Pariul lui Pascal demontat

Rezumatul pariului:
1. Dacă crezi în Dumnezeu și Dumnezeu există o să fii răsplătit cu o viață veșnică în rai, deci un câștig infinit.
2. Dacă nu crezi în Dumnezeu și Dumnezeu există o să fii condamnat la un iad veșnic, deci o pierdere infinită.
3. Dacă crezi în Dumnezeu și Dumnezeu nu există nu o să fii răsplatit, deci o pierdere finită.
4. Dacă nu crezi în Dumnezeu și Dumnezeu nu există nu o să fii răsplătit dar ți-ai trăit viața așa cum ai vrut, deci o pierdere finită.

Răspunsul meu:
1. Care Dumnezeu? Doar se știe că adevăratul creator e Moș Crăciun. Îți dai seama ce fraier ești dacă te închini creatorului greșit?
2. Faci fapte bune dar crezi în creatorul greșit. Dar creatorul e bun și te iartă că ai crezut în cel greșit. În acest caz te iartă și dacă nu ai crezut în nici un creator.
Sau creatorul e rău... și atunci nu merită să fie considerat creator.
3. De fapt te închini lui nu pentru că ești tu bun sau deștept ci pentru că ești... fricos. Un creator care te recompensează pentru că ți-e frică este un creator... ipocrit.

Pentru cine și cum funcționează zvonurile

În timpul războiului de secesiune un jurnalist pe nume Joseph Howard, Jr a investit enorm în aur. Dar nu era destul. Deoarece prelungirea războiului ar fi urcat și mai mult prețul acestuia iar finalizarea lui ar fi dus la scădere, falsifică o informație ca fiind din partea „unor jurnaliști” de la Associated Press, informație care este publicată în New York World și New York Journal of Commerce și care susținea că Abraham Lincoln a emis un ordin de recrutare pentru încă 400 000 de soldați. Asta însemna că războiul va continua. Bursa de mărfuri se prăbușește. Investitorii se orientează spre a cumpăra aur, prețul acestuia crește, iar Joseph Howard, Jr îl vinde rapid cu un profit de peste 10% în câteva zile. Binențeles că ordinul respectiv nu fusese dat. Dar zvonul și-a făcut datoria: l-a îmbogățit pe Joseph Howard, Jr.
A făcut câteva luni pușcărie. Asta în America.
Aici? Ne râd în nas.
Ne râd în nas!
Antivacciniștii. Adepții teoriilor conspirației. Dacopații. Pseudoștiințificii. Vrăjitorii. Astrologii. Ghicitorii. Biorezonatorii. Inițiații. Panicarzii. Islamofobii. Homofobii. Intoleranții de toate felurile. Și toate celelalte feluri de șmecheri.
Precum și toți cei care le fac jocul și amplifică aceste false informații, ca fraierii.

Aici un scurt îndreptar de falsuri și zvonuri: http://hoaxes.org/

Și o colecție de site-uri românești ce câștigă o grămadă de bani din aceste falsuri și zvonuri: https://verificasursa.ro/

Patriarhia versus Halloween

"Patriarhia Română (mai exact este Patriarhia unei biserici de rit ortodox din România - nota mea) împărtăşeşte îngrijorarea a numeroşi părinţi, elevi şi profesori din întreaga ţară (ce înseamnă numeroşi? - nota mea) faţă de organizarea în tot mai multe instituţii publice de învăţământ din România (de la grădiniţe până la liceu), a unor serbări de Halloween, o tradiţie care îşi are originea în adorarea păgână a spiritelor şi a unui zeu celtic al morţii, străină de cultura, credinţa şi spiritualitatea românească. (Ce treabă are un cult religios cu procesul educativ? Aha, are, că doar de asta au semnat protocoale de inspecţie în şcoală...)

În ultimii ani în şcolile româneşti sunt tot mai des organizate o serie de activităţi pe tema ,,nonviolenţei”, însă la astfel de manifestări ca cea de Halloween, sub pretextul distracţiei, elevii sunt invitaţi şi chiar îndemnaţi la practici oculte şi la adoptarea unui comportament nefiresc, adesea violent."

Să reamintim Patriarhiei manifestările de canibalism pline de "tradiţie" şi "bucurie duhovnicească" cu care îmbie, de mestecat, băut şi înghiţit "trupul şi sângele Domnului", un zeu personal al morţii provenit din cultura străină poporului român, din cultura ebraică. Să mai reamintim Patriarhiei manifestările grandioase de adorare a unor oseminte reale, proclamate de ei ca fiind sfinte şi asupra cărora enoriaşii sunt invitaţi să se manifeste prin atingeri, îmbrăţişări şi sărutări ale acestor oase.

Şi să informăm Patriarhia că acele "practici oculte" ale Halloween-ului constau în nevinovate travestiuri specifice unui carnaval. Înţeleg că Patriarhia cunoaşte importanţa costumelor şi a asumării unei măşti, doar nu degeaba preoţii săi sunt spectaculos echipaţi...

Şi să mai reamintim Patriarhiei că şi Pomul de Crăciun a fost iniţial "de provenienţă păgână" dar acum tronează la loc de cinste în Biserica domniilor lor, lângă altar.

Să mai reamintim Patriarhiei că cel mai important element de manifestare a credinţei ortodoxe este un aparat de tortură din secolul I, respectiv crucea, iar simbolul acesteia, cu un mort atârnat de ea, este dat spre venerare tuturor, de la bebeluşi la bătrâni aflaţi în pragul morţii?

(Credit foto: http://www.copilul.ro/evenimente-copii/halloween/Decoratiuni-simple-de-Halloween-pe-care-le-puteti-face-singuri-a15906.html)

Vaccinurile şi autismul

În acest articol sunt câteva studii ce doresc să indice ca posibilă cauză a autismului vaccinurile: http://www.activistpost.com/2013/09/22-medical-studies-that-show-vaccines.html

Studiile trecute în articol fac o sugestie, nesusţinută de dovezi, cum că autismul apare din ce în ce mai des şi propun ca motiv vaccinurile. Apriori, fără a şti în prealabil ce anume produce autismul (aici ştiinţa mai are de lucru, întradevăr).
Astfel că înfierează, pe rând, diferite componente ale deferitelor vaccinuri, fără a stabili în clar care dintre ele este vinovat: ba că e tiomersalul, ba că sunt sărurile de aluminiu, ba că e virusul ăla, ba cealaltă parte de virus, complet diferit. Adică, de fapt, nu spun că anume ceva produce autismul.
Concluziile acestor "studii" sunt puse sub semnul îndoielii: ar putea fi vaccinurile, fără să ştim ce anume din ele. Adică, de fapt, ar putea fi orice, doar că am observat că sunt mulţi copii ce sunt diagnosticaţi cu autism. 

Dar asta este şi normal, odată ce diagnosticarea se face din ce în ce mai performant.
Iar pentru că evenimentele importante din viaţa unui copil sunt vaccinurile ia să dăm noi vina pe ele.
La general.
Deşi nu au cum să fie toate vaccinurile vinovate.
Nu au cum să fie toate substanţele din vaccinuri vinovate.
Chestiunea este că nu s-a găsit nimic vinovat ci doar nişte coincidenţe statistice.
Concluzia: studiile respective sunt de tot rahatul. Puteau foarte bine să dea vina pe încălzirea globală, că şi ea este evidenţiată cam în aceeaşi perioadă cu descoperitrea autismului. Ideea este că nu putem accepta o cauză doar pentru că ne este la îndemână fără să cunoaştem mecanismul cauză-efect. Este ca şi cum ai considera că a plouat pentru că afară pământul e ud. Dar el poate fi ud şi pentru că a fost o revărsare de râu, nu o ploaie. Relaţia vaccinuri-autism conform studiilor prezentate nu este credibilă.

În schimb avem un studiu întins pe câţiva ani ce arată reapariţia epidemiilor considerate sub control datorită faptului că părinţii nu-şi mai vaccinează copiii pentru că pică în plasa criminalilor antivaccinişti: http://www.cfr.org/interactives/GH_Vaccine_Map/#map
Unde credeţi că sunt epidemii? În statele prea sărace pentru programe de vaccinare naţionale şi în cele prea "dezvoltate" pentru ca acestă eroare de comunicare şi cunoştere să nu prindă. Păcat de copiii ce vor suferi şi vor muri pentru că părinţii lor sunt tâmpiţi. Dar de, nimeni nu-şi alege părinţii...

Şi alte articole despre vaccin:
http://profudereligie.blogspot.ro/2009/12/vaccinul-si-protocolul-religios.html
http://profudereligie.blogspot.ro/2009/12/vaccinul-anti-hpv-si-frica.html
http://profudereligie.blogspot.ro/2010/01/antivirusul-si-vaccinul.html
http://profudereligie.blogspot.ro/2014/01/crima-conceptiei-antivaccin.html

Biblia are dreptate?

Foarte mulţi credincioşi susţin că Biblia-şi demonstrează valoarea prin profeţiile ce s-au împlinit. Aici munca unei doamne ce doreşte a demonstra acest lucru, concluzionând BIBLIA ARE DREPTATE (majusculele-i aparţin).

Răspunsul meu:
Biblia are dreptate: liliacul este pasăre şi balena este peşte.(ambele sunt mamifere, pentru cine nu ştie)
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=17&cap=14#18 şi http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=47&cap=11#19
Profeţiile se împlinesc şi în Coran, şi în Vedele hinduse şi în scrierile învăţăturilor budiste. Ba chiar şi în poveştile religiilor sudamericane sau australiene. De ce? Pentru că doar profeţiile ce se împlinesc sunt memorate.

Profule, ai citit ce am scris? Cum iti poti explica ca inainte cu sute de ani au fost scrise profetii care s-au implinit intocmai? BIBLIA ESTE ADEVARATA!

Cum poţi explica că tot Biblia spune că liliacul este pasăre deşi acesta este mamifer? A, este posibil ca pe viitor cineva să modifice versetul şi să scrie acolo că liliacul este mamifer de fapt? Aşa cum s-a modificat, în Biblia din 1982, că Pământul este "rotund" în versetul în care apărea că este "întins" (http://profudereligie.blogspot.ro/2011/11/biblia-geneza-si-metamorfoza-v.html)? Aha... deci Biblia se modifică de fapt! Asta înseamnă că şi profeţiile se pot rescrie astfel încât să fie "întâmplate" toate.
Apropo, cum de nu a funcţionat profeţia şi în chestii de astea, simple, cum ar fi faptul că liliacul este mamifer şi că Pământul este o planetă sferică?

BIBLIA SPUNE CA ZBOARA, ARE SAU NU DREPTATE?

Biblia spune că e pasăre ("11. Orice pasăre curată s-o mâncaţi."), deşi nu toate păsările zboară (struţul, pinguinul). Nu tot ce zboară e pasăre după cum nici toate păsările nu zboară. De altfel le interzice să mănânce o pasăre ce nu zboară, deşi are o carne excepţional de sănătoasă: struţul ("15. Struţul, cucuveaua, pescăruşul şi uliul cu soiurile lui,") deci scriitorii Bibliei ştiau prea bine că a fi pasăre şi zburătoare nu sunt sinonime.
Biblia este o carte tare proastă. Cum poţi crede că are profeţii corecte (adică lucruri ce nu le poţi verifica) când lucrurile verificabile sunt greşite? Acolo de ce nu a funcţionat profeţia?

Scrisoare deschisă

Mă aliez şi eu acestei scrisori deschise:

Către: Ministerul Educației Naționale
În atenția: domnului ministru Remus Pricopie
Subiect: Implicarea societății civile în procesul de evaluare a conținutului noilor manuale școlare

Stimate domnule ministru,

Organizațiile semnatare vă solicită implicarea societății civile în procesul de evaluare a conținutului noilor manuale școlare, pentru a se evita ca atitudini discriminatorii sau antiștiințifice să ajungă în materialele educaționale. Solicitarea noastră se bazează pe angajamentul anterior al Ministerului, din martie 2012, de a ne implica într-un astfel de demers. Implicarea doar a anumitor culte religioase în acest proces ridică semne mari de întrebare în privința transparenței mecanismului de evaluare.

