Pelerinajul de la Şumuleu Ciuc

Una din reacţiile cele mai frecvente din natură este coagularea. Social această manifestare se prezintă în varii momente, plecând de la principiul că "împreună" este mai bine decât singur. De ce? Avantajele materiale, economice şi informaţionale, sunt evidente. Aglomerările favorizează schimburile şi defavorizează eventualele pericole. Din acest motiv animalele sociale au fost favorizate faţă de cele solitare, au avut capacitatea de a atinge maturitatea şi de a procrea, oferind puilor un mediu relativ stabil pentru ca aceştia să poată atinge şi ei maturitatea. Oamenii sunt maeştri în a se manifesta ca animale sociale. Câteodată o fac conştient.

Se desprind câteva greşeli de logică pe care oamenii comuni nici măcar nu le descoperă. Apelul la majoritate. Ideea potrivit căreia o anumită acţiune este pozitivă pentru că multă lume o face. Convingerea că o credinţă este corectă pentru că majoritatea o îmbrăţişează. Fals! Acum câteva sute de ani majoritatea europenilor aveau credinţa unui Pământ plat, situat între ape, cu un iad dedesubt şi ceruri deasupra. Indiferent de cât de mulţi oameni au avut acestă credinţă Pământul a fost întotdeauna rotund, asemănător sferei şi atârnat gravitaţional undeva în spaţiu. Şi indiferent cât de mulţi vor crede prin absurd, chiar dacă toţi vor crede că este plat, Pământul nu va deveni plat din acest motiv.

Apoi este apelul la autoritate. De fapt este acelaşi "păcat" ca şi apelul la majoritate. Este rezonul că dacă cineva învestit cu titlu, sutană, vizibilitate mediatică sau forţă are mai multă dreptate când susţine că pământul este plat. Din nou fals. Indiferent câţi iniţiaţi d'ăştia vor fi, Pământul nu va fi mai plat datorită faptului că ei susţin asta.

Tradiţia nu este de lepădat. Tatăl meu şi mama mea credea că Pământul e plat, bunicii mei au crezut că e plat, toţi străbunii mei au crezut asta. Cum pot spune unii că Pământul nu e plat?

Aceste greşeli din gândirea noastră se datorează faptului că suntem animale sociale. Suntem trăitori în turmă, după cum bine spun creştinii.
Fă ca majoritatea, du-te cu ei, şi şansele de a fi mâncat de lup vor scade.
Stai pe lângă cel puternic. Şi el a fost mic, iar dacă a devenit mare şi puternic însemnă că ştie el ceva.
Tu exişti pentru că cei de dinaintea ta au existat. Iar ei au existat pentru că au făcut un anumit lucru. Fă şi tu ca ei.
Aşa apar manifestările religioase. Care nu au nimic de a face cu realitatea obiectivă, independentă de credinţele unora sau altora.

Ca manifestări acestea devin într-un final o otravă, un efort suplimentar, ineficient şi uneori toxic. Cum se întâmplă azi la Şumuleu Ciuc. Catolicii se adună pe un deal pentru ceva rugăciuni. Chiar de plouă rece, mocăneşte. Ortodocşii au liber luni. Chiar dacă au o grămadă de lucru. Cică aliniere la "majoritatea" europenilor ce au liber de rusalii.

Motivul real: pentru a fi împreună. Pentru că senzaţia apartenenţei la grup declanşează în creierul noastru o mulţime de substanţe ce ne crează o stare de bine şi confort. Această reacţie este normală şi naturală. Nu depinde de credinţa noastră în existenţa cine ştie cărui Dumnezeu ci de configurarea organismului, de predispoziţia dată de gene. Altfel spus, o configurare genetică ce declanşa o stare de bine când individul stătea în mijlocul grupului s-a transmis urmaşilor. Deoarece una ce crea disconfort făcea ca individul să părăsească grupul. Atunci şansele sale de a transmite genele de disconfort când stătea în grup scădeau drastic. În afara grupului era mai greu de găsit o pereche pentru procreere. În afara grupului era mai expus prădătorilor. În afara grupului accesul la resurse era mult mai greoi. De asta avem genele ce ne predispun la traiul în comunitate.

Dar traiul în comunitate trebuie reglementat. Sunt norme ce trebuie respectate, pentru ca să existe situaţii de win-win. Altfel structurile se duc de râpă, vor fi conflicte şi avantajele traiului în comun dispar. Asta duce, în timp, la apariţia unor reglementări ce supravieţuiesc, chiar dacă mediul s-a schimbat şi nu mai este nevoie de ele. Pentru că reglementările respective se bazează pe erorile amintite mai sus şi nu pe o necesitate organică. Aceste reglementări se pot aduna în ceea ce am putea numi religii. Reglementări ce impun unele acţiuni fără nici o valoare, deşi iniţial au fost utilizate pentru a fi împreună. Şi în care riscurile sunt mai mari decât avantajele. Aşa este pelerinajul pe Şumuleu indiferent de vreme. Mai ales când îşi anunţă prezenţa personalităţi. Sau pentru că evenimentul este mediatizat. Sau pentru că, pur şi simplu, oamenii sunt prea robiţi de "tradiţie" pentru a înţelege originea manifestării în comparaţie cu noile condiţii.