Dicţionarele consideră cele două cuvinte sinonime, dar eu fac o diferenţiere.
Ideea a copt de mai multă vreme în capul meu, mai ales la interpelări de genul celei de aici:
Parintele care ne preda religia la clasa (ma rog, era ora deschisa) ne spunea:
"Atat timp cat crezi in ceva, orice, oricine, nu esti ateu."
Argumente? Vrai ou faux? Ma pusese pe ganduri la inceput...
Credinţa este un exerciţiu de opinie proprie, de voinţă, în sensul că poţi avea credinţe care să nu necesite dovezi sau evidenţe, uneori chiar în ciuda lor.
Convingerea nu este fortuită (întâmplătoare), este o situaţie oarecum „de forță”, este ceva ce te obligă să iei în considerare acel fapt, care "convinge" prin dovezi şi efecte previzibile.
Cel mai bine se vede asta când transformăm substantivele în verbe, în acţiune. "A convinge" (pe altcineva) este o acţiune prin care se impune o idee, pe când "a încredinţa" este o acţiune prin care se solicită acceptarea unei idei.
În consecinţă noi suntem "convinşi" de anumite situaţii, care nu implică neapărat o divinitate dar care sunt pentru noi evident conforme cu realitatea, dar putem avea şi "credinţe" (că există divinitate, de exemplu) la care nu avem dovezi care să ne oblige să luăm în considerare asta.
O analogie favorită mie este credinţa copiilor în existenţa lui Moş Crăciun. Este evident că Moş Crăciun nu există, dar copiii cred că el este la fel de real ca şi gravitaţia. Aceştia de fapt sunt "convinşi" prin manipularea pe care o fac cei din jur să "creadă" falsele dovezi. Dar, deşi copiii nu sunt obligaţi sau manipulaţi de cineva să ia în considerare fenomenul căderii de la înălţime, de exemplu, atât predispoziţia genetică cât şi informaţiile transmise de cei din jur şi experimentările proprii îi ajută să ajungă la "convingerea" că lucrurile cad. Şi de la înălţime mare cad cu o forţă ce le-ar putea distruge. Chiar dacă nu înţeleg pe de-a-ntregul cum funcţionează sau ce este gravitaţia tot sunt "convinşi" de realitatea ei. Toţi avem "convingerea" că gravitaţia funcţionează şi nu este doar o "credinţă" infantilă, ca cea în Moş Crăciun, ce urmează să o piardă după ce vor avea destule evidenţe cu privire la lipsa de noimă a acesteia. Să nu credem că nu sunt "convinşi" şi de realitatea existenţei lui Moş Crăciun. Mai ales că sunt atât de multe "evidenţe" şi "dovezi" ce demonstrează asta. Au grijă adulţii din jur de asta.
Pare să fie o situaţie similară cu a unor religii contemporane? Cu Dumnezeu, de exemplu? Analogia nu este întâmplătoare...
O suplimentare a modului în care se foloseşte "credinţa" şi "convingerea" aici: http://korallion.blogspot.ro/2013/03/credinta-si-religie.html
17 iulie 2013
8 iulie 2013
Ateii ca avocaţi ai diavolului...
Într-un mod absurd, unii adepţi ai lui Dumnezeu vor să ucidă sau sunt gata să o facă. De curând la Iaşi un schizofrenic a încercat detonarea unei bombe, presupun că la îndemnul unui dumnezeu, cu care vorbea curent. Acum un an o femeie ce discuta des cu dumnezeu şi-a ucis unul dintre copii, decapitându-l. Chestiunea este că nu numai omul de rând, singur, cade în capcana unei false divinaţii, ci chiar şi reprezentanţi ai clerului sau persoane cu o strânsă legătură cu Dumnezeu, cum este crima înfăptuită de mai multe măicuţe împreună cu preotul mănăstirii de la Tanacu.
De unde se vede că fiecare ne raportăm la Dumnezeu în mod diferit. Sau, altfel spus, fiecare vede un Dumnezeu diferit, după cât e de întreg la minte. Aici toată lumea trebuie să-mi dea dreptate şi să accepte ideea că, fiind prea mici pentru a cuprinde divinitatea, este posibil ca, personal, să ne înşelăm atunci când încercăm să comunicăm cu Dumnezeu şi fie să comunicăm cu un dumnezeu greşit, fals, fie să vorbim cu un Dumnezeu inexistent, posibil doar cu o imagine construită de noi înşine, ceea ce ne face cu adevărat bolnavi, mai ales dacă ne mai şi răspunde.
Aşa că este foarte dificil, poate chiar imposibil, să descoperim între credincioşii adevăraţi şi sănătoşi care vorbesc cu Dumnezeu pe credincioşii bolnavi care vorbesc cu Dumnezeu. Numai că sunt unele persoane cu adevărat capabile de a descoperi asta. Nu dacă persoana care vorbeşte cu Dumnezeu este schizofrenică sau nu, de asta se ocupă medicii psihiatri, ci dacă acel Dumnezeu cu care stăm noi de vorbă este Dumnezeu cu Adevărat sau doar o iluzie de-a noastră. Aceştia sunt ateii.
Mulţi credincioşi declară că "Ateii sunt avocaţii diavolului! Însă diavolul a fost lăsat liber să ne încerce credinţa până la sfârşitul veacului."
Se face o mare, mare greşeală, dacă se interpretează această idee precum că ateii sunt în slujba Satanei. Fals! A fi avocatul diavolului este situaţia în care te pui în partea cealaltă pentru a înţelege problema în ansamblu, pentru a sesiza toate aspectele şi pentru a avea acces la eventualele contradicţii înainte ca acestea să apară. Aşa că a fi "avocatul diavolului" este o situaţie plină de responsabilitate, ce arată tocmai capacitatea de a înţelege "partea adversă" şi de a avea astfel premisele unei soluţii corecte. De fapt ateii sunt o specie aparte.
Ateii sunt sanitarii religiei. Adică sunt oamenii ce au curajul şi puterea de a arăta care sunt dumnezeii falşi. Pentru asta iau la rând fiecare duh, spirit, zeu, idee religioasă sau dumnezeu şi îl confruntă cu ceea ce este măsura tuturor lucrurilor: raţiunea. Pentru asta riscă să ajungă în iad, dacă Dumnezeul ce a construit iadul există şi se pune cu el. Vă daţi seama ce riscă un ateu? Din dorinţa de a vă ajuta să înţelegeţi dacă al vostru dumnezeu este chiar Dumnezeu, riscă se ia la trântă chiar cu Divinitatea Reală. Să fim serioşi, Dumnezeu (şi aici mă refer la Dumnezeul cel Adevărat, nu la falşii dumnezei ce parazitează minţile schizofrenicilor) nu are nevoie de apărători. La puterea Sa orice potrivnic i-ar sta în faţă ar fi ca şi inexistent. Cât l-ar costa pe Dumnezeu să-l arunce în Focurile Gheenei pe ateul insignifiant? Cu toate acestea se pare că nu o face. Sau nu o face imediat. De ce? Pentru că Dumnezeu cel Adevărat ştie că ateii sunt de fapt în slujba Lui. El ştie că dacă în mintea unui credincios există o idee despre dumnezeu care nu rezistă la atacul raţional al ateilor, înseamnă că aceea idee este de fapt o idee greşită şi nu-L reprezintă chiar pe Dumnezeu.
Ateii sunt puternici. Pentru că numai un om puternic îşi permite să se pună cu duhurile necurate, cu falşii dumnezei sau cu ideologiile toxice, pe faţă, fără nici o altă armă decât raţiunea.
Numai că ateii riscă enorm. Pot fi ucişi de schizofrenici, care sunt la fel de religioşi ca şi cei sănătoşi. Sunt zilnic înjuraţi, blamaţi, urâţi. Şi mai ales riscă să nu ajungă în Rai. Pentru curajul lor de a se pune cu falşii dumnezei riscă să ajungă în Iad. Ăsta da curaj.
Ateii sunt eroi.
De unde se vede că fiecare ne raportăm la Dumnezeu în mod diferit. Sau, altfel spus, fiecare vede un Dumnezeu diferit, după cât e de întreg la minte. Aici toată lumea trebuie să-mi dea dreptate şi să accepte ideea că, fiind prea mici pentru a cuprinde divinitatea, este posibil ca, personal, să ne înşelăm atunci când încercăm să comunicăm cu Dumnezeu şi fie să comunicăm cu un dumnezeu greşit, fals, fie să vorbim cu un Dumnezeu inexistent, posibil doar cu o imagine construită de noi înşine, ceea ce ne face cu adevărat bolnavi, mai ales dacă ne mai şi răspunde.
Aşa că este foarte dificil, poate chiar imposibil, să descoperim între credincioşii adevăraţi şi sănătoşi care vorbesc cu Dumnezeu pe credincioşii bolnavi care vorbesc cu Dumnezeu. Numai că sunt unele persoane cu adevărat capabile de a descoperi asta. Nu dacă persoana care vorbeşte cu Dumnezeu este schizofrenică sau nu, de asta se ocupă medicii psihiatri, ci dacă acel Dumnezeu cu care stăm noi de vorbă este Dumnezeu cu Adevărat sau doar o iluzie de-a noastră. Aceştia sunt ateii.
Mulţi credincioşi declară că "Ateii sunt avocaţii diavolului! Însă diavolul a fost lăsat liber să ne încerce credinţa până la sfârşitul veacului."
Se face o mare, mare greşeală, dacă se interpretează această idee precum că ateii sunt în slujba Satanei. Fals! A fi avocatul diavolului este situaţia în care te pui în partea cealaltă pentru a înţelege problema în ansamblu, pentru a sesiza toate aspectele şi pentru a avea acces la eventualele contradicţii înainte ca acestea să apară. Aşa că a fi "avocatul diavolului" este o situaţie plină de responsabilitate, ce arată tocmai capacitatea de a înţelege "partea adversă" şi de a avea astfel premisele unei soluţii corecte. De fapt ateii sunt o specie aparte.
Ateii sunt sanitarii religiei. Adică sunt oamenii ce au curajul şi puterea de a arăta care sunt dumnezeii falşi. Pentru asta iau la rând fiecare duh, spirit, zeu, idee religioasă sau dumnezeu şi îl confruntă cu ceea ce este măsura tuturor lucrurilor: raţiunea. Pentru asta riscă să ajungă în iad, dacă Dumnezeul ce a construit iadul există şi se pune cu el. Vă daţi seama ce riscă un ateu? Din dorinţa de a vă ajuta să înţelegeţi dacă al vostru dumnezeu este chiar Dumnezeu, riscă se ia la trântă chiar cu Divinitatea Reală. Să fim serioşi, Dumnezeu (şi aici mă refer la Dumnezeul cel Adevărat, nu la falşii dumnezei ce parazitează minţile schizofrenicilor) nu are nevoie de apărători. La puterea Sa orice potrivnic i-ar sta în faţă ar fi ca şi inexistent. Cât l-ar costa pe Dumnezeu să-l arunce în Focurile Gheenei pe ateul insignifiant? Cu toate acestea se pare că nu o face. Sau nu o face imediat. De ce? Pentru că Dumnezeu cel Adevărat ştie că ateii sunt de fapt în slujba Lui. El ştie că dacă în mintea unui credincios există o idee despre dumnezeu care nu rezistă la atacul raţional al ateilor, înseamnă că aceea idee este de fapt o idee greşită şi nu-L reprezintă chiar pe Dumnezeu.