Ne exprimăm îngrijorarea cu privire la mai multe aspecte:

- De peste două decenii sunt folosite în școli manuale care promovează atitudini discriminatorii și instigatoare la ură. Este vorba în principal de manualele de religie, din care copiii învață că nu trebuie să vorbească sau să se joace cu copiii de altă religie sau copii necredincioși, că femeile nu sunt egale cu bărbații, că necredincioșii nu sunt egali cu credincioșii etc.;
- Noțiunile de educație pentru sănătate sunt aproape absente, manualele de Religie promovând insistent, în schimb, "rugăciunea" ca posibilă soluție pentru orice problemă;
- Numeroase manuale actuale nu țin cont de cel mai important criteriu specificat chiar în normele Ministerului: corectitudinea conținutului științific. În prezent sunt în uz anumite manuale de Geografie în care se menționează că Universul ar avea doar 6.000 de ani, în timp ce unele manuale de Biologie sau Istorie consideră creaționismul o teorie științifică; aceste abordări contravin flagrant principiului mai sus enunţat;
- Într-un comunicat de presă difuzat de Patriarhia BOR, se afirma:
Noul Statut pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române (2008) reglementează dreptul exclusiv al Patriarhiei Române în privinţa editării, tipăririi şi difuzării [...] manualelor de religie [...] (art. 163 alin. (3) și art. 166 din Statut, text consolidat 2011). [...]
Având în vedere modificarea legislației bisericești în domeniul producerii și comercializării Sfintei Scripturi [...] şi a manualelor de religie[...], toate aprobările (binecuvântările) și avizele acordate de Patriarhia Română anterior intrării în vigoare în luna ianuarie 2008 a noului Statut pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române sau acordate de eparhii în domeniul de exclusivitate al Patriarhiei Române sunt nule.

O astfel de pretenție, fără acoperire legală, în cazul în care ar fi acceptată de Minister, ar institui un monopol cu consecințe grave atât financiare cât și în privința calității educației.
- Salutăm precizarea explicită din setul de criterii de evaluare a manualelor de religie (aprobat de Minister sub nr. 652/07.05.2014) conform căreia:
Manualele nu vor avea un caracter denigrator în relaţie cu o altă biserică şi nu vor promova ostilitatea pe criterii religioase.
dar o considerăm insuficientă în conditiile în care nu se face nici o referire la atei, agnostici, nereligioși sau aderenți ai unor secte sau culte care nu sunt considerate, în mod uzual, "biserici" – islamic, budist, hinduist etc.;
De asemeni, considerăm necesară includerea explicită a unor criterii care să prevină discriminarea de gen sau denigrarea și cultivarea ostilității față de minoritățile sexuale.

Școlile din România sunt frecventate de copii provenind din familii cu diferite opțiuni religioase sau fără nicio religie. Ne exprimăm încă o dată convingerea că pentru o educație cât mai complexă, elevii ar trebui să studieze istoria religiilor și nu o dogmă anume.

În aceste condiții, considerăm necesar ca societatea civilă să fie implicată în discuțiile privind noile propuneri de manuale școlare, pentru a evita eventuale derapaje și pentru a contribui la creșterea calității educației din România.

Semnează:
• Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR)
• Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)
• ActiveWatch - Agenţia de Monitorizare a Presei
• Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)
• Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință
• Asociația Mame pentru Mame
• Asociația Transcena
• Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală (SECS)
• Centrul de Resurse pentru Participare Publică (Ce-Re)
• Asociația Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului –(GRADO)

Istoria...

Avem câteva întrebări fundamentale:
- Cine suntem noi, de unde venim şi încotro ne îndreptăm?
- Ce este această lume şi cum este alcătuită?
- Putem descoperi trecutul şi calcula viitorul?
Istoria încercărilor de a răspunde la aceste întrebări este istoria ştiinţei.
Istoria îmbrăţişării răspunsurilor false, fără dovezi şi uneori chiar împotriva lor este istoria religiilor.

(credit: https://www.facebook.com/HumanOdyssey/photos/a.193886297403628.41593.178971832228408/426297290829193/?type=1&stream_ref=10)

Scrisoare deschisă către Iulia Ionescu şi Alexandra Dumitru

Dragă Iulia,
Dragă Alexandra,
Dragi copii,

Vă voi da o veste proastă, foarte proastă: Moş Crăciun nu există.
Ştiu că părinţii, unii profesori sau colegi v-au spus că există. Că este bun şi că trebuie să-l ascultaţi. Era felul lor de a vă spune că vă iubesc. Nu au fost în stare de altceva mai bun.
Dar Moş Crăciun nu există şi nici renii lui. Nu trebuie să plecaţi de acasă ca să ajungeţi cumva în Laponia, pentru că nici casa lui Moş Crăciun în Laponia nu există.
Poate că aţi observat că sunt unii oameni ce se dau drept ajutoarele lui Moş Crăciun, poate că arată aproape ca el, dar sunt puşi acolo special pentru ca să credeţi voi asta. Unii preferă să proclame sus şi tare că ei sunt adevărate lui ajutoare, chiar ponegresc pe cei ce nu sunt de acord cu ei, dar este normal că nu sunt ajutoarele lui odată ce Moşul nu există. Polul Nord nu a fost construit de el, este doar o convenţie pentru ca oamenii să se poată deplasa pe Pământ. Nici zăpada şi nici frigul nu sunt de la Moş. Acestea sunt fenomene naturale. Cum este lumea puteţi afla de la orele de ştiinţe, acolo explică lucrurile fără să se apeleze la Moş Crăciun pentru a le înţelege.
Probabil aţi întâlnit şi oameni mari care mai cred încă în Moş Crăciun. Este şi normal. Lor nu le-a spus nimeni că moşul este inexistent. Cei ce se proclamă ajutoarele Moşului sunt plătiţi de părinţi şi de marile magazine pentru a susţine asta. Ei sunt în stare să facă munca asta non stop, altceva oricum nu au de făcut. Iar unii copii, deşi ajung oameni mari, în continuare cred că Moşul există şi că-i va ajuta când au nevoie. Lor nu le-a spus nimeni că Moş crăciun este un basm, o poveste, o minciună. Dulce, dar minciună. De asta eu vă spun acum că Moş Crăciun nu există şi nu trebuie să apelaţi al el când aveţi probleme. Pentru că veţi rămâne cu problemele, el nu vă va ajuta, odată ce nu există...
:(

A! Nu era vorba de Moş Crăciun?
Era vorba de Dumnezeu?
E ACELAŞI LUCRU.

Noile religii - ateismul VI

Homo religiosus nu se leagă intinsec de o divinitate sau de ideea de sacru, ci de ritualizarea existenţei sale.

Şi homo religiosus suntem toţi, atei şi teişti deopotrivă, fie că ne dăm sau nu seama de asta. Pentru că nevoia de ritual este "genetică", ca şi cum ar exista o genă care ne face să acceptăm şi să practicăm un anumit comportament. Comportamentele sunt avantajoase, ne oferă posibilitatea de a acţiona cu şanse pozitive fără a trece prin cheltuitorul efort de a aduna dovezi şi a gândi fiecare etapă. Iar comportamentele structurate devin ritualuri. Ateii nu fac excepţii, dimpotrivă.

De curând comunitatea vocală a ateilor şi agnosticilor de prin România a primit o lovitură ce i-a pus într-o poziţie de vulnerabilitate: a dispărut principala platformă de comunicare - grupul Atei & Agnostici Români de pe Facebook. Şi ca orice homo sapiens religiosus au început să caute răspunsuri, iar dacă acestea nu existau, le inventau. Vina nu este una capitală, face parte din natura umană, numai că natura umană nu este construită pentru a fi raţional pură ci pentru a supravieţui în mediul naturii sălbatice. A fost prea puţin timp pentru evoluţie ca structura predispusă spre a accepta manipularea să fie dizolvată, să devenim cu adevărat logici. Poate nu vom deveni niciodată aşa, nu mai sunt motive pentru ca evoluţia noastră să continue.

Dar nu despre asta e vorba ci despre "zestrea religioasă" a ateilor.
Prima reacţie a fost cea de perplexitate, de parcă regulile existenţei în mediul respectiv, călduţ şi rotund delimitat, sunt imuabile şi eterne. Fals. Acest concept este de sorginte religioasă şi toţi îl avem până în momentul în care conştientizăm finalitatea, moartea. Iar asta, conştientizarea finalităţii, duce la următoarele luări de poziţie, tot cu specific manipulant şi de sorginte religioasă: trebuie găsit vinovatul şi pedepsit.
Este vital ca vina să nu fie a ta sau a colegului în ale dogmei ci a străinului, a celui altfel, a duşmanului. Şi au fost identificaţi câţiva. Cu doi am vorbit atunci, erau speriaţi şi au retractat orice implicare, de altfel unul dintre ei nu mai este de găsit pe facebook. Nici nu contează dacă aveau sau nu vreo vină, importantă e ideea care a încolţit în mintea celor ce se cred raţionali: Să-i linşăm! Defectuoasă gândirea de tip "cine nu e cu noi e împotriva noastră".

A doua reacţie este de prevenire a unor viitoare derapări, de sistematizare ritualică. I-am îndepărtat pe duşmanii din exterior, acum să-i îndepărtăm şi pe cei din interior. Iată ce zice cineva: Deși e grup închis, cumva, printre noi, s-au strecurat niscaiva habotnici. Foarte sigur se află aici doar pentru a raporta.
Deoarece orice creștin care se respectă nu va blasfemia în vecii vecilor numele sfintei fantome în care crede, propun administratorilor să ceară din partea membrilor o "dovadă de necredință". Orice blasfemie e acceptată ca tichet de intrare.
Binenţeles că aceste manifestări sunt extremele, colegul de mai sus a fost luat la mişto de mulţi, dar predispoziţia pe care o avem de a folosi scurtăturile în loc să evaluăm fiecare caz în parte ne predispune la sistematizarea acestor scurtături. Iar sistematizarea ritualurilor este ... religie.

Acum comunitatea de atei se recompune. Coagularea va avea noi valenţe, pe principiul "ce nu te ucide te face mai puternic". La mai mare! Şi "la mai raţional", dacă se poate...

Noile religii - ateismul
Noile religii - ateismul II
Noile religii - ateismul III
Noile religii - ateismul IV
Noile religii - ateismul V
Noile religii - ateismul VII

Ce este un ateu?

Freija Vanir ne pune iarăşi la-ncercare cu întrebări "şugubeţe":
După mintea voastră, și făra a o da prin dicționare, ce este un ateu?

Iată câteva răspunsuri spicuite de mine:
Andrei Muntean - O persoană care nu crede în existenţa zeilor.
Alexandra Ene - Aş adauga că este starea naturală a unui om. Ne naştem atei.
Radu Rosca - Un ateu este o persoană care respinge existenţa deităţilor.
Anima Atra - Ateu nu implică nimic mai mult decât negarea divinităţilor... orice altceva este pe lângă.
Alexandra Crişan Sârbu - Un ateu e un om care e în stare să facă diferenţa între bine şi rău fără frica de iad sau cu gând la răsplata raiului.
Mícheál Sagart - O poziţie faţă de afirmaţia existenţei unei zeităţi.
Andrei Muntean - Un ateu este o fiinţă care întruchipează raţiunea şi scepticismul, este iubitor de ştiinţă şi un filozof înnăscut. Deseori îl vei vedea cu o pipă în mână în timp ce-şi stimulează creierul cu dezbateri ştiinţifice la un nivel foarte ridicat. Când vine vorba de politică ţine cu stânga. Mare om, mare caracter.
Paul Dobre - Un ateu este omul care se desparte de fricile maimuţei ancestrale. Nu numai că se desparte de ele, dar le transformă într-o unealtă de cunoaştere şi le face să lucreze pentru el.

