modifica starea. Metabolismul şi fiziologia neuronului nu permite o frecvenţă de lucru mai mare, fie că acesta este uman sau al altui vertebrat. Aşadar acestă frecvenţă nu este ceva anume pregătit ca suport pentru o conştiinţă universală, este pur şi simplu o consecinţă naturală.
Apoi legătura cu mecanica cuantică ... este ilară. Există un principiu al incertitudinii în fizica cuantică ce ne spune că o particulă se găseşte de fapt într-o mulţime de poziţii în acelaşi timp, dar respectivele poziţii sunt în limitele de energie şi de undă ale particulei în sine precum şi a dimensiunii instrumentului folosit. Asta nu înseamnă că undeva ar putea fi un "vid cuantic" ce "rezonează" cu o "conştiinţă universală" (termeni folosiţi în carte). Această deviere către fizica cuantică o au autorii citind cu jumătate de ochi cercetările şi teoriile lui Bernard Katz şi a lui Ricardo Miledi (cercetători în fiziologia neuronului) ce au subliniat că pentru a exista un transport informaţional între sinapsele neuronale este necesar ca un anumit neurotransmiţător să fie eliberat într-o anumită cantitate minimă de molecule, cantitate ce au denumit-o "cuantă", dar care nu are nici o treabă cu fizica cuantică.
Dubla măsură transpare în pag. 103 când pretinsa metodologie ştiinţifică este subminată de ipoteze nedovedite atribuite unui Intelligent Design, deşi acesta nu este ca atare denumit în carte: "Pe scurt, creierul a fost proiectat pentru a fi conştient şi proiectat să aibă o dimensiune transcendentă." (sublinierea autorilor) Creierul nu este un proiect, este o evoluţie, inteligenţa şi conştiinţa de sine fiind o rezultantă de conjunctură. Conjunctură datorată multiplelor situaţii fericite: poziţia bipedă a favorizat dezvoltarea alergării cu mâinile libere ce puteau utiliza arme şi unelte sau căra hrană, lucru ce a favorizat societatea primară. Asta a dat posibilitatea unei copilării individuale lungi şi bogate în informaţie necesară acumulării de inteligenţă, depozitată şi activată într-un creier de dimensiuni mai mari şi prin asta mai performant. Cum de s-a întâmplat să avem acest creier? Printr-o simplă dar norocoasă greşeală de copiere a unei gene: gena SRGAP2. Acum 2,5 milioane de ani această genă s-a duplicat accidental noi fiind urmaşii acelor antropoide. Urmaşii încă în viaţă a fraţilor lor ce nu au avut acea genă duplicat sunt actualii cimpanzei. "Dublarea genei a permis celulelor din creierul uman să dezvolte mai multe conexiuni şi să se deplaseze cu o viteză mai mare, ceea ce a dus la dezvoltarea creierului. Acest proces explică modul în care specia noastră a dezvoltat capacitatea de a comunica verbal, de a avea un comportament complex şi de a folosi instrumente, aceste inovaţii având loc în aceeaşi perioadă în care a avut loc duplicarea genei SRGAP2. Atât gena originală cât şi copia sa produc proteine care ajută creierul să se dezvolte. Două cercetări recente arată însă că cea de-a doua versiune a genei prezintă în plus un efect secundar benefic: permite neuronilor să dezvolte dendrite mai lungi" (descopera.ro) - adică să fim mai inteligenţi.
Autorii greşesc şi pentru că atât inteligenţa logico-matematică cât şi cea emoţională se bazează tot pe structuri analogice de calcul. Chiar dacă unele operaţiuni sunt iniţial calculate pas cu pas, după exerciţii suficiente rezultatul este scurtcircuitarea paşilor şi realizarea unei legături directe între neuronii de iniţiere şi cei de răspuns la problemă. Ca exemplu metodologia de a învăţa tabla înmulţirii: 7x3=21. Iniţial învăţăm că 7+7+7=21 (iniţial 7+7=14 apoi 14+7=21). Mai apoi se construieşte în creierul nostru o potecuţă rapidă între neuronii "7x3" cu neuronii "21" sărind peste neuronii "7+7=14" şi "14+7=21". Noi, homo sapiens, putem face acest lucru şi pentru că avem acea genă SRGAP2 în dublu exemplar. Un proces asemănător se desfăşoară în ceea ce priveşte inteligenţa emoţională şi cea socială, dar acolo sunt presetate, datorită unor îndelungate selecţii sociale şi sexuale, adică tot selecţie naturală, creierele ce au scurtircuitele de recunoaştere a chipurilor gata formatate, de exemplu, fiind necesar doar un mic exerciţiu de activare. De asta sunt persoane cu anumite carenţe empatice, deoarece acele presetări nu sunt funcţionale sau nu sunt activate corect.