Ateii sunt puternici. Pentru că numai un om puternic îşi permite să se pună cu duhurile necurate, cu falşii dumnezei sau cu ideologiile toxice, pe faţă, fără nici o altă armă decât raţiunea.
Numai că ateii riscă enorm. Pot fi ucişi de schizofrenici, care sunt la fel de religioşi ca şi cei sănătoşi. Sunt zilnic înjuraţi, blamaţi, urâţi. Şi mai ales riscă să nu ajungă în Rai. Pentru curajul lor de a se pune cu falşii dumnezei riscă să ajungă în Iad. Ăsta da curaj.
Ateii sunt eroi.
6 iulie 2013
Biblia - geneză şi metamorfoză IX
Religiile bazate pe Biblie au o mare problemă. Ca orice alte religii cu pretenţii de explicare a naturii dau greş. Şi ca orice alte religii, dogmatice fiind, persistă în greşeală.
A cunoaşte natura, chiar şi la nivel individual, empiric, este un proces în care elementele corespunzătoare evidenţelor sunt păstrate iar cele necorespunzătoare eliminate. În mare, acesta este tipul de cunoaştere ştiinţific, mecanismul modern fiind de fapt doar forma eficientizată de a ajunge la concluziile cele mai apropiate de realitate. Din acest motiv, al faptului că totul este supus analizei şi revizuirii, cunoaşterea pare incertă, teoretic existând posibilitatea ca o anumită situaţie să demonstreze că un întreg ansamblu de legităţi sunt eronate şi că de fapt nu cunoaştem nimic. Nu este chiar aşa. Întradevăr, ştiinţa, ca formă de cunoaştere, are atributul valoros de a putea fi verificată. Adică poate fi analizată o situaţie şi demonstrat ca fiind, cel puţin teoretic, falsă. Are calitatea de a-i putea fi infirmate concluziile. Dar tocmai acest lucru dă putere, deoarece realitatea în sine este stabilă şi atunci cunoaşterea ei prezintă adevăruri stabile, evidenţiabile şi evidenţiate. În consecinţă, acest tip de cunoaştere, ştiinţific, are un "nucleu dur" de adevăruri bine şi solid explicate, deşi aceste sunt supuse, în continuare, posibilităţii de a fi verificate oricând şi, ipotetic, infirmate.
Nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul "cunoaşterii" de tip mistic, religios. Informaţiile emise sunt considerate, din start, universal şi absolut valabile, fără a mai trece prin procesul de verificare. Biblia conţine aceste tipuri de informaţii, bazate pe revelaţii intrate în tradiţie şi impuse cu autoritate, dar care nu pot fi verificate. Numai că Biblia este şi dogmă, adică este de neschimbat, interzis a fi revizuită. Asta duce, în timp, la situaţii de-a dreptul contrare cunoaşterii, în care evidenţele descoperite intră în conflict direct cu dogma impusă de Biblie. De fapt Biblia rămâne într-o zonă de necunoaştere, generând conflictul cu evidenţele descoperite.
Ce se întâmplă cu noi, oamenii care vieţuim între aceste două situaţii? Cei mai mulţi dintre noi facem o sănătoasă şi eficientă selecţie, acceptând că Biblia nu are valoare reală în ceea ce priveşte cunoaşterea naturii. Acolo suplinim cu informaţiile primite pe căi ştiinţifice, înlocuind erorile Bibliei. Cel puţin în zona în care educaţia şi experienţa personală ne-au demonstrat că aceasta se înşală. Uneori chiar clerul purcede la asta, modificând cuvintele Bibliei pentru a fi conforme cu realitatea, după cum am subliniat aici: Biblia - geneză şi metamorfoză V ... sau Sfânta Scriptură - despre rotundul pământului....
Am spus "cei mai mulţi", nu "toţi". Sunt unii, puţini, întradevăr, atât de absurzi, atât de rigizi în dogma biblică, încât iau cuvintele biblice fără nici un fel de discernământ. Unul dintre ei este Stefan Brozban. Iată ce-mi scrie acesta, personal, din dorinţa de a-şi ajuta confraţii într-ale ortodoxiei:
Stefan Brozban
ia da-mi si mie din Biblie unde spune de liliac ca este pasare si unde spune de balena ca e peste
Profu' de Religie
Se spune "te rog frumos".
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=17&cap=14#18
şi
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=47&cap=11#19
pentru liliac
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=40&cap=2
este povestea cu peştele cel mare. Singurul animal ce seamănă cu peştele şi care putea fi atât de mare ca să-l înghită întreg pe Iona sunt balenele.
Stefan Brozban
Balena poate nu ai auzit dar nu poate inghiti decat pesti mici, pentru ca are fanoane, adica niste oase transversale care . Daca asta nu o stiai ca se invata la gimnaziu, vai de stiinta ta. Si acolo nu spune nimic de balena. Cauta definitia fanoanelor si cauta anatomia balenei sa vezi. Acel peste se numeste chit, nicidecum balena. Argument deci total invalid.
Of, of, of, Ştefane, Ştefane! Ai la dispoziţie un instrument excelent de verificare şi analiză, dar nu-l foloseşti deloc. Balena este acel peşte pomenit în Biblie, tocmai pentru că-i mai spune şi chit, după terminologia slavonă, cea care a adus ortodoxia pe meleagurile noastre:
CHIT, chiți, s. m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ. Sursa: DEX '98 (1998)
Despre liliac asa este, ii spune pasare. Dar oare pe vremea lui Moise se facuse impartirea in reptile, pasari, mamifere etc? Nu se facuse. Aceasta impartire s-a facut mult mai tarziu. In Biblie multe lucruri sunt facute cu pogormant, daca stii ce este ala. Adica Dumnezeu trebuia sa se faca inteles unor fiinte cu capacitate limitata, cum este omul. De multe ori Iisus Hristos a vorbit in pilde despre Imparatia Cerurilor, si asta ca sa se poate intui. Si pe satana l-a inchipuit ca pe un sarpe dar el este duh, nu are corp material. Biblia nu a vrut sa fie un tratat stiintific extraordinar de precis ci istoria poporului evreu pana la venirea Mantuitorului Hristos, pe care o si anticipeaza (VT) si Evanghelia lui Hristos, Noul Legamant. Ca sa le spuna evreilor ca liliacul este mamifer trebuie sa se apuce Dumnezeu sa faca bilogie cu ei. Porunca era clara: nu manca liliac. Inca o data argument invalid.
În sfârşit, o veste bună. Suntem împreună de acord că liliacul este mamifer şi nu pasăre. Numai că, după cum scrie în Biblie, împărţirea în reptile (târâtoare), păsări şi mamifere (animale, fiare sălbatice) se făcuse încă din primele versete, de la Geneză, cap 1. Biblia se vrea un tratat de biologie, chiar dacă suntem de acord că nu este. De asta şi hotărăşte ca unele animale sau plante să nu fie mâncate, tocmai pentru că se crede infailibilă în biologie (anatomia şi fiziologia omului fac parte din biologie).
Dar dacă Biblia nu este un tratat de biologie atunci de ce trebuie să o luăm în considerare în ceea ce priveşte apariţia, evoluţia şi fiziologia lumii vii? Spui că Biblia s-a adresat pe înţelesul oamenilor de atunci şi că ea trebuie interpretată? În acest caz selecţia naturală trebuie să fie interpretarea Bibliei prin care vieţuitoare mai simple generează urmaşi ce devin vieţuitoare mai complexe. Adică nu este tratat de biologie dacă spune că liliacul este pasăre dar este tratat de biologie când spune că omul este construit din lut.
Şi încă o inadvertenţă. Probabil ai vrut să spui pogorământ şi nu pogormant. Numai că asta înseamnă cu totul altceva decât laşi să se înţeleagă. Pogorământ = Exceptie sau concesie facuta in unele cazuri de abatere de la normele legale. Este practicat de ierarhii Bisericii ortodoxe in cazuri exceptionale, prin derogare de la prevederile canoanelor. În unele cazuri se foloseşte şi pentru a accepta mâncarea unor anumite alimente sau animale.
Si contrar a ce spune stiinta, pamantul nu se roteste, nici macar nu se misca. Pamantul sta si soarele se misca in jurul lui. Asta s-a si demonstrat experimental cu experimentul Michelson-Morley care cauta viteza pamantului in eter. Au gasit-o egala cu zero. Pamantul e facut inaintea tuturor stelelor si planeteleor, inclusiv inaintea sorealui. Soarele e facut in ziua a 4-a a creatiei, pe cand pamantul este intr-un timp nedefinit inainte de orice creatie materiala. Pe ce te bazazi cand spui ca pamantul se invarte? Stii cu ce viteza spune stiinta ca se invarte? Cu 1500 de mile pe ora. Adica daca eu arunc perfect vertical o minge in sus si sta in aer cateva secunde ar trebui sa cada in alt loc, nu in locul din care a cazut. Daca iau un pahar de apa si il las intr-un loc suprafata apei va fi perfect orizontala si nu va prezenta nici urma de miscare cum ar trebui sa prezinte daca pamantul se misca. Valabil de ex cu o racheta de mici dimensiuni care poate sa stea cateva minute in aer. La cadere ar trebui sa cada peste catevz zeci de km mai departe de locul initial, dar nu o face. Ai putea sa imi argumentezi ca se misca cu tot cu atmosfera, ca asta e argumentul vostru clasic. Dar nu e valid, pentru ca se stie din legile fizicii ca un gaz nu se tine de un solid cand solidul se misca. Ori atmosfera este gaz, iar pamantul este un solid. Asa ca atmosfera de la atata miscare s-ar fi evaporat de mult in spatiu, dar nu a facut-o. O sa spui ca e atrasa de gravitatie. Stiinta habar nu are ce este aia gravitatie. Nu are o definitie precisa, nu stiu cum sa o clasifice. E definita in functie de massa si massa in functie de gravitatie.