Şi răspunsul meu - Ateul este cel ce nu pune divinitatea ca răspuns la întrebările la care nu ştie să răspundă.

Voi ce definiţie daţi?
Aveţi dreptul la una singură, de maxim 10 rânduri. Comentariile la definiţii vor fi şterse.

Moș Nicolae și Moș Crăciun - sau de ce religia în școală e toxică

Ce ne povestește Adinuța:

Până am dat de cadouri în dulap :)) cred că aveam vreo 8 ani... și ca să fie fain de tot, l-am târât și pe frate-miu de 5 ani în sufragerie și i-am arătat "vezi, vezi, nu există!! e mama și tata!"
Și cu cateva zile înainte de serbarea de Crăciun de la grădiniță , mama l-a întrebat dacă știe poezia pentru moșul. Dialogul a fost ceva de genul:
- Știi poezia de Crăciun?
- Nu!
- Păi ... și cand o inveti? Vrei să creadă moșul că nu ești cuminte?
- Moșul nu există!
- Cine ți-a spus așa o prostie?
- Adina!
Priviri nervoase îndreptate spre mine. Fratele este trimis în cameră, eu rămân pentru papară:
-Adina, tu esti mare de-acu'... știai că nici Moș Crăciun și nici Moș Nicolae nu există, dar chiar trebuia să-i spui și lui?

(eu): - CEEEEEEEE?? Nici Moș Nicolae nu EXISTĂ?!

Ai mei perplecși :D
Moș Nicolae era în manualul de religie, eram sigură că vine personal și lasă dulciuri în ghete :)

Preluat de aici: http://www.bucataras.ro/forum/post/497/traditii_proprii_de_craciun_nazbatii_de-ale_copiilor_amintiri.html?p=1

Copiii sunt dornici a „crede”. De asta sunt fascinați de povești, poveștile sunt poligonul sigur de încercare a realității. Poveștile sunt pline de magie iar magicul e spectaculos. Copiilor le plac magiile și câteodată sunt magician pentru ei. Tocmai de asta le arăt că „minunile” sunt iluzii și demontez propriile mele trucuri pentru ca ei să înțeleagă că „minunile” nu există și că magia realității nu are nimic supranatural în ea.

Din păcate minciunile poveștilor biblice le sunt prezentate ca adevăruri. În școală. De „profesori” de religie.

Dumnezeu este o ipoteză ineficientă. Și periculoasă.

Ideea de Dumnezeu ca entitate divină, primordială, conştientă, cu voinţă proprie şi scop, este un virus. Un virus cultural. O idee ce înrobește unele mințile în folosul propriu. Chiar cu prețul distrugerii celor pe care i-a infestat. Ideii Dumnezeu puțin îi pasă de oameni, singura sa „grijă” este de a se copia în creierele altora, de a supraviețui în această lume a ideilor, în mediul cultural. Asta nu este o conduită specifică memei Dumnezeu, toate memele au această aptitudine. Sunte „egoiste”.

O memă nu trăiește singură printre celelalte idei, nu este perfect delimitată de restul conceptelor și nu este perfect identificabilă. Într-un creier nu poate exista o singură memă, o singură idee. Acestea vin în pachete complementare, interconectate. La fel ca şi genele ce declanşează în fenotip anumite însuşiri, blocând alte lanţuri genetice, şi memele sunt construite pe baza unor pre-judecăţi, a unor meme existente deja în conştiinţa noastră. Dumnezeu vine cu pachetul său de idei, sedimentându-se în mintea noastră predispusă a gândi într-un anume fel conform configurării biologice de bază. Suntem vasali autoritarismului, ascultând de ceilalţi, deoarece ascultarea ne-a ajutat în vremea în care mintea noastră era lipsită de gândurile proprii, copii fiind. Tot atunci am înmagazinat anumite ritualuri, copiate (proces specific procesului memetic) de la ceilalţi în virtutea unor tradiţii "verficate" de antecesori. Dacă mai avem şi "norocul" unor trăiri speciale puse în cârca supranaturalului avem pachetul complet (revelaţie, autoritate, tradiţie) pentru a fi victime sigure ale virusului divin.

Această configurare face ca virusul Dumnezeu să fie uşor de copiat de mintea noastră, mai ales că este uşor de reprodus de celalţi şi de către noi. De altfel la noi ajung două tipuri de meme din zone diferite valoric: memele ce se copiază uşor (de exemplu un ritm muzical simplu şi repetitiv) şi memele ce înmagazinează imaginea corectă a realităţii, adică cele ce funcţionează indiferent dacă sunt uşor sau greu de copiat (exemplu: ideea corpurilor ce "cad" - gravitaţia). Din păcate doar ideile uşor de copiat sunt accesate de majoritatea populaţiei. Asta pentru că memele complexe, cum sunt teoriile ştiinţifice, sunt dificil de copiat şi înglobat în mintea noastră, având nevoie pentru asta de alte şi alte meme ce pun baza înţelegerii (nu putem pricepe teoria relativităţii, memă conformă cu realitatea, dacă nu avem bazele fizicii şi matematicii necesare pentru asta).

În consecinţă ideea Dumnezeu este o memă uşor de copiat, având predispoziţiile bio-culturale amintite anterior, deşi nu are nici un fel de dovadă a conformităţii sale cu realitatea. Tocmai datorită acestei eludări a dovezilor "Dumnezeu" este împachetat în alte şi alte meme justificatoare ce completează lipsa de informaţie reală: existenţa sufletului, a unei energii supranaturale, a precederii materiei de către conştiinţă etc. Întreaga configurare o putem numi ca fiind specifică "gândirii magice" antagonică "gândirii raţionale" bazate pe dovezi. Penuria de evidenţe din gândirea magică generează, datorită nevoii de a avea răspunsuri, noi şi noi virusuri informaţionale. Dar aceste răspunsuri vor fi tot de acelaşi tip: lipsite de dovezi dar facile copierii. Pe lângă asta " Dumnezeu" se împănează şi cu alte tipuri de meme ce-l protejează de eventuale destrămări: de exemplu "diavolizarea" celor ce susţin teoria ştiinţifică a evoluţiei (chiar dacă aceasta este conformă cu realitatea) deoarece contravine ideii că "omul este creaţia lui Dumnezeu" (care este o memă conexă). De altfel şi mema de "Diavol" este o memă conexă la cea de divinitate, fiind necesar a fi inventată şi reprodusă în scopul conservării virusului "Dumnezeu". Astfel Dumnezeu ajunge, prin memele sale conexe, să subjuge mintea adeptului, respingând alte idei chiar dacă acestea sunt conforme realităţii. Credinciosul proprovăduieşte ideea de divin doar în virtutea supravieţuirii acestei idei, făcând abstracţie de interesele sale şi ale altor oameni, confiscând abuziv morala şi evitând umanismul. Întrucât pachetul este completat de conceptul de jertfă, de martiraj pentru idee în sine, sinucigaşii religioşi (concreţi sau ideatici) sunt dispuşi la orice soluţii. De altfel cele trei mari religii monoteiste (iudaismul, creştinismul şi islamul) proclamă ca scop final nu o existenţă mai bună pentru toţi oamenii ci o "împărăţie a lui Dumnezeu". Credinciosul, bolnavul de divinaţie, suferindul de automanipulare, se transformă într-un fanatic religios, în habotnicul opac la realitate şi subjugat intereselor virusului "Dumnezeu", refractar la evidenţele şi dovezile ce contravin supravieţuirii acestei "particule de informaţie culturală".

Biblia - geneză şi metamorfoză IX

Religiile bazate pe Biblie au o mare problemă. Ca orice alte religii cu pretenţii de explicare a naturii dau greş. Şi ca orice alte religii, dogmatice fiind, persistă în greşeală.

A cunoaşte natura, chiar şi la nivel individual, empiric, este un proces în care elementele corespunzătoare evidenţelor sunt păstrate iar cele necorespunzătoare eliminate. În mare, acesta este tipul de cunoaştere ştiinţific, mecanismul modern fiind de fapt doar forma eficientizată de a ajunge la concluziile cele mai apropiate de realitate. Din acest motiv, al faptului că totul este supus analizei şi revizuirii, cunoaşterea pare incertă, teoretic existând posibilitatea ca o anumită situaţie să demonstreze că un întreg ansamblu de legităţi sunt eronate şi că de fapt nu cunoaştem nimic. Nu este chiar aşa. Întradevăr, ştiinţa, ca formă de cunoaştere, are atributul valoros de a putea fi verificată. Adică poate fi analizată o situaţie şi demonstrat ca fiind, cel puţin teoretic, falsă. Are calitatea de a-i putea fi infirmate concluziile. Dar tocmai acest lucru dă putere, deoarece realitatea în sine este stabilă şi atunci cunoaşterea ei prezintă adevăruri stabile, evidenţiabile şi evidenţiate. În consecinţă, acest tip de cunoaştere, ştiinţific, are un "nucleu dur" de adevăruri bine şi solid explicate, deşi aceste sunt supuse, în continuare, posibilităţii de a fi verificate oricând şi, ipotetic, infirmate.

Nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul "cunoaşterii" de tip mistic, religios. Informaţiile emise sunt considerate, din start, universal şi absolut valabile, fără a mai trece prin procesul de verificare. Biblia conţine aceste tipuri de  informaţii, bazate pe revelaţii intrate în tradiţie şi impuse cu autoritate, dar care nu pot fi verificate. Numai că Biblia este şi dogmă, adică este de neschimbat, interzis a fi revizuită. Asta duce, în timp, la situaţii de-a dreptul contrare cunoaşterii, în care evidenţele descoperite intră în conflict direct cu dogma impusă de Biblie. De fapt Biblia rămâne într-o zonă de necunoaştere, generând conflictul cu evidenţele descoperite.

Ce se întâmplă cu noi, oamenii care vieţuim între aceste două situaţii? Cei mai mulţi dintre noi facem o sănătoasă şi eficientă selecţie, acceptând că Biblia nu are valoare reală în ceea ce priveşte cunoaşterea naturii. Acolo suplinim cu informaţiile primite pe căi ştiinţifice, înlocuind erorile Bibliei. Cel puţin în zona în care educaţia şi experienţa personală ne-au demonstrat că aceasta se înşală. Uneori chiar clerul purcede la asta, modificând cuvintele Bibliei pentru a fi conforme cu realitatea, după cum am subliniat aici: Biblia - geneză şi metamorfoză V ... sau Sfânta Scriptură - despre rotundul pământului....

