Termenul este utilizat cu precădere în marketing şi se referă la publicul situat în postura de a primi mesajul de promovare indiferent de dorinţa acestuia. Exemplu: oamenii din sala de spectacol ce sunt supuşi unor clipuri de promovare după ce luminile s-au stins şi nu se mai pot deplasa. În acel moment devin blocaţi pe singura sursa de lumină disponibilă, ecranul, mesajul publicitar fiind de maxim impact. Tot audienţă captivă este şi individul sau grupul ce suferă de atragerea atenţiei prin forţă, respectiv adresarea directă din postura de lider a deţinătorului de mesaj (sunet puternic, impunerea unor posturi pentru auditoriu, poziţionare în zona de maximă vizibilitate, înfăţişare spectaculoasă).
Sala de clasă este una dintre situaţiile cele mai comune şi aproape perfecte de audienţă captivă. Nu numai că elevii nu au posibilitatea de a refuza un anumit mesaj, dar nu au nici măcar posibilitatea de a-l analiza sau critica. Informaţiile ce survin de la pedagog sunt percepute şi însuşite de copii ca fiind imuabile. Din acest motiv în Legea educaţiei există articolul următor:
Art. 7
(1) În unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, precum şi activităţile de natură politică şi prozelitismul religios.
În teorie este frumos, în practică exact asta se încalcă. Prin afişarea icoanelor în sălile de clasă "audienţa captivă" este supusă mesajului publicitar, chiar dacă opiniile unor elevi sau profesori sunt diferite. Din acest punct de vedere este clar că acest paragraf din lege este ignorat de biserica "majoritară". Probabil ar fi activat doar dacă ar apare mesaje de tipul "Stop îndoctrinării religioase" lângă tablă.
Pe lângă afişarea constantă a mesajului său Biserica are şi acţiuni active de îndoctrinare. Profitând de audienţa captivă a participanţilor prezenţi la deschiderea anului şcolar preoţii organizează slujbe religioase. La microfon, priviţi cu evlavie de directorii ce ar trebui să vegheze la aplicarea legii în curtea instituţiei ce o conduc. Prozelitismul ortodox nu este doar activ, devine mult mai vizibil, chiar şi pentru alte autorităţi ce ar trebui să vegheze la aplicarea corectă a literei şi spiritului legii, de exemplu inspectoratele şcolare sau organizaţiile de părinţi. Este clar că nu toţi participanţii la o astfel de manifestare sunt adepţii Bisericii Ortodoxe, fie ea şi "majoritară". Iar aceştia, şi implicit copiii lor, sunt supuşi prozelitismului religios.
Orele de religie sunt încununarea activităţii de promovare a Bisericii Ortodoxe din România. Profitând de faptul că are la îndemână audienţa captivă oferită legal (şi imoral) de statul român, profesorii de religie aserviţi Bisericii Ortodoxe din România pun în aplicare programul de marketing ortodox. Timp de 12 ani, o oră pe săptămână, de pe poziţia lor de forţă, aceştia transmit imaginea deformată ideologic a unei Biserici ce se proclamă "majoritară" în virtutea unor greşit aplicate recensăminte. Pentru că, să fim serioşi, românii sunt ortodocşi doar la nivel de spectacol tradiţional (botez, nuntă, înmormântare) şi nu în esenţa definirii divinităţii. Iar metoda este specifică celor ce se adresează audienţelor captive: acesta este mesajul iar tu nu ai nici un drept să-l ocoleşti.
Cu toate acestea noi, părinţii, acceptăm participarea copiilor la aceste ore de prozelitism, în care sunt învăţaţi timp de 12 ani, săptămânal, că preoţii ortodocşi sunt "cei drepţi", că evoluţia lumii vii este o absurditate "ştiinţifică", că boala poate fi înfrântă prin rugăciune şi apă sfinţită, că există pedeapsă divină şi pentru bebeluşi dacă un călugăr ortodox spune asta şi că a fi curios este un păcat.
De ce?
PS: Cum îţi poţi scăpa copilul de orele de religie şi de ce e bine să faci asta: http://profudereligie.blogspot.ro/2011/09/cerere-pentru-retragerea-de-la-ora-de.html
25 septembrie 2011
22 septembrie 2011
Bisericile ortodoxe - ziduri nefolositoare
Ministrul Igaş dă de uşa închisă a Cateralei "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril" din Sighetu Marmatiei. Ce dracu o fi căutat acolo, numa' Dumnezeu ştie. Că doar nu se apuca să se roage "în plen", cu toate oficialităţile pe cap. Sau... mai şti? Poate asta-i politica de cadre a Ministerului de Interne. Unii spun că dorea "s-o viziteze". Adică pentru asta statul român, în mod ilegal şi imoral, bagă banii noştri în aşezăminte clericale, pentru a realiza obiective bune de "vizitat". Sau nu dorea să viziteze biserica ci investiţia...
Spun că sunt aşezăminte clericale pentru că în realitate numai clerul are avantaje materiale de pe urma acestor "investiţii": construcţiile sunt în proprietatea acestuia, beneficiile scutite de impozite îi revin, regulile economice din jurul lăcaşului sunt dictate de el. Până şi orarul de funcţionare este la latitudinea preoţilor. Pentru că nu te poţi ruga în Casa Domnului decât cu programare. Igaş a păţit-o...
Câteodată biserica este deschisă. De Sântă-Mărie-Mică am avut o activitate lângă una din bisericile noi nouţe din cartierul Tractorul din Braşov. Afară nelipsitele boxe răsunau de muzică bisericească. Excelent corul. Armonie. Mult prea bun pentru o bisericuţă de cartier (deşi "bisericuţa" este mai înaltă decât orice altă construcţie din zonă). Nu mă rabdă inima şi intru. Nimeni. Absolut nimeni. Sunetul venea de la slujba Patriarhiei Ortodoxe din România. Pe unde radio, direct în staţia de amplificare. Enoriaşii erau absenţi cu desăvârşire din biserică. Cam scumpă "staţia asta de amplificare". Şi, culmea, construită şi cu banii mei. Pentru că o parte substanţială din fondurile necesare construcţiei au fost alocate din bugetul local şi cel naţional. Adică din banii noştri, ai tuturor. Pentru ce?
Nu de alta, dar acolo nu intră nimeni. Fie că nu poate, fie că nu are cine...
Spun că sunt aşezăminte clericale pentru că în realitate numai clerul are avantaje materiale de pe urma acestor "investiţii": construcţiile sunt în proprietatea acestuia, beneficiile scutite de impozite îi revin, regulile economice din jurul lăcaşului sunt dictate de el. Până şi orarul de funcţionare este la latitudinea preoţilor. Pentru că nu te poţi ruga în Casa Domnului decât cu programare. Igaş a păţit-o...
Câteodată biserica este deschisă. De Sântă-Mărie-Mică am avut o activitate lângă una din bisericile noi nouţe din cartierul Tractorul din Braşov. Afară nelipsitele boxe răsunau de muzică bisericească. Excelent corul. Armonie. Mult prea bun pentru o bisericuţă de cartier (deşi "bisericuţa" este mai înaltă decât orice altă construcţie din zonă). Nu mă rabdă inima şi intru. Nimeni. Absolut nimeni. Sunetul venea de la slujba Patriarhiei Ortodoxe din România. Pe unde radio, direct în staţia de amplificare. Enoriaşii erau absenţi cu desăvârşire din biserică. Cam scumpă "staţia asta de amplificare". Şi, culmea, construită şi cu banii mei. Pentru că o parte substanţială din fondurile necesare construcţiei au fost alocate din bugetul local şi cel naţional. Adică din banii noştri, ai tuturor. Pentru ce?
Nu de alta, dar acolo nu intră nimeni. Fie că nu poate, fie că nu are cine...