Daca ar fi gravitatie sa tina atmosfera inspre centrul pamantului, tot ce e foarte usor ar cadea la suprafata pamantului si noi nu am putea respira. Contra gravitatiei este si simplul fapt ca plantele cresc in sus, nu raman datorita gravitatiei la pamant. Gravitatia nu stim exact ce este, dar nu e nici ce spune stiinta. Gaurile negre, de vierme, si alte bazaconii sunt pur si simplu speculatii si chiar unii fizicieni au spus ca teoria lui Einstein are mari lacune si e falsa.http://www.youtube.com/watch?v=bRoYZSbbp_U
Aici te rog să faci un experiment. Să te urci într-un vehicul care se deplasează uniform şi să dai drumul unei greutăţi. Conform a ceea ce tu susţii ar trebui ca obiectul să cadă mai spre spatele vehicolului, odată ce vehicolul se mişcă. Dar, surpriză, acesta va cădea perfect vertical, exact în locul din vehicol deasupra căruia am dat drumul greutăţii. De ce oare? Pentru că atât vehicolul cât şi obiectele din interior formează acelaşi sistem inerţial, adică sunt în repaus unul faţă de celălat. Toate obiectele de pe Terra, împreună cu planeta în sine, formează acelaşi sistem inerţial. Aşa încât indiferent cât de repede sau încet s-ar mişa Pământul faţă de Soare pentru cei ce stau pe Pământ senzaţia este că acesta nu se mişcă, la fel cum este pentru cei ce stau în vehicolul ce se deplasează cu viteză constantă. De asta o greutate aruncată vertical cade în acelaşi loc.
Ah, cade. Oare de ce cade? Pentru că este atrasă de Pământ? Adică cum "este atrasă"? Aha, este acolo o forţă ce nu o lasă să se ridice prea mult. Am putea să-i spunem acelei forţe gravitaţie?
Datorită gravitaţiei nu numai atmosfera stă "lipită" de Pământ (gravitaţia Pământului atrage nu numai corpurile solide dar şi atomii sau moleculele de gaz, adică atmosfera), dar şi Luna formează împreună cu Pământul sistemul planetar terestru ce se roteşte în jurul Soarelui. De ce nu rămâne în urmă atmosfera când Pământul se mişcă? Pentru că dincolo de atmosferă nu exisă materie destul de densă pentru a se freca de gazele atmosferice astfel încât să le smulgă din atracţia gravitaţională a Pământului. Ba chiar, datorită acesteia, Pământul se tot îmbogăţeşte cu materie: meteoriţi sau alte particule ce sunt capturate de câmpul gravitaţional terestru.
Cât despre experimentul Michelson-Morley trebuie să spunem că acesta a demonstrat, de fapt, că eterul nu există şi nu că pământul e static: http://ro.wikipedia.org/wiki/Experimentul_Michelson-Morley. Adică este exact invers de cum susţii tu.
Ca o concluzie, Biblia este o carte tare proastă. Nu este cunoaştere. Atât în ceea ce priveşte biologia cât şi în ceea ce priveşte fizica sau orice altă ştiinţă (adică lucruri ce se pot verifica). Dacă este atât de lipsită de încredere în ceea ce se poate verifica de ce credeţi că are credibilitate în chestiuni ce nu se pot verifica, cum ar fi apariţiile unor duhuri, revelaţiile unora sau minunile altora?
Pentru că Biblia vine la pachet cu sentimente egoiste dar plăcute, cum ar fi ideea că eşti nemuritor, că dacă faci unele lucruri vei fi fericit, că universul este construit special pentru tine.
A cunoaşte natura, chiar şi la nivel individual, empiric, este un proces în care elementele corespunzătoare evidenţelor sunt păstrate iar cele necorespunzătoare eliminate. În mare, acesta este tipul de cunoaştere ştiinţific, mecanismul modern fiind de fapt doar forma eficientizată de a ajunge la concluziile cele mai apropiate de realitate. Din acest motiv, al faptului că totul este supus analizei şi revizuirii, cunoaşterea pare incertă, teoretic existând posibilitatea ca o anumită situaţie să demonstreze că un întreg ansamblu de legităţi sunt eronate şi că de fapt nu cunoaştem nimic. Nu este chiar aşa. Întradevăr, ştiinţa, ca formă de cunoaştere, are atributul valoros de a putea fi verificată. Adică poate fi analizată o situaţie şi demonstrat ca fiind, cel puţin teoretic, falsă. Are calitatea de a-i putea fi infirmate concluziile. Dar tocmai acest lucru dă putere, deoarece realitatea în sine este stabilă şi atunci cunoaşterea ei prezintă adevăruri stabile, evidenţiabile şi evidenţiate. În consecinţă, acest tip de cunoaştere, ştiinţific, are un "nucleu dur" de adevăruri bine şi solid explicate, deşi aceste sunt supuse, în continuare, posibilităţii de a fi verificate oricând şi, ipotetic, infirmate.
Nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul "cunoaşterii" de tip mistic, religios. Informaţiile emise sunt considerate, din start, universal şi absolut valabile, fără a mai trece prin procesul de verificare. Biblia conţine aceste tipuri de informaţii, bazate pe revelaţii intrate în tradiţie şi impuse cu autoritate, dar care nu pot fi verificate. Numai că Biblia este şi dogmă, adică este de neschimbat, interzis a fi revizuită. Asta duce, în timp, la situaţii de-a dreptul contrare cunoaşterii, în care evidenţele descoperite intră în conflict direct cu dogma impusă de Biblie. De fapt Biblia rămâne într-o zonă de necunoaştere, generând conflictul cu evidenţele descoperite.
Ce se întâmplă cu noi, oamenii care vieţuim între aceste două situaţii? Cei mai mulţi dintre noi facem o sănătoasă şi eficientă selecţie, acceptând că Biblia nu are valoare reală în ceea ce priveşte cunoaşterea naturii. Acolo suplinim cu informaţiile primite pe căi ştiinţifice, înlocuind erorile Bibliei. Cel puţin în zona în care educaţia şi experienţa personală ne-au demonstrat că aceasta se înşală. Uneori chiar clerul purcede la asta, modificând cuvintele Bibliei pentru a fi conforme cu realitatea, după cum am subliniat aici: Biblia - geneză şi metamorfoză V ... sau Sfânta Scriptură - despre rotundul pământului....
Am spus "cei mai mulţi", nu "toţi". Sunt unii, puţini, întradevăr, atât de absurzi, atât de rigizi în dogma biblică, încât iau cuvintele biblice fără nici un fel de discernământ. Unul dintre ei este Stefan Brozban. Iată ce-mi scrie acesta, personal, din dorinţa de a-şi ajuta confraţii într-ale ortodoxiei:
Stefan Brozban
ia da-mi si mie din Biblie unde spune de liliac ca este pasare si unde spune de balena ca e peste
Profu' de Religie
Se spune "te rog frumos".
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=17&cap=14#18
şi
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=47&cap=11#19
pentru liliac
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=40&cap=2
este povestea cu peştele cel mare. Singurul animal ce seamănă cu peştele şi care putea fi atât de mare ca să-l înghită întreg pe Iona sunt balenele.
Stefan Brozban
Balena poate nu ai auzit dar nu poate inghiti decat pesti mici, pentru ca are fanoane, adica niste oase transversale care . Daca asta nu o stiai ca se invata la gimnaziu, vai de stiinta ta. Si acolo nu spune nimic de balena. Cauta definitia fanoanelor si cauta anatomia balenei sa vezi. Acel peste se numeste chit, nicidecum balena. Argument deci total invalid.
Of, of, of, Ştefane, Ştefane! Ai la dispoziţie un instrument excelent de verificare şi analiză, dar nu-l foloseşti deloc. Balena este acel peşte pomenit în Biblie, tocmai pentru că-i mai spune şi chit, după terminologia slavonă, cea care a adus ortodoxia pe meleagurile noastre:
CHIT, chiți, s. m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ. Sursa: DEX '98 (1998)
Despre liliac asa este, ii spune pasare. Dar oare pe vremea lui Moise se facuse impartirea in reptile, pasari, mamifere etc? Nu se facuse. Aceasta impartire s-a facut mult mai tarziu. In Biblie multe lucruri sunt facute cu pogormant, daca stii ce este ala. Adica Dumnezeu trebuia sa se faca inteles unor fiinte cu capacitate limitata, cum este omul. De multe ori Iisus Hristos a vorbit in pilde despre Imparatia Cerurilor, si asta ca sa se poate intui. Si pe satana l-a inchipuit ca pe un sarpe dar el este duh, nu are corp material. Biblia nu a vrut sa fie un tratat stiintific extraordinar de precis ci istoria poporului evreu pana la venirea Mantuitorului Hristos, pe care o si anticipeaza (VT) si Evanghelia lui Hristos, Noul Legamant. Ca sa le spuna evreilor ca liliacul este mamifer trebuie sa se apuce Dumnezeu sa faca bilogie cu ei. Porunca era clara: nu manca liliac. Inca o data argument invalid.
În sfârşit, o veste bună. Suntem împreună de acord că liliacul este mamifer şi nu pasăre. Numai că, după cum scrie în Biblie, împărţirea în reptile (târâtoare), păsări şi mamifere (animale, fiare sălbatice) se făcuse încă din primele versete, de la Geneză, cap 1. Biblia se vrea un tratat de biologie, chiar dacă suntem de acord că nu este. De asta şi hotărăşte ca unele animale sau plante să nu fie mâncate, tocmai pentru că se crede infailibilă în biologie (anatomia şi fiziologia omului fac parte din biologie).
Dar dacă Biblia nu este un tratat de biologie atunci de ce trebuie să o luăm în considerare în ceea ce priveşte apariţia, evoluţia şi fiziologia lumii vii? Spui că Biblia s-a adresat pe înţelesul oamenilor de atunci şi că ea trebuie interpretată? În acest caz selecţia naturală trebuie să fie interpretarea Bibliei prin care vieţuitoare mai simple generează urmaşi ce devin vieţuitoare mai complexe. Adică nu este tratat de biologie dacă spune că liliacul este pasăre dar este tratat de biologie când spune că omul este construit din lut.
Şi încă o inadvertenţă. Probabil ai vrut să spui pogorământ şi nu pogormant. Numai că asta înseamnă cu totul altceva decât laşi să se înţeleagă. Pogorământ = Exceptie sau concesie facuta in unele cazuri de abatere de la normele legale. Este practicat de ierarhii Bisericii ortodoxe in cazuri exceptionale, prin derogare de la prevederile canoanelor. În unele cazuri se foloseşte şi pentru a accepta mâncarea unor anumite alimente sau animale.
