8 iunie 2011

Adevărata faţă a orei de religie

Acesta este titlul pe care un elev din clasa a X-a l-a pus pe blogul său (aici).

M-a abordat chiar direct, pe email:

Eu sunt ateu, acum termin clasa a X-a si pana acum am asistat in mod normal la ora de religie, ca la oricare alta ora: n-am chiulit, n-am pus intrebari incomode profesorului, nu am facut galagie, am invatat cand a fost de invatat, doar ca nu m-am inchinat sau rugat niciodata.

Vineri profesorul s-a trezit sa ma intrebe de ce nu ma inchin si i-am raspuns, transformandu-l intr-o fiara, as putea spune. Preot fiind, a ajuns sa adreseze blesteme mascate la adresa mea, fara sa aiba parte de vreo provocare din partea mea, am continuat sa ii vorbesc respectuos.

In ora aceea dadusem un test, pe care dupa discutie m-a pus sa mi-l iau inapoi ca "imi va pune el o nota." Pastrez testul ca eventuala dovada in caz de ceva. Acum vin nedumeriri:

- daca el imi da o nota de 4, sa zicem, sau merge chiar mai departe si nu imi incheie media, acesta nu e un abuz ce poate fi sesizat la director sau chiar la inspectorat?

- intentionez sa ma scutesc de la ora de religie cu modelul de cerere expus pe site-ul dumneavoastra, mai este nevoie de ceva pe langa aceasta?
Apoi, cand ar trebui sa o depun pentru a fi sigur ca voi fi scutit in anul scolar care urmeaza? Vine vacanta si nu stiu daca e bine sa o depun in jurul lui 1 septembrie, inainte de inceperea cursurilor.

Va multumesc pentru timpul acordat si pentru un eventual raspuns.


Iar eu i-am răspuns:

La un anumit moment suntem destul de maturi pentru a ne asuma şi exprima opiniile proprii cu privire la problematica religiei. De obicei acest lucru se întâmplă undeva între 11 şi 19 ani, câteodată mai târziu. Stabilizarea unei opţiuni clare şi viabile durează, este un proces influenţat de informaţiile primite şi capacitatea de structurare a lor pe de o parte şi educaţia pe care o primim cu zestrea sa de manipulare şi eventualele repercursiuni socio-morale, şi câteodată chiar legale, pentru intenţia de "a gândi cu propriul nostru cap" pe de altă parte. Foarte puţine persoane reuşesc să depăşească barierele impuse pe care se bazează religiile, mai ales în România contemporană, unde ştiinţa este înlocuită până şi în şcoală cu credinţa în iluzii dogmatice. Pentru că ai depăşit această barieră îţi adresez felicitări.

Acum apare conflictul. În momentul în care te declari "fără credinţă" faţă de credinţa unora în divinitatea lor de fapt îi faci pe aceia proşti. Pentru că numai proştii pot crede fără a avea nevoie de dovezi, iar ei nu vor să fie proşti deloc. Deşi cred fără dovezi sau interpretează ca fiind dovezi greşelile lor de logică. Dar nici nu pot fi altfel, acolo e limita lor de înţelegere. Şi de acţiune. Răspund la declaraţia ta ca şi cum aceasta ar fi o declaraţie de război, odată ce le pui la îndoială întregul eşafodaj bazat pe iluzoria lor divinitate. Pentru iresponsabilitatea de care ai dat dovadă înfruntând-ul în faţa clasei pe profesor nu pot avea cuvinte de laudă, deşi te înţeleg. Şi îţi dau o veste proastă. Vor mai fi conflicte de genul acesta, credincioşi sunt mulţi.

Ce poţi face în cazul tău, particular? Una dintre soluţii, previzibilă de altfel, este retragerea de la ora de religie. Numai că acest lucru statul român la rezumat începând cu anul 2011 doar la elevii majori în mod direct. Dacă eşti minor trebuie să apelezi la părinţii tăi, ei trebuie să facă cererea de retragere. Vezi aici: http://profudereligie.blogspot.com/2011/02/scutire-la-religie-conform-legii.html. Lege proastă... Cererea o poţi depune oricând, dar solicită un număr de înregistrare. E mai sigur aşa.