14 septembrie 2011
Cerere pentru retragerea de la ora de religie
În acest moment prevederile legii au fost anulate prin decizia de neconstituționalitate a Curții Constituționale, fiind ilegal și neconstituțional să înscrii elevii din oficiu la orele de religie, nemaifiind nevoie de acestă cerere. Astfel că în acest moment elevii care doresc religie trebuie să depună cerere. Mai multe aici: http://profudereligie.blogspot.ro/2015/01/vrei-religie-fa-cerere.html
Un nou an școlar și o nouă lege a învățământului. Religia tot în programă. Și nu varianta, cum greșit cred unii părinți, de istorie a religiilor, ci varianta confesională, adică îndoctrinare. Nu se prezintă comparativ credințele pentru a arăta bogăția spirituală a speciei umane ci partinic, în încercarea de a valida doar un anumit cult. Asta duce la intoleranță și exclusivism. Nu se prezintă sentimentul religios în reciprocitate cu nivelul de cunoaștere științifică ci se face o defăimare fățișă a teoriilor științifice, mai ales cele ce intră în contradicție cu dogmatica religioasă (evoluționismul de exemplu). Copiii nu sunt feriți de erorile de logică, metodele științifice de cunoaștere a realității obiective fiind sistematic defăimate în cadrul orelor de religie. Și nu o dată, întâmplător, într-o oră, ci câte o oră pe săptămână, timp de 12 ani, începând cu clasa I. Numai româna și matematica au mai multe ore decât religia în sistemul românesc de învățământ.
Una din soluțiile celor ce doresc să ocolească cât se poate îndobitocirea religioasă au la dispoziție o fereastră legală, scutirea de religie. Nu este nevoie de motivare sau de apartenența la un alt cult religios. Cererea pentru a renunța la ora de religie mai jos, cu specificațiile legale evidențiate:
Subsemnatul, …………………………………………………………….,
domiciliat în ……………………………...……………………..………………….,
părinte al elevului/ei ……………………………………………………………
din clasa ………………, unitatea şcolară ……………………………………
doresc ca acesta să nu urmeze orele de religie.
Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:
1. Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:
“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.
Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie.
În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie.
În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”
2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.
Cu mulţumiri anticipate,
Semnătura Data
Dacă doriţi puteţi descărca formularul versiune .doc de aici: formular cerere scutire religie.doc
Dacă sunteţi elev major formularea cererii poate fi cea de mai jos:
Subsemnatul, ……………………………………………………………., născut în data de ................................., din clasa ………………, unitatea şcolară ……………………………………
doresc să nu urmez orele de religie.
Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:
1. Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:
“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.
Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie.
În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie.
În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”
2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.
Cu mulţumiri anticipate,
Semnătura Data
Iată și comunicatul de presă al Asociației Secular Umaniste din România difuzat la începutul acestui an școlar:
Sistemul şcolar, vector al îndoctrinării religioase
Luni, 12 septembrie, începe un nou an şcolar. Circa 160.000 de copii vor lua contact pentru prima oară cu şcoala şi, totodată, cu îndoctrinarea religioasă practicată cu acordul tacit al autorităţilor statului.
”Este remarcabilă reacţia societăţii faţă de această problemă. Cu cât oamenii devin mai informaţi în ceea ce priveşte situaţia reală din şcoli, cu atât opoziţia faţă de predarea religiei devine mai puternică. Conform cercetărilor Fundaţiei Soros, în doar câţiva ani ponderea celor care se opun obligativităţii studierii religiei s-a dublat, fiind de 40% in prezent. Pe de altă parte, discutând despre predarea Religiei cu mulţi părinţi cu copii de vârstă pre-şcolară, am constatat că, în general, aceştia nu cunosc toate opţiunile legale de care dispun. De asemeni, părinţilor nu le este foarte clar statutul Religiei în şcoli, de exemplu sunt surprinşi când află că aceasta se predă începând chiar cu clasa I sau că nu este vorba de Istoria Religiilor.” a declarat Toma Pătraşcu, vicepreşedinte ASUR.
În prag de nou an şcolar, asociaţia noastră consideră necesare câteva precizari:
1.În şcoli nu se studiază Istoria Religiilor. Din contră, predarea se face de o manieră confesională, la orele de religie elevilor prezentându-li-se insistent doctrina unui singur cult. În practică, de cele mai multe ori, este vorba de doctrina BOR.
2.Religia se studiază an de an, săptămână de săptămână, începând cu clasa I. Timp de 12 ani, copiii sunt obligaţi, de facto, să participe la cel puţin o oră de religie în fiecare săptămână. Religia este singura materie, cu excepţia Limbii Române / materne şi a Matematicii, care se studiază în absolut toţi anii de învăţămînt preuniversitar.
3.Salarizarea profesorilor de religie, mulţi dintre ei preoţi, nu este asigurată de către culte ci grevează bugetul Ministerului Educaţiei. În sistem există cca. 12.000 de profesori de religie, iar anual fondul de salarii pentru aceştia se ridică la aproximativ 30 milioane de euro.
4.Deşi sunt plătiţi de către Stat, profesorii de religie sunt direct subordonaţi ierarhiei religioase locale. De asemeni, cultele controlează atât programa de învăţământ cât şi conţinutul manualelor de religie.
5.În multe şcoli se practică spovedaniile şi împărtăşaniile de grup; elevii fiind duşi cu clasa la biserică şi obligaţi să participe la aceste ritualuri.
6.Continuă să fie în circulaţie manuale de religie ce promovează violenţa fizică şi psihică asupra copiilor.
7.Copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repetă obsesiv despre “păcat”, “iad” şi “diavoli”, inducându-li-se ideea că nerespectarea cu stricteţe a “poruncilor” îi condamnă la “osânda veşnică”.
Elevii din învăţământul românesc se confruntă cu o sistematică îndoctrinare religioasă, sistemul educaţional fiind deturnat în beneficiul propriu de către cultele religioase, în special de către BOR. Acestea desfăşoară un efort constant de a-şi extinde influenţa în societate, ţintind mai ales segmentele cele mai vulnerabile - copiii.
Pentru a ilustra maniera în care Biserica îşi propune să îşi promoveze mesajele este suficient să redam câteva pasaje semnificative din lucrări redactate de teologi apropiaţi conducerii BOR:
•Prof. Dr. Vasile Timiş, fost Inspector Școlar General pentru disciplina Religie, actualmente secretar de stat în Ministerul Culturii şi Cultelor[1]:
”[…] şcoala, prin profesorii de religie, sprijină misiunea Bisericii […]”
”Este extrem de important să acordam o atenţie deosebită educaţiei religioase a copiilor încă de la vârstă fragedă. Cu privire la acordarea educaţiei religioase încă din fragedă pruncie, Sfântul Ioan Gura de Aur aprecia: „cum se va deprinde copilul de mic, aşa va rămâne şi când se va face mare”
”Aducerea copilului la Biserica şi împărtăşirea lui cu Sfintele Taine lasă amintiri şi amprente asupra lui care îl vor marca toată viaţa”
”Prin participarea la cult se fixează şi primele percepţii subliminale, rezultă o influenţare a comportamentului şi prin prezentările subliminale […] Copilul începe să conştientizeze că atunci când face un lucru bun, se bucură Dumnezeu, iar când savârşeşte răul Îl supără pe Dumnezeu.”
•Preot Prof. Dr. Vasile Gordon (Facultatea de Teologie din Bucureşti) şi Preot Prof. Dr. Constantin Dragnea (Şcoala Generală Nr. 58 din Bucureşti)[2]:
”[…] profesorul de Religie trebuie să-i îndemne la clasă pe copii să frecventeze biserica, aşa preotul poate în biserică să-i îndemne pe copii (direct, sau prin părinţii şi bunicii lor) să nu lipsească de la ora de Religie.”
”[…] în şcoli pot fiinţa cabinete de consiliere duhovnicească […]. Se ştie, nu toţi copiii sunt dispuşi să-l caute pe preot la biserică, iar preotul, aşa cum aleargă în parohie în găsirea ‘oii pierdute’, aşa trebuie să procedeze şi în cazul copiilor, mai ales a copiilor!”