Si contrar a ce spune stiinta, pamantul nu se roteste, nici macar nu se misca. Pamantul sta si soarele se misca in jurul lui. Asta s-a si demonstrat experimental cu experimentul Michelson-Morley care cauta viteza pamantului in eter. Au gasit-o egala cu zero. Pamantul e facut inaintea tuturor stelelor si planeteleor, inclusiv inaintea sorealui. Soarele e facut in ziua a 4-a a creatiei, pe cand pamantul este intr-un timp nedefinit inainte de orice creatie materiala. Pe ce te bazazi cand spui ca pamantul se invarte? Stii cu ce viteza spune stiinta ca se invarte? Cu 1500 de mile pe ora. Adica daca eu arunc perfect vertical o minge in sus si sta in aer cateva secunde ar trebui sa cada in alt loc, nu in locul din care a cazut. Daca iau un pahar de apa si il las intr-un loc suprafata apei va fi perfect orizontala si nu va prezenta nici urma de miscare cum ar trebui sa prezinte daca pamantul se misca. Valabil de ex cu o racheta de mici dimensiuni care poate sa stea cateva minute in aer. La cadere ar trebui sa cada peste catevz zeci de km mai departe de locul initial, dar nu o face. Ai putea sa imi argumentezi ca se misca cu tot cu atmosfera, ca asta e argumentul vostru clasic. Dar nu e valid, pentru ca se stie din legile fizicii ca un gaz nu se tine de un solid cand solidul se misca. Ori atmosfera este gaz, iar pamantul este un solid. Asa ca atmosfera de la atata miscare s-ar fi evaporat de mult in spatiu, dar nu a facut-o. O sa spui ca e atrasa de gravitatie. Stiinta habar nu are ce este aia gravitatie. Nu are o definitie precisa, nu stiu cum sa o clasifice. E definita in functie de massa si massa in functie de gravitatie.
Daca ar fi gravitatie sa tina atmosfera inspre centrul pamantului, tot ce e foarte usor ar cadea la suprafata pamantului si noi nu am putea respira. Contra gravitatiei este si simplul fapt ca plantele cresc in sus, nu raman datorita gravitatiei la pamant. Gravitatia nu stim exact ce este, dar nu e nici ce spune stiinta. Gaurile negre, de vierme, si alte bazaconii sunt pur si simplu speculatii si chiar unii fizicieni au spus ca teoria lui Einstein are mari lacune si e falsa.http://www.youtube.com/watch?v=bRoYZSbbp_U
Aici te rog să faci un experiment. Să te urci într-un vehicul care se deplasează uniform şi să dai drumul unei greutăţi. Conform a ceea ce tu susţii ar trebui ca obiectul să cadă mai spre spatele vehicolului, odată ce vehicolul se mişcă. Dar, surpriză, acesta va cădea perfect vertical, exact în locul din vehicol deasupra căruia am dat drumul greutăţii. De ce oare? Pentru că atât vehicolul cât şi obiectele din interior formează acelaşi sistem inerţial, adică sunt în repaus unul faţă de celălat. Toate obiectele de pe Terra, împreună cu planeta în sine, formează acelaşi sistem inerţial. Aşa încât indiferent cât de repede sau încet s-ar mişa Pământul faţă de Soare pentru cei ce stau pe Pământ senzaţia este că acesta nu se mişcă, la fel cum este pentru cei ce stau în vehicolul ce se deplasează cu viteză constantă. De asta o greutate aruncată vertical cade în acelaşi loc.
Ah, cade. Oare de ce cade? Pentru că este atrasă de Pământ? Adică cum "este atrasă"? Aha, este acolo o forţă ce nu o lasă să se ridice prea mult. Am putea să-i spunem acelei forţe gravitaţie?
Datorită gravitaţiei nu numai atmosfera stă "lipită" de Pământ (gravitaţia Pământului atrage nu numai corpurile solide dar şi atomii sau moleculele de gaz, adică atmosfera), dar şi Luna formează împreună cu Pământul sistemul planetar terestru ce se roteşte în jurul Soarelui. De ce nu rămâne în urmă atmosfera când Pământul se mişcă? Pentru că dincolo de atmosferă nu exisă materie destul de densă pentru a se freca de gazele atmosferice astfel încât să le smulgă din atracţia gravitaţională a Pământului. Ba chiar, datorită acesteia, Pământul se tot îmbogăţeşte cu materie: meteoriţi sau alte particule ce sunt capturate de câmpul gravitaţional terestru.
Cât despre experimentul Michelson-Morley trebuie să spunem că acesta a demonstrat, de fapt, că eterul nu există şi nu că pământul e static: http://ro.wikipedia.org/wiki/Experimentul_Michelson-Morley. Adică este exact invers de cum susţii tu.
Ca o concluzie, Biblia este o carte tare proastă. Nu este cunoaştere. Atât în ceea ce priveşte biologia cât şi în ceea ce priveşte fizica sau orice altă ştiinţă (adică lucruri ce se pot verifica). Dacă este atât de lipsită de încredere în ceea ce se poate verifica de ce credeţi că are credibilitate în chestiuni ce nu se pot verifica, cum ar fi apariţiile unor duhuri, revelaţiile unora sau minunile altora?
Pentru că Biblia vine la pachet cu sentimente egoiste dar plăcute, cum ar fi ideea că eşti nemuritor, că dacă faci unele lucruri vei fi fericit, că universul este construit special pentru tine.
22 iunie 2013
Calitatea unor profesori de religie
Sunt multe feluri de oameni şi profesorii de religie nu fac excepţie. Sunt unii mai buni, alţii mai răi. Unii cu tact pedagogic, alţii au chemare catehetică. Unii chiar sunt destul de citovi pentru a înţelege că au ajuns să facă propagandă deşănţată şi imorală şi iau atitudine (http://profudereligie.blogspot.ro/2012/11/un-profesor-de-religie-analizeaza-orele.html). Dar mai sunt şi alţii, excepţii, sper, ce fac de ruşine nu numai ideea de profesor dar şi cea de creştin, de ortodox, şi chiar cea de om. Unul dintre ei este profesorul de religie Vâju Mihai de la Școala cu clasele I – VIII ”Adrian V. Rădulescu” din Murfatlar. În cadrul grupului Ortodoxia şi Ateismul am purces la a aduce câteva informaţii suplimentare cu privire la opiniile asupra familiei şi de ce nu trebuie să interzicem unora dreptul de a organiza o familie. Şi aici am prezentat câteva paragrafe testamentare cu spusele lui Iisus, deoarece se considera apriori că familia este o structură specifică creştinismului:
Profu' de Religie Iată cum susține familia Iisus:
31. Şi au venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis la El ca să-L cheme.
32. Iar mulţimea şedea împrejurul Lui. Şi I-au zis unii: Iată mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară. Te caută.
33. Şi, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea şi fraţii Mei?
34. Şi privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei.
35. Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.
Cap. 3 Marcu, cap. 12 Matei, cap. 8 Luca. Numai Ioan nu spune nimic despre acestă întâmplare. Puțin îi păsa lui Iisus de familie, mamă, frați sau surori. El dorea numai ca oamenii să-l asculte orbește. Creștinismul dorește ca să fie ascultat orbește.
Adrian Ionescu E o interpretare superficiala. Hristos arata ca omul trebuie sa-i iubeasca in mod real pe toti la fel de mult ca pe cei din propria familie.Dimpotriva, nu e o micsorare a dragostei fata de cineva ci o ridicare a celorlalti, straini, la statutul pe care il are familia.
Profu' de Religie Chestia este că nu s-a dus la familia sa. Nu i-a ridicat pe ceilalți, a înlocuit membri familiei cu alții, convenabili.
Creștinismul este o religie apocaliptică, care nu are nici un interes în a prezerva ceva ci doar în a impune ideile sale ca normă. Încă o pildă a valorii familiei în ochii lui Iisus: Matei cap 8
21. Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu.
22. Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor.
Adi Maharaj Ma, Profu' de Religie, ce bati campii? familie in sensul de frati si surori... ce legatura are cu familie, adica cuplul sot-sotie ???
Acum intră în scenă şi profesorul nostru: Mihai Vaju DEJA TE DAI IN STAMBA CU INTREBARI RETORICE SI POSTARI DE RASPUNSURI ERETICE ....CU CE A ZIS IISUS DE FAMILIE NENEA Adi Maharaj !!!!!!!!!!
Profu' de Religie Creștinismul a devenit atent cu familia ca structură socială abia când a devenit religie de stat, pentru că prin familia conformă dogmei avea posibilitatea de a controla toate generațiile și viața socială, apoi și cea politică.
Adrian Ionescu @Profu de religie "ridicarea familiei la, sau respectarea ei..." dvs o intelegeti raportandu-va la alte aspecte din societatea/cultura crestina, sau ca si simplu fapt in sine, raportandu-va la ceea ce insemna familia in general in orice societate din istorie?
Profu' de Religie O lege împotriva firii este ca două persoane ce se iubesc să nu aibă posibilitatea de a fi împreună social.
Mihai Vaju BAI TU ASAT NU Profu' de Religie , de ce esti doar Prof si nu Profesor ...? handi , ce cauti ce aici dk vb doar tembelinuni de idei ...??? Si nici nu esti profesor macar si un ateu fara ateism !
Profu' de Religie Adi Maharaj
Conform imaginii de la care a plecat discuţia familia are ca scop procreerea, generarea de copii (fraţi, surori). Sau creştinii doresc doar familia cu scop de sex? În acest caz, pardon!
Profu' de Religie Andrei Mihai
Deocamdată spusele mele se bazează pe citate din Biblie. Sau Biblia nu trebuie luată în considerare? Dacă ai o contestaţie fă-o lui Marcu, Matei şi Luca, nu mie.
Profu' de Religie Mihai Vaju
Pseudonimul meu nu este fără fundament: "Aici sunt adunate câteva opinii cu privire la fenomenele religioase, superstiţiile şi pseudoştiinţele care au bântuit sau vor bântui lumea. Viziunea este analitică, fără scrupule de etică religioasă, eretică chiar din punct de vedere al credinciosului îndoctrinat. Dar nu este nici pe departe intenţionat ireverenţioasă sau fără respect pentru credinţele noastre pro, contra sau lipsite de divinitate." - http://profudereligie.blogspot.ro/
Profu' de Religie Adrian Ionescu
Mă refer la familie aşa cum lasă să se înţeleagă că ar trebui să fie familia autorul imaginii de la care a pornit discuţia: creştină, heterosexuală, monogamă, biparentală, obligatoriu cu scop de procreere (cu copii).
Adi Maharaj Ma,familia nu are un scop. Ci este dezvoltarea naturala a relatiei intre 2 oameni.
Profu' de Religie Adi Maharaj
Adică există un scop pentru existenţa fiecăruia pe pământ dar familia nu are un scop? Tare mi-e că e o contradicţie pe aici...