Autorii amestecă fizica cuantică cu psihicul şi conchid că ceva-ceva tot o fi, respectiv "protoconştiinţa ca proprietate fundamentală a universului", adică un "Dumnezeu imanent" locat şi în "centrul sinelui" ca "scop ultim al existenţei". Acesta poate fi evidenţiat cu ajutorul unui aparat numit "casca lui Dumnezeu" ce produce trăiri mistice prin intermediul unui câmp magnetic. Dar autorii subliniaseră în pagina 99 asta: "creierul, cutia craniană şi scalpul nu interferează cu câmpurile magnetice". De altfel concluziile scepticilor (Richard Dawkins) supuşi experimentului a fost că acestă cască nu este altceva decât o sugestie indusă pe baza unui background cultural (săracul Dawkins n-a simţit nimic). Dar sunt definitorii studiile ce converg spre ideea că trăirea mistică interferează sau se suprapune în creier peste zona activată de dereglările schizofrenicilor sau a crizelor epilepticilor, lobii temporali fiind excitaţi asemănător în momentele de criză schizofrenică ca şi în cele de trăire mistică. Deşi studiile neurologice evidenţiază mai mult o afinitate şi întrepătrundere a trăirii mistice cu senzaţiile şi emoţiile de bază (lucru recunoscut de ei în carte), viziunea pe care o au autorii este exact invers, preamărind predispoziţia psihică în detrimentul calculului matematic. Construiesc un sistem în care logica este primară în sensul de simplă, emoţia fiind superioară şi trăirea spirituală fiind corolar al nivelului de inteligenţă (deşi este evident că animale mult mai simple decât noi au emoţii, deci posibilitatea unei inteligenţe emoţionale - EQ, dar nu au inteligenţă logico-matematică - IQ - vezi video de mai jos).
Autorii întreabă retoric: "Există un astfel de lucru cum este conştiinţa? Există vreo persoană care să se îndoiască în mod serios de existenţa ei? Da, aceasta este în esenţă poziţia adoptată de acei oameni cunoscuţi sub numele de materialişti reducţionişti (eliminativi). Cel mai cunoscut dintre aceştia este filosoful Daniel Denett care, în lucrarea sa Consciousness Explained, aduce o explicaţie prin care desfiinţează practic conştiinţa." Deşi nu demontează nici una din afirmaţiile lui Denett continuă: "...deşi s-ar putea ca el să nu fie conştient, ar trebui să accepte măcar posibilitatea ca ceilalţi să fie." (atac la persoană). Şi fac această confuzie între inteligenţă şi "câmp vibraţional de 40Hz" populat de "cuante" de conştiinţă.
Aberaţiile continuă în detrimentul principiilor de bază ale metodei ştiinţifice, întroducând artificial entităţi nedemonstrate: "protoconştiinţa este o proprietate fundamentală a universului material, cum sunt şi masa, sarcina, rotaţia şi poziţia... orice lucru dispune de un grad de protoconştiinţă, dar că doar unele structuri mai aparte, cum ar fi creierul, dispun de elementele necesare generării conştiinţei depline." Îi întreb, au şi dovezi pentru această afirmaţie? Că abureala cu frecvenţa de 40Hz şi cuantele de conştiinţă nu ţine.