”Slujba de la începutul anului şcolar, săvârşită de preot în şcoala de pe teritoriul parohiei […] o contribuţie efectivă la recunoaşterea autorităţii şi prestigiului Bisericii Ortodoxe.“
Asociaţia noastră îşi reafirmă poziţia: în unităţile de învăţământ de stat trebuie păstrată o strictă neutralitate religioasă, iar în cadrul orelor de Religie trebuie predată Istoria Religiilor şi nu doar viziunea particulară a unui anumit cult, indiferent care ar fi acela.
Strategia pe care o recomandăm părinţilor este de a discuta această problemă la nivelul clasei sau a şcolii şi de a solicita retragerea de la orele de religie pentru întregul colectiv al unei clase sau pentru o majoritate a elevilor.
Pentru evitarea potenţialelor abuzuri împotriva acelor copii care studiază totuşi religia, recomandăm părinţilor acestora:
•să ceară referinţe despre persoana care predă orele de religie
•să solicite planurile lecţiilor care urmează a fi predate copiilor
•să discute periodic cu copilul şi să îi explice de ce la orele de religie i se predau lucruri în contradicţie flagrantă cu cele învăţate la celelalte materii
•să fie atenţi la apariţia unor modificări radicale de comportament a copiilor (dezvoltarea unor obsesii legate de moarte, de păcat, de iad, tulburări de somn sau de nutriţie, înstrăinare de prieteni etc.) şi, dacă este cazul, să apeleze la consiliere psihologică
Să nu uităm: În România sunt 18.300 de biserici; doar 4.700 de şcoli generale stau la dispoziţia copiilor!
Asociaţia Secular-Umanistă din România (ASUR) a fost fondată în 2010, cu scopul de a promova valorile umanismului secular, cunoaşterea ştiinţifică şi gândirea critică.
În 2010, am contribuit la marcarea în România a unor evenimente importante, precum Darwin Day (www.darwinday.ro), Ziua Internaţională a Astronomiei (www.ziua-astronomiei.ro), Space Week (www.prinunivers.ro) sau Ziua Mondială a Umanismului.
De asemenea, am lansat campania ”În plata Domnului” (www.in.plata-domnului.ro), prin care cerem taxarea cultelor şi restrictionarea finanţării lor de la bugetul de stat.
În 2011, am participat la mişcarea internaţională 10:23 (www.1023.ro) şi am lansat campania de informare ”Stop îndoctrinării religioase în şcoli!”.
Pentru a marca Darwin Day 2011 am organizat o conferinţă în parteneriat cu Institutul Francez, pe tema ”Istoria îndelungată a biodiversităţii” şi am lansat portalul educaţional www.evolutionism101.ro.
Un nou an școlar și o nouă lege a învățământului. Religia tot în programă. Și nu varianta, cum greșit cred unii părinți, de istorie a religiilor, ci varianta confesională, adică îndoctrinare. Nu se prezintă comparativ credințele pentru a arăta bogăția spirituală a speciei umane ci partinic, în încercarea de a valida doar un anumit cult. Asta duce la intoleranță și exclusivism. Nu se prezintă sentimentul religios în reciprocitate cu nivelul de cunoaștere științifică ci se face o defăimare fățișă a teoriilor științifice, mai ales cele ce intră în contradicție cu dogmatica religioasă (evoluționismul de exemplu). Copiii nu sunt feriți de erorile de logică, metodele științifice de cunoaștere a realității obiective fiind sistematic defăimate în cadrul orelor de religie. Și nu o dată, întâmplător, într-o oră, ci câte o oră pe săptămână, timp de 12 ani, începând cu clasa I. Numai româna și matematica au mai multe ore decât religia în sistemul românesc de învățământ.
Una din soluțiile celor ce doresc să ocolească cât se poate îndobitocirea religioasă au la dispoziție o fereastră legală, scutirea de religie. Nu este nevoie de motivare sau de apartenența la un alt cult religios. Cererea pentru a renunța la ora de religie mai jos, cu specificațiile legale evidențiate:
Domnule/Doamnă Director,
Subsemnatul, …………………………………………………………….,
domiciliat în ……………………………...……………………..………………….,
părinte al elevului/ei ……………………………………………………………
din clasa ………………, unitatea şcolară ……………………………………
doresc ca acesta să nu urmeze orele de religie.
Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:
1. Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:
“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.
Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie.
În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie.
În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”
2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.
Cu mulţumiri anticipate,
Semnătura Data
Dacă doriţi puteţi descărca formularul versiune .doc de aici: formular cerere scutire religie.doc
Dacă sunteţi elev major formularea cererii poate fi cea de mai jos:
Domnule/Doamnă Director,
Subsemnatul, ……………………………………………………………., născut în data de ................................., din clasa ………………, unitatea şcolară ……………………………………
doresc să nu urmez orele de religie.
Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:
1. Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:
“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.
Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie.
În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie.
În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”
2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.
Cu mulţumiri anticipate,
Semnătura Data
Iată și comunicatul de presă al Asociației Secular Umaniste din România difuzat la începutul acestui an școlar:
Sistemul şcolar, vector al îndoctrinării religioase
Luni, 12 septembrie, începe un nou an şcolar. Circa 160.000 de copii vor lua contact pentru prima oară cu şcoala şi, totodată, cu îndoctrinarea religioasă practicată cu acordul tacit al autorităţilor statului.
”Este remarcabilă reacţia societăţii faţă de această problemă. Cu cât oamenii devin mai informaţi în ceea ce priveşte situaţia reală din şcoli, cu atât opoziţia faţă de predarea religiei devine mai puternică. Conform cercetărilor Fundaţiei Soros, în doar câţiva ani ponderea celor care se opun obligativităţii studierii religiei s-a dublat, fiind de 40% in prezent. Pe de altă parte, discutând despre predarea Religiei cu mulţi părinţi cu copii de vârstă pre-şcolară, am constatat că, în general, aceştia nu cunosc toate opţiunile legale de care dispun. De asemeni, părinţilor nu le este foarte clar statutul Religiei în şcoli, de exemplu sunt surprinşi când află că aceasta se predă începând chiar cu clasa I sau că nu este vorba de Istoria Religiilor.” a declarat Toma Pătraşcu, vicepreşedinte ASUR.
În prag de nou an şcolar, asociaţia noastră consideră necesare câteva precizari:
1.În şcoli nu se studiază Istoria Religiilor. Din contră, predarea se face de o manieră confesională, la orele de religie elevilor prezentându-li-se insistent doctrina unui singur cult. În practică, de cele mai multe ori, este vorba de doctrina BOR.
2.Religia se studiază an de an, săptămână de săptămână, începând cu clasa I. Timp de 12 ani, copiii sunt obligaţi, de facto, să participe la cel puţin o oră de religie în fiecare săptămână. Religia este singura materie, cu excepţia Limbii Române / materne şi a Matematicii, care se studiază în absolut toţi anii de învăţămînt preuniversitar.
3.Salarizarea profesorilor de religie, mulţi dintre ei preoţi, nu este asigurată de către culte ci grevează bugetul Ministerului Educaţiei. În sistem există cca. 12.000 de profesori de religie, iar anual fondul de salarii pentru aceştia se ridică la aproximativ 30 milioane de euro.
4.Deşi sunt plătiţi de către Stat, profesorii de religie sunt direct subordonaţi ierarhiei religioase locale. De asemeni, cultele controlează atât programa de învăţământ cât şi conţinutul manualelor de religie.
5.În multe şcoli se practică spovedaniile şi împărtăşaniile de grup; elevii fiind duşi cu clasa la biserică şi obligaţi să participe la aceste ritualuri.
6.Continuă să fie în circulaţie manuale de religie ce promovează violenţa fizică şi psihică asupra copiilor.
7.Copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repetă obsesiv despre “păcat”, “iad” şi “diavoli”, inducându-li-se ideea că nerespectarea cu stricteţe a “poruncilor” îi condamnă la “osânda veşnică”.