Am spus "cei mai mulţi", nu "toţi". Sunt unii, puţini, întradevăr, atât de absurzi, atât de rigizi în dogma biblică, încât iau cuvintele biblice fără nici un fel de discernământ. Unul dintre ei este Stefan Brozban. Iată ce-mi scrie acesta, personal, din dorinţa de a-şi ajuta confraţii într-ale ortodoxiei:
Stefan Brozban
ia da-mi si mie din Biblie unde spune de liliac ca este pasare si unde spune de balena ca e peste
Profu' de Religie
Se spune "te rog frumos".
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=17&cap=14#18
şi
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=47&cap=11#19
pentru liliac
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=40&cap=2
este povestea cu peştele cel mare. Singurul animal ce seamănă cu peştele şi care putea fi atât de mare ca să-l înghită întreg pe Iona sunt balenele.
Stefan Brozban
Balena poate nu ai auzit dar nu poate inghiti decat pesti mici, pentru ca are fanoane, adica niste oase transversale care . Daca asta nu o stiai ca se invata la gimnaziu, vai de stiinta ta. Si acolo nu spune nimic de balena. Cauta definitia fanoanelor si cauta anatomia balenei sa vezi. Acel peste se numeste chit, nicidecum balena. Argument deci total invalid.
Of, of, of, Ştefane, Ştefane! Ai la dispoziţie un instrument excelent de verificare şi analiză, dar nu-l foloseşti deloc. Balena este acel peşte pomenit în Biblie, tocmai pentru că-i mai spune şi chit, după terminologia slavonă, cea care a adus ortodoxia pe meleagurile noastre:
CHIT, chiți, s. m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ. Sursa: DEX '98 (1998)

Despre liliac asa este, ii spune pasare. Dar oare pe vremea lui Moise se facuse impartirea in reptile, pasari, mamifere etc? Nu se facuse. Aceasta impartire s-a facut mult mai tarziu. In Biblie multe lucruri sunt facute cu pogormant, daca stii ce este ala. Adica Dumnezeu trebuia sa se faca inteles unor fiinte cu capacitate limitata, cum este omul. De multe ori Iisus Hristos a vorbit in pilde despre Imparatia Cerurilor, si asta ca sa se poate intui. Si pe satana l-a inchipuit ca pe un sarpe dar el este duh, nu are corp material. Biblia nu a vrut sa fie un tratat stiintific extraordinar de precis ci istoria poporului evreu pana la venirea Mantuitorului Hristos, pe care o si anticipeaza (VT) si Evanghelia lui Hristos, Noul Legamant. Ca sa le spuna evreilor ca liliacul este mamifer trebuie sa se apuce Dumnezeu sa faca bilogie cu ei. Porunca era clara: nu manca liliac. Inca o data argument invalid.
În sfârşit, o veste bună. Suntem împreună de acord că liliacul este mamifer şi nu pasăre. Numai că, după cum scrie în Biblie, împărţirea în reptile (târâtoare), păsări şi mamifere (animale, fiare sălbatice) se făcuse încă din primele versete, de la Geneză, cap 1. Biblia se vrea un tratat de biologie, chiar dacă suntem de acord că nu este. De asta şi hotărăşte ca unele animale sau plante să nu fie mâncate, tocmai pentru că se crede infailibilă în biologie (anatomia şi fiziologia omului fac parte din biologie).
Dar dacă Biblia nu este un tratat de biologie atunci de ce trebuie să o luăm în considerare în ceea ce priveşte apariţia, evoluţia şi fiziologia lumii vii? Spui că Biblia s-a adresat pe înţelesul oamenilor de atunci şi că ea trebuie interpretată? În acest caz selecţia naturală trebuie să fie interpretarea Bibliei prin care vieţuitoare mai simple generează urmaşi ce devin vieţuitoare mai complexe. Adică nu este tratat de biologie dacă spune că liliacul este pasăre dar este tratat de biologie când spune că omul este construit din lut.
Şi încă o inadvertenţă. Probabil ai vrut să spui pogorământ şi nu pogormant. Numai că asta înseamnă cu totul altceva decât laşi să se înţeleagă. Pogorământ = Exceptie sau concesie facuta in unele cazuri de abatere de la normele legale. Este practicat de ierarhii Bisericii ortodoxe in cazuri exceptionale, prin derogare de la prevederile canoanelor. În unele cazuri se foloseşte şi pentru a accepta mâncarea unor anumite alimente sau animale.

Si contrar a ce spune stiinta, pamantul nu se roteste, nici macar nu se misca. Pamantul sta si soarele se misca in jurul lui. Asta s-a si demonstrat experimental cu experimentul Michelson-Morley care cauta viteza pamantului in eter. Au gasit-o egala cu zero. Pamantul e facut inaintea tuturor stelelor si planeteleor, inclusiv inaintea sorealui. Soarele e facut in ziua a 4-a a creatiei, pe cand pamantul este intr-un timp nedefinit inainte de orice creatie materiala. Pe ce te bazazi cand spui ca pamantul se invarte? Stii cu ce viteza spune stiinta ca se invarte? Cu 1500 de mile pe ora. Adica daca eu arunc perfect vertical o minge in sus si sta in aer cateva secunde ar trebui sa cada in alt loc, nu in locul din care a cazut. Daca iau un pahar de apa si il las intr-un loc suprafata apei va fi perfect orizontala si nu va prezenta nici urma de miscare cum ar trebui sa prezinte daca pamantul se misca. Valabil de ex cu o racheta de mici dimensiuni care poate sa stea cateva minute in aer. La cadere ar trebui sa cada peste catevz zeci de km mai departe de locul initial, dar nu o face. Ai putea sa imi argumentezi ca se misca cu tot cu atmosfera, ca asta e argumentul vostru clasic. Dar nu e valid, pentru ca se stie din legile fizicii ca un gaz nu se tine de un solid cand solidul se misca. Ori atmosfera este gaz, iar pamantul este un solid. Asa ca atmosfera de la atata miscare s-ar fi evaporat de mult in spatiu, dar nu a facut-o. O sa spui ca e atrasa de gravitatie. Stiinta habar nu are ce este aia gravitatie. Nu are o definitie precisa, nu stiu cum sa o clasifice. E definita in functie de massa si massa in functie de gravitatie.
Daca ar fi gravitatie sa tina atmosfera inspre centrul pamantului, tot ce e foarte usor ar cadea la suprafata pamantului si noi nu am putea respira. Contra gravitatiei este si simplul fapt ca plantele cresc in sus, nu raman datorita gravitatiei la pamant. Gravitatia nu stim exact ce este, dar nu e nici ce spune stiinta. Gaurile negre, de vierme, si alte bazaconii sunt pur si simplu speculatii si chiar unii fizicieni au spus ca teoria lui Einstein are mari lacune si e falsa.http://www.youtube.com/watch?v=bRoYZSbbp_U
Aici te rog să faci un experiment. Să te urci într-un vehicul care se deplasează uniform şi să dai drumul unei greutăţi. Conform a ceea ce tu susţii ar trebui ca obiectul să cadă mai spre spatele vehicolului, odată ce vehicolul se mişcă. Dar, surpriză, acesta va cădea perfect vertical, exact în locul din vehicol deasupra căruia am dat drumul greutăţii. De ce oare? Pentru că atât vehicolul cât şi obiectele din interior formează acelaşi sistem inerţial, adică sunt în repaus unul faţă de celălat. Toate obiectele de pe Terra, împreună cu planeta în sine, formează acelaşi sistem inerţial. Aşa încât indiferent cât de repede sau încet s-ar mişa Pământul faţă de Soare pentru cei ce stau pe Pământ senzaţia este că acesta nu se mişcă, la fel cum este pentru cei ce stau în vehicolul ce se deplasează cu viteză constantă. De asta o greutate aruncată vertical cade în acelaşi loc.
Ah, cade. Oare de ce cade? Pentru că este atrasă de Pământ? Adică cum "este atrasă"? Aha, este acolo o forţă ce nu o lasă să se ridice prea mult. Am putea să-i spunem acelei forţe gravitaţie?
Datorită gravitaţiei nu numai atmosfera stă "lipită" de Pământ (gravitaţia Pământului atrage nu numai corpurile solide dar şi atomii sau moleculele de gaz, adică atmosfera), dar şi Luna formează împreună cu Pământul sistemul planetar terestru ce se roteşte în jurul Soarelui. De ce nu rămâne în urmă atmosfera când Pământul se mişcă? Pentru că dincolo de atmosferă nu exisă materie destul de densă pentru a se freca de gazele atmosferice astfel încât să le smulgă din atracţia gravitaţională a Pământului. Ba chiar, datorită acesteia, Pământul se tot îmbogăţeşte cu materie: meteoriţi sau alte particule ce sunt capturate de câmpul gravitaţional terestru.
Cât despre experimentul Michelson-Morley trebuie să spunem că acesta a demonstrat, de fapt, că eterul nu există şi nu că pământul e static: http://ro.wikipedia.org/wiki/Experimentul_Michelson-Morley. Adică este exact invers de cum susţii tu.

Ca o concluzie, Biblia este o carte tare proastă. Nu este cunoaştere. Atât în ceea ce priveşte biologia cât şi în ceea ce priveşte fizica sau orice altă ştiinţă (adică lucruri ce se pot verifica). Dacă este atât de lipsită de încredere în ceea ce se poate verifica de ce credeţi că are credibilitate în chestiuni ce nu se pot verifica, cum ar fi apariţiile unor duhuri, revelaţiile unora sau minunile altora?
Pentru că Biblia vine la pachet cu sentimente egoiste dar plăcute, cum ar fi ideea că eşti nemuritor, că dacă faci unele lucruri vei fi fericit, că universul este construit special pentru tine.

Fericiți cei săraci cu duhul

Iată ce spune un „anonim”:
Nu exista incompatibilitate intre stiinta si religie. Stiinta explica legile pe care Dumnezeu le-a lasat ca aceasta lume materiala sa functioneze.

La o anumită situație există cel puțin un răspuns. În cazul în care răspunsul se rezumă la „acolo este Dumnezeu” putem spune că am găsit răspunsul universal, se potrivește oricărei întrebări. Numai că în baza acestui răspuns nu vom putea face predicții, nu putem să știm ce va urma (numai Dumnezeu știe).
Dar mai avem la îndemână un instrument, cunoașterea de tip științific. La o anumită situație corespunde un răspuns la care se pot face predicții, în baza acestuia putem genera un model al realității care chiar funcționează, culmea, fără a mai apela la soluția Dumnezeu. Aceste răspunsuri sunt supuse unei selecții riguroase, dacă ipotezele se confirmă, rezultatul poate fi luat în considerare și folosit. Dacă nu, acele ipoteze sunt date deoparte, sunt eliminate din ansamblul informațional ce construiește imaginea realității.
Încet încet, Dumnezeu a ajuns să mai conteze doar la limita cunoașterii noastre. Dar nu pentru că acolo este Dumnezeu însuși, ci pentru că nu suntem în stare să găsim alte răspunsuri, raționale și funcționale, libere de divinitate.

De fapt, la o întrebare cu privire la anumite lucruri greu de descifrat cu informațiile și tehnologia actuală, mi se pare mult mai de bun simț să răspunzi „nu știu” decât să fii infatuat în mod gratuit, emițând orgolioasa propoziție „Știu, e Dumnezeu”, mai ales că nu ai nici o dovadă care să-ți susțină afirmația.

Pentru a fi mai aproape de sensul gândirii tale încearcă un exercițiu: înlocuiește cuvântul Dumnezeu cu o altă noțiune, de exemplu Moș Crăciun. Să vezi că totul se potrivește la fel de perfect. Și dacă la limita cunoașterii tale este Moș Crăciun și nu Dumnezeu, dacă această permutare este posibilă, rezultă că Dumnezeu nu este altceva decât o noțiune lipsită de valoare, putând fi înlocuită cu orice fel de creație a imaginației noastre.

Cum apelăm la surogatul divin? Când facem asta? În orice moment? Atunci ne întoarcem la situația inițială, lucru dovedit nefuncțional. Doar când suntem depășiți? În acest caz persoanele ce au mai multă informație științifică înseamnă că au mai puțin Dumnezeu. Sau altfel spus, pe măsură ce cunoaștem mai multe în mod rațional, științific, cu atât mai mult ne îndepărtăm de Dumnezeu. Și atunci unde este Dumnezeu? Fiecare are o limită personală. Dacă fiecare pune divinitatea unde nu mai e în stare să pună informație științifică înseamnă că Dumnezeu e relativ, subiectiv, depinde de cum vede fiecare. În acest caz cel mai prezent Dumnezeu este în capul celor ce au cea mai puțină informație științifică. Vorba aia: „Fericiți cei săraci cu duhul.”

Când te mănâncă palma...

„Ce nu pot să-mi explic este cum pot prezice palmele mele ce se va întâmpla în viitorul cel mai apropiat cu banii mei. Probabil o să râzi, dar asta nu am cum s-o neg indiferent de cât de sceptic sunt, pentru că mi s-a-ntâmplat și mi se tot întâmplă faza cu mâncărimea palmelor. Iar cu visatul peștelui și ploaia de a 2-a zi iar e pe bune, doar că nu 100%, dar suficient cât să mă pună pe gânduri. Sunt lucruri care mă intrigă și d-aia te rog poate mă poți lumina cât de cât. Ms, baftă!”