În parte a doua a cărţii autorii trec la antrenarea inteligenţei spirituale prin metode specific NLP - programare neuro-lingvistică (unde sunt meşteri, trebuie să recunoaştem). Şi aici fac o confuzie majoră considerând că inteligentul spiritual este cel ce înţelege minunea finală prin propria persoană. În realitate este vorba de sentimentul de sens şi utilitate pe care îl caută oamenii, dar care este o consecinţă specifică instinctului de supravieţuire şi aparţine mai repede inteligenţei emoţionale şi interacţiunilor socio-culturale. Defectele spirituale autorii le aruncă în spatele unei nefuncţionalităţi a "câmpului cuantic spiritual" în loc să evidenţieze carenţele psihice, neurologice sau chimice (droguri). Subliniază astfel "existenţa răului" de sine stătător, şi, în virtutea influenţei creştine promovează ideea unei "energii negative - Diavol" (consideră că oamenii pot fi posedaţi!) ca justificare antagonică la aberaţia "energiei pozitive - Dumnezeul imanent". În virtutea acestei definiri se naşte chestiunea moralei, decizia etică fiind apanajul celor ce pot discerne, conform principiului de incertitudine formulat de Werner Haisenberg [!!!] (ce treabă are incapacitatea de a observa concomitent poziţia unei particule şi dimensiunea impulsului său cu incapacitatea de a discerne moral?), conexiunile provocatoare de bine!?! Iar acestea sunt influenţate de apartenenţa la "binele universal" revelat, deoarece "Adevărul conducător se bazează pe credinţă: sistemele etice sunt bazate pe asentiment, pe încrederea într-o autoritate exterioară." De parcă oamenii dacă nu se raportează la divin nu sunt în stare să ia decizii morale. Ce absurd! "O persoană cu un SQ ridicat ştie că dacă îi răneşte pe ceilalţi se răneşte pe sine." Această afirmaţie este greşită, atribuită eronat inteligenţei spirituale. Gardner şi Goleman construiesc în jurul ei noţiunea de inteligenţă emoţională şi socială, în nici un caz spirituală.
Ca să nu mai vorbim de intenţia de a evita criticile cu un memorabil enunţ: "Spre deosebire de IQ, care este liniar, logic şi raţional, inteligenţa spirituală nu poate fi cuantificată." Atunci despre ce vorbim noi aici?
Şi totuşi am putea discuta despre inteligenţa spirituală, ca intenţie raţională de a descoperi sensuri şi de a rezolva probleme ce privesc cunoaşterea EXISTENŢEI. Nu putem, întradevăr, să segmentăm clar şi indubitabil ceea ce înseamnă inteligenţele multiple, şi implicit nici cea "spirituală" de cele amintite mai sus. Dar mai repede aş numi această inteligenţă ca fiind EXISTENŢIALĂ şi nu spirituală, ca raport al individului cu propria sa existenţă şi a realităţii în ansamblul conştientizat de el şi influenţat de limitele cunoaşterii personale şi universale. Iar în acest raport un factor hotărâtor îl poartă bruiajul cultural îmbâcsit de falsuri denumite generic "divinitate" sau coagulat în "pseudoştiinţe", rezultat al unei evoluţii a biologicului devenit conştient de sine, conform articolului "Evoluţia biologică a religiei". La naştere, şi chiar înainte de asta, omul are o raportare directă la mama sa ca fiinţă divină, chiar neconştientizată fiind. Dar tot homo sapiens are şi o predispoziţie avantajată evolutiv de prezenţa dublei gene SRGAP2: îşi pune întrebarea "de ce?". La început instinctual, apoi programatic. Celelalte antropoide actuale (singurele posibil a fi supuse acestor tipuri de experimente) nu-şi pun această întrebare. Din acest motiv oamenii învaţă şi-şi transmit aceste învăţături: pentru că pot, la nivel biologic, material. Descoperă astfel lipsa de divinitate din entitatea concepută ca fiind mama lor. Dar asta nu ajunge instinctului de supravieţuire ce a săpat această predispoziţie, de a se agăţa de ceea ce asigură supravieţuirea lor ca individ, şi caută alte răspunsuri la întrebarea "de ce?". Răspunsuri acceptate chiar dacă nu sunt corecte: "Omul a avut dintotdeauna nevoie de o explicaţie pentru toate lucrurile din lume pe care nu le înţelegea. Dacă nu exista o explicaţie, inventa una." - Jim Crawford. Astfel se face un transfer de autoritate de la fiinţele imediat apropiate la cele recunoscute în cadrul grupului, apoi la eterice figuri supranaturale sau imaginare entităţi de tipul Intelligent Design, mai nou.
Din punctul meu de vedere, eventuala inteligenţă spiritual-existenţială devine cuantificabilă (nimic de-a face cu cuantele fizicii particulelor subatomice - sic!) şi reprezintă capacitatea de a discerne realul obiectiv cu ajutorul metodelor de cunoaştere ştiinţifică (libere de subiectivism, fără a apela la subterfugii supranaturale), de a accepta limitele de cunoaştere a momentului şi de a înţelege cauza acestor limite, precum şi de a găsi valori şi sens într-o lume în care nu toate situaţiile au răspuns imediat şi complet. Probabil ateismul (în sensul că divinitatea nu este necesară) este înfăţişarea spiritualităţii inteligente, ca să nu spun că este măsura inteligenţei spirituale...