Elevii din învăţământul românesc se confruntă cu o sistematică îndoctrinare religioasă, sistemul educaţional fiind deturnat în beneficiul propriu de către cultele religioase, în special de către BOR. Acestea desfăşoară un efort constant de a-şi extinde influenţa în societate, ţintind mai ales segmentele cele mai vulnerabile - copiii.
Pentru a ilustra maniera în care Biserica îşi propune să îşi promoveze mesajele este suficient să redam câteva pasaje semnificative din lucrări redactate de teologi apropiaţi conducerii BOR:
•Prof. Dr. Vasile Timiş, fost Inspector Școlar General pentru disciplina Religie, actualmente secretar de stat în Ministerul Culturii şi Cultelor[1]:
”[…] şcoala, prin profesorii de religie, sprijină misiunea Bisericii […]”
”Este extrem de important să acordam o atenţie deosebită educaţiei religioase a copiilor încă de la vârstă fragedă. Cu privire la acordarea educaţiei religioase încă din fragedă pruncie, Sfântul Ioan Gura de Aur aprecia: „cum se va deprinde copilul de mic, aşa va rămâne şi când se va face mare”
”Aducerea copilului la Biserica şi împărtăşirea lui cu Sfintele Taine lasă amintiri şi amprente asupra lui care îl vor marca toată viaţa”
”Prin participarea la cult se fixează şi primele percepţii subliminale, rezultă o influenţare a comportamentului şi prin prezentările subliminale […] Copilul începe să conştientizeze că atunci când face un lucru bun, se bucură Dumnezeu, iar când savârşeşte răul Îl supără pe Dumnezeu.”
•Preot Prof. Dr. Vasile Gordon (Facultatea de Teologie din Bucureşti) şi Preot Prof. Dr. Constantin Dragnea (Şcoala Generală Nr. 58 din Bucureşti)[2]:
”[…] profesorul de Religie trebuie să-i îndemne la clasă pe copii să frecventeze biserica, aşa preotul poate în biserică să-i îndemne pe copii (direct, sau prin părinţii şi bunicii lor) să nu lipsească de la ora de Religie.”
”[…] în şcoli pot fiinţa cabinete de consiliere duhovnicească […]. Se ştie, nu toţi copiii sunt dispuşi să-l caute pe preot la biserică, iar preotul, aşa cum aleargă în parohie în găsirea ‘oii pierdute’, aşa trebuie să procedeze şi în cazul copiilor, mai ales a copiilor!”
”Slujba de la începutul anului şcolar, săvârşită de preot în şcoala de pe teritoriul parohiei […] o contribuţie efectivă la recunoaşterea autorităţii şi prestigiului Bisericii Ortodoxe.“
Asociaţia noastră îşi reafirmă poziţia: în unităţile de învăţământ de stat trebuie păstrată o strictă neutralitate religioasă, iar în cadrul orelor de Religie trebuie predată Istoria Religiilor şi nu doar viziunea particulară a unui anumit cult, indiferent care ar fi acela.
Strategia pe care o recomandăm părinţilor este de a discuta această problemă la nivelul clasei sau a şcolii şi de a solicita retragerea de la orele de religie pentru întregul colectiv al unei clase sau pentru o majoritate a elevilor.
Pentru evitarea potenţialelor abuzuri împotriva acelor copii care studiază totuşi religia, recomandăm părinţilor acestora:
•să ceară referinţe despre persoana care predă orele de religie
•să solicite planurile lecţiilor care urmează a fi predate copiilor
•să discute periodic cu copilul şi să îi explice de ce la orele de religie i se predau lucruri în contradicţie flagrantă cu cele învăţate la celelalte materii
•să fie atenţi la apariţia unor modificări radicale de comportament a copiilor (dezvoltarea unor obsesii legate de moarte, de păcat, de iad, tulburări de somn sau de nutriţie, înstrăinare de prieteni etc.) şi, dacă este cazul, să apeleze la consiliere psihologică
Să nu uităm: În România sunt 18.300 de biserici; doar 4.700 de şcoli generale stau la dispoziţia copiilor!
Asociaţia Secular-Umanistă din România (ASUR) a fost fondată în 2010, cu scopul de a promova valorile umanismului secular, cunoaşterea ştiinţifică şi gândirea critică.
În 2010, am contribuit la marcarea în România a unor evenimente importante, precum Darwin Day (www.darwinday.ro), Ziua Internaţională a Astronomiei (www.ziua-astronomiei.ro), Space Week (www.prinunivers.ro) sau Ziua Mondială a Umanismului.
De asemenea, am lansat campania ”În plata Domnului” (www.in.plata-domnului.ro), prin care cerem taxarea cultelor şi restrictionarea finanţării lor de la bugetul de stat.
În 2011, am participat la mişcarea internaţională 10:23 (www.1023.ro) şi am lansat campania de informare ”Stop îndoctrinării religioase în şcoli!”.
Pentru a marca Darwin Day 2011 am organizat o conferinţă în parteneriat cu Institutul Francez, pe tema ”Istoria îndelungată a biodiversităţii” şi am lansat portalul educaţional www.evolutionism101.ro.
4 august 2011
Măgăoaia Bisericii
Cabral spune lucrurilor pe nume, deşi doar din punct de vedere "artistic": 600 milioane de euro. Ca sa stam in genunchi. Bamboo-ul bisericilor de pretutindeni! Cât e el de creştin şi tot nu vede cu ochi buni catedrala asta. Deşi problema nu e kitch-ul, ci finanţarea din fondurile publice. Este incorect ca statul să finanţeze ceva ce nu va fi în proprietatea sa sau care nu va aduce vreun beneficiu ca impozit pe viitor.
Prea de tot arată mârşăviile financiare ce sug banii bugetelor sărăcite, locale şi centrale, pentru a stinge setea de fonduri a gropii ce se vrea Catedrala Mântuirii Neamului.
Zoso doar constată şi publică reportajul Deutche Welle în timp ce OradeaPress spune: "Am o problemă cu faptul că se alocă bani pentru Biserici în timp ce profesorii câştigă cât măturătorii de stradă din ţările învecinate iar femeile merg să nască la vecini pentru că în spitalele din România nu sunt condiţii."
Bine cel puţin că Times New Roman mai poate să facă haz de necaz: Spitalul Municipal, desființat pentru a-i găzdui pe muncitorii de la Catedrala Mântuirii Neamului. Ghimpele doar se schimonoseşte sarcastic: "Chiar şi Bacalaureatul este menţionat în susţinerea necesităţii Catedralei"
Prea de tot arată mârşăviile financiare ce sug banii bugetelor sărăcite, locale şi centrale, pentru a stinge setea de fonduri a gropii ce se vrea Catedrala Mântuirii Neamului.
Zoso doar constată şi publică reportajul Deutche Welle în timp ce OradeaPress spune: "Am o problemă cu faptul că se alocă bani pentru Biserici în timp ce profesorii câştigă cât măturătorii de stradă din ţările învecinate iar femeile merg să nască la vecini pentru că în spitalele din România nu sunt condiţii."
Bine cel puţin că Times New Roman mai poate să facă haz de necaz: Spitalul Municipal, desființat pentru a-i găzdui pe muncitorii de la Catedrala Mântuirii Neamului. Ghimpele doar se schimonoseşte sarcastic: "Chiar şi Bacalaureatul este menţionat în susţinerea necesităţii Catedralei"
3 august 2011
De ce construim Catedrala Mântuirii Neamului şi care este semnificaţia acesteia?
Aici este răspunsul Patriarhiei Române (corect ar fi fost să se numească Patriarhia Bisericii Ortodoxe din România) la documentarul Deutsche Welle: "Romania - The Cathedral of National Redemption | European Journal"
Adevărurile dor. Mai ales când le spune cineva "din afară", suspectat de obiectivism. Faţă de bloggerii habotnici ortodocşi ce încearcă defăimarea sursei, a jurnaliştilor şi chiar a oficialilor religioşi dacă aceştia ajung să fie în opozit cu părerea lor de capete seci, Patriarhia nici nu aminteşte de cuiul lui Pepelea, trecând peste reportajul de la Deutsche Welle cu titulatura de "persoane şi grupări care continuă să conteste în ţară şi străinătate necesitatea şi oportunitatea construirii Catedralei Mântuirii Neamului".