Creierul nostru este organizat pentru supraviețuire. Nu este o mașină de calcul perfectă, ci aproximativă, având totuși o complexitate fenomenală ce-i dă posibilitatea de a învăța. Adică de a face analogii și calcule, descoperind anumite tipare, astfel încât în situații similare să poată lua decizii în baza acestor tipare, economisind timp și energie, lucru benefic supraviețuirii eficiente. Numai că avantajul descoperirii tiparelor ne poate duce la dezavantajul construirii și folosirii eronate a acestora. Neavând capacitatea de a nota și motiva fiecare situație ne trezim că acele analogii în baza cărora funcționăm, deși sunt utilizate, nu sunt și conforme realității.

Noi de fapt construim în creierul nostru un model, virtual, a ceea ce credem că este realitatea. Un fel de imagine a acesteia pe care o luăm de bună, deși nu avem informații sigure în ceea ce privește obiectivitatea acesteia. În construcția acestui model folosim cu cea mai mare încredere propriile percepții și considerăm că propriile analogii și judecăți sunt cele mai sigure, mai ales că sunt ale noastre. Asta se datorează faptului că noi suntem „siguri” că noi le avem, mai ales că nu știm cu certitudine că și ceilalți le au, sau că le au în același format.

Acestă situație este normală și umană, dar tocmai din acest motiv trebuie să fie supusă scepticismului. A lua decizii, a da verdicte, pe baza unor interpretări subiective, de percepție sau de interpretare eronată se numește bias în limbaj de specialitate. Dacă ne înșelăm? Binențeles că nu putem cădea în cealaltă extremă și să analizăm, de fiecare dată totul. Se intră astfel într-un cerc vicios. Mai ales că avem la dispoziție și mințile celorlalți, cu care intrăm în contact și care ne pot da un feed-back. Astfel universul minții noastre este bombardat cu informații de la presupusele minți ale celorlalți, prin cultură și comunicare, dar pe care le considerăm aidoma minții noastre, mintea noastră fiind singura disponibilă a fi cercetată „din interior”. Când aceste biasuri cognitive sau de confirmare se suprapun peste informațiile venite de la ceilalți acestea se sedimentează și devin prejudecăți, și în cazuri frecvente superstiții. De altfel considerăm corecte informațiile ce ne confirmă modelele deja existente în mintea noastră doar pentru că le confirmă, fără să mai fie nevoie să le analizăm, chiar dacă vin de la alții, pe când modelele ce ne contrazic simțul propriu sunt date deoparte din principiu, chiar dacă au în spate elemente doveditoare independente de „subiectivismul” cuiva.

Superstițiile sunt alimentate din ambele părți, cultural ne sunt induse, subiectiv le confirmăm. La un moment dat avem atât de multă „încredere” în aceste erori încât le „vânăm” din dorința de a fi în regulă, de a ne justifica metodologia de construcție a modelului realității din mintea noastră. Altfel spus, preferăm să ne mințim decât să riscăm să nu avem repere. Sunt sigur că nu întotdeauna când ai dat bani te-a mâncat palma, și nici de fiecare dată când te-a mâncat s-a întâmplat să dai. Dar din dorința de confirmare vom „căuta” și câteodată chiar ne vom induce senzația necesară confirmării. Apare un fel de reflex pavlovian, de ce căutăm să vedem dacă ne mănâncă palma de aia vom descoperi că așa este. Am intrat de fapt în propria noastră cursă, fără să ne dăm seama.

Charles Dickens are o frază memorabilă în Marile Speranțe: „Toţi mincinoşii de pe lume nu sunt nimic faţă de omul care se minte pe el însuşi; cu vorbe din acestea, m-am înşelat şi eu pe mine. E ciudat, fără îndoială. Pare destul de firesc să mă aleg din greşeală cu o monedă falsă, făurită de mine drept bună! Un străin îndatoritor, sub pretextul că vrea să-mi împăturească bine banii, spre mai mare siguranţă, îi poate înlocui cu coji de nuci; dar ce înseamnă şiretlicul lui pe lângă al meu, când eu singur îmi adun cojile de nucă şi mi le dau mie însumi în loc de bani!”

Creştinopaţii blamează Antipa

Expoziția „THE HUMAN BODY” se deschide pe data de 22 martie 2013 la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” unde poate fi vizitată până pe data de 30 iunie 2013. Pudibonzii de serviciu au sărit în sus deoarece "Copiii cu vârste mai mici de 7 ani beneficiază de acces gratuit." Vezi doamne, cum să privească nişte "cadavre" copiii sub 7 ani? Şi gratis.

Ce interesant! Copiii sub 7 ani nu consumă cadavre (de animale, binenţeles, dar tot cadavre, că doar nu mai sunt vii). Sunt hrăniţi numai cu plante. Ei nu trebuie să cunoască mecanismele corpului lor, vor afla asta direct la facultate. De medicină, că toţi vor face medicina (de preferat homeopatie, că aia "alopată" e toxică). Până şi a discuta cu copiii despre sex sau erotism este interzis, deşi, contrar indicaţiilor şi "legii" câinii vagabonzi sunt chiar în acestă perioadă în călduri şi îi văd îmbârligaţi pe străzi (repede nişte ochelari "de cal" pentru inocentele vederi). Moaştele creştine în schimb sunt indicate, că acele cadavre-s îmbălsămate cu fast şi "miros" frumos. Ba trebuie atinse de buzele copiilor, ca nu cumva să scape vreo rămăşiţă de forţă divină neutilizată. Mi-a plăcut un comentariu la postul lui Dan Negru: Sf.Paraschiva - "Ei lasă maică, şi la hoitul meu s-au perindat copiii iar adulţii îi puneau să-mi pupe racla. Măcar la Antipa nu o să-i pună şi să aduleze cadavrele. De ce esti ipocrit, evlaviosule? Unele cadavre sunt bune, altele nu? Ei hai!"

Chiar mă gândeam cum va scăpa societatea (mai exact familia mea, că pe ei îi obligă la asta) de cadavrul meu. Arderea e ineficientă energetic, iar depozitarea în sol durează prea mult. Şi mai e şi monopolizată de afacerişti veroşi cu sau fără sutană. Dacă e să fie ceva utilizabil la o transplantare, foarte bine, dar cu restul? Soluţia de a deveni exponat de muzeu, sau chiar de laborator modest de biologie dintr-o şcoală rurală, devine din ce în ce mai convenabilă. Bănuiesc că cheltuielile de plastinaţie vor reveni celor ce doresc un asemenea exponat. Mai ales că preţul biletelor pentru vizitarea expoziţiei nu-s de colo...

Cum "funcţionează" homosexualitatea

Domnilor si doamnelor care iubiti atat de mult homosexualii, va pun o intrebare: Ii IUBITI tot atat de mult si pe PEDOFILI? - Ca si ei, saracii, au o placere si o orientare sexuala...

A încerca o similitudine între pedofilie şi homosexualitate este ca şi cum ai considera că violatorul şi bărbatul heterosexual sunt sinonime. Probabil sunt: conform Bibliei femeia nu e om, e doar coastă a bărbatului, deci bărbatul are drepturi depline asupra ei.
O relaţie între doi adulţi este liber consimţită indiferent dacă este hetero- sau homo- sexuală, o relaţie dintre un adult pedofil şi un minor victimă nu este liber consimţită şi nici înţeleasă de minor, deşi poate că el susţine contrariul, pentru că nu are maturitatea necesară.

Preferinţa în materie de sexualitate începe să se lămurească abia la pubertate, când instinctul sexual începe a se manifesta.
Cât de natural este? În cazul oilor, de exemplu, unde sunt turme doar de berbecuţi crescute pentru carne, "homosexualitatea" e în floare. Natural. Ca să nu mai vorbim de hiene, societăţi matriarhale, unde conflictele şi ierarhia se stabilesc prin favoruri sexuale între femele. Tot natural, în sălbăticie. Natura nu hotărăşte, conştient, ce este şi ce nu este "normal". Pentru ea toate opţiunile sunt normale. Doar noi "normalizăm" conştient manifestările naturii, încercând a o înţelege.

La om, având conştiinţă despre sine şi capacitatea de a înţelege, maturizarea sexuală este şi un act cultural, social şi informaţional şi nu doar unul instinctual şi biologic. Homosexualul adolescent este la fel de normal ca şi heterosexualul adolescent, el nu ştie că este homosexual sau heterosexual, abia de-acum va începe să descopere cine este cu adevărat. În jocurile specifice adolescenţei (mângâieri, săruturi, ocheade şi, de ce nu, sex) se face de fapt o cercetare a sexualităţii proprii precum şi a celorlalţi. Ce înseamnă să descoperi, ca fată, că sărutul cu un băiat te dezgustă, chiar dacă schimbi băiatul? Sau că apropierea de o fată sau atingerea sânilor ei te lasă indiferent, ca băiat? Conform "definiţiilor" impuse de majoritatea heterosexuală, gata, eşti damnat, nu este nici o diferenţă între tine şi un "pedofil"? Ce prostie! Pur şi simplu corpul tău reacţionează altfel şi atât. Este posibil ca din acestă cauză să descoperi mult mai greu un partener compatibil şi pe plan sexual, dar asta nu este imposibil. Probabil de asta homosexualii se "adună" instinctiv în locuri în care potenţialul de a-şi găsi parteneri este mai mare: armată, corpuri de balet sau echipe sportive, mânăstiri.

Numai că nu la sex se reduce totul şi nu neapărat aşa. Sexualitatea este doar corolarul, este intimitatea. De fapt noi avem nevoie de un coechipier, de un tovarăş, de o "cea mai bună prietenă" şi de "un cel mai credincios camarad". Şi este normal ca pe acela să-l alegem şi din considerente de afinitate sexuală. O fată alege băiatul nu numai pentru că este băiat, ci pentru că ascultă acelaşi tip de muzică. Iar băiatul preferă acea fată nu numai pentru sânii ei (deşi ăsta este primul lucru care-i sare-n ochi) ci şi pentru că are aceleaşi preferinţe culinare. Dar lucrul se întâmplă şi invers, prietenii noştri de acelaşi sex cu noi (camarazii) îi selectăm şi sexual: în funcţie de cum miros (mirosul joacă un rol major în sexualitate), cum ne zâmbesc, dacă atunci când ne iau în braţe ne simţim mai bine sau dacă ne place când ne mângâie pe cap. Aşa că a fi heterosexual sau homosexual este de fapt o interpretare personală a fiecăruia şi nu o condiţie genetică, boală, posedare demonică sau gândire infracţională. De asta manifestările noastre sunt normale dacă sunt mature şi se adresează maturilor, chiar dacă unii le clasifică ca fiind hetereosexuale sau homosexuale.

Numai că societatea nu este corectă cu toţi. Cu cei ce au găsit că "cel mai bun prieten şi tovarăş de viaţă" este o persoană de acelaşi sex societatea este încă discriminatorie (nu au voie să certifice relaţia lor, nu au voie să se realizeze prin creşterea unor copii, nu au voie nici măcar să se afişeze în public). Certificarea relaţiei ce le poate aduce drepturile pe care le au ceilalţi este necesară. Au nevoie să aibă dreptul de a-şi vizita consortul la spital, au dreptul de a decide ce se va întâmpla cu averea comună după deces, au dreptul ca eventualii copii să poată fi adoptaţi de consort şi astfel protejaţi social. Au dreptul să fie consideraţi "în regulă" (păcat că nu aţi văzut filmul: este despre dragoste şi nu despre sex). Să nu uităm că sunt destui copii din familii hetero- lăsaţi de izbelişte, pentru că aceştia au apărut în urma sexului şi nu a dragostei. Ca să nu mai vorbim de părinţi singuri ce-şi cresc copiii. Şi ce? Copiii respectivi vor deveni nişte însinguraţi cum se sugerează despre copiii familiilor homo- că vor deveni homosexuali?

Şi pentru pudibonzii cu fantasme sexuale... Staţi liniştiţi! Sexul în public este contrar normelor de conduită socială şi este penalizat legal. Chiar şi cel heterosexual. Aşa că până veţi avea satisfacţia de a trage cu ochiul la nişte homosexuali dezbrăcaţi va mai dura.