Oricum, autorul imaginii consideră că familia are scop. Şi în realitate chiar are. L-am subliniat într-un comentariu anterior. Are scopul de a conserva acea religie şi pentru asta trebuie să fie conformă cu acel cult. De altfel asta a spus şi Iisus: lăsaţi-vă familiile acelea, construiţi familiile astea. O familie, conform creştinismului, trebuie să fie într-un singur fel: creştină. La fel cum o familie, conform islamului, trebuie să fie într-un singur fel: islamică. Nu e greu de înţeles.
Mihai Vaju Mai Profu' de Religie , dupa ce scrii tu acolo pe blogul tau , mai tembel ca tine nu este pe tot internetul ! Am zis .....
Mihai Vaju Asta e pagina de blog , cu atatea minciuni si analize fara temei moral , si firesc , nu mai zic de experiere a vietii ....
Mihai Vaju Profu' de Religie ce scrii tu aici , deja exista : '' oră de religie comparată şi de istorie a fenomenului religios '' ! ASA CA MAI INTERESEAZA-TE DE PROGRAMA SCOLARA ....!!!!
Profu' de Religie Mihai Vaju
În România sunt doar ore de îndoctrinare religioasă în cultul ortodox, nu de analiză a fenomenului. Probabil în programa din Statele Unite sau Marea Britanie. În România nu este voie, adică BOR nu dă voie. Dacă ai dovezi pentru a susţine afirmaţia te invit să le prezenţi. Eu nu am găsit acea programă, fie nu există fie ministerul o ţine ascunsă.
Reţineţi că Mihai Vaju este profesor de religie, dar nu a fost în stare să prezinte acea Programă şcolară cu subiect istoria religiilor şi studiu comparat al vieţii spirituale. Oare de ce?
Andrei Mihai Ateismul e negarea Creatorului, negarea Creatorului e o credinta pe invers.
Necredinta in Dumnezeu e credinta in "opozitie". Dogma ateista presupune blasfemierea Crestinismului, iata un exemplu:
http://sclavii.blogspot.com/2010/03/mic-ghid-de-comportament-anticrestin.html
Profu' de Religie Andrei Mihai şi alţii asemenea:
Credeţi în Moş Crăciun? Nu? Înseamnă că sunteţi atei faţă de Moş Crăciun.
Credeţi în Zâna Măseluţă? Dacă nu înseamnă că sunteţi atei faţă de Zâna Măseluţă.
Dar în Spiritul Renaşterii Continue credeţi? Sunteţi atei faţă de acesta? Când veţi descoperi de ce sunteţi atei faţă de iluziile altora poate că veţi descoperi şi de ce alte persoane sunt atee faţă de iluzia voastră. Succes!
Cât despre Biserica Ateistă sensul e mult mai clar, simplu şi modest prezentat: oamenii au nevoie, ca animale sociale ce sunt, de a se aduna şi a petrece timpul împreună. Dacă în bisericile religioase acest timp este în slujba şi avantajul iluziei ce a acaparat mintea credincioşilor la cea ateistă este doar o satisfacţie simplă a nevoii de comunicare. Problema oricărei adunări întru comuniune este că va naşte dogme şi reguli specifice, indiferent dacă acea religie va avea sau nu divinitate, adică ideea parazită subjugă acţiunile adepţilor în scopul propriei conservări şi nu în avantajul credincioşilor ca persoane.
Dobre Alexandru "Zis-a cel nebun în inima sa: “Nu este Dumnezeu!” Psalm 13 cu 1
Profu' de Religie Dobre Alexandru
"Zis-a cel nebun în inima sa: “Nu este Moş Crăciun!”
Psalm 13 cu 1
Argumentul circular - Biblia este corectă pentru că aşa scrie în Biblie - nu este un argument valid. Pentru că în acest caz şi Coranul este corect pentru că aşa scrie în Coran. Dacă scria în Coran că Biblia este corectă merita să ne gândim un pic la asta, dar aşa...
Dobre Alexandru esti cel mai prost ateu din cate am vazut , mecla zice totul , afirmatiile tale lasa de dorit , rarionalitatea ta o gasesc profund dezamagitoare ! Daca esti ateu de ce propovaduiesti asta? cauti adevar? Dupa cunostiintele mele un ateu are menirea de a sta in banca sa ! ateu contemporan porneste de la niste afrimatii si filosofii banale. Tu vii cu argumente foarte slabe si lipsite de cooerenta in exprimare...dupa parerea mea esti o pierdere de timp .
Mihai Vaju ARE HANDICAP CONGENITAL LA MINTE , E BOALA SECOLULUI : MANDRIA PROST INTELEASA ! SAU MAI BINE SIS MANDRIA PROSTULUI CARE SE CREDE SAU SE DA CULT..DESPRE Profu' de Religie ....!
Dobre Alexandru :)) bai" nascut talent si mor speranta" ce filosofie ambramburesti tu ? ce argumente valide zici ma tu?
Dobre Alexandru te faci ateu dupa ce il citesti pe dawkins? cred ca e singura ta carte citita . numai ala face afirmatii gen mos craciun
Profu' de Religie Dobre Alexandru, Mihai Vaju
Faptul că mă faceţi prost nu înseamnă că aveţi argumente pentru ceea ce susţineţi ci că neavând argumente deveniţi violenţi. Deocamadată în limbaj, iar dacă se va întâmpla să fim faţă în faţă probabil mă veţi ataca fizic. Eu nu am considerat pe nimeni prost, nebun, iraţional, mincinos, nu am spus nimic de fizicul nimănui şi nici de mintea acestuia. Dimpotrivă, vă consider pe toţi capabili de a vă depăşi teama de a recunoaşte că greşiţi şi că puteţi să fiţi oameni înainte de a fi "credincioşi".
Dobre Alexandru esti precum o baba de la tara care zice ca stie toata randuiala , dar ea vine de doua ori pe an la Biserica si atunci o barfeste pe tata leana!
Dobre Alexandru :))) chiar ca esti prost , te hranesti cu afirmatii vide !
Mihai Vaju hei eu nu te fac prost ..
Mihai Vaju eu zic ca esti
Mihai Vaju :))) CHIAR NU TE SIMTI ?
Dobre Alexandru ai dreptatea , nu doar te-as bate , te-as lega cu lanturi de masina si te-as tarii pana ai ajunge la os!
Mihai Vaju NU SIMTI CE STARE TEMBELA AIUREZI PRIN CE RAHATURI DEBITEZI ....? SINCER LASAND VB URATE ....CHIAR ASA DE PROST POTI SA FI ?
Dobre Alexandru vorba aceea prostia nu are limite , dar ca asta nici eu nu am vazut!
Mihai Vaju MAI ARE SI BLOG :))))
Dobre Alexandru Crezi ca daca ai o varsta te respect? Pentru mine esti un rahat cu ochi , faci parte din categoria izolatilor la minte ! ai dat dovada ca ratiunea ta este blocata in spatiul vid ! Estetica uratului spune asa impletesti uratul cu frumosul si vezi ce iese ! dar la tine a iesit o mare MIGRENA DE STOMAC !
Mihai Vaju Dobre Alexandru , LASA-L CA E IN MEDITATIE PE BLOG :)))
Dobre Alexandru astept cu nerabdare sa imi "predea ceva" ,
Profu' de Religie Simplu, dragii mei. Căutaţi în cuvintele voastre morala creştină. Ortodoxă. Când o găsiţi arătaţi-o lumii, să ştie şi cei din jur câtă dragoste şi înţelegere au dreptcredincioşii. Succes!
Mihai Vaju Letia ''despre prostie aplicata la clasa '' e moderna :)) si contagioasa
Dobre Alexandru tind sa cred ca se hraneste cu mancare de caini !
Mihai Vaju Nu cred , cainii sunt mai destepti ca el ....:)) !
Mihai Vaju Spunei Profu' de Religie , ca sa nu zica lumea ca sunt eu ...:)) ! Adica eu chiar sunt Profesor de Religie , dar el e Sarlatanul Ateist !
Dragi părinţi,
oameni ca aceştia au copiii dumneavoastră pe mână şi-i învaţă despre "valorile morale creştine".
Încă nu vă e frică?
Să vă fie!
Şi pentru că există posibilitatea ca aceste comentarii să fie şterse, dacă, prin absurd, îşi va da seama că a făcut o greşeală...
Profu' de Religie Iată cum susține familia Iisus:
31. Şi au venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis la El ca să-L cheme.
32. Iar mulţimea şedea împrejurul Lui. Şi I-au zis unii: Iată mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară. Te caută.
33. Şi, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea şi fraţii Mei?
34. Şi privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei.
35. Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.
Cap. 3 Marcu, cap. 12 Matei, cap. 8 Luca. Numai Ioan nu spune nimic despre acestă întâmplare. Puțin îi păsa lui Iisus de familie, mamă, frați sau surori. El dorea numai ca oamenii să-l asculte orbește. Creștinismul dorește ca să fie ascultat orbește.
Adrian Ionescu E o interpretare superficiala. Hristos arata ca omul trebuie sa-i iubeasca in mod real pe toti la fel de mult ca pe cei din propria familie.Dimpotriva, nu e o micsorare a dragostei fata de cineva ci o ridicare a celorlalti, straini, la statutul pe care il are familia.
Profu' de Religie Chestia este că nu s-a dus la familia sa. Nu i-a ridicat pe ceilalți, a înlocuit membri familiei cu alții, convenabili.
Creștinismul este o religie apocaliptică, care nu are nici un interes în a prezerva ceva ci doar în a impune ideile sale ca normă. Încă o pildă a valorii familiei în ochii lui Iisus: Matei cap 8
21. Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu.
22. Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor.
Adi Maharaj Ma, Profu' de Religie, ce bati campii? familie in sensul de frati si surori... ce legatura are cu familie, adica cuplul sot-sotie ???
Acum intră în scenă şi profesorul nostru: Mihai Vaju DEJA TE DAI IN STAMBA CU INTREBARI RETORICE SI POSTARI DE RASPUNSURI ERETICE ....CU CE A ZIS IISUS DE FAMILIE NENEA Adi Maharaj !!!!!!!!!!
Profu' de Religie Creștinismul a devenit atent cu familia ca structură socială abia când a devenit religie de stat, pentru că prin familia conformă dogmei avea posibilitatea de a controla toate generațiile și viața socială, apoi și cea politică.
Adrian Ionescu @Profu de religie "ridicarea familiei la, sau respectarea ei..." dvs o intelegeti raportandu-va la alte aspecte din societatea/cultura crestina, sau ca si simplu fapt in sine, raportandu-va la ceea ce insemna familia in general in orice societate din istorie?
Profu' de Religie O lege împotriva firii este ca două persoane ce se iubesc să nu aibă posibilitatea de a fi împreună social.