Mai întâi că aceştia nu contestă construirea catedralei, ci amintesc doar că pentru aceasta se apelează la finanţarea de la stat. Problema nu este nouă, dimpotrivă. Reporterii preiau datele pe care ASUR le tot aminteşte guvernanţilor şi opiniei publice, publicate de altfel în presă.
După cum spune Gabriel Bejan în România Liberă - "mai bine tăceau". "Reacţia reprezentanţilor Patriarhiei ... poate fi considerată lipsită de respect pentru oamenii de bun-simţ din această ţară." Iată şi justificarea afirmaţiei:
# Catedrala Mântuirii Neamului ar reprezenta, în opinia Bisericii, în primul rând "o necesitate liturgică şi publică, fiind un simbol al unităţii dintre lucrarea spirituală şi socială a Bisericii".
Afirmaţia este cât se poate de subiectivă. Cu siguranţă mulţi români ar aprecia mai mult o şcoală sau un spital ultramodern construit din banii Bisericii decât un imens şi inutil edificiu, ridicat din bani publici.
# Catedrala reprezintă "un simbol al demnităţii naţionale, Biserica Ortodoxă Română fiind astăzi singura între Bisericile ortodoxe fără o catedrală reprezentativă pentru credinţa majorităţii poporului român".
Argumentul nu este altceva decât o dovadă de trufie a conducerii BOR. De ce ne-am simţi noi, românii, mai demni dacă Biserica noastră ar câştiga competiţia cu celelalte Biserici ortodoxe din regiune în ceea ce priveşte dimensiunile catedralelor construite? Pe acelaşi principiu, ar trebui să sărim într-un picior de bucurie datorită Casei Poporului făcute de Ceauşescu şi care deţine trei recorduri mondiale: este a doua cea mai mare, cea mai scumpă şi cea mai grea din lume.
# Un al treilea argument extras tot din comunicatul Patriarhiei este mai degrabă comic: "Utilitatea publică a Catedralei va fi evidenţiată şi de amenajarea spaţiului generos de aproape şase hectare din jurul ei ca spaţiu public, mărind suprafaţa spaţiilor verzi din Bucureşti".
Pentru a ajunge la media europeană, Capitala are nevoie de cel puţin 400-500 hectare de spaţii verzi în plus faţă de situaţia actuală.
# Concluzia trasă de înaltele feţe bisericeşti în acest drept la replică este şi ea năucitoare: "Noua catedrală nu poate fi pusă în concurenţă sau opoziţie cu şcolile sau spitalele deoarece ea este complementară acestora".
Cu alte cuvinte, bolnavul rămas fără spital la el în oraş sau elevul fără şcoală ar putea foarte bine să se urce în tren şi să vină la Bucureşti că se închine în Catedrala Mântuirii Neamului, rezolvându-şi astfel toate problemele.
Gura prostului adevăr grăieşte! "În schimb, Catedrala Mântuirii Neamului, cu o capacitate de 5.000 de locuri, va fi construită doar parţial din fonduri publice, ceilalţi bani fiind din donaţii ale clerului şi credincioşilor ortodocşi români din ţară şi străinătate." spune comunicatul patriarhiei. Şi cât este parţialul ăla? 99,99%?
Şi de ce ar fi nemţii interesaţi pe ce se cheltuiesc banii statului român?
Pentru că ei duc economia europeană în spate. Ei sunt cei mai muncitori şi mai performanţi. Şi înţeleg că este important dacă vecinul tău se îmbată în fiecare seară, culmea, cu bani împrumutaţi de la tine. Pentru că nu vor să aibă ca vecin un debil habotnic ce îngroapă o grămadă de valori muncite într-un jeg de ziduri "sfinţite". Pentru că asta nu garantează rambursarea investiţiei. Pentru că le e teamă. Le e teamă de proşti. Iar de proştii fuduli le e şi mai teamă.
Adevărurile dor. Mai ales când le spune cineva "din afară", suspectat de obiectivism. Faţă de bloggerii habotnici ortodocşi ce încearcă defăimarea sursei, a jurnaliştilor şi chiar a oficialilor religioşi dacă aceştia ajung să fie în opozit cu părerea lor de capete seci, Patriarhia nici nu aminteşte de cuiul lui Pepelea, trecând peste reportajul de la Deutsche Welle cu titulatura de "persoane şi grupări care continuă să conteste în ţară şi străinătate necesitatea şi oportunitatea construirii Catedralei Mântuirii Neamului".
Mai întâi că aceştia nu contestă construirea catedralei, ci amintesc doar că pentru aceasta se apelează la finanţarea de la stat. Problema nu este nouă, dimpotrivă. Reporterii preiau datele pe care ASUR le tot aminteşte guvernanţilor şi opiniei publice, publicate de altfel în presă.
După cum spune Gabriel Bejan în România Liberă - "mai bine tăceau". "Reacţia reprezentanţilor Patriarhiei ... poate fi considerată lipsită de respect pentru oamenii de bun-simţ din această ţară." Iată şi justificarea afirmaţiei:
# Catedrala Mântuirii Neamului ar reprezenta, în opinia Bisericii, în primul rând "o necesitate liturgică şi publică, fiind un simbol al unităţii dintre lucrarea spirituală şi socială a Bisericii".
Afirmaţia este cât se poate de subiectivă. Cu siguranţă mulţi români ar aprecia mai mult o şcoală sau un spital ultramodern construit din banii Bisericii decât un imens şi inutil edificiu, ridicat din bani publici.
# Catedrala reprezintă "un simbol al demnităţii naţionale, Biserica Ortodoxă Română fiind astăzi singura între Bisericile ortodoxe fără o catedrală reprezentativă pentru credinţa majorităţii poporului român".
Argumentul nu este altceva decât o dovadă de trufie a conducerii BOR. De ce ne-am simţi noi, românii, mai demni dacă Biserica noastră ar câştiga competiţia cu celelalte Biserici ortodoxe din regiune în ceea ce priveşte dimensiunile catedralelor construite? Pe acelaşi principiu, ar trebui să sărim într-un picior de bucurie datorită Casei Poporului făcute de Ceauşescu şi care deţine trei recorduri mondiale: este a doua cea mai mare, cea mai scumpă şi cea mai grea din lume.
# Un al treilea argument extras tot din comunicatul Patriarhiei este mai degrabă comic: "Utilitatea publică a Catedralei va fi evidenţiată şi de amenajarea spaţiului generos de aproape şase hectare din jurul ei ca spaţiu public, mărind suprafaţa spaţiilor verzi din Bucureşti".
Pentru a ajunge la media europeană, Capitala are nevoie de cel puţin 400-500 hectare de spaţii verzi în plus faţă de situaţia actuală.
# Concluzia trasă de înaltele feţe bisericeşti în acest drept la replică este şi ea năucitoare: "Noua catedrală nu poate fi pusă în concurenţă sau opoziţie cu şcolile sau spitalele deoarece ea este complementară acestora".
Cu alte cuvinte, bolnavul rămas fără spital la el în oraş sau elevul fără şcoală ar putea foarte bine să se urce în tren şi să vină la Bucureşti că se închine în Catedrala Mântuirii Neamului, rezolvându-şi astfel toate problemele.
Gura prostului adevăr grăieşte! "În schimb, Catedrala Mântuirii Neamului, cu o capacitate de 5.000 de locuri, va fi construită doar parţial din fonduri publice, ceilalţi bani fiind din donaţii ale clerului şi credincioşilor ortodocşi români din ţară şi străinătate." spune comunicatul patriarhiei. Şi cât este parţialul ăla? 99,99%?
Şi de ce ar fi nemţii interesaţi pe ce se cheltuiesc banii statului român?