Cică cei care sunt împotriva homosexualităţii nu au dreptul la opinie... De fapt pseudo-hetero-sexualii ce se erijează în "apărători ai normalităţii (heterosexualităţii???)" vor să aibă dreptul de a interzice. De a interzice altora să aibă o viaţă împlinită. Sau să vadă liniştiţi un film. Nu de alta, dar filmul n-a mai putut fi difuzat iar asta înseamnă violenţă. Problema şi mai gravă nu este că sunt câţiva exaltaţi violenţi, ci că poliţia şi jandarmeria nu aplică legea şi permite asta.
Şi să nu-mi veniţi aici cu exemple de tipul "crima de ce e interzisă?". A pune bazele unei relaţii între doi adulţi nu este crimă. Chestia respectivă se numeşte familie. Dacă un bărbat şi o femeie au dreptul de a întemeia o familie de ce trebuie să mergem cu gândul că o fac pentru cine ştie ce manifestări specifice, noaptea, în pat? Nu. O fac pentru a putea fi protejaţi social. Şi pentru a-şi creşte, împreună, copiii. Care sunt "în regulă". Exact ca cei din film.

Cum funcţionează religia

Analogia este pentru a exemplifica în intenţia de a te face înţeles, nu este un argument. Este, dacă vrei, formula de depanare a pseudo-argumentului pe care l-ai adus: existenţa lui Dumnezeu este certificată de martirajul creştinilor primari.
De chiar vrei să ne legăm de "valoarea" martirilor creştini trebuie să te anunţ că nu există. Aceeaşi valoare o au şi martirii musulmani sau evrei ucişi chiar de creştini. De ce sunt războaie şi acţiuni extreme ale persoanelor religioase în numele religiei lor? E, asta-i altă gâscă-n altă traistă. Pentru că sunt intoxicaţi, virusaţi, bolnavi de ideologia acelei religii, jertfa lor fiind în ultimă instanţă benefică religiei în sine şi nu persoanelor ce o compun. Pentru a explica trebuie să-ţi prezint o analogie biologică. Este vorba de un parazit prezent îndeosebi la rumegătoare, dar poate apare şi la om, ce are la un moment dat în dezvoltarea sa ca gazdă furnica. Acesta este Dicrocoelium dendriticum, un viermişor, ce în stadiul de ou este înghiţit de furnică, în corpul căreia eclozează. Larva apărută se fixează în centrul nervos al furnicii şi preia controlul acesteia. Furnica nu mai acţionează spre binele ei şi al muşuroiului ci spre binele viermelui. Astfel, în fiecare seară, pe măsură ce se răceşte atmosfera, furnica iese din muşuroi şi se urcă pe un fir de iarbă până în vârf. Acolo se fixează cu cleştii mandibulei şi stă aşa până dimineaţa. Dacă nu este mâncată odată cu firul de iarbă de un animal, dimineaţa furnica coboară şi se întoarce la muşuroi unde îşi desfăşoară, normal, activităţile programate genetic şi coordonate chimic de colonie până în seara următoare când procedează la fel. Face acest lucru numai noaptea deoarece larva de vierme este periclitată de căldura excesivă. Pentru celelalte furnici este cât se poate de normală, peste zi îşi face treaba exact ca şi ele, doar noaptea pare un pic ciudată, se duce şi stă pe un fir de iarbă, fără nici un rost. Seamănă întrucâtva cu acei ortodocşi ce-şi fac cruce când trec pe lângă o biserică, în rest sunt oameni normali.

(credit BugTracks/Mind Control)

Aşa acţionează ideologia religioasă: în locul analizei se folosesc prejudecăţi existente deja în creierele noastre, educate şi "obligate" să gândească într-un anumit mod. Ştiu că pare greu de crezut, odată ce noi ne considerăm posesori de conştiinţă şi de "liber arbitru". Dar nu este chiar aşa şi te ajut cu o altă situaţie, experimentată de Gordon R. Stephenson în 1967. Acesta a luat un grup de cinci maimuţe rhesus pe care le-a pus într-o cuşcă în care exista o scară în vârful căreia era o banană. În momentul în care una dintre ele încerca să urce scara pentru a lua banana era stropită cu apă rece, lucru deloc plăcut. Clenciul este că cercetătorii udau şi celelalte maimuţe cu apă rece în acel moment, astfel încât toate aveau de suferit dacă una singură încerca să ia banana. După câteva experienţe de acest gen nici una dintre maimuţe nu mai încerca să ia banana, adică "au fost educate" că dacă una se apropie de scară vor fi udate toate. Apoi a scos una dintre maimuţe, introducând în locul ei o altă maimuţă ce "nu ştia lecţia". Şi care, binenţeles, a dat să se apropie de scară, pentru a ajunge la banană. Celelate patru au sărit imediat şi au încercat să o convingă să nu urce scara, folosind chiar şi forţa. Ele nu aveau de unde să ştie că cercetătorii luaseră decizia de a nu le mai uda. Deşi maimuţa naivă nu a fost niciodată udată cu apă rece, după câteva încercări de a mânca banana însoţite de repercursiunile de rigoare, deşi nu înţelegea de ce, a priceput că "aşa se face" şi a renunţat să mai încerce să se apropie de scară. Apoi a fost scoasă o altă maimuţă din cele "vechi" şi udate, în locul ei fiind introdusă o maimuţă "naivă" ce nu ştia lecţia. Şi aceasta a avut aceeaşi soartă ca şi prima când a vrut să ia banana, fiind "convinsă" de grup să nu se apropie de scară, deşi nu a mai fost nimeni udat. Apoi o altă maimuţă ce fusese udată a fost scoasă şi în locul ei introdusă o maimuţă fără experienţa apei reci. Şi acesteia i-a fost interzis de grup să atingă scara. Şi tot aşa până ce toate maimuţele ce erau în cuşcă erau doar maimuţe "educate" de grup, dar care nu fuseseră, totuşi, niciodată udate cu apă rece. Deşi acestea nu ştiau "de ce" nu trebuie să se apropie de scară, le obligau pe cele nou venite în grup să se conformeze. Ajunseseră să transmită o informaţie dobândită şi nu din instinct, adică să facă un act cultural. Religia este un act cultural. Maimuţele transmiteau informaţia culturală că scara este tabu, deşi în capătul ei era banana. Religia transmite informaţia că "divinitatea este tabu", deşi nimeni nu ştie ce este divinitatea şi de ce este tabu.

Vei spune, stai, dar maimuţele sunt proaste, nu ştiu a vorbi, nu ştiu "a înţelege", noi avem posibilitatea de "a înţelege" şi prin asta de "a alege". Noi nu trebuie să ascultăm orbeşte. Aşa este. Dar chiar aşa facem? Oare? Acum vom face un exerciţiu de imaginaţie şi ne vom întoarce în timpul personal, pe vremea când eram copii mici. În acel moment nu ştiam nici noi a vorbi, nu eram capabili de a înţelege, în schimb eram pregătiţi, instinctual, de a asculta. Copiii ascultă. Orbeşte. Iar dacă nu ascultă sunt "obligaţi" să o facă, sunt "educaţi" să fie ascultători. Şi asta se datorează nevoii de supravieţuire, puii care nu ascultau de adulţii de care aparţineau aveau mari şanse de a sfârşi tragic. Una este să fugi când mama ta spune asta şi alta este să te întrebi tu, copil, de ce să fugi când spune mama. Poate vine un tigru, poate vine ploaia. Copil fiind nu ai nici capacitatea nici experienţa de a evalua în timp util toate situaţiile, aşa că este ideal să te bazezi pe "educaţia" pe care ţi-o dau adulţii. Numai că, iată, adulţii îţi pot da informaţii "defecte", cum este cazul religiei (nu urca pe scară, chiar dacă acolo e o banană). Involutar, fără ca măcar să ştie, părinţii religioşi infestează cu virusul religiei chiar persoanele la care ţin cel mai mult, proprii copii: trebuie să faci asta pentru că "aşa se face". Apoi, dezvoltându-se, crescând, viitorii adulţi vor asimila doar informaţiile culturale ce favorizează şi vin în completarea virusului religios, celelalte fiind puse sub semnul întrebării, chiar de au în spate munţi de dovezi. Probabil, dacă experimentul ar fi continuat, odată şi odată una dintre maimuţe ar fi pus la îndoială că "nu e voie" să se urce pe scară şi dacă ar fi reuşit să lupte cu celelalte poate că ar fi reuşit să le demonstreze că banana poate fi mâncată. Dar prea târziu, maimuţele "educate" deja tot împotriva urcatului pe scară ar fi fost.

La nivel de societate structurile religioase ce se adresează copiilor au cele mai multe şanse de supravieţuire tocmai datorită structurii de "orbească ascultare" cu care aceştia sunt înzestraţi. De asta Biserica Ortodoxă ţine cu dinţii de orele de religie din şcoală, mai ales pentru copiii foarte mici, pentru că acolo sunt cele mai sigure victime pentru parazitul ce a construit-o: informaţia culturală de tip religios. Pentru că informaţia culturală religioasă nu are interesul ca purtătorul ei să supravieţuiască decât în măsura în care aceasta se poate transmite. Şi dacă este mai eficient pentru ideologia religioasă să devii martir, deoarece prin uciderea ta are şanse mai mari de a se transmite, vei deveni martir. Nu pentru că celalţi te "martirizează", ci pentru că religiei tale îi convine asta, să te sinucizi în numele ideii care te subjugă, exact ca furnica din poveste.

Biblia - geneză şi metamorfoză VI

Aici vom analiza Facerea sau Geneza, începutul Vechiului Testament. După cum veţi vedea mai jos propoziţiile sunt ferme şi nu prea lasă loc de interpretări:

Capitolul 1
1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.
4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.

După cum se vede cei ce au scris Geneza nu ştiau că lumina zilei vine de la Soare. Mulţi încearcă a interpreta că "lumină" înseamnă aici "informaţie" sau "sens", dar atunci nu mai are rost a preciza că a fost "ziua întâi" de tipul zilei liturgice, de 24 de ore, ce începe şi se termină la asfinţit. Interpretate sunt şi "pământul" ca fiind lumea materială şi "cerul" ca fiind cea spirituală, deşi "cerul şi pământul" se poate judeca împreună ca fiind cosmosul ordonat, dar atunci ce e cu "apele"? Vom vedea mai încolo...

6. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa.
7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.

E, acum am descoperit. Apele erau de fapt oceanele şi norii, acestea trebuind a fi despărţite de o cupolă, solidă ("tărie"), pentru a le putea ţine pe cele de deasupra. Abia acum apare "cerul" în mod neinterpretabil, dar care arată mai repede ca un cort peste un pământ plat, încă acoperit de ape. Dar asta înseamnă că acel univers presupus prin "cerul şi pământul" nu trebuie interpretat ca un cosmos. "Cerul" era cer, "pământul" era pământ, iar între ele era tot o apă. Dumnezeu introduce o membrană între ele şi le desparte. Subliniem încă o dată că lumina nu vine de la Soare.

9. Şi a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!" Şi a fost aşa. Şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul.
10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
11. Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!" Şi a fost aşa.
12. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
13. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.

"Duhul lui Dumnezeu" din primele versete consideră unii că ar fi cauza adunării apelor ("pneuma" înseamnă în greaca veche atât spirit cât şi mişcare a aerului, asemănător cu "suflare" în română). Nu se pomeneşte nimic de faptul că uscatul continentelor se datorează încreţirii scoarţei terestre prin deplasarea plăcilor tectonice. Din nou precizăm că Soarele nu există, deci lumina nu vine de la el. Ce este interesant, că primele sunt planificate a fi plantele, o idee evoluţionistă, deoarece animalele nu pot exista fără plante, nefiind în stare să-şi producă singure substanţele metabolice, cum o fac plantele prin fotosinteză, utilizând energia solară (pardon, lumina divină), apa şi mineralele. Dar ce este şi mai interesant este palierul la care biblia fixează plantele, la o formă de existenţă asemănătoare pământului, materiei anorganice, adică fără viaţă, deoarece abia în ziua a cincea Dumnezeu generează fiinţele vii.

14. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,
15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.
16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
17. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,
18. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
19. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.

Iată că abia acum apare Soarele şi Luna, dar nici acum aceştia nu sunt înzestraţi cu atributele astronomice pe care le ştim. Aceştia sunt puşi acolo nu pentru a emite lumină ci pentru a "însemna" care din perioade este zi şi care este noapte. De altfel zilele de dinainte nu au fost luminate de Soare, deci nu este nici un motiv ca cele ce urmează să fie luminate de el. O altă neconcordanţă apare între substanţa Lunii, a cărei luminozitate se datorează reflexiei luminii solare pe suprafaţa sa, şi cea a Soarelui, ce produce singur lumină prin procese de fuziune nucleară. În Bibile ambele sunt identice, singura diferenţă fiind dimensiunea.

20. Apoi a zis Dumnezeu: "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!" Şi a fost aşa.
21. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
22. Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: "Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ!
23. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.

Aici apar primele "anima" sinonime cu viaţa, primele animale (plantele nu sunt considerate vii de Biblie). Din nou o imagine evoluţionistă, primele animale sunt cele acvatice, apoi zburătoarele. Abia în următoarea zi apar cele terestre.

24. Apoi a zis Dumnezeu: "Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor". Şi a fost aşa.
25. A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
26. Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"
27. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
28. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!"
29. Apoi a zis Dumnezeu: "Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.
30. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa.
31. Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.

Aceasta este cea mai importantă zi, deoarece Dumnezeu construieşte nu numai vertebratele terestre, dar şi omul. Acum apare o neconcordanţă în ceea ce priveşte sexul lui Dumnezeu, deoarece omul este făcut "după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie." Este necesar încă un capitol întreg pentru a "demonstra" că de fapt Dumnezeu nu este androgin (andros = bărbat, ginos = femeie). Dar asta într-o analiză viitoare.

Ce trebuie să remarcăm este intenţia celor mai mulţi de a reinterpreta versetele în lumina cunoştinţelor obţinute prin metode ştiinţifice, cunoaşterea ştiinţifică fiind nu numai funcţională, dar şi utilizată. Din acest motiv se fac presupuneri cum că zilele Creaţiei sunt de fapt ere geologice sau că există diferenţă între lumină ca nivel informaţional, respectiv revelaţie, cunoaştere divină, şi lumină ca model fizic (foton şi undă electromagnetică).

Păi dacă Biblia este cuvântul lui Dumnezeu, revelat, nu este de la sine înţeles că acesta este neinterpretabil, adică trebuie luat ca atare? Dacă este totuşi interpretabil, de ce numai anumite pasaje sunt interpretabile (cum este Facerea) şi altele nu (cum este virginitatea Fecioarei Maria, faptul că Iisus este fiinţă divină sau că acesta a înviat). Se pare că Biblia nu este o "carte sfântă" ci doar un suport pe care ne putem expune propriile convingeri şi pe care o utilizăm cu dublă măsură: anumite pasaje care ne convin le luăm ca atare, altele le reinterpretăm, ba unele chiar le trecem cu vederea pe de-a-ntregul, eliminându-le din "Scriptura noastră cea dreaptă".

(imagine de pe bucurenci.ro, pentru campania ecologică Ora Pământului)

Cum funcţionează astrologia

Începem cu un experiment foarte simplu şi foarte rapid. Vă rog să citiţi cu atenţie zodia dumneavoastră şi să-i daţi o notă de la 1 la 10 (1 nepotrivire completă, 10 potrivire completă). Rezultatul îl puteţi nota în secţiunea comentariilor de sub articol.

Berbec (21 martie - 19 aprilie)
Eşti puternică, deşi sensibilitatea există totuşi, exprimată mai ales în ceea ce doreşti să faci. Relaţiile tale vrei să fie de durată, cu toate astea renunţi rapid la cei ce te atacă fără motiv. Deşi nu te temi, este o constantă pentru tine faptul că păstrezi distanţa faţă de necunoscuţi. Dragostea te învăluie de fiecare dată când priveşti copiii sau îndrogostiţii, deşi ai fost lovită de nenumărate ori. Inteligenţa ta este un atu pe care din păcate nu-l foloseşti de fiecare dată. De multe ori preferi să-i minţi sau să nu le spui adevărul celorlalţi, mai ales când lucrul ăsta le poate produce suferinţă. Suferinţa altora te atinge imediat, dar asta nu face ca în perioadele de criză să nu-ţi mobilizezi toate resursele. Nu ai alergat niciodată după bani ca atare, eventualele câştiguri fiind muncite din greu. Nu se poate spune că nu ai noroc, mai ales că sunt persoane ce ţin cu adevărat la tine. Viaţa ta este dată peste cap, nu întotdeauna ai reperele corecte, dar eşti capabilă să le distingi în timp. Siguranţa de sine pe care o afişezi nu este altceva decât platoşa cu care îţi învălui sensibilitatea. De multe ori greşelile tale te dor, dar ştii că eşti capabilă de a învăţa din ele, şi chiar o faci. Câteodată eşti pur şi simplu iresponsabilă, dar te reculegi imediat şi te redresezi.

Taur (20 aprilie - 20 mai)
Dragostea te învăluie de fiecare dată când priveşti copiii sau îndrogostiţii, deşi ai fost lovită de nenumărate ori. Inteligenţa ta este un atu pe care din păcate nu-l foloseşti de fiecare dată. Siguranţa de sine pe care o afişezi nu este altceva decât platoşa cu care îţi învălui sensibilitatea. De multe ori greşelile tale te dor, dar ştii că eşti capabilă de a învăţa din ele, şi chiar o faci. De multe ori preferi să-i minţi sau să nu le spui adevărul celorlalţi, mai ales când lucrul ăsta le poate produce suferinţă. Eşti puternică, deşi sensibilitatea există totuşi, exprimată mai ales în ceea ce doreşti să faci. Suferinţa altora de altfel te atinge imediat, dar asta nu face ca în perioadele de criză să nu-ţi mobilizezi toate resursele. Nu ai alergat niciodată după bani ca atare, eventualele câştiguri fiind muncite din greu. Nu se poate spune că nu ai noroc, mai ales că sunt persoane ce ţin cu adevărat la tine. Viaţa ta este dată peste cap, nu întotdeauna ai reperele corecte, dar eşti capabilă să le distingi în timp. Deşi nu te temi, este o constantă pentru tine faptul că păstrezi distanţa faţă de necunoscuţi. Câteodată eşti pur şi simplu iresponsabilă, dar te reculegi imediat şi te redresezi. Relaţiile tale vrei să fie de durată, cu toate astea renunţi rapid la cei ce te atacă fără motiv.

Gemeni (21 mai - 21 iunie)
Suferinţa altora te atinge imediat, dar asta nu face ca în perioadele de criză să nu-ţi mobilizezi toate resursele. Nu ai alergat niciodată după bani ca atare, eventualele câştiguri fiind muncite din greu. De multe ori preferi să-i minţi sau să nu le spui adevărul celorlalţi, mai ales când lucrul ăsta le poate produce suferinţă. Eşti puternică, deşi sensibilitatea există totuşi, exprimată mai ales în ceea ce doreşti să faci. Viaţa ta este dată peste cap, nu întotdeauna ai reperele corecte, dar eşti capabilă să le distingi în timp. Relaţiile tale vrei să fie de durată, cu toate astea renunţi rapid la cei ce te atacă fără motiv. Deşi nu te temi, este o constantă pentru tine faptul că păstrezi distanţa faţă de necunoscuţi. Câteodată eşti pur şi simplu iresponsabilă, dar te reculegi imediat şi te redresezi. Nu se poate spune că nu ai noroc, mai ales că sunt persoane ce ţin cu adevărat la tine. Dragostea te învăluie de fiecare dată când priveşti copiii sau îndrogostiţii, deşi ai fost lovită de nenumărate ori. Inteligenţa ta este un atu pe care din păcate nu-l foloseşti de fiecare dată.Siguranţa de sine pe care o afişezi nu este altceva decât platoşa cu care îţi învălui sensibilitatea. De multe ori greşelile tale te dor, dar ştii că eşti capabilă de a învăţa din ele, şi chiar o faci.

Rac (22 iunie - 22 iulie)
Nu ai alergat niciodată după bani ca atare, eventualele câştiguri fiind muncite din greu. Nu se poate spune că nu ai noroc, mai ales că sunt persoane ce ţin cu adevărat la tine. Eşti puternică, deşi sensibilitatea există totuşi, exprimată mai ales în ceea ce doreşti să faci. Dragostea te învăluie de fiecare dată când priveşti copiii sau îndrogostiţii, deşi ai fost lovită de nenumărate ori. Inteligenţa ta este un atu pe care din păcate nu-l foloseşti de fiecare dată.Siguranţa de sine pe care o afişezi nu este altceva decât platoşa cu care îţi învălui sensibilitatea. De multe ori greşelile tale te dor, dar ştii că eşti capabilă de a învăţa din ele, şi chiar o faci. Câteodată eşti pur şi simplu iresponsabilă, dar te reculegi imediat şi te redresezi. Suferinţa altora te atinge imediat, dar asta nu face ca în perioadele de criză să nu-ţi mobilizezi toate resursele. De multe ori preferi să-i minţi sau să nu le spui adevărul celorlalţi, mai ales când lucrul ăsta le poate produce suferinţă. Viaţa ta este dată peste cap, nu întotdeauna ai reperele corecte, dar eşti capabilă să le distingi în timp. Relaţiile tale vrei să fie de durată, cu toate astea renunţi rapid la cei ce te atacă fără motiv. Deşi nu te temi, este o constantă pentru tine faptul că păstrezi distanţa faţă de necunoscuţi.

Leu (23 iulie - 22 august)
Dragostea te învăluie de fiecare dată când priveşti copiii sau îndrogostiţii, deşi ai fost lovită de nenumărate ori. Inteligenţa ta este un atu pe care din păcate nu-l foloseşti de fiecare dată.Siguranţa de sine pe care o afişezi nu este altceva decât platoşa cu care îţi învălui sensibilitatea. De multe ori greşelile tale te dor, dar ştii că eşti capabilă de a învăţa din ele, şi chiar o faci. Câteodată eşti pur şi simplu iresponsabilă, dar te reculegi imediat şi te redresezi. Suferinţa altora te atinge imediat, dar asta nu face ca în perioadele de criză să nu-ţi mobilizezi toate resursele. Relaţiile tale vrei să fie de durată, cu toate astea renunţi rapid la cei ce te atacă fără motiv. De multe ori preferi să-i minţi sau să nu le spui adevărul celorlalţi, mai ales când lucrul ăsta le poate produce suferinţă. Deşi nu te temi, este o constantă pentru tine faptul că păstrezi distanţa faţă de necunoscuţi. Viaţa ta este dată peste cap, nu întotdeauna ai reperele corecte, dar eşti capabilă să le distingi în timp. Nu ai alergat niciodată după bani ca atare, eventualele câştiguri fiind muncite din greu. Nu se poate spune că nu ai noroc, mai ales că sunt persoane ce ţin cu adevărat la tine. Eşti puternică, deşi sensibilitatea există totuşi, exprimată mai ales în ceea ce doreşti să faci.