Mihai Vaju BAI TU ASAT NU Profu' de Religie , de ce esti doar Prof si nu Profesor ...? handi , ce cauti ce aici dk vb doar tembelinuni de idei ...??? Si nici nu esti profesor macar si un ateu fara ateism !
Profu' de Religie Adi Maharaj
Conform imaginii de la care a plecat discuţia familia are ca scop procreerea, generarea de copii (fraţi, surori). Sau creştinii doresc doar familia cu scop de sex? În acest caz, pardon!
Profu' de Religie Andrei Mihai
Deocamdată spusele mele se bazează pe citate din Biblie. Sau Biblia nu trebuie luată în considerare? Dacă ai o contestaţie fă-o lui Marcu, Matei şi Luca, nu mie.
Profu' de Religie Mihai Vaju
Pseudonimul meu nu este fără fundament: "Aici sunt adunate câteva opinii cu privire la fenomenele religioase, superstiţiile şi pseudoştiinţele care au bântuit sau vor bântui lumea. Viziunea este analitică, fără scrupule de etică religioasă, eretică chiar din punct de vedere al credinciosului îndoctrinat. Dar nu este nici pe departe intenţionat ireverenţioasă sau fără respect pentru credinţele noastre pro, contra sau lipsite de divinitate." - http://profudereligie.blogspot.ro/
Profu' de Religie Adrian Ionescu
Mă refer la familie aşa cum lasă să se înţeleagă că ar trebui să fie familia autorul imaginii de la care a pornit discuţia: creştină, heterosexuală, monogamă, biparentală, obligatoriu cu scop de procreere (cu copii).
Adi Maharaj Ma,familia nu are un scop. Ci este dezvoltarea naturala a relatiei intre 2 oameni.
Profu' de Religie Adi Maharaj
Adică există un scop pentru existenţa fiecăruia pe pământ dar familia nu are un scop? Tare mi-e că e o contradicţie pe aici...
Oricum, autorul imaginii consideră că familia are scop. Şi în realitate chiar are. L-am subliniat într-un comentariu anterior. Are scopul de a conserva acea religie şi pentru asta trebuie să fie conformă cu acel cult. De altfel asta a spus şi Iisus: lăsaţi-vă familiile acelea, construiţi familiile astea. O familie, conform creştinismului, trebuie să fie într-un singur fel: creştină. La fel cum o familie, conform islamului, trebuie să fie într-un singur fel: islamică. Nu e greu de înţeles.
Mihai Vaju Mai Profu' de Religie , dupa ce scrii tu acolo pe blogul tau , mai tembel ca tine nu este pe tot internetul ! Am zis .....
Mihai Vaju Asta e pagina de blog , cu atatea minciuni si analize fara temei moral , si firesc , nu mai zic de experiere a vietii ....
Mihai Vaju Profu' de Religie ce scrii tu aici , deja exista : '' oră de religie comparată şi de istorie a fenomenului religios '' ! ASA CA MAI INTERESEAZA-TE DE PROGRAMA SCOLARA ....!!!!
Profu' de Religie Mihai Vaju
În România sunt doar ore de îndoctrinare religioasă în cultul ortodox, nu de analiză a fenomenului. Probabil în programa din Statele Unite sau Marea Britanie. În România nu este voie, adică BOR nu dă voie. Dacă ai dovezi pentru a susţine afirmaţia te invit să le prezenţi. Eu nu am găsit acea programă, fie nu există fie ministerul o ţine ascunsă.
Reţineţi că Mihai Vaju este profesor de religie, dar nu a fost în stare să prezinte acea Programă şcolară cu subiect istoria religiilor şi studiu comparat al vieţii spirituale. Oare de ce?
Andrei Mihai Ateismul e negarea Creatorului, negarea Creatorului e o credinta pe invers.
Necredinta in Dumnezeu e credinta in "opozitie". Dogma ateista presupune blasfemierea Crestinismului, iata un exemplu:
http://sclavii.blogspot.com/2010/03/mic-ghid-de-comportament-anticrestin.html
Profu' de Religie Andrei Mihai şi alţii asemenea:
Credeţi în Moş Crăciun? Nu? Înseamnă că sunteţi atei faţă de Moş Crăciun.
Credeţi în Zâna Măseluţă? Dacă nu înseamnă că sunteţi atei faţă de Zâna Măseluţă.
Dar în Spiritul Renaşterii Continue credeţi? Sunteţi atei faţă de acesta? Când veţi descoperi de ce sunteţi atei faţă de iluziile altora poate că veţi descoperi şi de ce alte persoane sunt atee faţă de iluzia voastră. Succes!
Cât despre Biserica Ateistă sensul e mult mai clar, simplu şi modest prezentat: oamenii au nevoie, ca animale sociale ce sunt, de a se aduna şi a petrece timpul împreună. Dacă în bisericile religioase acest timp este în slujba şi avantajul iluziei ce a acaparat mintea credincioşilor la cea ateistă este doar o satisfacţie simplă a nevoii de comunicare. Problema oricărei adunări întru comuniune este că va naşte dogme şi reguli specifice, indiferent dacă acea religie va avea sau nu divinitate, adică ideea parazită subjugă acţiunile adepţilor în scopul propriei conservări şi nu în avantajul credincioşilor ca persoane.
Dobre Alexandru "Zis-a cel nebun în inima sa: “Nu este Dumnezeu!” Psalm 13 cu 1
Profu' de Religie Dobre Alexandru
"Zis-a cel nebun în inima sa: “Nu este Moş Crăciun!”
Psalm 13 cu 1
Argumentul circular - Biblia este corectă pentru că aşa scrie în Biblie - nu este un argument valid. Pentru că în acest caz şi Coranul este corect pentru că aşa scrie în Coran. Dacă scria în Coran că Biblia este corectă merita să ne gândim un pic la asta, dar aşa...
Dobre Alexandru esti cel mai prost ateu din cate am vazut , mecla zice totul , afirmatiile tale lasa de dorit , rarionalitatea ta o gasesc profund dezamagitoare ! Daca esti ateu de ce propovaduiesti asta? cauti adevar? Dupa cunostiintele mele un ateu are menirea de a sta in banca sa ! ateu contemporan porneste de la niste afrimatii si filosofii banale. Tu vii cu argumente foarte slabe si lipsite de cooerenta in exprimare...dupa parerea mea esti o pierdere de timp .
Mihai Vaju ARE HANDICAP CONGENITAL LA MINTE , E BOALA SECOLULUI : MANDRIA PROST INTELEASA ! SAU MAI BINE SIS MANDRIA PROSTULUI CARE SE CREDE SAU SE DA CULT..DESPRE Profu' de Religie ....!
Dobre Alexandru :)) bai" nascut talent si mor speranta" ce filosofie ambramburesti tu ? ce argumente valide zici ma tu?
Dobre Alexandru te faci ateu dupa ce il citesti pe dawkins? cred ca e singura ta carte citita . numai ala face afirmatii gen mos craciun
Profu' de Religie Dobre Alexandru, Mihai Vaju
Faptul că mă faceţi prost nu înseamnă că aveţi argumente pentru ceea ce susţineţi ci că neavând argumente deveniţi violenţi. Deocamadată în limbaj, iar dacă se va întâmpla să fim faţă în faţă probabil mă veţi ataca fizic. Eu nu am considerat pe nimeni prost, nebun, iraţional, mincinos, nu am spus nimic de fizicul nimănui şi nici de mintea acestuia. Dimpotrivă, vă consider pe toţi capabili de a vă depăşi teama de a recunoaşte că greşiţi şi că puteţi să fiţi oameni înainte de a fi "credincioşi".
Dobre Alexandru esti precum o baba de la tara care zice ca stie toata randuiala , dar ea vine de doua ori pe an la Biserica si atunci o barfeste pe tata leana!
Dobre Alexandru :))) chiar ca esti prost , te hranesti cu afirmatii vide !
Mihai Vaju hei eu nu te fac prost ..
Mihai Vaju eu zic ca esti
Mihai Vaju :))) CHIAR NU TE SIMTI ?
Dobre Alexandru ai dreptatea , nu doar te-as bate , te-as lega cu lanturi de masina si te-as tarii pana ai ajunge la os!
Mihai Vaju NU SIMTI CE STARE TEMBELA AIUREZI PRIN CE RAHATURI DEBITEZI ....? SINCER LASAND VB URATE ....CHIAR ASA DE PROST POTI SA FI ?
Dobre Alexandru vorba aceea prostia nu are limite , dar ca asta nici eu nu am vazut!
Mihai Vaju MAI ARE SI BLOG :))))
Dobre Alexandru Crezi ca daca ai o varsta te respect? Pentru mine esti un rahat cu ochi , faci parte din categoria izolatilor la minte ! ai dat dovada ca ratiunea ta este blocata in spatiul vid ! Estetica uratului spune asa impletesti uratul cu frumosul si vezi ce iese ! dar la tine a iesit o mare MIGRENA DE STOMAC !
Mihai Vaju Dobre Alexandru , LASA-L CA E IN MEDITATIE PE BLOG :)))
Dobre Alexandru astept cu nerabdare sa imi "predea ceva" ,
Profu' de Religie Simplu, dragii mei. Căutaţi în cuvintele voastre morala creştină. Ortodoxă. Când o găsiţi arătaţi-o lumii, să ştie şi cei din jur câtă dragoste şi înţelegere au dreptcredincioşii. Succes!
Mihai Vaju Letia ''despre prostie aplicata la clasa '' e moderna :)) si contagioasa
Dobre Alexandru tind sa cred ca se hraneste cu mancare de caini !
Mihai Vaju Nu cred , cainii sunt mai destepti ca el ....:)) !
Mihai Vaju Spunei Profu' de Religie , ca sa nu zica lumea ca sunt eu ...:)) ! Adica eu chiar sunt Profesor de Religie , dar el e Sarlatanul Ateist !
Dragi părinţi,
oameni ca aceştia au copiii dumneavoastră pe mână şi-i învaţă despre "valorile morale creştine".
Încă nu vă e frică?
Să vă fie!
Şi pentru că există posibilitatea ca aceste comentarii să fie şterse, dacă, prin absurd, îşi va da seama că a făcut o greşeală...
8 iunie 2013
Propunere pentru a înlocui ora de religie
E-mail-ul de mai jos a fost trimis elevilor şi părinţilor acestora. Să vedem ce va ieşi...
Stimată doamnă diriginte,
Dragi părinţi,
Iubiţi elevi,
Dragi părinţi,
Iubiţi elevi,
Mă simt dator să vă transmit mulţumirile domnului deputat Remus Cernea:
Eu va multumesc. Ma bucur mult ca ne-am intalnit...