Pentru că ei duc economia europeană în spate. Ei sunt cei mai muncitori şi mai performanţi. Şi înţeleg că este important dacă vecinul tău se îmbată în fiecare seară, culmea, cu bani împrumutaţi de la tine. Pentru că nu vor să aibă ca vecin un debil habotnic ce îngroapă o grămadă de valori muncite într-un jeg de ziduri "sfinţite". Pentru că asta nu garantează rambursarea investiţiei. Pentru că le e teamă. Le e teamă de proşti. Iar de proştii fuduli le e şi mai teamă.
25 iulie 2011
Noile religii - ateismul III
Stimata D-na "Saturnine",
BRAVO si FELICITARI de mii de ori pentu filozofia REALISTA si DEMNA pe care o ai. Si eu am asemenea idei, de aceea am intrat pe site-urile de ateism ca sa iau legatura cu persoane realiste/atee cu care sa formam o comunitate care sa arate oamenilor, dar mai ales "oitelor" cre(s)tine,cum arata o lume NORMALA,fara deliruri mistice,injosire umana si prosteala si jecmaneala preoteasca(1Sam.2:36/Isaia 61:6,7)/1Cor.16:3/2cor.9:11,12/Filip.4:18).Dar mai ales cum trebuie sa arate o ceremonie de inmormintare normala,fara deliruri aberante si injositoare.Am citit mai multe comentarii si polemici ateiste,apreciez inteligenta si patosul unor autori dar nu pot pricepe lipsa lor de responsabilitate fata de crearea CONCRETA a unei lumi cu adevarat atee, adica fara ceremonii si aberatii religioase,fara biserici si minastiri INUTILE, pline cu paduchi si plosnite imbracate in negru,paraziti social care spurca pamintul sfint al tarii cu balegi/biserici cre(s)tine si mintile prostilor si superstitiosilor cu aberatii Judeo-cre(s)tine.Daca numai comentam, mai mult sau mai putin inteligent,despre inutilitatea, pericolul si anacronismul religiilor DAR NU FACEM CEVA CONCRET PENTRU ERADICAREA LOR ATUNCI ZADARNICA ESTE CREDINTA NOASTRA(Ca sa-l parafrazez pe iudeul Saul(1Cor.15:17).Aceasta atitudine pasiva a "ateilor"(cine doar comenteaza dar nu actioneaza nu este ateu adevarat) ii face pe religiosi sa spuna, pe buna dreptate, ca"si ateii sint cre(s)tini". Mai ales atunci cind "ateii" mor si sint ingropati cu preot si ceremonie religioasa,fie ca sa fie "in rind cu lumea",fie ca "nu ma intereseaza ce vor face dupa moartea mea,sa decida cei ce ma vor inmorminta"[adica familia cre(s)tina].Acesti pseudo-atei fac,fara sa vrea,jocul popilor deoarece prin mormintul lor mai apare o scirboasa de cruce in cimitir,care nu numai ca NU SPUNE CA ACOLO ESTE INGROPAT UN ATEU dar mareste numarul semnelor cre(s)tine.Acum nu mai sintem in evul mediu,sa fim omoriti daca nu sintem cre(s)tini, deci avem marea sansa de a fi NORMALI/ATEI si in credinta si in manifestare,chiar daca preotii ne combat.A nu profita de aceasta sansa, data de democratie, este o mare prostie si o fandoseala iresponsabila.A lasa si acum religia sa triumfe este o profanare a memoriei celor persecutati si omoriti de "sfinta biserica" si o iresponsabilitate absoluta.Eu va rog pe toti/toate care cititi acest articol sa va inscrieti pe site-ul meu,unde este poezia "Ce-ti doresc eu tie,dulce Romanie!",ca sa formam o comunitate atee cu adevaratACTIVA,ca atunci cind unul/una dintre noi moare sa ne stringem cit mai multi acolo,cineva dintre noi sa tina o cuvintare solemna, sobra,demna,in care sa se vorbeasca DOAR DESPRE PERSOANA DECEDATA si nu despre "inselatorul acela"iudeu(Matei 27:63)si despre"dumnezeul" sau Eli(Matei 27:46).Cine nu este de acord cu mine sa nu-si mai spuna ateu/atee, sa-si stearga conturile de pe site-urile de ateism si sa se inscrie pe cele religioase, daca tot nu-i pasa ca dupa moarte va ajunge sub o cre(s)tina cruce,dupa cum vor decide altii(!?!?). Sublinierile cu bold îmi aparţin, în continuare veţi vedea de ce le-am făcut...
Domnul nostru este unul din acei atei antiteişti. Probabil are justificări personale, treaba lui. Din păcate mulţi consideră o similaritate între ateism şi antiteism. Fals. Ateismul are un singur atribut, conceptul că divinitatea este inexistentă. Atât. Antiteismul în schimb este bine definit ca ideologie cu valori clare, solid delimitate, cu sens şi scop. Probabil seria de articole ar fi trebuit să se numească Noile religii - ANTIteismul. Nu voi modifica denumirea tocmai din acest considerent, prea multă lume confundă oricum termenii. Distanţa între ateism şi antiteism există, deşi pare infimă. Ea face diferenţa între a înţelege şi a nu înţelege.
Acum să revenim un pic la religie ca definiţii. Structura religioasă are două elemente: unul este organic, material, concret, reprezentat de ansamblul de structuri, dogme şi legi, instituţii şi indivizii ce compun cultul respectiv, iar celălalt este spiritual, în sensul identificării fiecărui individ cu divinul, cu entitatea supranaturală conştientizată, definită, trăită şi împărtăşită. În această accepţiune largă putem încadra toate religiile. Inclusiv ateismul. Aici divinul este inexistent, dar asta nu însemnă că "inexistenţa" sa nu este conştientizată, definită, împărtăşită şi chiar trăită. Lucru ce duce, la un moment dat, la o realizare a structurii materiale a acestei "religii". Şi atunci aripa "dură" solicită norme radicale, utilizând de fapt aceleaşi unelte ca orice religie ce se respectă: standarde care să definească ateul adevărat de fariseu, metode de purificare şi acces la structura de iniţiaţi "veritabili", valorizare "absolută".
Dragilor, acest "ateism" nu mai este doar ateism, este religie în toată legea. Lupta împotriva unui Dumnezeu şi a adepţilor lui este cea mai concludentă imagine a unei religii. Fiecare din religiile existente luptă împotriva celorlaţi Dumnezei, proclamându-şi ideologia ca fiind "singura" ADEVĂRATĂ. Nu sesizaţi similaritatea?
Ca să nu mai vorbim de tehnologia invocată de domnul nostru ateuABSOLUT pentru a "construi" reala lume atee.
Pentru exemplificare am şi eu câteva întrebări referindu-mă la protocolul de după deces sugerat:
- De ce ceremonie?
- De ce înmormântare?
- De ce să ne strângem când moare unul dintre noi?
- De ce doar unul dintre noi să ţină o cuvântare?
- De ce să ţină o cuvântare?
- De ce cuvântarea să fie solemnă, sobră, demnă?
- Ce înseamnă să se vorbească doar despre persoana decedată?
