Biblia - geneză şi metamorfoză

"Biblia este cea mai cumpărată, cea mai preţuită şi probabil cea mai greşit înţeleasă carte din istoria civilizaţiei umane." Bart D. Ehrman ("Răstălmăcindu-l pe Iisus")

Biblia este cuvântul lui Dumnezeu? Ceea ce citim noi este o traducere a traducerilor anterioare. La orice traducere o parte din sens se pierde sau se schimbă. În zona trăită de români scrierile biblice au intrat pe filiera greacă şi slavă. Mai nou există traduceri din engleză sau din germană. Mai mult, aceste traduceri nu sunt făcute după originalele acestor cărţi, ci după copii ale lor. Sunt mii de copii, care diferă între ele, unele au diferenţe mai mici, altele mai mari. Este dificil să susţii că Dumnezeu a realizat minunea de a revela cuvântul său dar nu a reuşit să îl păstreze intact. "Dacă a vrut să ne ofere cuvântul lui de ce nu s-a asigurat că îl şi primim?" Bart D. Ehrman.

Cărţile Noului Testament au fost scrise în greacă, aproximativ în secolul I dH., de creştinii ce doreau să păstreze şi să transmită informaţiile lor (probabil Matei, Marcu, Luca, Ioan, poate şi alţii, nu ştim asta). Singura soluţie de multiplicare în acea vreme era copierea cărţii cu mâna, moment în care au apărut greşeli şi neconcordanţe. Puteţi face singuri acest experiment: copiaţi, cu mâna, un caiet scris de altcineva... Copia respectivă a fost copiată de alcineva, apoi copia copiei a fost copiată la rândul ei, greşelile au fost copiate ca fiind cuvântul divin, iar noul copist a făcut propriile greşeli. Cel mai vechi fragment este datat în jurul anilor 250 dH şi conţine doar câteva cuvinte. Cu certitudine nici măcar acesta nu este vre-unul din originale, fiind de fapt o bucăţică a copiilor copiilor copiilor originalului.

Tentativele de corectare datorate lipsei de sens a propoziţiilor a dus la o şi mai mare devianţă. Corectura putea da un sens logic propoziţiei, dar nu înseamnă că dădea sensul iniţial. Astfel avem originalul, greşeala şi corectura greşită a greşelii. În acest moment există clasificate circa 5700 de copii vechi în greacă, peste 10000 în latină, şi alte câteva mii în coptă, siriană, georgiană, armeană, slavona veche etc. Şi nici una nu este identică cu alta... Între aceste copii foarte vechi avem, însumate, mai multe diferenţe (neconcordanţe) decât toate cuvintele pe care le conţine Noul Testament. O veste bună: deşi sunt atât de multe, marea majoritate nu sunt importante. Dar trebuie să ţinem seama de faptul că aceste neconcordanţe există.

Pe lângă aceste diferenţe neintenţionate, accidentale, datorate copierii cuvânt cu cuvânt există diferenţe ce sunt create cu intenţie, cu scop. Scribii modifică cuvintele sau sensul frazei deoarece acesta nu mai corespunde realităţii sau contrazice alte scrieri din scriptură. Exemplu: "Precum a fost scris în Isaia proorocul: Iată Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta." existent în copii mai vechi a fost transformat în: "Precum este scris în proorocie (la Maleahi) şi Isaia: Iată Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta." iar în unele versiuni a dispărut complet Isaia. De ce? Pentru că în Isaia nu era nimic scris despre asta. În schimb este notat în Exodul (la Maleahi). Această modificare este clar executată de către cineva care a comparat scrierile biblice şi şi-a "permis" să facă aceste modificări.

Un alt exemplu este referitor la pasajul acesta: Şi văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi. Cei ce copiau manuscrisele ştiau că Maria fusese virgină, respectiv că Iisus nu îl are ca tată pe Iosif. Astfel au apărut versiuni în care este scris "Noi te-am căutat" sau "Iosif şi eu te-am căutat", din dorinţa ca această problemă să fie îndepărtată.

Câteodată se introduc, pur şi simplu, pasaje întregi, fără ca acestea să fi existat înainte. Exemplul cel mai vestit este cel cuprins în evanghelia după Ioan, capitolul 8. Este vorba de povestea femeii adulterine, când Iisus spune vestitele vorbe: "Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei." Acest pasaj nu există în nici o evanghelie a lui Ioan de dinainte de secolul X. În absolut toate celelalte evanghelii a lui Ioan de dinaintea secolului X acest pasaj lipseşte. Specialiştii presupun că un călugăr a notat pe marginea manuscrisului această poveste, care a fost apoi copiată şi introdusă în cuvântul biblic.

Nu sunt numai pasaje adăugate, sunt şi pasaje şterse. În unele versiuni, mai ales când prigoana împotriva evreilor era mai puternică, au apărut copii ce nu mai conţineau cuvintele: "Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac." Evident, ideea că evreii au fost iertaţi şi erau pe nedrept persecutaţi nu trebuia să existe, nici măcar în Noul Testament. Şi atunci acest verset a fost scos. În afara faptului că alţii îl interpretau ca fiind adresat romanilor, care îl executau, şi nu evreilor, care îl predaseră autorităţilor romane.

De altfel intenţia ca romanii să fie "absolviţi" de vina răstignirii a triumfat în scrierile sfinte. Mai ales soldaţii romani, care aveau capacitatea de a se deplasa prin imperiu şi de a transmite idei şi concepte, a impus modificări ale bibliei pentru a putea fi convertiţi şi a deveni vectori ai creştinismului. Multe secte creştine timpurii erau formate din călugări proveniţi din armata imperială ce decăzuse şi aveau clar atribute paramilitare, de ordine şi control a societăţii. Iar aceste influenţe continuă şi astăzi...

Material inspirat de aici: Răstălmăcindu-l pe Iisus


Continuări:
Biblia - geneză şi metamorfoză II
Biblia - geneză şi metamorfoză III