Tinem legatura :)
Remus Cernea
2013/6/4 Cornel Cretu <cornel_cretzu@yahoo.com>
Stimate domnule deputat Remus Cernea,Doresc să vă aduc la cunoştinţă mulţumirile exprimate de "fenomenalii" elevi ai clasei a IX-a F de la Colegiul Naţional Andrei Şaguna din Braşov, după întâlnirea de duminică, 2 iunie 2013. Alături de cele ale doamnei diriginte Andreea Bell, care, deşi nu vă cunoaşte personal, a avut numai cuvinte de laudă pentru dumneavoastră în urma portretizării pe care v-au făcut-o elevii săi. Sper ca seminţele democraţiei şi a răspunderii civice sădite în acea întâlnire să construiască adulţii responsabili de mâine, capabili să construiască o lume mai fericită şi mai împlinită decât a noastră.Vă mulţumesc şi eu,Cornel Creţu
Unul dintre cele mai importante drepturi este dreptul la informare corectă.
În urma acelei întâlniri precum şi a altor excursii, a discuţiilor particulare cu elevii clasei noastre şi nu numai, am ajuns la concluzia că orele de religie de tip confesional, aşa cum sunt ele acum, nu sunt un avantaj informaţional sau educaţional pentru tinerii noştri şi ei sunt conştienţi de asta. Indiferent cât de deschis ar fi profesorul de religie, deoarece religia este prezentată doctrinar, doar din punctul de vedere al unui anumit cult, nu se poate arăta bogăţia spirituală a omenirii şi nici diversitatea de opinii sau de atitudini faţă de divinitate şi sacralitate. Acest lucru este subliniat până şi de specialişti în pedagogie sau psihologie, inclusiv de profesori de religie valoroşi cum este doctorul în teologie Gabriel Memelis ce face o analiză pertinentă aici: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/11/un-profesor-de-religie-analizeaza-orele.html
Curiozitatea copiilor noştri nu a dispărut încă şi merită să fie satisfăcută. Am primit întrebări de tipul "Ce este budismul?" sau constatări de genul "La religie este plictisitor, orice comentariu de-al nostru este considerat afront" subliniind nevoia de a schimba ceva aici. Pentru copilul meu e simplu, conform legii poate fi scutit de religie şi asta s-a şi întâmplat, la dorinţa ei. Dar asta nu înseamnă că situaţia este benefică pentru ea (cu excepţia faptului că face o oră mai puţin) după cum nu este normal ca şcoala să genereze aceste situaţii de segregare. În consecinţă propun să iniţiem noi schimbarea, mai ales că se poate face asta. Mai multe detalii despre condiţia religiei în şcoală aici: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/09/religia-in-scoala-consideratii-juridice.html şi aici: http://profudereligie.blogspot.ro/2013/02/stop-indoctrinarii-religioase-in-scoli.html
Propunerea mea este de a solicita retragerea elevilor de la orele de religie confesională, lucru posibil legal, şi solicitarea de a introduce în programă, în schimb, oră de religie comparată şi de istorie a fenomenului religios, mai ales că profilul de ştiinţe sociale ar fi benefic completat de această materie. Mai jos cadrul legal ce permite retragerea de la orele de religie confesională:
Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:
“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.
Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie.
În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie.
În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”
Am convingerea că se poate asigura de către direcţiune un profesor competent pentru a susţine această materie, doar are la dispoziţie o vară întreagă pentru asta.
28 mai 2013
Utopia
Freija lansează provocări:
"Dragii mei, astazi, că tot e luni și avem mintea odihnită, vă propun un exercițiu de imaginație:
Dacă v-ar chema NASA și v-ar spune: "Ne-am săturat de tine și vrem să pleci de pe planetă. Avem o planetă foarte asemănătoare cu pământul, e a ta, fă ce vrei cu ea.", ce ați face? Ce ați lua cu voi? Cum ați construi societatea, și cu cine? Cum ar arăta o lume făcută după chipul și asemănarea voastră?"
Mda. Interesant exerciţiul. Dar soluţiile colegilor de pe facebook sunt fie utopice, fie aiureli. Poate cel mai aproape de adevăr e Mefisto Mefisto ("Traim in cea mai buna din lumile posibile" ), restul, inclusiv eseul Freija Vanir, sunt fără fundament. Doar utopii. Bine, poate că utopii am considera şi "lumile" la care se lucrează concret, cum este programul de colonizare marţian. Sau acţiunile ecologice. Sau cele sociale, religioase, politice, culturale etc.
Ce frapează este intenţia, justificabilă şi de înţeles, de a construi o lume după chipul şi asemănarea noastră, o lume "perfectă". De ce este perfectă această iluzie? Deoarece această lume deja există, este imaginea pe care noi am construit-o, virtual, în creierul nostru, şi care reprezintă, mai mult sau mai puţin corect, realitatea la care avem acces . Doar că, virtuală fiind, o putem sintetiza fără asperităţile şi inconvenientele evidenţelor ce contrazic "perfecţiunea" dorită.
Aşa că Utopia devine, încet încet, scop.
Cum arată Utopia mea? Mai întâi că nu e perfectă, e perfectibilă. Va suferi, cu certitudine, de selecţie. Selecţie naturală. De evoluţie. Evoluţia creează soluţii mai bune decât cele iniţiale, chiar şi filosofic privind lucrurile.
Nu mă consider o configurare eficientă pentru a-mi pune în practică ideile aproape perfectibile, deci solicit din start mai multe lumi de probă, pentru a exersa înainte de a decide asupra anumitor soluţii. Un creator va genera o creaţie şi mai performantă în urma experienţei unei prime creaţii. Aşa că, Dumnezeu de sunt, tot voi realiza o a doua creaţie mai bună decât cea iniţială. De câte încercări am nevoie? Infinitul ar fi o valoare suficientă.
Pe de altă parte sunt leneş, doresc ca aceste lumi să-mi fie puse la dispoziţie deodată. Asta înseamnă că lumea respectivă de fapt are o mulţime de istorii, concomitent, doar cea evidenţiabilă, adică doar cea care funcţionează, urmând să devină soluţia. Pentru asta nici măcar nu trebuie să-mi bat capul cum să fie fiecare dintre ele. Având la dispoziţie un număr nelimitat de soluţii, toate desfăşurându-se concomitent, este iraţional să încerc o soluţie personală, subiectivă, când stau la dispoziţie nenumărate altele, poate mult mai bune decât cea pe care o gândesc eu. Aşa că şi aici rolul meu demiurgic este prea puţin necesar.
Ce este totuşi absolut necesar? Să vreau. Să doresc acestă lume. Şi pentru ca asta să se întâmple înseamnă că eu trebuie să exist. Vreau, deci exist. Se pare că umanismul este cheia tuturor utopiilor. Indiferent ce-o fi însemnând umanismul ăsta. Pentru că umanismul de azi nu este la fel cu cel de ieri. Şi cu certitudine nu va fi nici măcar pe departe asemănător cu cel de mâine. Cei ce consideră că sunt unele concepte general valabile, că anumite lucruri sunt veşnice, le dau o veste tristă, veşnicia nu există.
Am zis.
"Dragii mei, astazi, că tot e luni și avem mintea odihnită, vă propun un exercițiu de imaginație:
Dacă v-ar chema NASA și v-ar spune: "Ne-am săturat de tine și vrem să pleci de pe planetă. Avem o planetă foarte asemănătoare cu pământul, e a ta, fă ce vrei cu ea.", ce ați face? Ce ați lua cu voi? Cum ați construi societatea, și cu cine? Cum ar arăta o lume făcută după chipul și asemănarea voastră?"
Mda. Interesant exerciţiul. Dar soluţiile colegilor de pe facebook sunt fie utopice, fie aiureli. Poate cel mai aproape de adevăr e Mefisto Mefisto ("Traim in cea mai buna din lumile posibile" ), restul, inclusiv eseul Freija Vanir, sunt fără fundament. Doar utopii. Bine, poate că utopii am considera şi "lumile" la care se lucrează concret, cum este programul de colonizare marţian. Sau acţiunile ecologice. Sau cele sociale, religioase, politice, culturale etc.
Ce frapează este intenţia, justificabilă şi de înţeles, de a construi o lume după chipul şi asemănarea noastră, o lume "perfectă". De ce este perfectă această iluzie? Deoarece această lume deja există, este imaginea pe care noi am construit-o, virtual, în creierul nostru, şi care reprezintă, mai mult sau mai puţin corect, realitatea la care avem acces . Doar că, virtuală fiind, o putem sintetiza fără asperităţile şi inconvenientele evidenţelor ce contrazic "perfecţiunea" dorită.
Aşa că Utopia devine, încet încet, scop.
Cum arată Utopia mea? Mai întâi că nu e perfectă, e perfectibilă. Va suferi, cu certitudine, de selecţie. Selecţie naturală. De evoluţie. Evoluţia creează soluţii mai bune decât cele iniţiale, chiar şi filosofic privind lucrurile.
Nu mă consider o configurare eficientă pentru a-mi pune în practică ideile aproape perfectibile, deci solicit din start mai multe lumi de probă, pentru a exersa înainte de a decide asupra anumitor soluţii. Un creator va genera o creaţie şi mai performantă în urma experienţei unei prime creaţii. Aşa că, Dumnezeu de sunt, tot voi realiza o a doua creaţie mai bună decât cea iniţială. De câte încercări am nevoie? Infinitul ar fi o valoare suficientă.
Pe de altă parte sunt leneş, doresc ca aceste lumi să-mi fie puse la dispoziţie deodată. Asta înseamnă că lumea respectivă de fapt are o mulţime de istorii, concomitent, doar cea evidenţiabilă, adică doar cea care funcţionează, urmând să devină soluţia. Pentru asta nici măcar nu trebuie să-mi bat capul cum să fie fiecare dintre ele. Având la dispoziţie un număr nelimitat de soluţii, toate desfăşurându-se concomitent, este iraţional să încerc o soluţie personală, subiectivă, când stau la dispoziţie nenumărate altele, poate mult mai bune decât cea pe care o gândesc eu. Aşa că şi aici rolul meu demiurgic este prea puţin necesar.
Ce este totuşi absolut necesar? Să vreau. Să doresc acestă lume. Şi pentru ca asta să se întâmple înseamnă că eu trebuie să exist. Vreau, deci exist. Se pare că umanismul este cheia tuturor utopiilor. Indiferent ce-o fi însemnând umanismul ăsta. Pentru că umanismul de azi nu este la fel cu cel de ieri. Şi cu certitudine nu va fi nici măcar pe departe asemănător cu cel de mâine. Cei ce consideră că sunt unele concepte general valabile, că anumite lucruri sunt veşnice, le dau o veste tristă, veşnicia nu există.
Am zis.
11 mai 2013
Evoluţie sau involuţie?