BRAVO si FELICITARI de mii de ori pentu filozofia REALISTA si DEMNA pe care o ai. Si eu am asemenea idei, de aceea am intrat pe site-urile de ateism ca sa iau legatura cu persoane realiste/atee cu care sa formam o comunitate care sa arate oamenilor, dar mai ales "oitelor" cre(s)tine,cum arata o lume NORMALA,fara deliruri mistice,injosire umana si prosteala si jecmaneala preoteasca(1Sam.2:36/Isaia 61:6,7)/1Cor.16:3/2cor.9:11,12/Filip.4:18).Dar mai ales cum trebuie sa arate o ceremonie de inmormintare normala,fara deliruri aberante si injositoare.Am citit mai multe comentarii si polemici ateiste,apreciez inteligenta si patosul unor autori dar nu pot pricepe lipsa lor de responsabilitate fata de crearea CONCRETA a unei lumi cu adevarat atee, adica fara ceremonii si aberatii religioase,fara biserici si minastiri INUTILE, pline cu paduchi si plosnite imbracate in negru,paraziti social care spurca pamintul sfint al tarii cu balegi/biserici cre(s)tine si mintile prostilor si superstitiosilor cu aberatii Judeo-cre(s)tine.Daca numai comentam, mai mult sau mai putin inteligent,despre inutilitatea, pericolul si anacronismul religiilor DAR NU FACEM CEVA CONCRET PENTRU ERADICAREA LOR ATUNCI ZADARNICA ESTE CREDINTA NOASTRA(Ca sa-l parafrazez pe iudeul Saul(1Cor.15:17).Aceasta atitudine pasiva a "ateilor"(cine doar comenteaza dar nu actioneaza nu este ateu adevarat) ii face pe religiosi sa spuna, pe buna dreptate, ca"si ateii sint cre(s)tini". Mai ales atunci cind "ateii" mor si sint ingropati cu preot si ceremonie religioasa,fie ca sa fie "in rind cu lumea",fie ca "nu ma intereseaza ce vor face dupa moartea mea,sa decida cei ce ma vor inmorminta"[adica familia cre(s)tina].Acesti pseudo-atei fac,fara sa vrea,jocul popilor deoarece prin mormintul lor mai apare o scirboasa de cruce in cimitir,care nu numai ca NU SPUNE CA ACOLO ESTE INGROPAT UN ATEU dar mareste numarul semnelor cre(s)tine.Acum nu mai sintem in evul mediu,sa fim omoriti daca nu sintem cre(s)tini, deci avem marea sansa de a fi NORMALI/ATEI si in credinta si in manifestare,chiar daca preotii ne combat.A nu profita de aceasta sansa, data de democratie, este o mare prostie si o fandoseala iresponsabila.A lasa si acum religia sa triumfe este o profanare a memoriei celor persecutati si omoriti de "sfinta biserica" si o iresponsabilitate absoluta.Eu va rog pe toti/toate care cititi acest articol sa va inscrieti pe site-ul meu,unde este poezia "Ce-ti doresc eu tie,dulce Romanie!",ca sa formam o comunitate atee cu adevaratACTIVA,ca atunci cind unul/una dintre noi moare sa ne stringem cit mai multi acolo,cineva dintre noi sa tina o cuvintare solemna, sobra,demna,in care sa se vorbeasca DOAR DESPRE PERSOANA DECEDATA si nu despre "inselatorul acela"iudeu(Matei 27:63)si despre"dumnezeul" sau Eli(Matei 27:46).Cine nu este de acord cu mine sa nu-si mai spuna ateu/atee, sa-si stearga conturile de pe site-urile de ateism si sa se inscrie pe cele religioase, daca tot nu-i pasa ca dupa moarte va ajunge sub o cre(s)tina cruce,dupa cum vor decide altii(!?!?). Sublinierile cu bold îmi aparţin, în continuare veţi vedea de ce le-am făcut...
Domnul nostru este unul din acei atei antiteişti. Probabil are justificări personale, treaba lui. Din păcate mulţi consideră o similaritate între ateism şi antiteism. Fals. Ateismul are un singur atribut, conceptul că divinitatea este inexistentă. Atât. Antiteismul în schimb este bine definit ca ideologie cu valori clare, solid delimitate, cu sens şi scop. Probabil seria de articole ar fi trebuit să se numească Noile religii - ANTIteismul. Nu voi modifica denumirea tocmai din acest considerent, prea multă lume confundă oricum termenii. Distanţa între ateism şi antiteism există, deşi pare infimă. Ea face diferenţa între a înţelege şi a nu înţelege.
Acum să revenim un pic la religie ca definiţii. Structura religioasă are două elemente: unul este organic, material, concret, reprezentat de ansamblul de structuri, dogme şi legi, instituţii şi indivizii ce compun cultul respectiv, iar celălalt este spiritual, în sensul identificării fiecărui individ cu divinul, cu entitatea supranaturală conştientizată, definită, trăită şi împărtăşită. În această accepţiune largă putem încadra toate religiile. Inclusiv ateismul. Aici divinul este inexistent, dar asta nu însemnă că "inexistenţa" sa nu este conştientizată, definită, împărtăşită şi chiar trăită. Lucru ce duce, la un moment dat, la o realizare a structurii materiale a acestei "religii". Şi atunci aripa "dură" solicită norme radicale, utilizând de fapt aceleaşi unelte ca orice religie ce se respectă: standarde care să definească ateul adevărat de fariseu, metode de purificare şi acces la structura de iniţiaţi "veritabili", valorizare "absolută".
Dragilor, acest "ateism" nu mai este doar ateism, este religie în toată legea. Lupta împotriva unui Dumnezeu şi a adepţilor lui este cea mai concludentă imagine a unei religii. Fiecare din religiile existente luptă împotriva celorlaţi Dumnezei, proclamându-şi ideologia ca fiind "singura" ADEVĂRATĂ. Nu sesizaţi similaritatea?
Ca să nu mai vorbim de tehnologia invocată de domnul nostru ateuABSOLUT pentru a "construi" reala lume atee.
Pentru exemplificare am şi eu câteva întrebări referindu-mă la protocolul de după deces sugerat:
- De ce ceremonie?
- De ce înmormântare?
- De ce să ne strângem când moare unul dintre noi?
- De ce doar unul dintre noi să ţină o cuvântare?
- De ce să ţină o cuvântare?
- De ce cuvântarea să fie solemnă, sobră, demnă?
- Ce înseamnă să se vorbească doar despre persoana decedată?
21 iulie 2011
În viitor toţi vom fi atei
Ateii sunt concentraţi masiv în ţările dezvoltate economic, în special în democraţiile sociale din Europa. În ţările subdezvoltate nu există practic ateism. Ateismul este un fenomen deosebit de modern. De ce condiţiile moderne produc ateismul? Ca răspuns la o existenţă plină de incertitudine religia ajută oamenii să facă faţă psihologic cu situaţii periculoase sau imprevizibile. În schimb, cu un control mai mare asupra mediului extern ca urmare a dezvoltării economice şi progreselor tehnologice, credinţa religioasă va scade. Nigel Barber prezice că religiozitatea ar intra în declin (lucru vizibil în ţările dezvoltate economic) în cazul în care există o mai mare securitate existenţială şi o îmbunătăţire a sănătăţii (nu vă speriaţi, nu e cazul României :)... ). În urma studierii a 137 de ţări se arată că necredinţa în Dumnezeu a crescut odată cu dezvoltarea economică, cu securitatea venitului şi cu securitatea sănătăţii.
În primul rând, în ceea ce priveşte distribuţia ateismului în lume, un model clar poate fi identificat. În Africa sub-sahariana nu există aproape nici un ateu. Credinţa în Dumnezeu scade în mai multe ţări dezvoltate şi ateismul este concentrat în Europa, în ţări precum Suedia (64% necredincioşi), Danemarca (48%), Franţa (44%) şi Germania (42%). În schimb, incidenţa ateismului în cele mai multe ţări subsahariene este de sub 1%. Pe aici pe undeva găsim şi România, conform recensământului de acum 10 ani...
De mai bine de 80 de ani se caută un răspuns la proliferarea ateismului. Antropologul James George Fraser a sugerat că înţelegerea existenţei prin cunoaşterea ştiinţifică şi creşterea capacităţii de control a naturii suplinesc rolul pe care l-a avut religia de disipare a incertitudinii din vieţile noastre. Aceasta banuială este susţinută de date care arată că ţările mai educate au niveluri mai ridicate de necredinţă şi există corelaţii puternice între ateism şi inteligenţă.
Ateii sunt cu preponderenţă persoane cu studii care trăiesc la oraş şi se găsesc în număr mare în democraţiile sociale din Europa. Astfel, putem concluziona că ateismul înfloreşte în locurile unde majoritatea oamenilor se simt în siguranţă din punct de vedere economic şi social. De ce se întâmplă acest lucru?