24 aprilie 2012
Reiki, bioenergia şi brăţările "cu hologramă"
Avem câteva energii cunoscute de toată lumea şi utilizate "la liber" odată ce sunt evidenţiate fizic şi reprezentate matematic. Avem energie de masă (gravitaţională), magnetică, electrică, electromagnetică (radiantă, aici intră şi lumina), termică, chimică, atomică, elastică (rezistenţa interatomică), hidraulică etc. Aceste energii sunt cinetice sau potenţiale, interdependente şi cu anumite posibilităţi de transformare dintr-un tip în altul după reguli specifice. Aceste transformări se pot evidenţia prin experimente independente de subiectivismul observatorilor. Putem evidenţia şi tipuri de procese specifice fiinţelor vii, domeniu de care se ocupă bioenergetica. Această ramură a biochimiei studiază mecanismul prin care fiinţele vii transformă aportul de energie solară (în cazul plantelor) sau chimică (plante şi animale) în căldură internă, activitate şi depozitare, necesare pentru a menţine sistemul (celula sau organismul) funcţional, a se dezvolta şi a se reproduce. În ultimă instanţă asta înseamnă viaţa, procese biochimice sistematizate în miliarde de ani de evoluţie, de selectare naturală a celor mai performante mecanisme autoreproducătoare.
Sunt unii oameni ce consideră că există o altă formă de energie, pe care numai unii o pot manevra, ce scapă de a fi evidenţiată prin metode ştiinţifice: bioenergia. Adică un fel de qi, o prană, un vitalism sau pur şi simplu suflet. Indiferent de numele folosit această formă de energie este sortit a fi revelată doar iniţiaţilor aleşi de divinitate sau celor dăscăliţi de vreun guru. Într-un fel ar fi posibil ca unele energii să nu fi fost descoperite (evidenţiate) încă, este o problemă de nivel de cunoaştere şi de limitare tehnologică. Dar aici ne referim la energia neagră sau la materia neagră, de exemplu, care scapă deocamdată evidenţierii ştiinţifice experimentale, dar este luată în calcul deoarece expansiunea universului există, independent de limitarea noastră tehnologică, şi acest proces trebuie să aibă o cauză. În cazul bioenergiei nu avem "găuri" inexplicabile, dimpotrivă, evidenţierea acesteia se pare că este apanajul doar a unor persoane, chiar dacă nu avem nici o dovadă, colaterală măcar.
Ar putea fi folosit efectul Kirlian pentru a prezenta ideea conform căreia există o anumită aură ca reprezentare a bioenergiei, capabilă să fie interpretată şi manipulată. De altfel s-au făcut nenumărate aparate ce fructifică acest efect pe post de instrumente de diagnosticare sau de tratament a unor boli. În realitate există aure şi ale obiectelor nevii, proprietatea respectivă fiind o comună manifestare a tuturor obiectelor supuse unor câmpuri electromagnetice de mare frecvenţă, ce sunt mai repede influenţate de încărcările electrostatice şi nu de existenţa unor anumite boli sau a unor stări psihice.
Acestă aură este invocată de adepţii Reiki ca fiind calea şi scopul terapiei lor, această particularitate fiind capabili a o îmbunătăţi, acţionând asupra ei cu propria lor aură, prin pase magice. Pentru asta oferă, în principal, iniţieri (numite de ei traininguri, şedinţe sau cursuri - sună mai "ştiinţific" decât vrăji) contra unor sume de bani, sub pretextul că fiecare ar fi capabil, în urma unui antrenament specific, să perfecţioneze capacitatea înnăscută de vindecare a sa sau a altora. Conform declaraţiilor "în timpul şedintelor Reiki cel care canalizează energia îşi aşează palmele pe cel care primeşte (receptor) şi dacă este nevoie de ea, energia începe să curgă. În timpul şedintelor Reiki nu este nevoie să te concentrezi! Această energie nu poate fi manipulată. Întotdeauna se duce în locurile în care este cea mai mare nevoie de ea şi în cantitatea de care are nevoie primitorul."