Nu este de lepădat alianţa cu profesorii cu capul pe umeri, şi cu siguranţă sunt şi astfel de profesori. Nu de alta, dar imaginea ta este şi cea pe care va avea grijă să ţi-o construiască "omul lui Dumnezeu" printre colegii săi. Iar oamenii te judecă după imagine. Cât despre medie binenţeles că trebuie s-o încheie, chiar dacă nu ai destule note. Odată ce nu ai absenţe vina pentru lipsa notelor revine profesorului. Despre acest tip de abuz găseşti informaţii aici: http://profudereligie.blogspot.com/2010/09/eliminati-religia-din-scoala-ii.html. Este de luat în seamă pericolul unor abuzuri de tipul notelor proaste, din burtă, drept pedeapsă. Colegii îţi pot fi de mare ajutor pentru stabilirea adevărului. Şi dirigintele, orice diriginte doreşte medii mari pentru elevii săi. Dirigintelui chiar ai putea să-i povesteşti, preventiv, întâmplarea. Dacă nu este vreun habotnic va fi de partea ta. Şi directorul vrea medii mari.

Apoi legătura cu cei ce se apleacă asupra fenomenului religios în mod critic, asociaţiile umaniste, jurnalişti, inspectorat, chiar şi minister, dacă este cazul. Ceea ce şi faci, de altfel. Dreptatea este de partea ta, dar nimeni nu ţi-o dă, pur şi simplu. Trebuie să lupţi pentru ea. O veste bună: nu eşti singur. Iar ăsta este cel mai mare coşmar pentru cei ce gândesc că dacă ei sunt majoritari înseamnă că au dreptate.

Succes!
Comentarii
3 Comentarii

3 comentarii:

  1. Sunt cel care a scris acel mesaj, multumesc pentru atentia acordata. Nu cred ca a fost o iresponsabilitate faptul ca "l-am infruntat" pe profesor, am fost intrebat, am raspuns, am fost atacat, m-am aparat.

    Maine va urma un nou articol pe blogul meu in legatura cu situatia de la ora de religie, ma simt dator sa arat in continuare publicului ce se intampla.

    RăspundețiȘtergere
  2. "Pentru iresponsabilitatea de care ai dat dovadă înfruntând-ul în faţa clasei pe profesor nu pot avea cuvinte de laudă, deşi te înţeleg. "

    Pai ce altceva putea face baiatu' ? Sa minta ca era cu mintea in alta parte doar pentru confortul unui habotnic ? Din cate am inteles, el a raspuns sincer la o intrebare, nu vad nimic iresponsabil in asta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Să mă explic referitor la "iresponsabilitate". Nu dau conotaţie negativă cuvântului, de asta şi înţeleg reacţia, şi nici nu blamez elevul. Este vorba de lipsa de previziune şi de asumare a consecinţelor. Iar aici vina este a sistemului de învăţământ ce favorizează situaţii de conflict religios. Din acest motiv, deşi este greu, ateii sunt nevoiţi să se strecoare prin hăţişurile legale potrivnice. Asta fac şi adepţii altor culte decât "majoritarii". Altfel au mari şanse de a fi penalizaţi pe nedrept şi fără posibilitatea unei opoziţii viabile.

    Responsabil mi s-ar fi părut să se facă cerere de a nu urma ora de religie înainte ca aceste conflicte să apară. Eventual începând cu clasa I.

    Binenţeles că ideal ar fi fost ca orele de religie confesională să se desfăşoare doar cu elevii ce îşi exprimă expres dorinţa de a urma aceste ore. Şi eventual ca arie extracuriculară, în afara şcolii. Normal ar fi fost ca starea de default să fie cea laică, fără religie, dar asta e deocamdată doar în plan.

    RăspundețiȘtergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.