Se pare că oamenii apelează la religie ca la un balsam în faţa dificultăţilor şi incertitudinii vieţii. Majoritatea religioasă este de tipul credinciosului practic, ce are nevoi imediate şi utilizează religia ca pe un instrument. În democraţiile sociale frica şi nesiguranţa faţă de viitor sunt mai mici datorită programelor de protecţie socială (care acţionează ca o plasă de siguranţă) şi datorită sistemelor mai bune de îngrijire medicală (care previn mortalitatea la o vârstă tânără). Persoanele care sunt mai puţin vulnerabile la forţele ostile ale naturii simt că au mai mult control asupra vieţii lor şi au mai puţină nevoie de religie.
In studiul său pe 137 de ţări Nigel Barber a constatat, de asemenea, creşterea ateismului pentru ţările cu un statut al bunăstării bine dezvoltat (ce permit rate de impozitare ridicate). Mai mult decât atât, ţările cu o distribuţie mai echitabilă a veniturilor au mai mulţi atei. Până şi paralelele dintre ţările majoritar musulmane (unde ateismul este incriminat) sau cele excomuniste (unde s-a încercat eliminarea religiei) au avut un rezultat ce se conjugă condiţiilor socio-economice.
În afară de a fi opiumul poporului (cum formula dispreţuitor Karl Marx), religia poate promova, de asemenea, fertilitatea, în special prin promovarea căsătoriei. Asta deoarece familiile numeroase sunt de preferat în ţările preponderent agricole, ca o sursă de forţă de muncă. În ţările dezvoltate, prin contrast, femeile au familii extrem de mici. S-a constatat că ateismul e mai mic în ţările în care o mulţime de oameni lucrează în agricultură.
Chiar şi funcţiile psihologice ale religiei se confruntă cu o competiţie acerbă în zilele noastre. În societăţile moderne, atunci când oamenii au dificultăţi psihologice, apelează la doctor, psiholog sau psihiatru. Aceştia doresc o rezolvare ştiinţifică şi preferă medicamentele reale, psihotrope, prescrise de medici în defavoarea metaforelor opiacee oferite de religie. Nu e de mirare că ateismul creşte împreună cu al treilea nivel de educaţie (studiile aprofundate).
În plus, psihologii sportivi au descoperit că a fi spectator la un meci, furnizează acelaşi tip de beneficii sociale şi spirituale, ca cele obţinute prin apartenenţa la o biserică. În trecut am mai scris despre faptul că sportul înlocuieşte religia. Acelasi lucru poate fi spus şi despre alte forme de amuzament în care oamenii se implică profund. Religia încearca să se revanşeze concurând în mass-media de consum, prin tele-evanghelism, rock creştin şi prin găzduirea de spectacole laice în biserici.
Motivele pentru care religia pierde teren în ţările dezvoltate pot fi sumarizate şi în termeni de piaţă. În primul rând, odată cu dezvoltarea ştiinţei, cu plase de siguranţă guvernamentale şi familii mai mici, frica şi nesiguranţa din vieţile oamenilor scad ducând la o mai mică piaţă de desfacere pentru religie. În acelaşi timp sunt oferite multe produse alternative, cum ar fi medicamentele psihotrope, mijloace electronice de amuzament, care nu au ataşate responsabilităţi şi care nu cer o conformare de sclav la niste credinţe neştiinţifice...
În primul rând, în ceea ce priveşte distribuţia ateismului în lume, un model clar poate fi identificat. În Africa sub-sahariana nu există aproape nici un ateu. Credinţa în Dumnezeu scade în mai multe ţări dezvoltate şi ateismul este concentrat în Europa, în ţări precum Suedia (64% necredincioşi), Danemarca (48%), Franţa (44%) şi Germania (42%). În schimb, incidenţa ateismului în cele mai multe ţări subsahariene este de sub 1%. Pe aici pe undeva găsim şi România, conform recensământului de acum 10 ani...
De mai bine de 80 de ani se caută un răspuns la proliferarea ateismului. Antropologul James George Fraser a sugerat că înţelegerea existenţei prin cunoaşterea ştiinţifică şi creşterea capacităţii de control a naturii suplinesc rolul pe care l-a avut religia de disipare a incertitudinii din vieţile noastre. Aceasta banuială este susţinută de date care arată că ţările mai educate au niveluri mai ridicate de necredinţă şi există corelaţii puternice între ateism şi inteligenţă.
Ateii sunt cu preponderenţă persoane cu studii care trăiesc la oraş şi se găsesc în număr mare în democraţiile sociale din Europa. Astfel, putem concluziona că ateismul înfloreşte în locurile unde majoritatea oamenilor se simt în siguranţă din punct de vedere economic şi social. De ce se întâmplă acest lucru?
Se pare că oamenii apelează la religie ca la un balsam în faţa dificultăţilor şi incertitudinii vieţii. Majoritatea religioasă este de tipul credinciosului practic, ce are nevoi imediate şi utilizează religia ca pe un instrument. În democraţiile sociale frica şi nesiguranţa faţă de viitor sunt mai mici datorită programelor de protecţie socială (care acţionează ca o plasă de siguranţă) şi datorită sistemelor mai bune de îngrijire medicală (care previn mortalitatea la o vârstă tânără). Persoanele care sunt mai puţin vulnerabile la forţele ostile ale naturii simt că au mai mult control asupra vieţii lor şi au mai puţină nevoie de religie.
In studiul său pe 137 de ţări Nigel Barber a constatat, de asemenea, creşterea ateismului pentru ţările cu un statut al bunăstării bine dezvoltat (ce permit rate de impozitare ridicate). Mai mult decât atât, ţările cu o distribuţie mai echitabilă a veniturilor au mai mulţi atei. Până şi paralelele dintre ţările majoritar musulmane (unde ateismul este incriminat) sau cele excomuniste (unde s-a încercat eliminarea religiei) au avut un rezultat ce se conjugă condiţiilor socio-economice.
În afară de a fi opiumul poporului (cum formula dispreţuitor Karl Marx), religia poate promova, de asemenea, fertilitatea, în special prin promovarea căsătoriei. Asta deoarece familiile numeroase sunt de preferat în ţările preponderent agricole, ca o sursă de forţă de muncă. În ţările dezvoltate, prin contrast, femeile au familii extrem de mici. S-a constatat că ateismul e mai mic în ţările în care o mulţime de oameni lucrează în agricultură.
Chiar şi funcţiile psihologice ale religiei se confruntă cu o competiţie acerbă în zilele noastre. În societăţile moderne, atunci când oamenii au dificultăţi psihologice, apelează la doctor, psiholog sau psihiatru. Aceştia doresc o rezolvare ştiinţifică şi preferă medicamentele reale, psihotrope, prescrise de medici în defavoarea metaforelor opiacee oferite de religie. Nu e de mirare că ateismul creşte împreună cu al treilea nivel de educaţie (studiile aprofundate).
În plus, psihologii sportivi au descoperit că a fi spectator la un meci, furnizează acelaşi tip de beneficii sociale şi spirituale, ca cele obţinute prin apartenenţa la o biserică. În trecut am mai scris despre faptul că sportul înlocuieşte religia. Acelasi lucru poate fi spus şi despre alte forme de amuzament în care oamenii se implică profund. Religia încearca să se revanşeze concurând în mass-media de consum, prin tele-evanghelism, rock creştin şi prin găzduirea de spectacole laice în biserici.
Motivele pentru care religia pierde teren în ţările dezvoltate pot fi sumarizate şi în termeni de piaţă. În primul rând, odată cu dezvoltarea ştiinţei, cu plase de siguranţă guvernamentale şi familii mai mici, frica şi nesiguranţa din vieţile oamenilor scad ducând la o mai mică piaţă de desfacere pentru religie. În acelaşi timp sunt oferite multe produse alternative, cum ar fi medicamentele psihotrope, mijloace electronice de amuzament, care nu au ataşate responsabilităţi şi care nu cer o conformare de sclav la niste credinţe neştiinţifice...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)