27 aprilie 2011

Religiile copiilor - Avion cu motor

Cunoaşteţi, probabil, una din poeziile folclorului copiilor:

Avion
Cu motor
Ia-mă şi pe mine-n zbor
Să mă fac aviator.

După care copilul care a văzut avionul îşi pune o dorinţă în gând apoi cere colegului să "taie" pentru a "lega" îndeplinirea dorinţei.
La prima vedere aceste obiceiuri, aceste tradiţii, sunt mult prea puerile pentru a fi considerate viabile. Aşa pare la prima vedere. Dar fundamentul lor este vechi şi dedus ca funcţional, dovadă că aceste obiceiuri încă mai persistă.

Deşi motivul avionului este unul relativ nou, zborul cu motor fiind inventat de doar un secol, obiceiul "remarcării" este mult mai vechi. Acesta pleacă de la prezumţia că persoanele (copiii) ce au şansa de a vieţui în spaţiul supus progresului sunt favorizate, respectiv pot fi mai bine plasate în cadrul unei structuri sociale. Chiar dacă nu este conştientizat ca atare acest fapt, în subconştientul colectiv se strecoară ideea, viabilă, că cel ce deţine informaţia, cel puţin cea cum că ceva deosebit, foarte nou, există, este din start într-o poziţie superioară. Oricum mai bine plasată decât cel ce nici măcar nu ştie de existenţa acelei noutăţi tehnologice.

Acest ascendent favorizează tânăra persoană. "Remarcarea" devine astfel nu un mijoc al devenirii, ci chiar motivul acesteia. A remarca diferitul acceptat ca progres devine scopul existenţei imediate. Vânătoarea de "avioane" se transformă în chiar structura mitică a trecerii, a devenirii, a reuşitei. Nu mai contează valoarea concretă a acelei informaţii, ci doar faptul că ea există şi este recunoscută ca valoroasă. În ultimă instanţă, dacă această tradiţie este acceptată de liderii maturi, are toate şansele să devină parte a protocolului religios. Pentru că nu valoarea reală, obiectivă, primează în structura manifestării credinţei ci mijloacele de atingere a iluziei, nu contează "de ce". Contează doar "cum". Chiar dacă acel "cum" este stupid şi pueril.
Comentarii
3 Comentarii

3 comentarii:

  1. Mai este si continuarea: "Sa conduc rachetele / Sa ma pup cu fetele" - de unde eu niciodata nu am prea fost fan de poezia asta, ca de, pupatul de fete nu era cine stie ce mare scofala.

    Cred ca vezi prea multe in poezia asta, care e doar un refren pentru pitici(i masculi). Al meu la nici 2 ani deja sta cu ochii in sus cum iesim afara sa vada avioane si elicoptere, sunt doar ceva distractiv, cam departe de vreo "structura a trecerii / reusitei":)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Ioana
    Mulţumesc pentru continuare!
    Şi totuşi...
    Întrebându-ne de ce se uită în sus cautând ceva, de ce avioanele sau elicopterele sunt distractive, cine i-a transmis aceast refren, cum şi de ce, este posibil să ajungem la nişte concluzii asemănătoare cu cele debitate de mine.
    Temerile şi entuziasmele sădite în copilărie sunt fundamentul viitoarelor convingeri mature. Parol!

    RăspundețiȘtergere
  3. Al meu se uita in sus ca stam langa un heliport si elicopterele se aud destul de tare:) In rest de poezie nu i-am pomenit, ca nu ii permite inca vocabularul.

    Ma rog, interpretarea e subiectiva si iti apartine, eu i-as zice-o asa, de distractia rimei, impreuna cu aia cu melcul si Dunarea si cu "nu ma doare / c-am mancat fasole tare". O sa il intreb mai incolo ce a inteles el din poezia cu avionul si te tiu la curent:)

    RăspundețiȘtergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.