Universul este mişcare, nemişcarea este un nonsens.
Mişcarea generează selecţie conform legilor fizicii (gravitaţie, electromagnetism, forţa atomică tare, forţa atomică slabă).
În baza legilor fizicii atomii se conectează generând molecule, de aceste legităţi se ocupă chimia.
Dinamica chimică, în anumite condiţii selective, duce la generarea de molecule complexe, autocopiative, purtătoare de informaţie (propria lor imagine, adică planul după care să se replice). Aceste molecule organice putem spune că au viaţă. Dacă au şi ceva proteine care să le delimiteze de mediu şi capacitatea de a folosi materialele aflate la îndemână pentru a se reproduce le definim ca organisme vii.
Indiferent cât de performantă este tehnologia de autocopiere a moleculelor vieţii (ADN), pot apare mici modificări, erori de copiere. Acestea sunt baza selecţiei naturale. Viaţa este supusă selecţiei naturale, biologice, organismele mai complexe şi prin asta mai stabile în mediul respectiv supravieţuind "în detrimentul" celor mai puţin adaptate sau adaptabile. Cu cât un organism este mai simplu cu atât mai repede o eventuală schimbare de mediu îl poate distruge.
Selecţia organismelor complexe urmează şi ea un traiect de eficientizare, în funcţie de provocările mediului şi nişele ecologice existente.
Din acest punct de vedere putem spune că aceste sisteme sunt intenţionale. Noi le investim cu o intenţie, intenţia de a supravieţui. O piatră ce cade pe sol nu are intenţia de a cădea pe sol, dar ca sistem pare un sistem intenţional, deşi pentru asta este de ajuns să înţelegem mecanismul gravitaţiei. Vieţuitoarele nu au intenţia de a genera urmaşi mai evoluaţi decât ele dar faptul că doar cei adaptaţi mediului supravieţuiesc ne face să investim sistemul de reproducere al acestora cu intenţia de a genera evoluţie biologică, noi generaţii mai performante decât părinţii din care se trag.
Organismele ce compun o populaţie sunt în competiţie chiar unele cu altele, nu numai cu hrana şi prădătorii lor. În această competiţie apar situaţii, datorită mutaţiilor ce pot favoriza asta, în care o parte a populaţiei preferă o altă hrană sau un alt mediu, migrând. În timp apar atât de multe mutaţii încât are loc speciaţia, adică fenomenul prin care o anumită specie se ramifică de fapt în două sau mai multe specii, cu indivizi ce nu se mai pot reproduce împreună. Această selecţie ce produce organisme mai performante, mai adaptate mediului respectiv, deci diferite, a fost definită cel mai bine de Charles Darwin. De ce asta este evoluţie şi nu involuţie? Pentru că acele organisme devin mai complexe şi prin asta mai stabile în mediul respectiv, precum şi la provocările de schimbare de mediu. Apariţia unui organ suplimentar nu face ca organismul să involueze, ci să evolueze, el are un plus de complexitate. Este adevărat că unele organe nefolosite, în timp de generaţii, se atrofiază, deoarece efortul energetic pentru a le păstra este ineficient, dar coplexitatea câştigată în alte direcţii se va conserva şi se va transmite mai departe urmaşilor. Omul nu se va transforma înapoi în maimuţă, dar maimuţa îl poate ajunge din urmă.
Unele organisme sunt capabile să genereze imaginea mediului în care trăiesc, devenind mai performante în a supravieţui decât cele ce acţionează strict la modificările de mediu. Această situaţie le permite să facă previziuni, să adopte anumite comportamente ce le favorizează în momentul în care mediul se modifică. Această atitudine o au animalele, mai ales animalele cu sistem nervos. Pe măsură ce sistemul este mai complex apare şi posibilitatea de a construi o imagine nu numai a mediului ci a propriei fiinţe, o minte, o gândire. Acesta este un avantaj ce se traduce printr-o situaţie în care se generează nu numai imaginea mediului ci şi imaginea propriului organism în mediu, adică un fel de joc virtual, în care anumite probleme de supravieţuire sunt pre-rezolvate, în condiţii de securitate. Acest lucru îl fac mamiferele superioare, printre care şi omul.
Dar omul mai are un avantaj evolutiv. Conştientizarea situaţiei de intenţionalitate. Individul uman ştie că ştie. Şi mai ales ştie că sunt şi alte fiinţe care ştiu. Şi ştie că acele fiinţe ştiu şi ele că el ştie. Omul are conştiinţă. Asta dezvoltă şi mecanismele sociale de tipul moralei.
Faţă de toate celelalte vieţuitoare noi mai avem şi capacitatea de a înţelege aceste mecanisme, de a le conştientiza, de a conştientiza că modificăm chiar mediul în care existăm şi chiar pe noi înşine. Toate organismele modifică mediul. Oxigenul în mod liber nu a existat înainte ca plantele să-l elimine ca reziduu, şi nici munţii de calcar înainte ca miliarde şi miliarde de miliarde de scoici şi melci să moară şi să-şi depună cochiliile lor pe fundul mărilor. Suntem primele minţi în care gândul că modificăm mediul şi implicit pe noi se poate înfiripa, şi asta ne face extrem de responsabili.
Această responsabilitate generează de fapt posibilitatea de a modifica mediul şi pe noi înşine în mod conştient, intenţionat.
Am devenit capabili să modificăm universul, deşi suntem un produs al lui.
În ultimă instanţă evoluţia este mecanismul prin care universul află de sine însuşi.
Mişcarea generează selecţie conform legilor fizicii (gravitaţie, electromagnetism, forţa atomică tare, forţa atomică slabă).
În baza legilor fizicii atomii se conectează generând molecule, de aceste legităţi se ocupă chimia.
Dinamica chimică, în anumite condiţii selective, duce la generarea de molecule complexe, autocopiative, purtătoare de informaţie (propria lor imagine, adică planul după care să se replice). Aceste molecule organice putem spune că au viaţă. Dacă au şi ceva proteine care să le delimiteze de mediu şi capacitatea de a folosi materialele aflate la îndemână pentru a se reproduce le definim ca organisme vii.
Indiferent cât de performantă este tehnologia de autocopiere a moleculelor vieţii (ADN), pot apare mici modificări, erori de copiere. Acestea sunt baza selecţiei naturale. Viaţa este supusă selecţiei naturale, biologice, organismele mai complexe şi prin asta mai stabile în mediul respectiv supravieţuind "în detrimentul" celor mai puţin adaptate sau adaptabile. Cu cât un organism este mai simplu cu atât mai repede o eventuală schimbare de mediu îl poate distruge.
Selecţia organismelor complexe urmează şi ea un traiect de eficientizare, în funcţie de provocările mediului şi nişele ecologice existente.
Din acest punct de vedere putem spune că aceste sisteme sunt intenţionale. Noi le investim cu o intenţie, intenţia de a supravieţui. O piatră ce cade pe sol nu are intenţia de a cădea pe sol, dar ca sistem pare un sistem intenţional, deşi pentru asta este de ajuns să înţelegem mecanismul gravitaţiei. Vieţuitoarele nu au intenţia de a genera urmaşi mai evoluaţi decât ele dar faptul că doar cei adaptaţi mediului supravieţuiesc ne face să investim sistemul de reproducere al acestora cu intenţia de a genera evoluţie biologică, noi generaţii mai performante decât părinţii din care se trag.
Organismele ce compun o populaţie sunt în competiţie chiar unele cu altele, nu numai cu hrana şi prădătorii lor. În această competiţie apar situaţii, datorită mutaţiilor ce pot favoriza asta, în care o parte a populaţiei preferă o altă hrană sau un alt mediu, migrând. În timp apar atât de multe mutaţii încât are loc speciaţia, adică fenomenul prin care o anumită specie se ramifică de fapt în două sau mai multe specii, cu indivizi ce nu se mai pot reproduce împreună. Această selecţie ce produce organisme mai performante, mai adaptate mediului respectiv, deci diferite, a fost definită cel mai bine de Charles Darwin. De ce asta este evoluţie şi nu involuţie? Pentru că acele organisme devin mai complexe şi prin asta mai stabile în mediul respectiv, precum şi la provocările de schimbare de mediu. Apariţia unui organ suplimentar nu face ca organismul să involueze, ci să evolueze, el are un plus de complexitate. Este adevărat că unele organe nefolosite, în timp de generaţii, se atrofiază, deoarece efortul energetic pentru a le păstra este ineficient, dar coplexitatea câştigată în alte direcţii se va conserva şi se va transmite mai departe urmaşilor. Omul nu se va transforma înapoi în maimuţă, dar maimuţa îl poate ajunge din urmă.
Unele organisme sunt capabile să genereze imaginea mediului în care trăiesc, devenind mai performante în a supravieţui decât cele ce acţionează strict la modificările de mediu. Această situaţie le permite să facă previziuni, să adopte anumite comportamente ce le favorizează în momentul în care mediul se modifică. Această atitudine o au animalele, mai ales animalele cu sistem nervos. Pe măsură ce sistemul este mai complex apare şi posibilitatea de a construi o imagine nu numai a mediului ci a propriei fiinţe, o minte, o gândire. Acesta este un avantaj ce se traduce printr-o situaţie în care se generează nu numai imaginea mediului ci şi imaginea propriului organism în mediu, adică un fel de joc virtual, în care anumite probleme de supravieţuire sunt pre-rezolvate, în condiţii de securitate. Acest lucru îl fac mamiferele superioare, printre care şi omul.
Dar omul mai are un avantaj evolutiv. Conştientizarea situaţiei de intenţionalitate. Individul uman ştie că ştie. Şi mai ales ştie că sunt şi alte fiinţe care ştiu. Şi ştie că acele fiinţe ştiu şi ele că el ştie. Omul are conştiinţă. Asta dezvoltă şi mecanismele sociale de tipul moralei.
Faţă de toate celelalte vieţuitoare noi mai avem şi capacitatea de a înţelege aceste mecanisme, de a le conştientiza, de a conştientiza că modificăm chiar mediul în care existăm şi chiar pe noi înşine. Toate organismele modifică mediul. Oxigenul în mod liber nu a existat înainte ca plantele să-l elimine ca reziduu, şi nici munţii de calcar înainte ca miliarde şi miliarde de miliarde de scoici şi melci să moară şi să-şi depună cochiliile lor pe fundul mărilor. Suntem primele minţi în care gândul că modificăm mediul şi implicit pe noi se poate înfiripa, şi asta ne face extrem de responsabili.
Această responsabilitate generează de fapt posibilitatea de a modifica mediul şi pe noi înşine în mod conştient, intenţionat.
Am devenit capabili să modificăm universul, deşi suntem un produs al lui.
În ultimă instanţă evoluţia este mecanismul prin care universul află de sine însuşi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)