Noile religii - intelligent design

Societatea actuală este din ce în ce mai laică, mai profană, mai lipsită de religie. Odată cu dezvoltarea cunoaşterii ştiinţifice ce nu are nevoie de apelul la divinitate ca explicaţie a multor fenomene omul devine din ce în ce mai areligios în manifestare, mai ales în spaţiul cotidian. Din acest motiv ansamblul de practici şi simboluri religioase devine tot mai perimat, oamenii "superiori" considerând doar o exprimare tradiţională sau "învechită" ritualurile şi simbolurile aferente, retrăgându-se în spaţiul personal pentru manifestarea religioasă. Dar această tendinţă nu îndepărtează pe credincios de divinitate ci reaşează relaţia în altă poziţie.

Divinitatea este percepută ca "fiind", numai că aceasta nu mai este concretă şi tradiţională. Divinul să îndepărtează din ce în ce mai mult, şi totodată se dezumanizează, noul Dumnezeu fiind o făptură mult mai puţin "cognoscibilă", eterizându-se şi totodată îndepărtându-se de cunoaşterea umană. Datorită faptului că viteza cu care se descoperă noi reguli ce se dovedesc a fi naturale, replicabile, controlabile chiar, Dumnezeu este trimis în zona de proiectant al acestora, precum şi al tuturor formelor de existenţă "complexe", complexitatea lor fiind "dovada" că această creaţie este făcută de cineva cu scop, de cineva inteligent.

Acesta poate fi o expunere simplificată a conceptului de Intelligent Design, o divinitate esoterică ce se doreşte cumul al tuturor divinităţilor cunoscute, existenţă trans spaţio-temporală pe care, câteodată, omul nici măcar nu o poate accesa. Creatorul, de sorginte creştină la origine, este de fapt planificatorul existenţei, designerul, fie că este o "forţă" singulară sau un ansamblu. Complexitatea universului şi, după părerea susţinătorilor, "perfecţiunea" legilor naturii nu pot fi explicate altfel decât prin crearea, respectiv stabilirea acestora de către cineva, chiar dacă acela nu va putea fi vreodată perceput în concret sau apelat prin manifestări religioase.

Unul dintre atuurile invocate de adepţi este chiar ştiinţa, fructificând atât descoperirile ştiinţifice, ce arată din ce în ce mai profund calitatea subiectelor cercetate, cât şi limita cunoaşterii ştiinţifice, inadvertenţele sau lipsa de cunoştinţe fiind pusă în cârca "designerului". Acest lucru pare, la prima vedere, benefic, adepţii Intelligent Design-ului jucând rolul de gardian al ştiinţei, amendând neconcordanţele. Spun "doar la prima vedere" deoarece pe de o parte ştiinţa are propriile sale tactici de control şi reglare şi pe de alta aceştia nu oferă o explicaţie ca alternativă (soluţia fiind tot o necunoaştere, pe principiul creatorul este deasupra cunoaşterii umane).

Pericolul apare la prezentarea pompoasă a acestei religii ce doreşte să fie parte a ştiinţei, a căror precepte şi convingeri să se alăture teoriilor ştiinţifice ca fiind de aceeaşi factură. Această intenţie nu rămâne fără urmări, militanţi ai Intelligent Design-ului reuşind căteva modificări în programele şcolare de prin SUA, "creaţionismul ştiinţific" fiind o "alternativă" la explicaţia dinamicii biologice pe principii darviniste şi genetice. Presiunea cea mai mare vine din faptul că aceştia doresc chiar redefinirea ştiinţei astfel ca teoria lor să facă parte din teoriile ştiinţifice.

Divinul, ca "alfa şi omega", a suferit transformări majore pe parcursul existenţei omenirii. A fost spiritul animist conţinut şi conţinător a toate, o viziune "naturală" în ultimă instanţă. A devenit apoi un divin scindat socio-politic, conform configurării şi dezvoltării societăţii umane. Odată cu industrializarea şi tehnologizarea spaţiului uman, odată cu globalizarea, şi Dumnezeu s-a transformat în "Marele Mecanic" iar acum în "Designerul Inteligent". Odată cu viziunea omenirii ce percepe existenţa prin analogie, acum ca fiind un uriaş calculator comandat de un soft perfect, noi fiind componente ale acestui ansamblu, este foarte posibil ca pe viitor "Marele Programator" să devină altceva, odată cu implementarea viitoarelor tehnologii...