În mod asemănător se erijează în vindecători practicanţii terapiilor non contact, nu neapărat Reiki, ce susţin capacitatea de a descoperi şi corecta evoluţiile unor boli prin plimbarea mâinilor pe deasupra corpului bolnavului. Aceste metode sunt vechi de când există vraci şi şamani, deşi aceştia nu aveau habar de Reiki sau bioenergie. Mecanismul este simplu. Pasele magice induc pacientului sentimentul că cineva se îngrijeşte de el, lucru ce duce la o scădere a stresului datorat bolii. Această eliberare de stres poate duce în unele cazuri la o remisie a bolii, specifică efectului placebo. Numai că Reiki, terapiile non contact şi pasele magice au fost infirmate de un experiment executat de o tânără ce a devenit cel mai tânăr om de ştiinţă cu studii publicate într-un jurnal ştiinţific recunoscut, în presigiosul Journal of the American Medical Association. Persoana în cauză se numeşte Emily Rosa şi avea doar 9 ani pe vremea când a făcut acea cercetare (în 1996-1998). Studiul a constat într-o simplă testare, în orb, a capacităţii posesorilor de bioenergie de a "simţi" aura altora. În spatele unui paravan ce avea două deschizături prin care bioenergeticianul introducea mâinile, fără a putea vedea ce se întâmplă pe cealaltă parte, Emily nota deasupra cărei mâini considera bioenergeticianul că era aşezată mâna sa. Rezultatul a fost lamentabil, bioenergia nu era simţită de nici unul din cei 21 de terapeuţi, potrivelile fiind conforme ghicirii din punct de vedere statistic (o medie de 4,4 din 10). De altfel nici premiul de 1 milion de dolari pe care îl oferă Fundaţia Randi celui ce va demonstra existenţa acestor bioenergii nu a fost revendicat de nimeni. Oare de ce?
Să facem totuşi un calcul economic. Credulii plătesc undeva între 10 şi 20 de euro pe oră de şedinţă de Reiki. Un profit substanţial îl au şi cei ce percep venituri pentru "diagnosticarea aurei" cu tot felul de aparate ce nu produc, în ultimă instanţă, decât vagi filme voalate sau fotografii prelucrate. Dar cel mai bun profit îl au distribuitorii de brăţări energetice "cu hologramă". Pe piaţă o "hologramă cu bioenergie" costă undeva între 20 şi 30 de lei şi o "brăţară" (cu hologramă, binenţeles) ajunge la 150 sau chiar 200 de lei. Ca fapt divers, ştiţi cât costă o hologramă? Timbrul acela ce previne contrafacerea şi pe care îl vând bioenergeticienii pe post de "leac"? 5 bani. Da, da! Doar 5 (cinci) bani. Profitul obţinut pe spatele fraierilor? 40000%. Adică o vinde cu de 400 de ori preţul. Iar la brăţară beneficiul ajunge la aproape de 40 de ori investiţia, ţinând seama că o brăţară de silicon personalizată costă aproximativ 4 lei. Şnapanii...
Sunt unii oameni ce consideră că există o altă formă de energie, pe care numai unii o pot manevra, ce scapă de a fi evidenţiată prin metode ştiinţifice: bioenergia. Adică un fel de qi, o prană, un vitalism sau pur şi simplu suflet. Indiferent de numele folosit această formă de energie este sortit a fi revelată doar iniţiaţilor aleşi de divinitate sau celor dăscăliţi de vreun guru. Într-un fel ar fi posibil ca unele energii să nu fi fost descoperite (evidenţiate) încă, este o problemă de nivel de cunoaştere şi de limitare tehnologică. Dar aici ne referim la energia neagră sau la materia neagră, de exemplu, care scapă deocamdată evidenţierii ştiinţifice experimentale, dar este luată în calcul deoarece expansiunea universului există, independent de limitarea noastră tehnologică, şi acest proces trebuie să aibă o cauză. În cazul bioenergiei nu avem "găuri" inexplicabile, dimpotrivă, evidenţierea acesteia se pare că este apanajul doar a unor persoane, chiar dacă nu avem nici o dovadă, colaterală măcar.