Fecioară (23 august - 22 septembrie)
Inteligenţa ta este un atu pe care din păcate nu-l foloseşti de fiecare dată. Siguranţa de sine pe care o afişezi nu este altceva decât platoşa cu care îţi învălui sensibilitatea. Nu se poate spune că nu ai noroc, mai ales că sunt persoane ce ţin cu adevărat la tine. Eşti puternică, deşi sensibilitatea există totuşi, exprimată mai ales în ceea ce doreşti să faci. Dragostea te învăluie de fiecare dată când priveşti copiii sau îndrogostiţii, deşi ai fost lovită de nenumărate ori. De multe ori greşelile tale te dor, dar ştii că eşti capabilă de a învăţa din ele, şi chiar o faci. Câteodată eşti pur şi simplu iresponsabilă, dar te reculegi imediat şi te redresezi. Suferinţa altora te atinge imediat, dar asta nu face ca în perioadele de criză să nu-ţi mobilizezi toate resursele. De multe ori preferi să-i minţi sau să nu le spui adevărul celorlalţi, mai ales când lucrul ăsta le poate produce suferinţă. Viaţa ta este dată peste cap, nu întotdeauna ai reperele corecte, dar eşti capabilă să le distingi în timp. Relaţiile tale vrei să fie de durată, cu toate astea renunţi rapid la cei ce te atacă fără motiv. Deşi nu te temi, este o constantă pentru tine faptul că păstrezi distanţa faţă de necunoscuţi. Nu ai alergat niciodată după bani ca atare, eventualele câştiguri fiind muncite din greu.

Balanţă (23 septembrie - 22 octombrie)
Nu se poate spune că nu ai noroc, mai ales că sunt persoane ce ţin cu adevărat la tine. Eşti puternică, deşi sensibilitatea există totuşi, exprimată mai ales în ceea ce doreşti să faci. Inteligenţa ta este un atu pe care din păcate nu-l foloseşti de fiecare dată. Nu ai alergat niciodată după bani ca atare, eventualele câştiguri fiind muncite din greu. Siguranţa de sine pe care o afişezi nu este altceva decât platoşa cu care îţi învălui sensibilitatea. Dragostea te învăluie de fiecare dată când priveşti copiii sau îndrogostiţii, deşi ai fost lovită de nenumărate ori. De multe ori greşelile tale te dor, dar ştii că eşti capabilă de a învăţa din ele, şi chiar o faci. Câteodată eşti pur şi simplu iresponsabilă, dar te reculegi imediat şi te redresezi. Suferinţa altora te atinge imediat, dar asta nu face ca în perioadele de criză să nu-ţi mobilizezi toate resursele. De multe ori preferi să-i minţi sau să nu le spui adevărul celorlalţi, mai ales când lucrul ăsta le poate produce suferinţă. Viaţa ta este dată peste cap, nu întotdeauna ai reperele corecte, dar eşti capabilă să le distingi în timp. Deşi nu te temi, este o constantă pentru tine faptul că păstrezi distanţa faţă de necunoscuţi. Relaţiile tale vrei să fie de durată, cu toate astea renunţi rapid la cei ce te atacă fără motiv.

Scorpion (23 octombrie - 21 noiembrie)
Relaţiile tale vrei să fie de durată, cu toate astea renunţi rapid la cei ce te atacă fără motiv. Deşi nu te temi, este o constantă pentru tine faptul că păstrezi distanţa faţă de necunoscuţi. Nu se poate spune că nu ai noroc, mai ales că sunt persoane ce ţin cu adevărat la tine. Eşti puternică, deşi sensibilitatea există totuşi, exprimată mai ales în ceea ce doreşti să faci. Inteligenţa ta este un atu pe care din păcate nu-l foloseşti de fiecare dată. Nu ai alergat niciodată după bani ca atare, eventualele câştiguri fiind muncite din greu. Siguranţa de sine pe care o afişezi nu este altceva decât platoşa cu care îţi învălui sensibilitatea. Dragostea te învăluie de fiecare dată când priveşti copiii sau îndrogostiţii, deşi ai fost lovită de nenumărate ori. De multe ori greşelile tale te dor, dar ştii că eşti capabilă de a învăţa din ele, şi chiar o faci. Câteodată eşti pur şi simplu iresponsabilă, dar te reculegi imediat şi te redresezi. Suferinţa altora te atinge imediat, dar asta nu face ca în perioadele de criză să nu-ţi mobilizezi toate resursele. De multe ori preferi să-i minţi sau să nu le spui adevărul celorlalţi, mai ales când lucrul ăsta le poate produce suferinţă. Viaţa ta este dată peste cap, nu întotdeauna ai reperele corecte, dar eşti capabilă să le distingi în timp.

Săgetător (22 noiembrie - 21 decembrie)
Viaţa ta este dată peste cap, nu întotdeauna ai reperele corecte, dar eşti capabilă să le distingi în timp. De multe ori preferi să-i minţi sau să nu le spui adevărul celorlalţi, mai ales când lucrul ăsta le poate produce suferinţă. Deşi nu te temi, este o constantă pentru tine faptul că păstrezi distanţa faţă de necunoscuţi. Câteodată eşti pur şi simplu iresponsabilă, dar te reculegi imediat şi te redresezi. Suferinţa altora te atinge imediat, dar asta nu face ca în perioadele de criză să nu-ţi mobilizezi toate resursele. Nu se poate spune că nu ai noroc, mai ales că sunt persoane ce ţin cu adevărat la tine. Eşti puternică, deşi sensibilitatea există totuşi, exprimată mai ales în ceea ce doreşti să faci. Relaţiile tale vrei să fie de durată, cu toate astea renunţi rapid la cei ce te atacă fără motiv. Inteligenţa ta este un atu pe care din păcate nu-l foloseşti de fiecare dată. Nu ai alergat niciodată după bani ca atare, eventualele câştiguri fiind muncite din greu. Siguranţa de sine pe care o afişezi nu este altceva decât platoşa cu care îţi învălui sensibilitatea. Dragostea te învăluie de fiecare dată când priveşti copiii sau îndrogostiţii, deşi ai fost lovită de nenumărate ori. De multe ori greşelile tale te dor, dar ştii că eşti capabilă de a învăţa din ele, şi chiar o faci.

Capricorn (22 decembrie - 19 ianuarie)
Deşi nu te temi, este o constantă pentru tine faptul că păstrezi distanţa faţă de necunoscuţi. Câteodată eşti pur şi simplu iresponsabilă, dar te reculegi imediat şi te redresezi. Suferinţa altora te atinge imediat, dar asta nu face ca în perioadele de criză să nu-ţi mobilizezi toate resursele. Nu se poate spune că nu ai noroc, mai ales că sunt persoane ce ţin cu adevărat la tine. Eşti puternică, deşi sensibilitatea există totuşi, exprimată mai ales în ceea ce doreşti să faci. Relaţiile tale vrei să fie de durată, cu toate astea renunţi rapid la cei ce te atacă fără motiv. Inteligenţa ta este un atu pe care din păcate nu-l foloseşti de fiecare dată. Nu ai alergat niciodată după bani ca atare, eventualele câştiguri fiind muncite din greu. Siguranţa de sine pe care o afişezi nu este altceva decât platoşa cu care îţi învălui sensibilitatea. Dragostea te învăluie de fiecare dată când priveşti copiii sau îndrogostiţii, deşi ai fost lovită de nenumărate ori. De multe ori greşelile tale te dor, dar ştii că eşti capabilă de a învăţa din ele, şi chiar o faci. Viaţa ta este dată peste cap, nu întotdeauna ai reperele corecte, dar eşti capabilă să le distingi în timp. De multe ori preferi să-i minţi sau să nu le spui adevărul celorlalţi, mai ales când lucrul ăsta le poate produce suferinţă.

Vărsător (20 ianuarie - 18 februarie)
Siguranţa de sine pe care o afişezi nu este altceva decât platoşa cu care îţi învălui sensibilitatea. Dragostea te învăluie de fiecare dată când priveşti copiii sau îndrogostiţii, deşi ai fost lovită de nenumărate ori. De multe ori greşelile tale te dor, dar ştii că eşti capabilă de a învăţa din ele, şi chiar o faci. Viaţa ta este dată peste cap, nu întotdeauna ai reperele corecte, dar eşti capabilă să le distingi în timp. De multe ori preferi să-i minţi sau să nu le spui adevărul celorlalţi, mai ales când lucrul ăsta le poate produce suferinţă. Deşi nu te temi, este o constantă pentru tine faptul că păstrezi distanţa faţă de necunoscuţi. Câteodată eşti pur şi simplu iresponsabilă, dar te reculegi imediat şi te redresezi. Suferinţa altora te atinge imediat, dar asta nu face ca în perioadele de criză să nu-ţi mobilizezi toate resursele. Nu se poate spune că nu ai noroc, mai ales că sunt persoane ce ţin cu adevărat la tine. Eşti puternică, deşi sensibilitatea există totuşi, exprimată mai ales în ceea ce doreşti să faci. Relaţiile tale vrei să fie de durată, cu toate astea renunţi rapid la cei ce te atacă fără motiv. Inteligenţa ta este un atu pe care din păcate nu-l foloseşti de fiecare dată. Nu ai alergat niciodată după bani ca atare, eventualele câştiguri fiind muncite din greu.

Peşti (19 februarie - 20 martie)
De multe ori preferi să-i minţi sau să nu le spui adevărul celorlalţi, mai ales când lucrul ăsta le poate produce suferinţă. Deşi nu te temi, este o constantă pentru tine faptul că păstrezi distanţa faţă de necunoscuţi. Câteodată eşti pur şi simplu iresponsabilă, dar te reculegi imediat şi te redresezi. Suferinţa altora te atinge imediat, dar asta nu face ca în perioadele de criză să nu-ţi mobilizezi toate resursele.Nu se poate spune că nu ai noroc, mai ales că sunt persoane ce ţin cu adevărat la tine. Eşti puternică, deşi sensibilitatea există totuşi, exprimată mai ales în ceea ce doreşti să faci. Relaţiile tale vrei să fie de durată, cu toate astea renunţi rapid la cei ce te atacă fără motiv. Inteligenţa ta este un atu pe care din păcate nu-l foloseşti de fiecare dată. Nu ai alergat niciodată după bani ca atare, eventualele câştiguri fiind muncite din greu. Siguranţa de sine pe care o afişezi nu este altceva decât platoşa cu care îţi învălui sensibilitatea. Dragostea te învăluie de fiecare dată când priveşti copiii sau îndrogostiţii, deşi ai fost lovită de nenumărate ori. De multe ori greşelile tale te dor, dar ştii că eşti capabilă de a învăţa din ele, şi chiar o faci. Viaţa ta este dată peste cap, nu întotdeauna ai reperele corecte, dar eşti capabilă să le distingi în timp.

Următorul test constă în a citi, cu luare-aminte, celelalte zodii. Vă rog să notaţi în ce măsură se potrivesc descrierile acestora cu dumneavoastră.

(imagine wikipedia)

În cazul în care aţi observat că descrierile sunt de fapt identice înseamnă că aţi descoperit unul dintre atributele astrologiei, interschimbabilitatea predicţiilor. Acest lucru se întâmplă deoarece predicţiile sale sunt fără fundament ştiinţific şi atunci astrologii emit predicţii formulate vag, general valabile, în loc de a prezice cu certitudine un fapt.
Iată ce spune un astrolog: "Eu NU ghicesc ci traduc nişte simboluri dintr-un limbaj la care dv. nu aveţi acces." Binenţeles că nu avem odată ce acele informaţii sunt coapte doar în mintea acestuia şi nu au nici cea mai mică posibilitate de verificare. De asta astrologia este o pseudoştiinţă.

Ştiinţa adevărată face predicţii funcţionabile. De exemplu astronomia: predicţiile sale se bazează pe teoria atracţiei universale a lui Newton şi pe teoria relativităţii speciale şi generale a lui Einstein (şi alte teorii ştiinţifice). Aceasta oferă predicţii foarte precise, fiind posibil în baza ei să se poată face transporturi interplanetare. Şi aceste teorii sunt prezentate public, toată lumea având acces ele, la aparatul de calcul şi la limbajul matematic necesar. Mai mult, teoria ştiinţifică oferă posibilitatea de a verifica adevărul spuselor sale. Astrologia oferă asta? Nu.

Acest articol vine în completarea celui de aici: Astrologia şi zodiacul.