Ar putea fi folosit efectul Kirlian pentru a prezenta ideea conform căreia există o anumită aură ca reprezentare a bioenergiei, capabilă să fie interpretată şi manipulată. De altfel s-au făcut nenumărate aparate ce fructifică acest efect pe post de instrumente de diagnosticare sau de tratament a unor boli. În realitate există aure şi ale obiectelor nevii, proprietatea respectivă fiind o comună manifestare a tuturor obiectelor supuse unor câmpuri electromagnetice de mare frecvenţă, ce sunt mai repede influenţate de încărcările electrostatice şi nu de existenţa unor anumite boli sau a unor stări psihice.
Acestă aură este invocată de adepţii Reiki ca fiind calea şi scopul terapiei lor, această particularitate fiind capabili a o îmbunătăţi, acţionând asupra ei cu propria lor aură, prin pase magice. Pentru asta oferă, în principal, iniţieri (numite de ei traininguri, şedinţe sau cursuri - sună mai "ştiinţific" decât vrăji) contra unor sume de bani, sub pretextul că fiecare ar fi capabil, în urma unui antrenament specific, să perfecţioneze capacitatea înnăscută de vindecare a sa sau a altora. Conform declaraţiilor "în timpul şedintelor Reiki cel care canalizează energia îşi aşează palmele pe cel care primeşte (receptor) şi dacă este nevoie de ea, energia începe să curgă. În timpul şedintelor Reiki nu este nevoie să te concentrezi! Această energie nu poate fi manipulată. Întotdeauna se duce în locurile în care este cea mai mare nevoie de ea şi în cantitatea de care are nevoie primitorul."
În mod asemănător se erijează în vindecători practicanţii terapiilor non contact, nu neapărat Reiki, ce susţin capacitatea de a descoperi şi corecta evoluţiile unor boli prin plimbarea mâinilor pe deasupra corpului bolnavului. Aceste metode sunt vechi de când există vraci şi şamani, deşi aceştia nu aveau habar de Reiki sau bioenergie. Mecanismul este simplu. Pasele magice induc pacientului sentimentul că cineva se îngrijeşte de el, lucru ce duce la o scădere a stresului datorat bolii. Această eliberare de stres poate duce în unele cazuri la o remisie a bolii, specifică efectului placebo. Numai că Reiki, terapiile non contact şi pasele magice au fost infirmate de un experiment executat de o tânără ce a devenit cel mai tânăr om de ştiinţă cu studii publicate într-un jurnal ştiinţific recunoscut, în presigiosul Journal of the American Medical Association. Persoana în cauză se numeşte Emily Rosa şi avea doar 9 ani pe vremea când a făcut acea cercetare (în 1996-1998). Studiul a constat într-o simplă testare, în orb, a capacităţii posesorilor de bioenergie de a "simţi" aura altora. În spatele unui paravan ce avea două deschizături prin care bioenergeticianul introducea mâinile, fără a putea vedea ce se întâmplă pe cealaltă parte, Emily nota deasupra cărei mâini considera bioenergeticianul că era aşezată mâna sa. Rezultatul a fost lamentabil, bioenergia nu era simţită de nici unul din cei 21 de terapeuţi, potrivelile fiind conforme ghicirii din punct de vedere statistic (o medie de 4,4 din 10). De altfel nici premiul de 1 milion de dolari pe care îl oferă Fundaţia Randi celui ce va demonstra existenţa acestor bioenergii nu a fost revendicat de nimeni. Oare de ce?
Să facem totuşi un calcul economic. Credulii plătesc undeva între 10 şi 20 de euro pe oră de şedinţă de Reiki. Un profit substanţial îl au şi cei ce percep venituri pentru "diagnosticarea aurei" cu tot felul de aparate ce nu produc, în ultimă instanţă, decât vagi filme voalate sau fotografii prelucrate. Dar cel mai bun profit îl au distribuitorii de brăţări energetice "cu hologramă". Pe piaţă o "hologramă cu bioenergie" costă undeva între 20 şi 30 de lei şi o "brăţară" (cu hologramă, binenţeles) ajunge la 150 sau chiar 200 de lei. Ca fapt divers, ştiţi cât costă o hologramă? Timbrul acela ce previne contrafacerea şi pe care îl vând bioenergeticienii pe post de "leac"? 5 bani. Da, da! Doar 5 (cinci) bani. Profitul obţinut pe spatele fraierilor? 40000%. Adică o vinde cu de 400 de ori preţul. Iar la brăţară beneficiul ajunge la aproape de 40 de ori investiţia, ţinând seama că o brăţară de silicon personalizată costă aproximativ 4 lei. Şnapanii...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)